UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ:
GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR: ABSOLVENT:
Asist. Univ. Dr. Popescu Florentina Bura Raluca – Elena

TIMIȘOARA
2020
 UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ:
GEOGRAFIA TURISMULUI

TURISMUL ÎNTUNECAT ÎN ROMÂNIA

COORDONATOR: ABSOLVENT:
Asist. Univ. Dr. Popescu Florentina Bura Raluca – Elena

TIMIȘOARA
2020
CUPRINS
INTRODUCERE 4
1. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE 5
1.1. Localizarea geografică a arealului 5
1.2. Istoricul cercetărilor 6
1.3. Metodologia cercetării 7
1.3.1. Etape 7
1.3.2. Materiale și metode folosite 8
1.4. Conceptul de turism negru 8
2. TURISMUL ÎNTUNECAT LA NIVEL MONDIAL ȘI NAȚIONAL 12
2.1. Cele mai importante centre de turism negru la nivel mondial 12
2.1.1 Europa 12
a) Auschwitz (Polonia) 12
b) Cernobîl și Prîpeat (Ucraina) 13
c) Memorialul Genocidului de la Srebnița (Bosnia și Herțegovina)14
d) Catacombele Parisului (Franța) 15
2.1.2. Asia 16
a) Muzeul genocidului Toul Sleng, Închisoarea S-21 și Killing Fields
(Cambodgia) 16
b) Fukushima – Daichii (Japonia) 17
c) Muzeul Național al Păcii de la Hiroshima (Japonia) 18
d) Padurea Aokigahara (Japonia) 19
2.1.3. America de Nord 20
a) One World Trade Center și Muzeul și Memorialul 9/11 (SUA) 20
b) Închisoarea Alcatraz (Insula Alcatraz, SUA) 21
2.1.4. Africa 22
a) Muzeul Genocidului Kigali (Rwanda) 22
2.1.5. Australia 24
a) Portul Arthur (Tasmania, Australia) 24
2.1.6. America de Sud 25
a) Orașul Medellin (Columbia) 25
 2.2. Obiectivele turistice existente din Romania care pot fi integrate turismului
întunecat 27
2.2.1 Monumente și memoriale asociate regimului comunist și a luptei
anticomuniste 27
a) Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței (Sighetu
Marmației) 27
b) Schitul “Înălțarea Sfintei Cruci” și Râpa Robilor (Aiud) 29
c) Memorialul Închisoarea Pitești (Pitești) 30
d) Fortul 13 (Jilava) 31
e) Memorialul Gherla (Gherla) 31
f) Închisoarea Râmnicu Sărat (Râmnicu Sărat) 32
g) Gropile comune de la Periprava (Periprava) 33
h) Canalul Dunăre – Marea Neagră 35
2.2.2 Obiective asociate legendei lui Dracula 36
a) Castelul Bran (Bran) 36
b) Cetatea Poenari (Arefu) 37
c) Hotel Castel Dracula (Piatra Fîntînele) 38
d) Orașul Sighișoara 30
2.2.3 Monumentele dedicate comemorării victimelor Războaielor
Mondiale 41
a) Mausoleul Eroilor de la Mateiaș (Valea Mare – Pravăț) 41
b) Mausoleul Eroilor de la Moisei (Moisei) 42
c) Mausoleul Eroilor (Mărăști) 43
d) Mausoleul Eroilor (Mărășești) 44
e) Monumentul Eroilor Cavaleriști (Oituz) 45
f) Monumentul Eroilor Patriei (București) 46
g) Complexul funerar: osuar și Cimitirul Eroilor căzuți în Primul
Război Mondial (București) 46
2.2.4 Monumente ale luptelor de emancipare națională 47
a) Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan (Alba – Iulia) 47
b) Monumentul de pe Dealul Furcilor (Alba – Iulia) 49
2.3. Stadiul conoașterii de către piața românească a acestui tip de turism 50
3. PROPUNEREA DE TRASEE TURISTICE PE BAZA OBIECTIVELOR 53
3.1. Trasee dedicate pieței internaționale 53
3.1.1. Trasee bazate pe comunism 53
a) Autobuzul comunismului 53
 b) Croazieră spre Periprava 54
3.1.2. Trasee bazate pe legenda lui Dracula 55
a) Cina cu Contele Dracula 55
b) Pe urmele lui Vlad Țepeș 57
3.2. Trasee dedicate în special pieței naționale 58
3.2.1. Trasee bazate pe cele Două Războaie Mondiale 58
a) Luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz 58
b) Cele Două Războaie Mondiale în capitală 59
3.2.2. Trasee bazate pe lupta anticomunistă 61
a) Revoluția la Timișoara 61
b) Tramvaiul Revoluției în București 62
3.2.3. Trasee bazate pe luptele de emancipare națională 63
a) Originile răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan 63
b) Execuția lui Horea și Cloșca
64
4. MIJLOACE SI METODE DE POPULARIZARE ALE TRASEELOR
TURISTICE 66
4.1. Popularizarea pentru piața internațională 66
4.2. Popularizarea pentru piața națională 67
5. CONCLUZII 68
6. BIBLIOGRAFIE 69
 INTRODUCERE
Scopul principal al acestei lucrări este să evidențieze potențialul turismului întunecat în
România cât și dezvoltarea acestuia, prin promovarea obiectivelor sale cu ajutorul unor trasee
turistice tematice. Această metodă de promovare se adresează atât românilor cât și turiștilor
străini, ce vor să observe modul în care a funcționat regimul comunist dar și să afle mai multe
lucruri despre faimosul Dracula.
Obiectivele acestei lucrări sunt acelea de a identifica atracțiile acestui tip
de turism la nivelul României. Le putem împărți în patru categorii: castele și cetăți medievale
asociate cu legenda lui Dracula, memoriale și mausolee dedicate celor Două Războaie Mondiale,
monumente dedicate luptelor de emancipare națională și fostele închisori comuniste.
Identificarea unor trasee turistice specifice turismului întunecat și metodele de promovare ce pot
fi folosite pentru a face cunoscută partea mai întunecată a istoriei și turismului României, atât la
nivel național cât și internațional.
Motivația pentru care am ales această temă este bazată pe pasiunea mea
pentru tot ceea ce ține de partea mai întunecată a universului. De la întâmplări paranormale.
Inexplicabile, locuri bântuite pana la crime sau criminali și atrocitățile făcute de oameni.
Turismul întunecat este acel tip de turism care presupune vizitarea
locurilor, obiectivelor turistice care au legătura cu moartea, suferința, dezastrele naturale sau
antropice. Aceste obiective pot fi castele, monumente, închisori sau foste închisori, câmpuri de
luptă, etc. Termenul acesta a fost inventat de Foley și Lennon pentru a descrie atracția turiștilor
pentru zonele turistice cu caracter morbid.
Oamenii specializați au cercetat noul tip de turism și au dezvoltat noi
terminologii ale dark tourism-ului: thanatourism, morbid tourism, atrocity heritage tourism și
black spot tourism. Dar, dintre toate aceste terminologii atribuite, cea mai cunoscută rămâne
aceea de dark tourism. Cercetătorii au încercat să înteleagă termenul de dark tourism și au
aplicat o serie de abordări. În primul rând, aceștia au împărțit caracteristicile cheie ale zonelor
turismului întunecat. După această împărțire, au reieșit patru categorii. Zonele de luptă și lagărele
de concentrare, cum ar fi Killing Fields din Cambodgia și Auschwitz din Polonia, asociate
automat cu memoria colectivă și suferința. În al doilea rând, zonele de deces ale celebrităților,
cum ar fi locul unde a fost asasinat J.F. Kennedy. În al treilea rând, zone de dezastre naturale sau
antropice, cum ar fi zona World Trade Center din New York, orașul Fukushima, după explodarea

4
reactoarelor nucleare și tsunami-ul din 2011 sau Cernobîl, oraș radioactiv după accidentul
nuclear din 1986. Și nu în ultimul rând, închisori sau alte zone de încarcerare.

1. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE

1.1. Localizarea geografică a arealului de studiu – România

Deși turismul întunecat este foarte dezvoltat în anumite țări din Europa, precum Polonia
sau Ucraina, eu am ales sa studiez această ramură a turismului la nivelul României, deoarece,
România este o țară cu o istorie sângeroasă, lovită și afectată puternic de Regimul Comunist.
Toate acestea au lăsat în urmă numeroase locuri care se pot încadra cu succes în sfera de
apartenență a turismului întunecat.
Castelele medievale și cetățile înconjurate de misterul și legendele legate de
Dracula sau Vlad Țepeș. Felul în care domnitorul îi tortura pe dușmani, lasă în urma sa multe
semne de întrebare referitor la cruzimea de care a dat dovada acesta. Luptele de emancipare
națională conduse de Horia, Cloșca și Crișan, ne-au îmbogățit patrimoniul turistic cu alte
obiective ce pot fi încadrate acestui tip de turism. După acestea, urmează altă perioadă
sângeroasă, cele Două Războaie Mondiale, lăsând în urma lor mausolee, muzee și monumente
dedicate eroilor ce s-au sacrificat pentru țară. Mai recent situată în timp, o altă perioadă nu
tocmai plăcută, Regimul Comunist, sfârșit cu Revoluția din 1989. Din urma acestuia, ne-am ales
cu memoriale ale rezistenței, foste închisori comuniste și construcții monumentale.

1.2. Istoricul cercetării

În 2009, Bissell afirma că “într-o lume în care călătoria devine din ce în ce mai importantă
pentru generațiile actuale sau viitoare, nevoia de locații noi ce nu sunt complet comercializate,
crește. Aici, în această ramură a pieței, regăsim turismul întunecat. Acesta își exploatează
atracțiile prin oamenii ce vor să experimenteze aventuri departe de turismul sigur și liniștit.”
Primul ce a definit acest concept a fost Seaton, în anul 1996, unde a
menționat care sunt cele cinci posibile tipuri de activități într-o astfel de vacanță:
1. Să asiste la transpunerea publică a prevederilor privind moartea;
2. Să asiste la reconstituiri ale unor omoruri\crime\execuții;

5
 3. Călătoria în locuri unde s-au executat ucideri în masă sau
individuale; 4. Să vadă reprezentarea simbolică a morții;
5. Călătoria pentru a vedea memoriale sau foste
spitale.

Până acum, scrierile mentionate mai sus, au fost doar vârful iceberg-ului când vine vorba
de enumerarea unor evenimente mai întunecate. Însă, acestea subliniază foarte clar faptul că
oamenii au fost întotdeauna interesați de aspectele mai “negre” ale vieții.
În ultimii ani însă, acest tip de turism a atras foarte mulți cercetători, precum
Malcolm Foley, John Lennon, V. Smith, T. Blom și Philip R. Stone. Aceștia au ezitat să vină cu
nume susceptibile pentru fenomen, precum “turism morbid” sau “turismul durerii.”
Termenul de turism întunecat a fost brevetat de către primii doi cercetători
din cei menționați mai sus și a fost creat pentru a descrie mai bine “fenomenul care cuprinde
prezentarea și consumul (de către vizitatori) a unor situri ce reprezintă moartea, dezastrele
naturale sau cele antropice”. În 2005, Philip Stone de la Universitatea din Central Lancashire
consideră acest lucru că „turismul întunecat este actul de călătorie ce presupune vizitarea
siturilor, atracțiilor și expozițiilor ce au moartea, suferința sau macabrul, reale sau recreate, ca
temă principală.” Dacă analizăm ambele definiții, nu ne putem pune întreba
dacă autorii au reușit să sublinieze fiecare aspect al turismului întunecat, dacă aceștia văd acest
fenomen diferit sau dacă punctele din care ei vizionează acest aspect sunt cele mai bune.
Răsfoirea prin diferite publicații, referitoare la acest subiect, ne scot la iveală noi informații
despre un alt element al turismului întunecat, ce îl diferențiază de alte tipuri de turism cultural,
care de obicei, se aseamănă între ele. Acest aspect este interacționarea cu oamenii la nivel
profund. Una dintre cele mai vechi și mai importante caracteristici și mărci neoficiale.
Au fost foarte puține alte tipuri de turism
care au interacționat la nivel atât de profund cu oamenii, chiar dacă vorbim despre imaginație sau
fapte palpabile. Niciunul nu a reușit să înglobeze într-o asemenea măsură, atât aspectele fizice
cât și cele spirituale ale existenței umane. După cum se menționează în
paragrafele de mai sus, interesul academic de a dezvolta teorii adecvate pentru turismul
întunecat, a jucat un rol foarte important contribuind la o mai bună înțelegere și gestionare a
“petelor negre” recent descoperite. Munca lui Rojek, ce a realizat perspectiva a trei exemple
diferite de “pete negre”: locurile unde au murit celebritățile, cimitirele sau zonele afectate de

6
dezastre naturale sau antropice au fost considerate locuri distincte. O altă
contribuție importantă o are Seaton, care remarcă lunga istorie a turismului întunecat și
sugerează că acesta este un fenomen ce îi motivează diferit pe cei ce aleg sa viziteze atracțiile
asociate.
“În primul deceniu de cercetare nu s-a înregistrat o cerere foarte mare pentru vizitarea
locurilor întunecate sau atracțiilor asociate. În schimb, dezbaterea timpurie s-a caracterizat prin
generalizări și speculații susținute de trei presupuneri: în primul rând se presupune că interesul
oamenilor pentru moarte și suferință exista. În al doilea rând se presupune că acest interes îi face
pe oameni să viziteze astfel de locații, iar în ultimul rând, numai moartea neobișnuită sau în
condiții excepționale le-a stârnit interesul turiștilor.” (Light, 2017).
Dr. D. Wright în anul 2016, afirma că viitorul turismului întunecat, poate
deveni periculos și barbar. Din pricina creșterii atracției pentru moarte și suferință. Tot el mai
spune că în viitor, într-o lume distopică, moartea ar deveni sursa de diverstisment a celor bogați.

1.3. Metodologia cercetării

1.3.1. Etape

În vederea desfășurării și întocmirii studiului, am parcurs trei etape de o importanță

majoră: activitatea practică pe teren, documentarea și activitatea de laborator.
Activitatea practică pe teren a constat în vizitarea Memorialului
Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației, județul Maramureș. Locație
la care am realizat fotografii care să surprindă realitatea crudă din închisorile comuniste, traiul
zilnic al detinuților și metodele cu care aceștia erau torturați zi de zi. Tot în cadrul
activității practice pe teren, am întocmit și aplicat un chestionar ce constă în interesul și nivelul
de cunoștințe al românilor în legătură cu turismul întunecat.
Documentarea a fost realizată majoritar pe
internet. Am consultat articole științifice pe site-uri precum Academia.edu și ResearchGate, care
tratau dark tourism-ul la nivel global sau la nivelul României. Pentru cărți, am ales în mare parte
formatul electronic. Așadar am folosit Google Books sau cărțile aflate deja în biblioteca mea
personală, cu tematica închisorilor comuniste și a atrocităților petrecute în perioada regimului
comunist. Vizualizarea de documentare cu aceeași tematică și a unui serial ce explică noțiunea

7
de turism întunecat la nivel global. Ultima, activitatea de laborator, a
constat în cumularea tuturor informațiilor obținute din cele două etape anterioare. Revizuirea,
analizarea și sortarea pozelor realizate la Sighetu Marmației și totodata analizarea răspunsurilor
chestionarului aplicat. Și nu în ultimul rând, au fost realizate câteva hărți ce ilustrează
localizarea obiectivelor turistice încadrate în sfera turismului întunecat și trasee turistice
tematice, dedicate turiștilor străini pe baza Regimului Comunist și a legendei cu Dracula, dar și
trasee turistice tematice ce se pretează pieței naționale de turism.

1.3.2. Materiale și metode utilizate

Pentru realizarea lucrării de față, au fost utilizate mai multe metode ce au ca scop
înțelegerea informației, facilitarea accesului la aceasta și permiterea localizării obiectivelor
turistice de pe teritoriul României din sfera turismului întunecat.
Prima metodă utilizată a fost analiza, ce corespunde etapei de
documentare și a constat în studiul articolelor științifice, cărților cu tematica comunismului și
vizionarea de documentare și acel serial menționat mai sus. O a doua metodă utilizată a fost
cartografierea, respectiv realizarea hărților localizării obiectivelor turismului întunecat. O altă
metodă a fost cea a chestionarului, de unde am aflat nivelul de cunoaștere a românilor în legătură
cu piața turismului întunecat dar și părerea acestora despre posibilitatea de dezvoltare a acestui
fenomen pe meleagurile României. Iar o ultimă metodă ar fi cea a sintezei, care constă în
cumularea tuturor informațiilor adunate și punerea acestora într-o ordine logică.

1.4. Conceptul de turism intunecat

Termenul de “dark tourism” sau “thanatourism” a apărut în anul 1996, definit de Seaton
în 1996 ca “o călătorie într-o locație, motivată parțial sau total de întâlniri reale sau simbolice cu
moartea”. Cuvântul “thanasos” provine din greaca veche, iar tradus în engleză înseamnă
“moarte”. “De Foley și Lennon a fost definit tot în 1996 drept “fenomenul care cuprinde
prezentarea și consumul (de către vizitatori) a unor locuri ce sunt în strânsă legătură cu moartea
și dezastrele naturale, acestea fiind comercializate.” Cuvântul “întunecat” se referă automat la
prezența răului, suferința și întristarea.” (Patrichi, 2013).
“Acest tip de turism are mai multe subcategorii, ce definesc o

8
călătorie în cadrul subiectului principal. Printre aceste subcategorii se numără turismul de război,
narco turismul, turismul de sinucidere sau turismul nuclear.” (Benedetto, 2018, apud Kendle,
2008). “Chiar și consumatorii acestui gen de turism pot fi
clasificați în mai multe categorii, după cum menționau Cooke și Dickson în anul 2006. Acestia
au clasificat “turiștii intunecați” în cinci categorii: opac, întunecat, foarte întunecat, negru și prea
întunecat.” (Benedetto, 2018, apud Cooke și Dickson, 2006).
În România, turismul întunecat începe să se
dezvolte după căderea Regimului Comunist din decembrie 1989. Până atunci, expansiunea
turismului de orice fel a fost limitată. Cererea turistică crește spectaculos datorită legendei cu
Dracula și a romanului scris de Bram Stocker. Efectele acestei schimbări aduc multe beneficii
României.

Turismul întunecat este o ramură a turismului de nișă.

Turismul de nișa a luat naștere ca o replică de contracarare a turismului de masă. Acesta s-

a dezvoltat între secolele XIII și XV. Acest tip de turism presupune diversitatea de noi căi prin
care se poate face diferența. Turismul de nișă de produce și consumă simultan, îndeplinind
cererea și dorințele consumatorilor. Oferta acestui tip de turism se adresează unui număr redus,
dar constant de persoane.
Termenul de “nișă” a pornit de la Hutchinson în anul 1957. Se referă în
mod general ca la o regiune dintr-o multidimensionalitate spațială, caracterizată printr-un factor
ce perturbă bunăstarea speciilor.
“Turismul de nișă, se identifică, în raport cu turismul de masă, prin ceea ce fac
turiștii, nu prin numărul lor dintr-un anumit loc și într-o anumită perioadă.” (Gherțoiu, 2014). Un
loc principal, din acest punct de vedere, îl ocupă destinația turiștilor de nișă. “Astfel, o regiune cu
valențe vini-viticole, devine o destinație turistică preferată de o anumită categorie de turiști, care
preferă un anumit tip de vin.” (Gherțoiu, 2014). Prin urmare, promovarea unei destinații, se
axează pe motivațiile acelor tipuri de turiști.
Turismul întunecat, după cum am menționat mai sus, face parte din
ramurile turismului de nișă împreună cu alte categorii de turism, cum ar fi: ecoturismul, turismul
rural, turismul culinar, etc.
“Turismul întunecat este un fenomen destul de nou al

9
secolului XXI. Întrucât evenimentele naționale, precum războaiele, asasinatele și masacrele sunt
experiente dureroase. Împărtășite, pot ajuta generațiile să rămână conectate.” (Frow, 2000).
“Memorialele ce comemorează perioadele tragice din
istoria unui popor, pot reflecta aspecte și identități ale acelui popor.” (White și Frew, 2013, apud
Cooke, 2000) Recentele studii în turism, consideră rolul turismului
întunecat și a obiectivelor asociate cu acesta ca fiind unul foarte important, ajutând la creearea
unei identități naționale mai bine definite.
Ce îi face pe turiști să viziteze astfel de obiective?
Seaton afirma în 1996, că interesul pentru moarte
nu este specific unui anumit tipar de oameni, doar că nu toată lumea este interesată să viziteze
asftel de locații, ca turist. “Unele dintre motivațiile principale sunt în căutare de senzații noi”
(Rojek, 1997), “atracția pentru tragedia din viața anumitor oameni” (Sharpley, 2009) “sau
voyeurismul” (Cole, 1999). “Alte motivații ale turistilor sunt dorința de cunoaștere, ca experiență
educațională.” (Austin, 2002). Cu toate acestea, unii autori au ajuns la concluzia că cei ce
vizitează astfel de locații sunt simplu, fascinați de ideea de moarte. “În cadrul acestui tip de
turism, vizitatorii simt experiența morții și sunt expuși la chinul trăit de oamenii ce au suferit
profund în aceste locuri.” (Stone și Sharpley, 2008). În 2006, Stone menționa faptul că
intensitatea obiectivelor turismului întunecat variază în funcție de factorii la care oamenii sunt
expusi. Obiectivele cu un impact politic și ideologic mai mare, sunt considerate destinații ale
turismului întunecat cu o mai mare intensitate. În schimb, obiectivele cu mai putine efecte de
acest fel, sunt destinații cu o intensitate mică.

10
Fig. 1. Spectrul turismului întunecat (Stone, 2006)

11
 2. TURISMUL ÎNTUNECAT LA NIVEL MONDIAL ȘI
NAȚIONAL
2.1. Cele mai importante centre ale turismului întunecat la nivel
mondial
2.1.1. Europa

Fig. 2 – Harta obiectivelor turistice ale turismului întunecat în Europa (Bura, 2020)

a) Auschwitz (Polonia)

Este cunoscut în lume drept cel mai mare lagăr de concentrare nazistă. Auschwitz a
devenit un loc emblematic pentru implementarea soluției finale a regimului nazist și a
holocaustului. Cifrele estimative vorbesc despre moartea a cel putin 1 milion de oameni
în incinta acestui lagăr, peste 90% dintre ei fiind evrei. Este simbolul terorii, al genocidului și
Holocaustului. Potrivit paginii web oficiale (Auschwitz.org), locul a fost construit de

12
germani, în 1940 în suburbiile unui oraș numit Oswiecim, oraș polonez care a fost anexat de
către naziști. Ulterior, numele său a fost schimbat în Auschwitz sau Konzentrationslager
Auschwitz (Lagărul de Concentrare Auschwitz).
În incinta acestuia sunt 3 tabere principale:

- Auschwitz I, primul și originalul lagăr de concentrare, construit pe baza cazarmelor

poloneze de dinainte de război. Funcția lui a fost cea de centru administrativ al
întregului lagăr. Acest corp a servit executării a aproximativ 70.000 de oameni,
majoritatea polonezi sau prizonieri sovietici.
- Auschwitz II (Birkenau) cea mai mare parte a complexului și tabăra de exterminare
unde și-au dat ultima suflare nu mai puțin de 1,1 milioane de evrei, aproximativ
70.000 de polonezi și 20.000 de țigani.
- Auschwitz III (Monowitz) aceasta parte a fost folosită ca lagăr de muncă forțată
pentru Buna-Werke, fabrica aparținând IG Farben, un conglomerat farmaceutic și
chimic german.

Povestea din spatele acestui lagăr este foarte tristă și halucinantă. Ne putem imagina prin
ce orori au trecut oamenii ținuți prizonieri. Copii erau omorâți, femeile erau duse direct în
camera de gazare iar bărbații obligați să muncească până la epuizare.
Acest lagăr a funcționat până la data de 24 ianuarie 1945. Polonia a creat
un muzeu pe terenul Auschwitz I și Auschwitz II, acesta a fost deschis oficial în 14 iunie 1947,
iar în 1949 a fost declarat Patrimoniu Mondial UNESCO. De la deschiderea sa până în prezent,
interesul oamenilor pentru acest memorial nu a înregistrat valori negative. În anul 2012 s-a
înregistrat un record al persoanelor ce vin sa viziteze Auschwitz, 1,43 de milioane de
oameni au vizitat fostul lagăr de concentrare. (Patrichi, 2013)

b) Cernobîl și Prîpeat (Ucraina)

Una dintre cele mai mari catastrofe nucleare din lume, explozia reactorului 4 de la
Cernobîl, este astăzi o destinație turistică întunecată pentru turiștii dornici să vadă urmele lasate
în urmă cu 34 de ani de această catastrofă.
În 24 aprilie 1986, la ora 1:23, reactorul cu numărul 4 al Centralei
Nucleare de la Cernobîl, explodează. Un nor de precipitații radioactive se împrăștie către părțile
vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din

13
Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de
persoane. Oamenii au fost evacuați imediat și duși în zone sigure. Zona de excludere Cernobîl se
întinde pe 30 de kilometri, luând în custodie și orașul Prîpeat. Totusi, aici mai locuiesc
aproximativ 150 – 200 de oameni, neluând în considerare riscul alarmant la care se supun. În
zonă nu există spitale, școli, absolut nimic ce ar putea sa le facă viața mai ușoară. Nivelul de
radiații înregistrat în zona de excludere este de aproximativ 16 mai mare decât în mod normal,
anul acesta după incendiile ce au ars 100 de hectare de pădure din zona contaminată.
Accesul persoanelor în această zonă de excludere este total
interzis de ani de zile, excepția de la regulă fiind desigur angajații de aici. În schimb, după
lansarea mini-serialului Cernobîl, în 2019, un număr record de turiști s-a înregistrat în zona de
excludere. Turiștii pot vizita centrala nucleară și camera de control a reactorului 4, locul de unde
a pornit cel mai mare dezastru nuclear din lume. De obicei, turiștii sunt dotați cu măști de
protecție și cu aparate pentru detectarea undelor radioactive.
(https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/cernobil-povestea-dezastrului-din-urss).

c) Memorialul Genocidului de la Srebnița (Bosnia și Herțegovina)

Masacrul sau Genocidul de la Srebrenița, face referire la uciderea a peste 8.000 de

musulmani (bărbați și băieți), în iulie 1995, în orașul Srebnița și împrejurimi, de către Armatele
Republicii Srpska. Masacrul acesta este considerat cea mai mare crimă împotriva umanității din
Europa de după cel De-al Doilea Război Mondial.
“Majoritatea celor uciși erau băieți adolescenți și bărbați adulți, dar printre
victime s-au numărat și băieți sub 15 ani, bărbați peste 65 de ani și chiar câțiva nou-născuți.”
(TPI, Acuzarea vs Krstic, Decizia în Proces, Caz Nr. IT-98-33-T, paragraful 504) “In mai 2010,
prin analiza ADN a fragmentelor de cadavru recuperate din gropile comune, fuseseră identificate
6557 de victime ale genocidului” (http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4079642.stm) – (accesat la
27.07.2020, ora 19:53) “și 4.524 de victime au fost îngropate la Centrul Memorial de la
Potočari.” (https://www.ic-mp.org/press-releases/icmp-makes-13000-dna-led-identifications-of-
missing-persons-from-bosnia-herzegovinaicmp-ostvario-13000-dnk-identifikacija-osoba-
nestalih-u-bosni-i-hercegovini/).
Memorialul s-a deschis la 20 septembrie 2003. În incinta acestuia sunt

14
îngropați aproximativ 8.300 de victime ale genocidului. În mai 2017, s-au mai găsit rămășite ale
victimelor în gropile comune, fiind identificați și îngropați tot aici.

d) Catacombele Parisului (Franța)

“Cimitirul Inocenților a fost folosit timp de aproape zece secole, devenind un focar de
infecţie pentru toţi locuitorii din apropiere. După mai multe plângeri, Consiliul de Stat a decis, în
1785, închiderea şi evacuarea cimitirului.” (https://www.historia.ro/sectiune/travel/articol/partea-
intunecata-a-orasului-luminii-catacombele-parisului).
“Astfel, osemintele a milioane de parizieni au fost trasferate în catacombele subterane din
capitala franceză, în perioada 1786-1788, dar până în 1814 în acest loc au fost aduse şi
osemintele din alte cimitire pariziene” (https://www.historia.ro/sectiune/travel/articol/partea-
intunecata-a-orasului-luminii-catacombele-parisului).
Catacombele orasului luminilor sunt defapt niste osuare. “Acestea păstrează
osemintele a peste 6 milioane de oameni” (https://www.catacombes.paris.fr/en/history/site-
history). Deschiderea acestuia a avut loc în secolul al XVIII-lea, cimitirul subteran al Parisului
devenind o atracție turistică la scară destul de mică, începând cu secolul XIX-lea. Însă în anul
1874, a fost deschis publicului larg. “În urma unui incident de vandalism, muzeul subteran a fost
închis în luna septembrie a anului 2009, urmând sa fie redeschis tot în același an.”
(https://gadling.com/2009/09/22/paris-catacombs-vandalized-indefinitely-closed/).
Catacombele fac parte acum din cele 14 muzee ale Parisului, de la data de 1
ianuarie 2013. Numele oficial pe care îl poartă acest muzeu este L’Ossuaire Municipal. “În
fiecare an, Catacombele din Paris sunt vizitate de peste 250.000 de turişti.”
(https://www.historia.ro/sectiune/travel/articol/partea-intunecata-a-orasului-luminii-catacombele-
parisului).

15
 2.1.2. Asia

Fig. 3 – Harta obiectivelor turistice ale turismului întunecat în Asia (Bura, 2020)

a) Muzeul genocidului Toul Sleng, Închisoarea S-21 și Killing Fields

(Cambodgia)

Ceea ce putem spune în cuvinte este mult prea puțin pentru descrierea ororilor trăite de
poporul cambodgian între anii 1975 – 1979. Regimul khmerilor roșii, condus de Pol Pot, a
înlăturat de la conducere guvernul condus de Lon Nol în anul 1975. Pol Pot a fost un simpatizant
al dictaturii comuniste, propunându-și să reconstruiască Cambodgia, începând cu un ipotetic “an
zero”. Reconstruirea țării presupunea ruralizarea totală a societății unde nu aveau loc influențele
sau ajutoarele din Occident.
Inițial închisoarea a fost o școală. Începând din 1976 până în 1979, în această închisoare
au fost încarcerați aproximativ 20.000 de oameni. Metodele de tortură îndurate de oameni variau,
de la bătăile zilnice, până la jupuirea pielii și scoaterea dinților. Cea mai frecventă și cunoscută
16
metodă de tortură folosită de khmerii roșii era atârnarea cu capul în jos într-un vas mare cu apă.
Majoritatea oamenilor prizonieri nu au reușit să supraviețuiască închisorii.
Cei care totuși supraviețuiau, erau luați noaptea, legați la ochi și duși în ceea ce se
numește Killing Fields (Câmpurile Morții). Erau executați în tot felul de moduri: lovirea cu
lemne până la moarte, decapitarea sau strangularea. După executare erau aruncați în gropi
comune. Copii erau izbiți cu toată forța de un copac unde și acum, dupa 40 de ani se pot observa
urme de sânge. Aceste metode de execuție erau folosite pentru a face cât mai puțin zgomot. Tot
pentru a acoperi urletele de groază ale oamenilor, într-un copac era instalată o boxă din care se
auzeau cântece patriotice. După ce regimul khmerilor roșii a fost înlăturat, în 1979 de
către Vietnamul de Nord, un om fără adăpost ce caută mâncare în zonă, a descoperit ororile
făcute de regimul khmer. Săpând după mâncare, a descoperit cranii, oase și îmbrăcăminte iar
lângă copacul unde erau omorâți copii, bucăți de creier și șuvițe de păr prinse pe scoarța
copacului. Excavațiile au început, iar scheletele umane au fost aduse la suprafață.
Pe teritoriul unde s-au
petrecut aceste orori și torturi, Cambodgia a înființat un muzeu ce prezintă cu lux de amănunte,
dovezi fotografice, obiecte ce aparțineau prizonerilor, oseminte umane dar și metodele prin care
aceștia au fost uciși de călăii lor. (Benzaquen, 2014). (https://www.youtube.com/watch?
v=TPSlLF_zZts https://www.youtube.com/watch?v=viXq3iZ0kh4
https://www.youtube.com/watch?v=WEfXSGgksD0&t=282s)

b) Fukushima – Daichii (Japonia)

Accidentul nuclear de la centrala atomică Fukushima I s-a întâmplat la data de 11 martie

2011, ca urmare a cutremurului de 9 grade din nord-estul țării de la ora 14:46, urmat de un
tsunami de proporții uriașe. În urma accidentului nuclear circa 100.000 de oameni ce locuiau în
zonă și împrejurimi au fost obligați să își părăsească locuințele din cauza riscurilor pentru
sănătate, antrenate de emisiile radioactive din apă, solul și aerul din regiune. Drept urmare, pe o
rază de 30 km, populația ce nu a fost evacuată, a fost sfătuită să rămână în case pentru a nu se
expune direct nivelului de radiații crescut. Autoritățile japoneze au clasificat acest accident
nuclear, inițial cu nivelul 5, mai apoi, datorită gravității situației, ajungând la nivelul 7. Același
nivel fiind acordat și în urmă cu 34 de ani, accidentului de la Cernobîl.
În 2011, guvernul japonez a anunțat că o curățare totală a

17
zonei contaminate se va reuși abia peste 40 de ani.
În anul 2013 când s-a demarat turismul de catastrofă
în zona Fukushima. Turiștii pot opta pentru tururi ghidate cu autocarul sau pe bicicletă. O a treia
variantă ar fi turul cu vaporul, pentru a putea vedea centrala avariată de pe mare.

c) Muzeul Național al Păcii din Hiroshima (Japonia)

Bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki, au fost două atacuri nucleare implicând

aruncarea a două bombe atomice, de către Statele Unite ale Americii, la sfârșitul celui de-al
Doilea Război Mondial, spre două orașe ale Japoniei: Hiroshima și Nagasaki. La data de 6
august 1945, una dintre bombele atomice, cunoscută sub numele de “Little Boy” a fost aruncată
asupra orașului Hiroshima. A doua bombă, denumită “Fat Man”, asupra orașului Nagasaki.
“Little Boy era lung de circa 3 metri şi cântărea 4,5 tone, conţinea
63 kg de uraniu şi a explodat la o înălţime de 500 m deasupra oraşului, moment care a declanşat
o reacţie nucleară cu o putere de 16 kilotone TNT.”
(http://www.rador.ro/2018/08/06/documentar-istoria-neagra-umanitatii-hiroshima-si-nagasaki/).
Circa 70% din clădirile din orașul Hiroshima s-au prăbusit iar aproximativ 70.000 de persoane au
decedat pe loc. “La Nagasaki, pe 9 august 1945, a fost lansată bomba „Fat Man” (denumită astfel
datorită asemănării cu personajul Kasper Gutman din filmul “Şoimul Maltez”), care conţinea 6
kg de plutoniu şi a explodat la aceeaşi înalţime de 500 m, cu o putere de 21 kilotone TNT.
Întrucât explozia s-a produs deasupra unei văi adânci, o bună parte a oraşului a rămas nedistrusă,
însă circa 45.000 de oameni au murit pe loc, fiind înregistraţi şi circa 75.000 de răniţi.”
(http://www.rador.ro/2018/08/06/documentar-istoria-neagra-umanitatii-hiroshima-si-nagasaki/).
În memoria acestor
atacuri, la nivel mondial s-au declarat două zile de doliu “Ziua Hiroshima” – 6 august și “Ziua
Nagasaki” – 9 august. Muzeul este localizat
în interiorul Parcului Național Memorial Hiroshima. Deschis din luna August 1955, muzeul
comemorează pierderile de vieți omenești din timpul atacurilor cu bombele atomice menționate
mai sus. În componența acestui muzeu se află poze ale victimelor, expoziții ce înfățișează
Hiroshima înainte de atac sau mărturii ale supraviețuitorilor. Încă din 1955, anul în care s-a
deschis, muzeul a înregistrat peste un million de vizitatori anual, până în 2005, cifrele anunțau
aproximativ 53 de milioane de turiști. (http://hpmmuseum.jp/?lang=eng).

18
 d) Pădurea Aokigahara (Japonia)

Pădurea Aokigahara, este cunoscută și sub numele de “Marea de copaci”, după lansarea
romanului cu același nume sau Pădurea Jukai. Este situată la poalele muntelui Fuji. Ce este
special la această pădure și motivul pentru care este considerată un centru al turismului negru
este de-a dreptul șocant. Totul începe după lansarea romanului menționat mai sus, în care un
tânăr îndrăgostit se sinucide în această pădure. În urma acestui roman, mulți oameni decid să-i
urmeze decizia tânărului, în pădure fiind găsite din ce în ce mai multe cadavre. Unii oameni
merg în pădure cu provizii, nefiind deciși să se sinucidă. Datorită formelor ciudate ale copacilor,
este foarte ușor să te rătăcești, de aceea oamenii care decid să intre în pădure, iau cu ei benzi
colorate pentru a marca traseul. Sunetul se propagă foarte greu datorită densității copacilor, în
pădure fiind o liniște de-a dreptul înfricoșătoare.
Anual sunt găsite peste 100 de cadavre în pădure. Unele
dintre acestea fiind în avansată stare de descompunere. Cei care sunt siguri asupra deciziei pe
care au luat-o, sinuciderea, avansează foarte mult în pădure, riscând ca rămășițele lor să nu mai
fie găsite niciodată. (Dark Tourist – serial, https://www.youtube.com/watch?v=4i49-sS_Gc4 ,
https://www.youtube.com/watch?v=sTiI3bSlSwA)

19
 2.1.3. America de Nord

Fig. 4 – Harta obiectivelor turistice ale turismului întunecat în America de Nord (Bura, 2020)

a) One World Trade Center și Muzeul și Memorialul 9/11 (SUA)

Atentatele teroristilor Al-Qaeda au lovit la data de 11 septembrie 2001, turnurile gemene

din complexul World Trade Center din New York. Ambele clădiri s-au prăbușit în două ore,
avariind și alte clădiri din jurul lor. “În urma acestor atacuri teroriste, au murit 2.993 de oameni,
inclusiv teroriștii.” (http://www.cbsnews.com/stories/2006/09/22/terror/main2035427.shtml). La
18 noiembrie 2008 au început lucrările de construcție a One World Trade Center, pe locul
fostului World Trade Center prăbușit. “În 3 noiembrie 2014, clădirea s-a deschis oficial.”
(http://onewtc.com/news/world-trade-center-re-opens-as-tallest-building-in-america).
Au fost construite numeroase memoriale în New York, între care Muzeul 11
septembrie. “În primii doi ani de la deschiderea acestuia în 2011, One Trade Center a fost vizitat
de aproximativ 10 milioane de oameni, iar până la finalul anului 2015, numărul vizitatorilor a

20
atins 23 de milioane.” (http://www.dark-tourism.com/index.php/15-countries/individual-
chapters/1105-nine-eleven-museum). “Muzeul și memorialul 9/11, și-a deschis porțile pentru
vizitatori în 2014. În ciuda taxei de intrare destul de piperată, acesta a avut un real succes. Până
la sfârșitul anului 2015, aproximativ 5 milioane de turiști venind să îl viziteze.”
(http://www.dark-tourism.com/index.php/15-countries/individual-chapters/1105-nine-eleven-
museum).

b) Închisoare Alcatraz (Insula Alcatraz, SUA)

Închisoarea de maximă securitate, Alcatraz, este situată pe insula cu același nume din
centrul Golfului San Francisco. Inițial, în locul închisorii a fost un fort, numit Fort Alcatraz. În
1859 este terminată clădirea fortului iar în 1861, clădirea începe să fie folosită ca închisoare
pentru prizonierii de război, din Războiul Civil American. În 1906 au început renovările datorită
stării foarte proaste în care era clădirea, tot în același an, un cutremur o distruge. Încep
reconstruirile din 1906 până în 1911. În 1933, fortul a fost transformat definitiv în închisoare
federală, dată în funcțiune la 1 ianuarie 1934.
Închisoarea este cunoscută pentru cele 36 de încercări de
evadare în 29 de ani de funcționare dintre care nici una nu a fost reusită. Deținuții au murit
împușcați sau înecați în apele reci ale Golfului San Francisco. Însă, faima sa a devenit mai mare
după ce trei detinuți au reușit să evadeze prin gurile de aerisire. Închisoarea a fost închisă în
1963. În anul închiderii, faimoasa închisoare a fost
transformată în muzeu, devenind unul dintre cele mai importante obiective turistice din San
Francisco, peste 1.5 milioane de turiști vin să o viziteze anual.
(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/alcatraz-cea-mai-de-temut-inchisoare).

21
 2.1.4. Africa

Fig. 5 – Harta obiectivelor turistice ale turismului întunecat în Africa (Bura, 2020)

a) Memorialul genocidului Kigali (Rwanda)

“Genocidul rwandan, este cunoscut și sub numele de genocidul împotriva tutsilor.”

(https://web.archive.org/web/20190327231357/https://www.theeastafrican.co.ke/news/UN-
decides-it-is-officially-genocide-against-Tutsi/-/2558/2169334/-/2q2s7cz/-/index.html).
A fost un act de sacrificare în masă a poporului Tuts, Twa și Hutu, între 7 aprilie și 15
iulie 1994, în timpul Războiului Civil din Rwanda.
În 1990, un grup de rebeli din Uganda, a invadat Rwanda, astfel luând naștere Războiul
Civil Rwandan. “Niciuna dintre părțile implicate nu a reușit să obțină un avantaj în ceea ce
privește războiul. Guvernul ruandez, condus de președintele Juvénal Habyarimana”

22
(https://www.nytimes.com/1994/04/07/obituaries/juvenal-habyarimana-57-ruled-rwanda-for-21-
years.html), a semnat un acord de pace cu gruparea rebelă, la data de 4 august 1993. Cu toate
acestea, asasinarea lui Juvénal Habyarimana, la 6 aprilie 1994, a pus capăt acordului de pace. A
doua zi după asasinarea președintelui, începuseră omorurile în masă, poliția omorând toți liderii
militari și politici hutu.
Amploarea și brutalitatea acestui masacru a șocat o lume întreagă, dar nici o țară nu a
intervenit prin forță pentru a opri uciderea în masă. Poliția a ucis victimele cu macete și puști.
Circa 500.000 și 1.000.000 de ruandezi au fost uciși, aproximativ 70% din populația tutsi a țării.
(https://www.bbc.com/news/world-africa-13431486).
“Violența sexuală a fost aspră, cu aproximativ 250.000 - 500.000 de femei violate în
timpul genocidului.” (Binaifer, 1996).
Genocidul a avut efecte profunde asupra Rwandei și țărilor învecinate. Astăzi, Rwanda
are două mari sărbători de comemorare a celor întâmplate în perioada 6 aprilie – 15 iulie 1994.
Negarea sau revizionismul genocidului este considerată infracțiune și pedepsită ca atare.
Cel mai important loc de comemorează genocidul ruandez este Memorialul de la
Kigali. A fost inaugurat oficial în 1999. Rămășițele a peste 250.000 de oameni sunt înhumate
aici. Centrul este gestionat de Trustul Aegis în numele Comisiei Naționale pentru Lupta
împotriva Genocidului. Acest memorial are trei expoziții permanente. Prima dintre ele este cea
dedicate Genocidului împotriva poporului tutsi. De asemenea, una dedicate copiilor ce au murit
în acest genocid iar cea de-a treia este dedicată violenței genocidului din întreaga lume.
În prima săptamână de la deschiderea memorialului, în
1999, au venit să îl viziteze zilnic, circa 1.500 de supraviețuitori ai genocidului. După primele
trei luni, s-a înregistrat o sumă de 60.000 de vizitatori, peste 7.000 fiind turiști străini.

23
 2.1.5. Australia

Fig. 6 – Harta obiectivelor turistice ale turismului întunecat în Australia (Bura, 2020)

a) Fortul Arthur (Tasmania, Australia)

Acest port este localizat pe Insula Tasman, în Tasmania, la 97 km sud-est de capitala

statului, Hobart. Portul este defapt o închisoare pentru criminalii periculosi.
Din 1833 până în 1853, acesta a fost destinația pentru cei mai periculoși criminali ai
Marii Britanii. Această închisoare a avut unul dintre cele mai stricte sisteme de securitate dintre
instituțiile penale ale Marii Britanii.
În aprilie 1996, orașul a fost martorul celui mai sângeros omor în masă din istoria
Australiei. Autorul masacrului, Martin Bryant, atunci în vârstă de 28 de ani, a ucis cu sânge rece
35 de persoane și a rănit încă 23. Acesta a primit 35 de sentinte la închisoare pe viață, plus alți
1.035 de ani de închisoare, în aripa psihiatrică a închisorii. Închisoarea a fost închisă în 1877.

24
 Înainte ca închisoarea sa fie abandonată, în 1877, David Burn, ce a vizitat-o în
1824, a declarat că aceasta are un potențial turistic foarte mare. Opinia acestuia nu a fost
împărtășită de către toți.
În 1927, numărul de vizitatori a crescut foarte mult. Din 1916,
Consiliul de Conservare a Peisajelor administrează acest loc. În 1979 a fost primită o finanțare
pentru a păstra locul ca destinație turistică datorită semnificației sale istorice. Acum, Portul
Arthur, este unul dintre cele mai vizitate site-uri istorice din Australia, înregistrând peste 250.000
de turisti pe an. (https://portarthur.org.au/history/).

2.1.6. America de Sud

Fig. 7 – Harta obiectivelor turistice ale turismului întunecat în America de Sud (Bura, 2020)

a) Orașul Medellin (Columbia)

25
 În acest oraș, situat în Columbia, a funcționat din 1972 până în 1993, Cartelul Medellin.
O grupare teroristă și criminală organizată. A fost fondat și înființat de către Pablo Escobar,
marele baron al drogurilor. “Pentru o perioadă de timp, Cartelul Medellin furniza peste 85% din
piața mondială de cocaină.” (UNODC, Cocaine, 2009, World Drug Trade).
Acest cartel avea ca rivali alte grupări criminale organizate, cum ar fi: Cali
Cartel și Los Pepes. “Violențele exercitate în numele cartelului au condus la luarea sa directă în
catare, nu numai de competiție, Cartelul Cali, cât și de propriile „influențe întunecoase”, care au
dus la înflorirea inițială a imperiului mafiot.” (https://www.descopera.ro/maratoanele-
descopera/descopera-secretele-mafiei/4926903-america-de-sud-taramul-sangeroaselor-
cartelurilor). În 1993, pe la începutul anilor ’90, Pablo Escobar a fost
asasinat, Cartelul Medellin dispărând.
Odată cu moartea lui Pablo Escobar, au început să se
organizeze tururi turistice tematice, dedicate acestui baron al drogurilor sau narco tururi. Cei care
optează pentru tururile tematice dedicate lui Pablo, pot vizita închisoarea La Catedral. Această
închisoare este construită chiar de Escobar, stând aici împreună cu liderii săi de grup.

26
 2.2. Obiectivele turistice existente din România care pot fi integrate
turismului întunecat
2.2.4. Monumente și memoriale asociate regimului comunist și a luptei
anticomuniste

Fig. 8 – Harta obiectivelor asociate regimului comunist (Bura, 2020)

a) Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței (Sighetu

Marmației)

În anul 1897 a fost construită Închisoarea de la Sighet, de către administrația austro-

ungară. 1950 este anul când închisoarea a devenit închisoare comunistă, aici fiind aduși din toată
țara demnitari, copii, student, politicieni, fiind încarcerați pe nedrept, unii nici măcăr judecați.
Deținuții erau ținuți în condiții total insalubre și greu de imaginat fiind obligați să suporte

27
torturile și bătăile zilnice. Închisoarea a fost dezafectată și lăsată în paragină în 1977.
“Fundaţia Academia Civică a preluat ruina fostei închisori în 1993, în
vederea transformării ei în muzeu. Proiectul cadru a fost propus Consiliului Europei de Ana
Blandiana.” (https://www.memorialsighet.ro/scurt-istoric-al-muzeului/).
“Începând din 20 iunie 1997 (data inaugurării) în fiecare an
câteva celule au fost transformate în săli de muzeu, în 2015 fiind oferită publicului ultima dintre
ele: ”Elevi în detenție”.” (https://www.memorialsighet.ro/scurt-istoric-al-muzeului/).
“Rezultat al unor cercetări laborioase, fiecare celulă a devenit o sală de muzeu, în
care, întâi într-o formă provizorie, mai apoi definitivă, urmând acum o ordine cronologică, sunt
prezentate marile teme ale represiunii comuniste, ale distrugerii statului de drept şi înlocuirii lui
printr-o construcţie de tip totalitar.” (https://www.memorialsighet.ro/scurt-istoric-al-muzeului/).
De-a lungul timpului, mulți turiști au vizitat Memorialul, atât români cât și străini,
dorind să afle mai multe detalii despre represiunea regimului comunist și viața inimaginabilă din
închisorile din acea vreme.

Foto. 1 – Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței – Sighetu Marmației, exterior (Bura, 2019)

28
 Foto. 2 – Sala 52 – Femei în închisoare (Bura, 2019)

b) Schitul “Înălțarea Sfintei Cruci” și Râpa Robilor (Aiud)

Alături de închisorile de la Gherla, Sighet și Râmnicu Sărat, Aiudul a fost unul dintre cele
mai dure și negre coșmaruri ale României comuniste. Un loc de carceră și exterminare pentru
diferitele categorii de deținuți.
“Atestat documentar ca loc de detenție încă din 1786, Aiudul a funcționat ca închisoare-
tribunal în contextul organizării comitatului.” (Muraru, 2008).
“În perioada interbelică, penitenciarul Aiud a fost catalogat ca unitate principală, fiind
rezervat deținuților de drept comun, dar și celor politici cu condamnări mari. În legislația celui
de-al Doilea Război Mondial, Aiudul a fost destinat deținuților condamnați la muncă silnică, iar
într o secție separată erau închiși cei osândiți la temniță grea de la 3 la 20 de ani.” (Muraru,
2008). “După 23 august 1944, la Aiud au fost încarcerați atât deținuți politici, cât și deținuți de
drept comun. Deținuții politici de la Aiud proveneau din rândul membrilor partidelor politice,
legionarilor, criminalilor de război, armatei, polițiștilor, jandarmilor, Siguranței, SSI-ului sau
clericilor.” (Muraru, 2008). “Majoritatea celor care erau arestați și judecați pentru delicte politice
erau încadrați la delicte de drept comun, pentru a camufla detenția politică din România
ceaușistă. Cele mai frecvente infracțiuni priveau uneltirea sau complotul împotriva ordinii
sociale, răspândirea publicațiilor interzise sau propagandă împotriva regimului.” (Muraru, 2008).

29
Penitenciarul fucționează și în ziua de astăzi, ultimul deținut comunist fiind eliberat în 1989.
“Monumentul numit Schitul “Înălțarea Sfintei Cruci” a cărui construcție a început
în 1992, din inițiativa AFDPR, reprezintă un templu al durerii. Perechi de cruci, cu înălțimea de
6 m, reprezentând în tradiția romanească oamenii martirizați, poartă pe umeri crucea destinului.”
(https://www.aiudulmeu.ro/obiective/monumentul-calvarul-aiudului/).
La Aiud, s-a îngropat o bună parte din elita care a opus rezistență mișcării comuniste.
Cimitirul acesta purtând numele înfiorător de “Râpa Robilor”. Aici, îngropăciunile se făceau
doar noaptea, niciunuia dintre victime nepunâdui-se cruce la căpătâi.
Memorialul de la Aiud este încă în construcție, dorindu-se a fi o clădire
mare cu mănăstire şi centru de cercetare martirologică, proiectul începând încă din 2013. Până
atunci se poate vizita Schitul și camera memorială din incinta penitenciarului.

c) Memorialul Închisoarea Pitești (Pitești)

Fostul Penitenciar din Pitești este cunoscut drept Închisoarea Pitești, sau după ororile și
procesele de așa zisă reeducare înfăptuite de regimul comunist, Fenomenul sau Experimentul
Pitești.
Închisoarea a fost construită cu mult timp înainte de a fi folosită drept închisoare
comunistă, începerea construirii clădirii se situează undeva prin anii ’30. La început, închisoarea
a servit ca loc de detenție pentru infractorii cu delicte minore.
Mulți oameni nevinovați au murit torturați între pereții închisorii.
“Scopul experimentului, conform principiilor leniniste în interpretarea PCR, a fost lepădarea
convingerilor și ideilor politice și religioase a deținuților, și în cele din urmă alterarea
personalității până la punctul obedienței absolute.” (https://jurnalul.antena3.ro/scinteia/istoria-
comunismului/fenomenul-pitesti-119241.html). Numărul estimativ al celor care au suferit în
urma acestui experiment, este între 1000 și 5000 de oameni. “Este cunoscut ca cel mai amplu și
mai violent program de violență fizică și tortura psihologică”
(http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=2058&-Memorialul-Inchisoarea-Pitesti-PITESTI-
Arges), desfășurat vreodată în blocul Europei de Est. Acesta a fost stopat imediat după
înlăturarea de la putere a Partidului Comunist Român, condus de Ana Pauker, în septembrie
1951.
“Memorialul este în clădirea fostului penitenciar. Acesta a fost deschis publicului în

30
2014. Situl găzduind expoziții, permanente sau temporare, evenimente culturale sau educaționale
cu teme legate de detenția politică anticomunistă.” (https://pitestiprison.org/mip--viziteaza.html).

d) Fortul 13 (Jilava)

“Fortul 13 Jilava, a fost una dintre cele mai cumplite puşcării comuniste, aflată la
marginea Bucureştiului.” (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/povesti-
cutremuratoare-din-fortul-13-jilava). Fortul a fost construit in 1890, “fiind folosit ca depozit de
muniții și garnizoana militară până în 1907, când aici au fost aduși o parte dintre țăranii arestați.
Din acest an, Jilava a fost amenajată închisoare militară.” (http://anp.gov.ro/penitenciarul-
bucuresti-jilava/fortul-13-jilava/).
“Din 1944 şi până în 1964, la Jilava şi-au executat pedeapsa
deţinuţi politici, bărbaţi şi femei, aflaţi în curs de judecare sau condamnaţi, deţinuţi cercetaţi sau
condamnaţi pentru infracţiuni contra securităţii.” (http://anp.gov.ro/penitenciarul-bucuresti-
jilava/fortul-13-jilava/). “După eliberarea deţinuţilor politici în 1964, închisoarea
fost utilizată numai pentru cei de drept comun, existând inclusiv o secţie pentru cei minori. În
1967 s-a înfiinţat o nouă secţie, cea pentru „deţinuţii înrăiţi şi recalcitranţi” din celelalte
penitenciare din ţară. În anii `70, odată cu construirea actualului penitenciar, fortul a fost
abandonat treptat. Un ultim episod în care celulele sale au fost utilizate pentru întemniţarea pe
criterii politice a fost în decembrie 1989, când câteva zeci de bucureşteni au fost aduşi şi închişi
într-una dintre camere Fortului 13 Jilava.” (Muraru, 2008).
În prezent, Fortul 13 Jilava este
declarat monument istoric, incet transformat în memorial. Se poate vizita, dar cu destul de multe
restricții – pentru că trecerea se face prin curtea penitenciarului, accesul in fostul fort este destul
de greoi: control la poartă, buletine și telefoane lăsate la intrare.

e) Memorialul Gherla (Gherla)

“Gherla a fost locul de ispăşire a pedepselor pentru condamnaţii politici de cele mai
diverse tipuri. Dar a fost şi locul multor execuţii, comandate în principal împotrivă foştilor
membri ai rezistenţei anticomuniste, precum şi al unor prelungite torturi, parte a reeducării
inamicilor ordinii comuniste.” (https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/gherla-iadul-
comunist). “După ce în epocă interbelică aici a funcţionat un institut de prevenţie, din 1945
închisoarea Gherla este trecută în categoria penitenciarelor de categoria I. În mod evident, din

31
vară anului 1948 aici au început să fie aduşi tot mai mulţi deţinuţi politici, astfel că, la sfârşitul
anului, din cei 703 deţinuţi, peste 600 erau internaţi, preveniţi sau condamnaţi pentru fapte de
natură politică. În fapt, de acum Gherla devine închisoarea celor condamnaţi la temniţa grea pe
motive politice, în majoritatea lor ţărani şi muncitori, elevi şi studenţi, membri ai grupurilor de
rezistentă din munţi.” (https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/gherla-iadul-comunist).
“La sfârşitul anului 1951, pe fondul inspecţiilor de la Bucureşti, campania
de teroare încetează, loturile de studenţi reeducatori fiind transferate în alte penitenciare sau
colonii de muncă.” (https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/gherla-iadul-comunist).
“Teroarea s-a încheiat doar în 1964, atunci când penitenciarul a redevenit un spaţiu pentru
deţinuţii de drept comun.” (https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/gherla-iadul-
comunist). “Inițiativa constituirii unui Memorial la Gherla aparține IPS Părinte Arhiepiscop și
Mitropolit Andrei al Clujului. Ansamblul Memorial este conceput pentru a pune în valoare două
componente ale memoriei suferinței – cea educativă – constituită într-un spațiu expozițional, o
bibliotecă tematică și o sală de conferințe – toate aflate sub patronajul Asociației Memorialul
Gherla, și componenta spirituală reprezentată de Mănăstirea „Sfinții 40 de Mucenici” – un
monument dedicat comemorării liturgice a victimelor comunismului.”
(https://cluj.com/articole/memorialul-gherla-muzeu-judetul-cluj/).
“În prezent, activitatea Memorialului se desfașoară într-o fosta sală de mese din imediata
vecinatate a Cimitirului cu Cruci, sală în care a fost amenajat un paraclis și totodată un mic
muzeu.” (https://cluj.com/articole/memorialul-gherla-muzeu-judetul-cluj/).

f) Închisoarea Râmnicu Sărat (Râmnicu Sărat)

“Închisoarea de la Râmnicu Sărat, denumită “puşcăria izolării totale”, a fost una dintre
cele mai dure închisori comuniste. Aceasta a depăşit, prin regimul sever aplicat cu religiozitate
de călăii totalitarismului roşu, celebrele închisori de la Aiud, Gherla sau Suceava.”
(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/inchisoarea-comunista-de-la-ramnicu-sarat-
inchisoarea-tacerii-1945-1963).
“Construcţia penitenciarului a început în 1899, abordând un stil neoclasic şi neogotic,
realizat după modele britanice şi franceze, şi a funcţionat sub denumirea de Arestul Preventiv.
Construcţiile şi amenajările ce pot fi văzute şi astăzi datează din perioada interbelică, doar sârma
ghimpată fiind înlocuită de comunişti, între 1948-1949, cu zid.”

32
(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/inchisoarea-comunista-de-la-ramnicu-sarat-
inchisoarea-tacerii-1945-1963). După anul 1945, aici au fost încarcerate nume precum Lucrețiu
Pătrășcanu, sau alte nume din guvernul Antonescu, intelectual sau generali ai armatei.
După cum stim, este considerata cea mai dura inchisoare din perioada comunista,
aici murind peste 90% din detinutii politici ai regimului. A fost inchisa in anul 1963,
supravietuitorii torturii zilnice fiind trimisi inapoi la domiciliu dar chemati zi de zi pentru
declaratii si alte investigatii.
“După 1963, închisoarea a fost folosită drept depozit. În 2007,
închisoarea a fost trecută din administrarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional în
administrarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România.”
(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/inchisoarea-comunista-de-la-ramnicu-sarat-
inchisoarea-tacerii-1945-1963).
“Prin Hotărârea de Guvern nr. 549/2007, fosta închisoare de la Râmnicu Sărat a fost
trecută din administrarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional în administrarea
Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (devenit ulterior IICCMER) cu
scopul organizării unui Memorial al Victimelor Comunismului. Astfel, eforturile Institutului s-au
concentrat în ultimii ani în direcţia unei campanii de promovare şi strângere de fonduri pentru
organizarea Memorialului, având drept apanaj o universitate de vară, o expoziţie, un concurs de
idei şi un website.” (http://memorialulramnicusarat.ro/argument).
“Proiectul urmăreşte să readucă în conştiinţa publică şi să comemoreze victimele
represiunii comuniste. Închisoarea Râmnicu Sărat este argumentul şi în acelaşi timp simbolul
importanţei şi necesităţii memoriei în construcţia unei naraţiuni asupra trecutului.”
(http://memorialulramnicusarat.ro/argument).

g) Gropile comune de la Periprava (Periprava)

Periprava este un sat în comuna C.A. Rosetti din județul Tulcea, Dobrogea. Pe vremea
comunismului, în raza satului Periprava, există un lagăr de munca silnică cu un regim foarte
sever, ruinele acestuia observându-se și astăzi.
“În urma investigațiilor întreprinse în septembrie 2013, Institutul de
Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) la Periprava
(jud. Tulcea) a identificat un loc de înhumare a deținuților decedați în perioada 1958-1963 în

33
colonia de muncă Periprava.” (https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/ramasitele-
umane-identificate-la-periprava-confirma-existenta-unei-gropi-comune). Pe teritoriul actualului
cimitir al localității, s-a descoperit existență unor gropi comune cu rămășite umane. Raza de
cercetare a arheologilor a fost de 700 mp. Defuncții au fost depuși în diferite modalități și la
diferite intervale de timp. “Așa cum rezultă din datele raportului, practica de înhumare iese din
tiparele tradiționale. De exemplu, unul dintre schelete are picioarele încrucișate și legate
(probabil cu o sârmă), iar poziția nefirească a capului, aplecat într-o parte, împreună cu
vertebrele cervicale (dislocate), denotă o introducere forțată a cadavrului.”
(https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/ramasitele-umane-identificate-la-periprava-
confirma-existenta-unei-gropi-comune).

h) Canalul Dunăre – Marea Neagră

“Povestea Canalului poartă semnătura inginerului Chiriac Avădanei, care a primit ordin
de la Ceauşescu să proiecteze Canalul Dunăre-Marea Neagră.”
(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-a-fost-construit-canalul-dunare-marea-
neagra-secretele-magistralei-albastre-dezvaluite-de-inginerul-care-a-proiectat-maretul-proiect-
comunist).
“În 1949, Gheorghe Gheorghiu Dej folosise canalul pentru exterminare oponenţilor
regimului. La 25 mai 1949, Consiliul de Miniştri a hotărât demararea lucrărilor pentru
construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră, pentru a se asigura un transport mai ieftin şi crearea
unui sistem de irigaţii.” (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-a-fost-construit-
canalul-dunare-marea-neagra-secretele-magistralei-albastre-dezvaluite-de-inginerul-care-a-
proiectat-maretul-proiect-comunist). Deținuții trebuiau reeducați prin muncă. De-a lungul
timpului, pe intregul traseu al canalului, s-au înființat colonii de muncă silnică. Lucrările
Canalului Dunăre-Marea Neagră din epoca Gheorghe Gheorghiu Dej au fost oprite în 1953,
pentru a fi reluate 20 de ani mai târziu. Din vechiul canal nu a fost utilizată decât o mică parte.
(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-a-fost-construit-canalul-dunare-marea-
neagra-secretele-magistralei-albastre-dezvaluite-de-inginerul-care-a-proiectat-maretul-proiect-
comunist).
“Cele mai intense lucrări au avut loc între 1949 și 1953, adică până în anul când a murit
Stalin și, odată cu el, parcă s-a simțit și o răsuflare de ușurare din partea comuniștilor din țările

34
satelit ale URSS. Era, însă, doar un miraj, iar „relaxarea” urma să fie doar temporară.”
(https://playtech.ro/stiri/video-cati-oameni-au-murit-la-constructia-canalului-dunare-marea-
neagra-se-carau-mortii-cu-basculanta-17479). “Nici acum nu se știe numărul exact al oamenilor
care au murit la construcția canalului. Nu există un cimitir al lor, nici vreo condică în care să se fi
ținut evidența lor. Scopul era să se „curețe” cât mai repede, s li se șteargă orice urmă a existenței,
așa că leșurile multora au fost aruncate în malurile canalului peste care s-au revărsat milioane de
metri cubi de pământ, rocă și apă.” (https://playtech.ro/stiri/video-cati-oameni-au-murit-la-
constructia-canalului-dunare-marea-neagra-se-carau-mortii-cu-basculanta-17479).
Pe unul dintre malurile canalului, tronează Monumentul Tineretului. Acesta a fost
construit pentru a aduce aminte jertfa oamenilor morți în timpul construcției acestui canal. A fost
inaugurat la sfârșitul anilor ’80, mai exact 1988. Din păcate, acesta este lăsat în paragină la
momentul actual, doar masivitatea și înălțimea lui făcând imposibilă demontarea și furarea
pieselor componente.

2.2.5. Obiective asociate legendei lui Dracula

35
 Fig. 9 – Harta obiectivelor turistice asociate cu legenda lui Dracula (Bura, 2020)

a) Castelul Bran (Bran)

Inițial, castelul a fost defapt o fortăreață. Ea a fost ridicată de Ordinul Cavalerilor Teutoni
în 1212 și cucerită de sași în secolul XIII. A fost restaurat între anii 1920-1927 sub conducerea
arhitectului de la Curtea Regală. Se situează strategic pe o stâncă, la 30 de kilometri de Brașov în
localitatea Bran.
Ca reședință regală, castelul a fost locuit în vremurile Reginei Maria. În anul
1938, fiica Reginei Maria, Principesa Ileana, primește castelul prin testament. Dar, din păcate, în
1948, familia regală a fost alungată din țara iar castelul a intrat în posesia statului român. “La
zece ani după instalarea regimului comunist în România, Castelul Bran a fost deschis ca muzeu
de artă feudală și istorie. Starea de degradare a acestuia a dus la închiderea lui în anul 1987,
redeschiderea a avut loc abia în anul 1993, ca urmare a lucrărilor de restaurare”
(https://www.hotelambient.ro/ro/castelul-bran-istorie-si-legenda/).
În momentul de față, castelul este proprietatea urmașului Principesei Ileana, Dominic de
Habsburg.
Mitul și legenda care se leagă de Castelul Bran, pornesc de la romanul scris de
Bram Stocker, cel de l-a consacrat prima dată pe Dracula, personajul fictiv ce “bântuie” castelul.
Acest personaj este asociat cu Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești și cu tatăl acestuia, Vlad
Dracul.“Contele Dracula imaginat de Stoker este un vampir în vârstă de secole, un nobil
transilvan, ce se pretinde a fi un descendent al hunului Attila. El locuiește în ruinele unui castel
situate undeva în Munții Carpați. Conversațiile purtate cu personajul Jonathan Harker îi oferă
Contelui Dracula prilejul de a se arăta deosebit de mândru de cultura sa nobilă, de interesul
predilect pentru trecutul său.” (http://www.castelulbran.ro/contele-dracula.html).
“Stoker a avut grijă să creeze o legătură istorică reală între personajul său
Contele Dracula și personalitatea istorică a lui Vlad Țepeș. Deși personajul lui Stoker reflectă la
posibilitatea ca Dracula, contele, să fie unul și același cu Dracula voievodul, Dracula, Contele
din Transilvania, nu este cu siguranță domnitorul Vlad Țepeș al Țării Românești, Stoker însuși
fiind reticent la orice apropiere a eroului său de o figură istorică reală.”
(http://www.castelulbran.ro/contele-dracula.html).
Castelul Bran atrage în fiecare an peste 1 milion de
vizitatori. Dintre care, aproximativ 60% au fost turiști străini. Aceștia din urmă vin să viziteze
36
castelul datorită legendei create în jurul castelului, mulți dorind să experimenteze o altfel de
experiență.

Foto. 3 – Castelul Bran (https://brasovtourism.app/places/castelul-bran-pcnehpdtwgx2fa)

b) Cetatea Poenari (Arefu)

“Cetatea Poenari este situată pe un vârf de munte, ce domină cheile Argeșului. Până la
cetate trebuie urcate cele 1480 de trepte, șerpuind prin pădure. Lângă localitatea Arefu, la câțiva
kilometri de barajul și lacul de la Vidraru, pe vale mai jos, lângă centrala hidroelectrică Vidraru.
Inițial, pe vremea lui Negru Vodă, a fost construit un singur turn; apoi construcția a fost
dezvoltată în scop de refugiu sau punct de observație de către Vlad Țepeș, adăugându-i-se
turnuri, ziduri și dependințe.” (https://argesghid.ro/ro/places/cetatea-poenari-mk4fcqtg9dqhug).
“Numele de cetatea Poenari i-a fost dat după numele satului
învecinat, aflat pe valea Argeşului la 6 km distanţă şi anume satul Poenari. Acest nume al cetăţii
apare în izvoarele de secol XV şi XVI, dar şi în secolele XVII şi XVIII în literatură de
specialitate. La sfârşitul secolului XVII cetatea mai primeşte o denumire, cea de Cetatea lui
Ţepeş Vodă.” (https://www.historia.ro/sectiune/travel/articol/cetatea-poenari).
“O dată cu trecerea timpului cetatea şi-a pierdut din înfăţişare.
Latura de nord a cetăţii s-a prăbuşit în mare parte. Acest lucru ne împiedică să avem o imagine
completă a cetăţii.” (https://www.historia.ro/sectiune/travel/articol/cetatea-poenari).
După cum știm, multe legende se învârt în jurul acestei cetăți. O
primă legendă ajunsă la urechile localnicilor este legată de a doua perioadă de construcție a
cetății. Localnicii spun că, furios pe târgovișteni, ce se făceau vinovați de moartea fratelui său,

37
Mircea, Vlad Țepeș, îi adună pe toți în jurul muntelui Cetățuia, unde este amplasată cetatea, i-a
tras pe cațiva în țeapă iar celorlalți le-a ordonat să se apuce de construit. După spusele
localnicilor, cetatea a fost terminată doar 6 luni.
O altă legendă, ne vorbește tot despre Vlad Țepeș.
În anul 1492, când era urmărit de armata otomană, Țepeș ar fi căutat refugiu, în interiorul acestei
cetăți. Atunci când oștile otomane i-au gasit pe Țepeș și însoțitorii săi, aceștia au fugit spre
localitatea Arefu, unde 8 fierari le-au potcovit caii invers pentru a induce dușmanii în eroare.
Iar ultima legendă, o are ca protagonistă pe
soția domnitorului Țării Românești, Vlad Țepeș. Stiind că turcii o urmăresc, aceasta ar fi urcat la
cetate și s-ar fi aruncat în gol de pe vârful muntelui. Trupul ei s-a izbit de stâncile abrupte, mai
apoi căzând în apele râului ce traversează locul, apa înroșindu-se de la sângele ei. Astfel râul ar fi
căpătat numele de Râul Doamnei, nume ce-l poartă și la momentul actual.
Străinii au ajuns să viziteze această cetate
datorită legendei ce-l are în prim plan pe Dracula, personajul fictiv asociat cu domnitorul, Vlad
Țepeș. O lungă perioadă de timp, cetatea a fost închisă, neputând fi vizitată, din cauza urșilor ce
puneau în pericol siguranța turiștilor. Până să fie închisă, aceasta atrăgea anual aproximativ
60.000 de turiști.

c) Hotel Castel Dracula (Piatra Fîntînele)

Renumitul Hotel Castel Dracula, se află situat în localitatea Piatra Fîntînele, Pasul Tihuța,
la o altitudine de 1116 metri, dominând panorama larga a Munților Bârgăului. Hotelul a fost
construit la mijlocul anilor ’80 de către statul român, la initiativa unui fost șef al turismului
județean, Alexandru Mișiuga. Acest castel a ajuns mai apoi proprietatea omului de afaceri Ioan
Moldovan. Construcția acestui hotel a durat 7 ani, în ridicarea lui implicându-se și membrii
Societății “Dracula” de la Londra. Aceștia au lasat cadou hotelului, o sticlă goală de wiskey
scoțian în care există un document cu semnăturile lor.
Hotelul este construit în stil medieval, dispus pe 5 nivele (3 etaje), având
în dotare 66 de camere, respectiv 140 de locuri de cazare. La început, Hotelul se numea “Hotel
Tihuța”, abia după anul 1989, numele acestuia devenind “Hotel Castel Dracula”. La subsolul
clădirii, există o cameră numită “Cavoul Contelui Dracula”. Turiștii dornici, pot participa la un
tur tematic în interiorul hotelului, coborând la subsol pe niște scări abrupte și coridoare înguste,

38
ajung în camera cu pricina. Această cameră este întunecoasă, pereții sunt pictați cu scene din
viața Contelui Dracula iar în mijloc, sălășluiește un cosciug închis. Persoana ce însoțește grupul
poartă în mână un sfeșnic cu o lumânare aprinsă pentru a vedea cât de cât în interiorul camerei.
La un moment dat, lumânarea se stinge iar “Dracula” iese din cosciug. Acesta fuge și se ascunde
într-o cameră de pe coridorul ce face legătura cu hotelul. La ieșire, turiștii au parte de alte
“surprize”, “Contele” apucându-i de mâini sau de picioare.
În anul 2018, familia Moldovan, proprietarii hotelului, au
anunțat oficial ca proprietatea este pusă la vanzare pentru suma de 7 milioane de euro.
Hotelul Castel este în strânsă legătură cu romanul
lui Bram Stoker, deoarece descrierea Castelului din celebrul roman este foarte apropiată de
aspectul acestuia. Din această cauză, după schimbarea denumirii, Hotelul a atras foarte multi
turiști. Peste 60% din aceștia au fost canadieni, americani sau chiar asiatici.
(https://timponline.ro/cel-mai-atractiv-loc-din-pasul-tihuta-castelul-dracula-a-fost-inchis-de-
proprietari/).

d) Orașul Sighișoara

Este un municipiu, oraș medieval din județul Mureș, compus din localitățile Aurel
Vlaicu, Angofa, Rora, Sighișoara, Venchi și Viilor, Soromiclea și din satul Hetiur. Centrul sau
istoric al Sighisoarei a fost introdus in Patrimoniul Mondial UNESCO in anul 1999.
“Dezvoltarea orașului în Evul Mediu a avut ca principală
contrapondere pericolul permanent al invaziilor turcești. În secolul XV turcii invadau periodic
sudul Transilvaniei. Sighișoara a răspuns acestui pericol prin extinderea și consolidarea cetății,
întregul sistem de apărare fiind realizat și menținut de breslele de meșteșugari. Partea superioară
a dealului a fost dotată cu 14 turnuri de apărare și ziduri în lungime de peste 900 de metri. În
interiorul acestor ziduri s-au construit mai apoi principalele clădiri ale orașului.”
(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Sighi%C5%9Foara).
“Pe plan politic, ascensiunea Sighișoarei a început să se facă simțită, atât în chestiunile
interne ale Transilvaniei, cât și în relațiile cu Țara Românească. Un moment important în istoria
orașului a rămas șederea lui Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân, între anii 1431 – 1435.
Acesta fusese încoronat la Nürnberg de împăratul Sigismund de Luxemburg drept domn al Țării
Românești și deţinea feude întinse pe Olt, în Țara Făgărașului și Almașului. De la Sighișoara, el

39
își exercita de fapt autoritatea asupra sudului Transilvaniei, însă aştepta momentul prielnic să
preia puterea la sud de Carpaţi. Tot el a bătut monedă munteană (ducaţi noi) care au circulat şi în
Transilvania. Se presupune că, în perioada şederii lui aici, s-ar fi născut fiul său Vlad Ţepeş.”
(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Sighi%C5%9Foara).
“Problema casei în care a locuit Vlad Dracul (tatăl lui Vlad Ţepeş) la Sighişoara a stârnit
controverse accentuate, împărţind lumea ştiinţifică şi nu numai în două tabere. Pe de o parte,
avem adepţii prezenţei domnitorului muntean în cetatea medievală a Sighişoarei, în casa din
actuala Piaţă a Muzeului, şi, pe de altă parte, sunt cei care contestă prezenţa în cetate, şi chiar în
oraş, a fiului lui Mircea cel Bătrân.” (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/o-enigma-
a-trecut-dracula-prin-sighisoara). Vlad Dracul a avut mai multi copii, cu doua femei diferite.
Dintre care, Vlad al III-lea zis si Vlad Draculea sau binecunoscutul Vlad Tepes.
“Acesta, se pare, s-a născut în 1431 în Casa cu Dragon, unde tatăl său a locuit la
Sighișoara până în 1436.” (https://printransilvania.ro/casa-lui-vlad-tepes-sighisoara). “Casa Vlad
Dracul (Casa Paulinus) este acum transformată într-un restaurant care reconstituie atmosfera
medievală. În această cladire, aparţinând corpului de pază al cetăţii, folosită drept casă de
oaspeţi.” (http://wikimapia.org/10011788/ro/Casa-Vlad-Dracul). In restaurantul ce functioneaza
la parterul casei, s-au descoperit fresce foarte vechi iar in casa exista o camera in care se spune
ca s-a nascut Vlad Tepes si in care, bineinteles, este amplasat un cosciug din care iese un asa zis
“vampir”.

40
 2.2.6. Monumentele ridicate comemorării victimelor Războaielor
Mondiale

Fig. 10 – Harta obiectivelor turistice asociate celor Două Războaie Mondiale (Bura, 2020)

a) Mausoleul Eroilor de la Mateiaș (Valea Mare – Pravăț)

“Amplasat pe dealul Mateiaș, în apropiere de comuna Valea Mare Pravăț, pe drumul

european E574 (DN 73), la 11 kilometri de Câmpulung Muscel, spre Brașov, a fost construit în
memoria luptelor din octombrie – noiembrie 1916, când soldații români au opus o eroică
rezistență, întârziind înaintarea armatei germane spre București.”
(https://mausoleedinromania.ro/mausoleul-eroilor-din-razboiul-1916-1918-mateias/).

41
 “Autorul lucrării este De Nicolo, având la bază
proiectul arhitectului Dumitru Ionescu Berechet.” (https://once.mapn.ro/pages/view/124).
“Mausoleul se compune din osuar (aflat la subsol), capelă și turn. Osuarul adăpostește un
sarcofag transparent unde se află osemintele a 416 ostași români neidentificați; capela are în
interior lucrări din mozaic reprezentând scene din Primul Război Mondial, iar pe cupolă sunt
înfățișate personalități din istoria poporului român. Există și o frescă religioasă reprezentând pe
Iisus Hristos și pe Sfânta Fecioară.” (https://mausoleedinromania.ro/mausoleul-eroilor-din-
razboiul-1916-1918-mateias/). “Mausoleul a fost restaurat între anii 1979-1984,
căpătând înfățișarea unui impunător complex monumental. În interior au fost fixate basoreliefuri
care ilustrează scene de luptă și chipuri de eroi. În apropierea vechiului mausoleu s-a construit un
muzeu, în cadrul căruia au fost expuse documente și obiecte care redau aspecte referitoare la
luptele desfășurate în zonă de către trupele române, în toamna anului 1916.”
(https://once.mapn.ro/pages/view/124). În stânga și în dreapta basoreliefului menționat mai sus,
sunt sculptate două mesaje foarte emoționante: Primul dintre ele este: „Pentru onoarea patriei și a
drapelului, pentru făurirea unităţii României, noi am apărat pământul sfânt al ţării, lăsându-vă
vouă, generaţiilor viitoare, o naţiune liberă şi independentă.” Iar al doilea: „ Ne plecăm cu
veneraţie în faţa sacrificiului suprem al bravilor eroi ai neamului, apărători demni şi viteji ai
fiinţei noastre naţionale, iar la chemarea patriei vom şti să ne jertfim şi noi pentru păstrarea
independenţei şi suveranităţii României.” (http://www.cunoastelumea.ro/descopera-mausoleul-
eroilor-de-la-mateias-arges-locul-in-care-ostasii-romani-si-au-dat-viata-pentru-intregirea-
nationala-in-primul-razboi-mondial/).

b) Mausoleul Eroilor de la Moisei (Moisei)

Masacrul întâmplat la Moisei în 14 octombrie 1944, făcut de unitățile militare maghiare

retrase din Transilvania de Nord, pe Valea Izei în două case construite din lemn la ieșirea din
localitate. În acel masacru au fost ucisi 29 de români.
Au fost identificate 31 de victime, dar din fericire 2 dintre victime au reușit să
supraviețuiască. Tinerii uciși erau internați în lagărele de muncă silnică de la Vișeul de Sus, fiind
acuzați de infracțiunea de “tradare de patrie”.
În noaptea de 14 spre 15 octombrie, militarii maghiari au incendiat satul, 300 de
case fiind arse din temelii. Cadavrele celor uciși au fost aruncate într-o groapă comună, la două

42
săptămâni după retragerea forțelor militare maghiare, de către localnicii reveniți în localitate.
Deasupra acestei gropi, inițial a fost înălțată o troiță din lemn în amintirea victimelor. Mai apoi
troița fiind înlocuită de obeliscul de piatră prezent și astăzi.
Monumentul cuprinde 12 figurine din piatră. 2 figuri umane iar restul de
10 sunt măști tradiționale maramureșene. Măștile maramureșene, reprezintă omul apelor, omul
pădurii, omul nopții și omul care horește, după spusele sculptorului. Complexul sculptural a fost
realizat de sculptorul maramureșean Gheza Vida, în anul 1967, la sugestia poetului Geo Bogza.
Monumentul a fost recent restaurat, la fel ca aleea ce permite accesul pe dealul unde este
amplasat acest monument.
În anul 1983 a fost deschisă publicului larg Casa Memorială în care s-a petrecut
masacrul. “Casa Martirilor de la Moisei este casa muzeu care ilustrează tristul episod petrecut în
octombrie 1944, fiind prezentat publicului vizitator prin intermediul documentelor, fotografiilor
și a obiectelor personale care au aparținut celor uciși.” (http://turism-moisei.ro/wp/?p=206).

Foto. 4 – Mausoleul Eroilor de la Moisei (http://romanhotel.ro/ro/monumentul-eroilor-moisei/)

c) Mausoleul Eroilor (Mărăști)

Bătălia de la Mărăști, s-a desfășurat în timpul Primului Război Mondial, la data de 14

până în 24 iulie 1917 și 19 iulie respectiv 1 august, același an. A fost una dintre bătăliile

43
principale duse pe teritoriul țării noastre în timpul Primului Război Mondial. Bătălia a avut loc
între armata română aliată cu armata rusă, împotriva armatei germane.
În cinstea eroilor Bătăliei de la Mărăști și în amintirea
luptelor ce s-au desfășurat pe acest teritoriu, în anul 1928, s-a decis construirea unui mausoleu.
“Mausoleul se află în satul Mărăşti, comuna Răcoasa,
județul Vrancea și este poziționat pe locul în care între 9-17 iulie 1917, s-a desfășurat una din
marile bătălii ale Primului Război Mondial. Construit din inițiativa Societății „Mărăști”,
mausoleul împreună cu complexul aferent, ocupă o suprafață de 1000 km².”
(https://mausoleedinromania.ro/mausoleul-eroilor-1916-1919-marasti/). Mausoleul a fost
executat de catre Gavril Petrescu, după planul arhitectului numit Șerbănescu Pandele.
“Fațadele mausoleului sunt
decorate cu două basoreliefuri turnate în bronz, realizate de către sculptorul Aurel Bordenache și
înfățișează scene din lupta de la Mărăști din anul 1917. Lucrările de la Mausoleu au fost teminate
în anul 1938, reînhumările osemintelor morților de război au fost făcute în perioada cuprinsă
între 1940-1941.” (https://mausoleedinromania.ro/mausoleul-eroilor-1916-1919-marasti/).
În subsolul acestui mausoleu, sunt depuse cripte cu rămășitele a
5342 de soldați români, germani și ruși. Criptele au geamuri de cristal, decorate cu îngeri ce au
aripile larg deschise și ornamente florale, după schițele Reginei Maria. Tot aici a fost depus și
sarcofagul ce adăpostește osemintele mareșalului Alexandru Averescu. În același subsol, mai
există și documente, trofee militare sau alte obiecte ce l-au avut drept proprietar pe generalul
Văitoianu.

d) Mausoleul Eroilor (Mărășești)

Bătălia de la Mărășești s-a desfășurat tot pe parcursul Primului Război Mondial, începând
cu 24 iulie - 6 august și continuând până la 19 august, anul 1917, zona Vrancea, între râurile
Putna și Siret. Bătălia a avut ca participanți tot armata română cu sprijinul armatei rusești,
împotriva armatei germane. Aceasta a fost cea mai mare bătălie de pe teritoriul României în
Primul Război Mondial.
“Pierderile suferite de cele trei tabere au fost semnificative. Armata
română a pierdut circa 16% din soldați. Aproximativ 27.400 din efectivul inițial de soldați.
Armata rusă a suferit o pierdere de aproximativ 25.600 de militari, iar pierderile armatei germane

44
se ridică la aproximativ 65.000 de soldați.” (Stroilă, 1934).
“Mausoleul situat în orașul Mărășești, jud. Vrancea, este unul dintre cele
mai importante mausolee din Europa. A fost ridicat din inițiativa „Societății Ortodoxe a
Femeilor Române”, după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu, pe locul
în care au avut loc luptele din vara anului 1917. Lucrările s-au realizat în două etape, 1923-1924
și 1936-1938.” (https://mausoleedinromania.ro/mausoleul-eroilor-1916-1919-marasesti/).
“La parterul monumentului se găsesc criptele cu osemintele a cca.
6000 de soldați și ofițeri români, precum cele ale căpitanului Grigore Ignat, ale locotenentului
Gabriel Pruncu și ale eroinei Măriuca Zaharia. În centrul mausoleului se află sarcofagul
generalului Eremia Grigorescu, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărășești.”
(https://mausoleedinromania.ro/mausoleul-eroilor-1916-1919-marasesti/).

e) Mausoleul Eroilor Cavaleriști (Oituz)

Bătălia de la Oituz a avut loc tot în perioada Primului Război Mondial, la fel ca cea de la
Mărăsești și Mărăști. Armata română avându-i drept sprijin pe ruși, împotriva armatei germane și
austro-ungare. Bătălia s-a desfășurat pe teritoriul județului Bacău, între 26 iulie - 8 august,
respectiv 9 – 22 august 1917. Inamicii au avut scopul de a pătrunde în Valea Trotușului, Onești,
mergând apoi spre Adjud pentru a ataca armatele române aflate la Mărășești. Totuși, succesul a
fost de partea armatei romane, chiar dacă inamicii au avut o mică înaintare pe teren.
“Inițiativa de eternizare printr-un monument a memoriei călăreților căzuți pe
câmpul de luptă de la Oituz în Primul Război Mondial, i-a aparținut în 1918 generalului
comandant al Diviziei 1 Cavalerie Mihail Schina și, a fost continuată de succesorul său generalul
Romulus Scărișoreanu. Prin strădania ofițerilor diviziei banii strânși sub formă de cotizații au
constituit Fondul Oituz, permințând astfel finanțarea construcției care – în urma unui concurs de
proiecte, i-a fost atribuită sculptorului Vasile Ionescu-Varo. Comitetul format din comandantul
Diviziei I Cavalerie, cei trei comandanți de brigăzi și șeful de Stat Major a hotârât aplasamentul
într-un punct strategic din fostul front de luptă al diviziei, fiind aleasă cota 383 de pe valea
Oituzului – unde s-au dat luptele cele mai sângeroase.”
(https://travellerinromania.com/itinerary/monumentul-eroilor-cavaleristi-din-primul-razboi-
mondial-oituz/). “Lucrările au început
în 1924 și s-au finalizat în 1925, finanțarea fiind suplimentată inclusiv cu sprijin obștesc prin

45
depuneri ale unora dintre familiile ofițerilor de cavalerie căzuți, precum și prin ajutorul
Societatății „Cultul Eroilor” și al soției Elena a fostului general Eremia Grigorescu – prin a cărei
bunăvoință au fost donate locul pe care s-a clădit monumentul și materiale de construcție.
Inaugurarea ansamblului – care ar fi trebuit să fie făcută în 1925, a trenat până la 19 septembrie
1931.” (https://travellerinromania.com/itinerary/monumentul-eroilor-cavaleristi-din-primul-
razboi-mondial-oituz/).

f) Monumentul Eroilor Patriei (București)

Monumentul aduce un omagiu tuturor soldaților morți în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial. Este un grup statuar, realizat de Zoe Băicoianu, Tene Ionescu, Marius Butunoiu și Ion
Dămăceanu, în anul 1957, amplasat la locul de onoare în 1958. Monumentul este format din trei
soldați ce reprezintă departamente diferite ale armatei: aviație, infanterie și marină. Statuile sunt
realizate din marmură iar soclul acestora este din piatră. În stânga și dreapta grupului statuar sunt
două basoreliefuri mari ce reprezintă cele mai importante bătălii în lupta armatei române în
perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Statuile în sine sunt înalte de 3 metri, iar soclul are
o înălțime de 6 metri.
Monumentul este introdus pe Lista Monumentelor Istorice a MCC, adresa fiind Piața
Eroilor, în fața Academiei Militare, pe Bulevardul Eroilor. Pe soclul acestuia stă bătută în piatră,
inscripția “Slavă ostașilor români moștenitori ai tradițiilor eroice străbune. Luptători neînfricați
împotriva fascismului, pentru libertatea și independența patriei.”
(https://ampt.ro/ro/monument/monumentul-eroilor-patriei).

g) Complexul funerar, osuar și Cimitirul Eroilor căzuți în Primul Război

Mondial (București)

Acest complex funerar este situat în incinta Cimitirului Ghencea, fiind construit în anul
1920, datorită Asociației “Așezământul Reginei Maria pentru Cultul Eroilor”.
“Complexul funerar este format din două construcţii asemănătoare, aşezate faţă în faţă. În
spațiul dintre ele aflându-se cruci inscripţionate cu numele morților de război căzuţi în
campaniile din anii 1916–1919. Pe colțurile consolelor ce aparțin celor două corpuri sunt
reprezentate însemnele heraldice ale Transilvaniei, Olteniei, Dobrogei și Valahiei, încadrate în

46
medalioane. Deasupra celor două construcții, se află doi vulturi din bronz, reprezentați în zbor
planat.” (https://mausoleedinromania.ro/complexul-funerar-osuar-si-morminte-individuale-
cimitirul-eroilor-cazuti-in-primul-razboi-mondial-bucuresti/). “Pe plăcile de marmură fixate pe
zidurile complexului funerar, sunt scrise numele a 2.295 morți de război (conform Oficiului
Național pentru Cultul Eroilor). În osuarele amenajate în subsol se află rămăşiţele a sute de eroi
necunoscuţi.” (https://mausoleedinromania.ro/complexul-funerar-osuar-si-morminte-individuale-
cimitirul-eroilor-cazuti-in-primul-razboi-mondial-bucuresti/).
“Osemintele militarilor decedaţi în urma dramaticelor confruntări au fost înhumate,
iniţial, în diferite cimitire de campanie de pe raza mai multor localităţi din fostul judeţ Vlaşca şi,
ulterior, au fost centralizate în câteva cimitire de campanie, cel mai important fiind amenajat în
Capitală.” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/locul-unde-odihnesc-eroii-
cazuti-in-batalia-pentru-bucuresti-139027.html).

2.2.7. Monumente ale luptelor de emancipare națională

47
 Fig. 11 – Harta obiectivelor turistice asociate luptelor de emancipare națională (Bura, 2020)

a) Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan (Alba – Iulia)

Horia, Cloșca și Crișan au fost conducătorii celei mai sângeroase răscoale de pe teritoriul
Transilvaniei. Răscoala, pornită din localitatea Mesteacăn din județul Hunedoara la 31 octombrie
1784, s-a extins într-un mod foarte rapid în toată Transilvania, cuprinzând comitatele de pe
actualul teritoriu al județelor Cluj, Alba, Sălaj, Hunedoara, Arad și Mureș.
După învingerea răscoalei și “desfiinţarea oastei ţărăneşti Horea şi Cloşca
se ascund în Munţii Apuseni, în Ţara Moţilor.” (http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/R
%C4%83scoala_lui_Horea,_Clo%C5%9Fca_%C5%9Fi_Cri%C5%9Fan). “Pe 27 decembrie
1784, fiind trădaţi de câţiva ţărani români din zona Albac, Horea şi Cloşca sunt prinşi de armata
austriacă.” (http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/R%C4%83scoala_lui_Horea,_Clo%C5%9Fca_
%C5%9Fi_Cri%C5%9Fan). “La 30 decembrie 1784 sunt duşi la Abrud, iar la 2 ianuarie 1785
ajung la Alba Iulia, unde sunt întemniţaţi în cetate, Horea într-o celulă aflată la etajul porţii Carol
al VI-lea, iar Cloşca în clădirea Gărzii mari. Erau păziţi zi şi noapte de santinele postate în faţa
uşii şi în interiorul celulelor.” (http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/R
%C4%83scoala_lui_Horea,_Clo%C5%9Fca_%C5%9Fi_Cri%C5%9Fan). “La 30 ianuarie 1785
este prins şi Crişan, care se ascundea în munţi deghizat în cerşetor. Crişan a fost şi el prins prin
trădare, cu concursul unor ţărani români. El a fost adus la cetatea din Alba Iulia pe data de 1
februarie 1785 şi întemniţat tot în fortăreaţă, în temniţa de sub poarta nouă.”
(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/R%C4%83scoala_lui_Horea,_Clo%C5%9Fca_
%C5%9Fi_Cri%C5%9Fan).
“La 13 februarie 1785 Crişan a fost găsit mort în celulă. El s-a sinucis prin
strangulare, profitând de faptul că nu era păzit de santinele în interiorul celulei sale şi ştiind ce
soartă îl aşteaptă la finalul judecăţii. A doua zi, 14 februarie, s-a pronunţat sentinţa asupra
cadavrului său şi anume să fie târât la locul de execuţie, să i se taie capul, iar trupul să îi fie
despicat în patru bucăţi. Sentinţa s-a executat la 16 februarie 1785.”
(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/R%C4%83scoala_lui_Horea,_Clo%C5%9Fca_
%C5%9Fi_Cri%C5%9Fan). “Pe data de 26 februarie 1785 a fost pronunţată sentinţa lui Horea şi
lui Cloşca, ce îi condamna la moarte prin tragere pe roată, trupurile lor urmând a fi dezmembrate
şi expuse în diferite părţi din Munţii Apuseni, iar intestinele si inimile lor urmau sa fie ingropate
48
la locul executiei.” (http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/R%C4%83scoala_lui_Horea,_Clo
%C5%9Fca_%C5%9Fi_Cri%C5%9Fan).
“În anul 1937, pe marginea terasei din fața Porții a III-a, a fost
ridicat obeliscul din calcar compact de Banpotoc (Simeria), dedicat amintirii căpeteniilor
răscoalei țărănești de la 1784, Horea, Cloșca și Crișan. Monumentul, inaugurat la 14 octombrie
1937 în prezența regelui Carol al II-lea și a prințului moștenitor Mihai I, a fost construit din
inițiativa Astrei, a despărțământului județului Alba și, în special, prin strădaniile profesorului
Eugen Hulea și sprijinul bănesc al elevilor din toată țara.” (https://turism.apulum.ro/obiectiv-
turistic/obeliscul-horea-closca-si-crisan/). “Monumentul este caracteristic stilului Art Deco,
curent artistic care îmbină motivele geometrice cu cele florale şi cu graţia liniei corpului uman.
Putem spune că Obeliscul este dovada vie că un artist poate îmbina armonios idei istorice de o
mare tensiune emoţională, cum sunt cele legate de Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, cu
modernismul în artă. Obeliscul este opera arhitectului Octavian Mihălțan și a sculptorului Iosif
Fekete.” (http://albaiuliaqr.ro/obeliscul-horea-closca-crisan/).

Foto. 5 – Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan (http://albaiuliaqr.ro/obeliscul-horea-closca-crisan/)

b) Monumentul de pe Dealul Furcilor (Alba – Iulia)

49
 În urmă cu 235 de ani, la 27 februarie 1785, Horea și Cloșca, pe numele lor adevarate,
Vasile Ursu Nicola și Ion Oargă, 2 dintre țăranii ce au pornit sângeroasa și puternica răscoală din
Transilvania, erau executați pe Dealul Furcilor în Alba-Iulia. Crișan, cel de-al treilea, a scapat de
execuție deoarece s-a spânzurat în celula lui în absența gărzilor. Execuția celor doi a constat în
aplicarea unor lovituri iar apoi au fost trași pe roată, cadavrele urmând a fi despicate în 4 bucăți,
mai apoi răspândite prin Transilvania, drept avertizare pentru ceilalți țărani spre evitarea unei
următoare răscoale.
La execuția acestora au fost prezenți aproximativ 7000 de țărani, aduși cu forța la Alba-
Iulia și alți nobili. Aceștia din urmă au asistat la execuția lui Horea și Cloșca, ca la o sărbătoare,
crezând că dau un exemplu țăranilor.
Nu se știa exact locul execuției, fapt ce a făcut ca amplasarea monumentului
dedicat celor 3 martiri ai patriei, mai spre sud, în apropierea actualului cartier Partoș. Mai târziu,
acesta a fost mutat, pe locul unde au fost executați cei doi.
Încă din 1926 a fost luată inițiativa ridicării unui monument în cinstea
celor 3. “Obeliscul, cu înălțimea de 4 metri, are un soclu scund, placat cu marmură și este
mărginit de stâlpi legați prin lanțuri și globuri metalice.” (https://albaiuliaqr.ro/monumentul-de-
pe-dealul-furcilor/). “O inscripție de omagiere a conducătorilor Răscoalei a fost pusă în
anul 1959, când vechiul Liceu „Mihai Viteazul” a preluat numele de „Horea, Cloșca și Crișan”.
(https://albaiuliaqr.ro/monumentul-de-pe-dealul-furcilor/).

2.3. Stadiul conoașterii de către piața românească a acestui tip de

turism

Am conceput un chestionar pentru a vedea nivelul de de cunoștinte și gradul de interes al

românilor în legătură cu turismul negru în România. Am aplicat chestionarul pe 90 de persoane,
atât pe teren cât și online, pe rețelele de socializare.
Din răspunsurile centralizate am aflat vârsta majoritară a respondenților, cu ce se
ocupă aceștia și dacă au auzit sau nu de fenomenul numit turism negru. Ce obiective cunosc atât
la nivel mondial cât și la nivelul României, dacă au vizitat astfel de locuri sau dacă ar vizita, am
întocmit două liste, pe o scară de la 1 la 4, care sunt cele care le stârnesc cel mai mult interesul.
Câte zile ar fi dispuși să stea și ce sumă ar aloca pentru o asemenea vacanță. Și nu în ultimul

50
rând, părerea lor despre posibilitatea dezvoltării acestui tip de turism în România.
Vârsta majoritară a respondenților este între 15 – 20 de ani cu un
procentaj de 30,7%. Un procentaj de 26,1% au cei cu vârsta cuprinsă între 21 – 25 de ani, iar
procentajul cel mai mic, revine vârstei a doua (3,4%) vârste cuprinse între 46 – 55 de ani sau
peste 56 de ani.

Fig. 12 – Vârsta respondenților (Bura, 2019)

Ca profesii, respondenții au ocupații destul de vaste. De la muncitori la agenți de poliție,

pensionari sau profesori și farmaciști. Ne putem da seama datorită vârstei respondenților că
majoritatea sunt elevi sau studenți (51,1%).
Din păcate, răspunsurile la întrebarea “Cunoașteți noțiunea de turism negru?” au
fost negative în majoritate (84,3%). Totuși, câțiva dintre ei cunoșteau (destul de vag) partea
aceasta a turismului (17,7%).

51
 Fig. 13 – Gradul de cunoaștere al termenului (Bura, 2019)

Ca obiective la nivel mondial, au fost menționate cel mai des Auschwitz, Cernobîl și
Colosseum-ul din Roma. Ca vizite, răspunsurile (puține) au fost Cimitirul Evreiesc din Praga,
Colosseum-ul din Roma, Memorialul de la Verdun și Auschwitz. La nivelul țării noastre,
obiectivele menționate au fost Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței de la Sighetu
Marmației și Castelul Bran. Ca vizite au fost menționate aceleași două obiective.
Pe scara graduală de interes cel mai des notat cu cifra 4 a fost Auschwitz, la nivel
mondial, iar în România, Memorialul de la Sighet și Castelul Iulia Hașdeu.
În vederea unei posibile vacanțe cu tematică întunecată,
respondenții sunt dispuși să petreacă un weekend sau între 5 și 10 zile. Ca sume, sunt dispuși să
cheltuiască între 500 – 1000 de lei majoritatea. Fapt ce mă face să cred că nu sunt destul de
interesați de acest fenomen încât să fie dornici de explorarea și cunoașterea destinațiilor
întunecate. În vederea posibilității dezvoltării turismului
negru în România, majoritatea respondenților au avut un răspuns negativ. Întrebați ulterior de ce,
mai mult de 80% din ei au pus imposibilitatea dezvoltării turismului negru pe baza “normelor
societății”.

52
 3. PROPUNEREA DE TRASEE TURISTICE

3.1. Trasee dedicate în special pieței internaționale

3.1.1. Trasee bazate pe comunism

a) Autobuzul comunismului

Fig. 14 – Traseu turistic “Autobuzul comunismului” (Bura,2020)

Acest proiect debutează la data de 13 septembrie 2020. Un autobuz din anii ’80 ai orașului
Sighet, va fi reabilitat și îi va fi instalat un TV cu ecran plat pentru a putea vedea imagini pe
parcursul turului. Turul pornește de la Cimitirul Săracilor în direcția Memorialului Victimelor
Comunismului și Rezistenței. Traseul va avea asistență ghidată în limbile romana, engleză și
germană.
Pe TV-ul cu ecran plat vor rula fotografii cu Sighetul din perioada comunistă si alte

53
imagini sugestive pentru ce a însemnat comunismul în România. Când veți ajunge la Memorial,
veți putea vedea cu ochii dumneavoastră ororile și tratamentele dure la care au fost supuși
oameni nevinovați, femei și copii.
Biletul costă 20 de lei pentru adulți, 10 de lei pentru copii, pentru
elevi și studenți 5 lei iar pentru supraviețuitorii regimului comunist și represiunilor din
închisorile comuniste, turul va fi gratuit. Veți putea achizitiona biletele de pe site-ul oficial al
Memorialului. Traseul durează 15 minute și se întinde pe o distanță
de 2,7 kilometri. Autobuzul va circula în fiecare duminică din martie până în
noiembrie. La finalul turului veți primi o eșarfă de pionier ca amintire.

b) Croazieră spre Periprava

Fig. 15 – Traseu turistic “Croazieră spre Periprava” (Bura, 2020)

Traseul turistic pornește de pe Brațul Sfântul Gheorghe, mai exact din portul turistic
Tulcea Aval. Este un traseu turistic pe apă, ce urmărește cursul Brațului Sfântul Gheorghe,
urcând spre nord, până la întâlnirea cu Dunărea. Mai apoi, se merge chiar pe granița cu Ucraina,

54
în direcția Deltei Dunării, până la Periprava. Loc unde, în timpul regimului comunist, era o
colonie de muncă silnică. Aici au murit mulți dintre români, aruncați în gropi comune. Acestea
au fost descoperite recent, făcându-se încă săpături arheologice. Spre aceste gropi ne îndreptăm
și noi, pentru a întelege mai bine regimul comunist.
Turul va beneficia de asistența ghidată pe tot parcursul lui.
Se întinde pe o distanță de 102 kilometri si durează intre 15 si 17
ore. Vaporul dispune de 15 locuri și un ecran TV pentru vizionarea de imagini și fotografii
sugestive ale comunismului în România. Vaporul circula în zilele de sâmbătă și duminică pe
parcursul a 9 luni pe an. Respectiv perioada martie – noiembrie.
Biletul costă 30 de lei pentru adulți,
15 lei pentru copii iar pentru elevi/studenți, 10 lei și îl puteți achiziționa chiar de la bordul
vaporului.

3.1.2. Trasee bazate pe legenda lui Dracula

a) Cina cu Contele Dracula

55
 Fig. 16 – Traseu turistic “Cina cu Contele Dracula” (Bura, 2020)

În localitatea Mureșenii Bârgăului, vă așteaptă o trăsură trasă de cai și condusă de un

vizitiu ce seamană cu un vampir. Acesta va conduce la Hotel Castel Dracula, unde vă așteaptă
câteva surprize. La finalul cursei cu trăsura, sunteți preluați de un servitor al Contelui Dracula,
care vă va conduce spre o odaie mică, coborând niște trepte înguste, la subsolul Hotelului. Odaie
pe pereții căreia sunt pictate scene din viața Contelui și în mijlocul căreia se află un cosciug. Ce
sau cine se află în acel cosciug? Veți afla doar la fața locului. După ce urcați în incinta hotelului
pe aceleași trepte și culuare înguste, servitorul marelui Conte vă va conduce în restaurantul
hotelului, unde, în capul unei mese mari, îmbelșugate cu bucate tradiționale românești, vă
așteaptă însuși Contele Dracula.
Puteți să vă bucurați de acest traseu pe 31 octombrie și 30
noiembrie. Banii sunt donați pentru scopuri caritabile.
Pentru plimbarea cu trăsura, turul în odaia de la subsol, cina
cu faimosul și temutul conte și o noapte de cazare la Hotel, prețul este de 250 de lei. Cei ce
optează doar pentru plimbarea cu trăsura și turul în hotel, suma este de 150 de lei. Puteți rezerva
biletul de pe site-ul hotelului. Traseul se întinde pe o distanță de 15 kilometri și durează 30 de
minute. Pentru mai multe detalii sau experiențe ale altor turiști, puteți accesa pagina oficială de
Facebook a hotelului.

56
 b) Pe urmele lui Vlad Țepeș

Fig. 17 – Traseu turistic “Pe urmele lui Vlad Țepeș” (Bura, 2020)

Traseul pornește de la Brașov, din autogara Bartolomeu. De aici, vom porni spre Bran,
oprirea va fi la Castelul Bran. După achiziționarea biletului, suntem așteptați la intrarea în castel
de către ghidul castelului ce ne va purta prin camerele acestuia și ne va istorisi povestea
faimosului castel. După vizită, vom avea o fereastră de oră și jumătate, în care veți putea
vizita Casa Groazei, ce este localizată lângă castel. Cei ce nu doresc să viziteze această casă, pot
opta pentru o plimbare prin gradina castelului sau pentru cumpărarea de suveniruri.
După această pauză, pornim spre Cetatea Poenari, în Munții
Făgăraș. Urcarea la cetate se va face pe cele 1480 de trepte. Acolo, suntem întâmpinați de o
atmosfera medievală. Inclusiv ghidul va fi îmbrăcat în straiele vremii de atunci. El ne va spune

57
câteva informații despre cetate și legendele ce se învârt în jurul acesteia. După turul cetății, vă
veți putea îmbrăca, cei doritori, în straiele medievale și vă puteți bucura de peisaj și de cetate.
Turul acesta este realizat în zilele de
Sâmbătă, Duminică, Miercuri și Joi, timp de 6 luni pe an. Din Aprilie până în Septembrie. Prețul
pentru acest tur este de 50 de lei atât pentru adulți cât și pentru copii. Pentru elevi și studenți este
40 de lei. Traseul durează aproximativ 2 ore și
40 de minute, pe o distanță de 127 de kilometri. La sfârșitul turului,
participanților li se va oferi un tricou cu subiectul principal al acestuia: faimosul și crudul Vlad
Țepeș, alias Dracula.

3.2. Trasee dedicate în special pieței naționale

3.2.1. Trasee bazate pe cele Două Războaie Mondiale

a) Luptele de la Mărăști, Mărășesti și Oituz

Fig. 18 – Traseu turistic “Luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz” (Bura, 2020)

58
 Traseul pornește din orașul Adjud, din fața Monumentului Primului Război Mondial.
Acolo veți primi informații despre luptele efectuate pe teritoriul României în Primul Război
Mondial și în ce fel a afectat acesta țara, dar și despre parcursul traseului.
De la Adjud, plecăm spre Mărășești cu autobuzul. Ajunși la Mărășești, vom vizita
Mausoleul Eroilor. Aici vom beneficia de asistența unui ghid ce ne va oferi informații despre
cele întâmplate aici.
După vizitarea acestuia, pornim spre Mărăști, aici vizităm un Mausoleu
asemănător cu cel de la Mărășești, legat de aceeași tematică: luptele din timpul Primului Război
Mondial. Aici puteți aprinde lumânări în memoria celor căzuți în luptele din acea perioadă.
Mai apoi, urmează Monumentul Eroilor Cavaleriști de la Oituz.
Prețul acestui traseu este de 70 de lei pentru adulți și 50 de lei pentru copii, elevi și studenți.
Drumul înapoi îl vom parcurge prin Onești. Durata traseului este de aproximativ 5 ore și se
întinde pe 188 de kilometri.

b) Cele Două Războaie Mondiale în capitală

59
 Fig. 19 – Traseu turistic “Cele Două Războaie Mondiale în capitală” (Bura, 2020)

Traseul pornește din fața Arcului de Triumf. Aici veti primi informații despre construirea
acestuia și motivele pentru care a fost construit.
Pornim spre Parcul Carol. Unde, vom avea ca țintă, Mausoleul și Mormântul Ostașului
Necunoscut. Mai apoi, mergem spre Monumentul Eroilor Patriei din fața Academiei Militare. În
prezent, numindu-se Universitatea Națională de Aparare “Carol I”.
După acestea, ajungem în Complexul funerar, osuar și cimitir, unde sunt înhumați soldații
căzuți în Primul Război Mondial, în incinta cimitirului Ghencea.
La finalul vizitei Complexului funerar, pornim spre Monumentul Eroilor căzuți în cele
Două Războaie Mondiale.
Traseul acesta este realizat în fiecare zi de Luni până Vineri, excepție fac zilele libere
naționale.
Pe tot parcursul turului veți avea parte de asistență ghidată.
Turul durează aproximativ o oră și se întinde pe circa 25 de kilometri. Prețul este de 30
de lei pentru adulți și 25 de lei pentru copii, elevi și stundenți.

60
3.2.2. Trasee bazate pe lupta anticomunistă

a) Revoluția la Timișoara

61
 Fig. 20 – Traseu turistic “Revoluția la Timișoara” (Bura, 2020)

Traseul pornește chiar din locul de unde a pornit Revoluția anticomunistă în decembrie
1989, la Biserica Reformată din Piața Maria.
Mergem spre centrul Timișoarei și ne oprim la Catedrala Metropolitană. Locul unde, pe
scările acesteia au murit sute de timișoreni adunați la protestele anti Ceaușescu. Vom reuși să
vizităm Catedrala și pe interior și veți putea aprinde și câteva lumânări.
Traversăm strada și ajungem în Piața Victoriei. Locul de unde s-a strigat pentru
prima dată “Libertate!” în România. Clădirile din piață sunt martorele a ceea ce s-a întâmplat în
decembrie 1989, urmele gloanțelor încă observându-se pe fațadele clădirilor.
Următorul obiectiv este Muzeul Revoluției, ce ne va prezenta
câteva expoziții. Unele dintre ele sunt: “Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu” și “Eliberați
de frică. Timișoara, Decembrie 1989”.
Turul va beneficia de asistență ghidată pe tot
parcursul lui. Durează aproximativ o oră, o oră și jumătate, pe parcursul a aproximativ 4

62
kilometri. Prețul este de 100 de lei pentru adulți, 80 de lei pentru copii și 50 de lei pentru copii și
studenți. Acest traseu este realizat în zilele de Sâmbătă și Duminică pe tot parcursul anului.

b) Tramvaiul Revoluției în București

Fig. 21 – Traseu turistic “Tramvaiul Revoluției în București” (Bura, 2020)

Acest traseu va porni din Piața Revoluției, unde veți primi informații despre manifestarea
de forțe din decembrie 1989. Veți putea observa Memorialul Renașterii, ridicat în memoria celor
întâmplate în sângeroasele zile din acea perioadă.
Pornim apoi spre Cimitirul Eroilor Revoluției și Biserica Eroilor Martiri din
Decembrie 1989, pe care le vom vizita și veți putea aprinde lumânări în memoria celor căzuți în
timpul Revoluției anticomuniste.
După acestea, mergem la locul unde sunt înhumati ultimii conducători ai
regimului comunist în România, Nicolae Ceausescu și soția sa, Elena, în cimitirul Ghencea-
Militari. Traseul acesta va fi realizat cu ajutorul unui tramvai dotat cu un ecran TV

63
pentru a putea urmări imagini de la Revoluție. Durata acestuia este de aproximativ 45 de minute,
se întinde pe 13 kilometri. Veți beneficia de asistență ghidată pe tot parcursul traseului.
Prețul pentru achizitionarea unui bilet este de 30 de lei atât pentru adulți
cât și pentru copii și studenți. Biletul îl puteți achiziționa din tramvai sau de la chioșcurile de
bilete din București.

3.2.3. Trasee bazate pe luptele de emancipare națională

a) Originile Răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan

Fig. 22 – Traseu turistic “Originile Răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan” (Bura, 2020)

Traseul pornește din orașul Ștei spre primul obiectiv. În localitatea Țebea, Gorunul lui
Horea. Veți putea observa că acest gorun este îmbrăcat într-un strat de ciment pentru a stopa
putrefacția și a-l conserva pentru cât mai mult timp.
Mai apoi vom merge la Casa Memorială a lui Crișan, casa natală a acestuia,
reconstruită în 1979. La câțiva kilometri distanță se află satul Mesteacăn. Acolo vom vizita

64
vechea biserică din lemn de unde a pornit răscoala în 1784.
Pe urmă, vom merge în inima Parcului Național Munții Apuseni, pentru a
vizita Casa Memorială a lui Horea, din localitatea cu același nume.
Traseul se întinde pe 226 de kilometric și are o durată de aproximativ 5 ore. Acest
traseu se va realiza cu ajutorul unui autobuz și se va desfășura pe parcursul a 9 luni pe an
(Martie-Noiembrie), 4 zile pe săptămână (Miercuri, Vineri, Sâmbătă și Duminică). Prețul
este de 100 de lei atât pentru adulți cât și pentru copii, elevi și studenți. Veți beneficia de
asistență ghidată pe tot parcursul turului cât și la obiectivele menționate. Intoarcerea se va face
prin satul de vacanță Vârtop.

b) Execuția lui Horea și Cloșca

Fig. 23 – Traseu turistic “Execuția lui Horea și Cloșca” (Bura, 2020)

Acest traseu se va desfășura pe teritoriul orașului Alba-Iulia. Va fi realizat cu ajutorul

unui tramvai istoric ce va circula în zilele de Luni, Miercuri, Sâmbătă și Duminică.
Va începe de la periferia acestuia. Din locul unde au fost trași pe roată

65
Horea și Cloșca, anume Dealul Furcilor, acolo unde acum este construit un monument ce le
cinstește memoria. Mai apoi, pornim spre Cetatea Alba-Carolina, prin intrarea de la
Poarta a III-a. Acolo este localizat Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan. Acest obelisc, ridicat în
anul 1937, la 100 de ani de la moartea conducătorilor răscoalei pentru a-i comemora.
Veți beneficia de asistență ghidată pe tot parcursul turului.
Durează 30 de minute și se întinde pe aproximativ 3,5 kilometri. Costul acestui tur este de 80 de
lei atât pentru adulți cât și pentru copii, elevi și studenți.

4. MIJLOACE DE POPULARIZARE ȘI PROMOVARE ALE

TRASEELOR TURISTICE

66
 4.1. Popularizarea pentru piața internațională

Promovarea traseelor turistice menționate mai sus la nivel internațional, este realizabilă în
special prin intermediul rețelelor de socializare (Facebook, Instagram).
De exemplu, pe Facebook, există grupuri de promovare a României, (Explore
Transylvania, Visit Romania) în care oamenii împărtășesc între ei păreri, postează poze din
călătoriile lor anterioare în România. Aici, pe aceste grupuri, se pot face postări în care se
prezintă traseele enunțate mai sus. Oamenii distribuie aceste postări, ajungând să fie observate de
o mulțime de persoane.
Pe Instagram, putem creea un hashtag cu numit “dark tourism” și putem
posta fotografii cu unele dintre cele mai interesante obiective turistice din traseele enunțate. În
descrierea fotografiei, prezentăm traseul și adăugăm un link sau un număr de telefon la care
persoanele interesate pot apela pentru mai multe detalii legate de acel traseu. Și, nu uitam de
hashtag, la fiecare fotografie pe care o postăm, în descriere îl adăugăm pentru a ajunge la cât mai
mulți oameni. La nivel internațional, traseele turistice se mai pot
populariza și prin intermediul programelor de televiziune precum National Geographic, cu
ajutorul spoturilor publicitare. Sau, tot prin spoturi publicitare, derulate pe canalele TV cele mai
populare în țara respectivă, la o ora de maximă audiență.
În domeniul cinematografic, se pot realiza
documentare despre Castelele din Transilvania, Legenda lui Dracula sau ororile regimului
comunist, care să includă si o parte de turism, unde să fie prezentate aceste trasee. Poate fi
realizat un film de prezentare al traselor turistice ce poate fi inclus în cadrul festivalelor de filme
pentru turism. Mini-serialele sunt o idee bună. Un serial de câteva episoade, în care se prezintă
atracțiile turismului întunecat în România, poate atrage un număr spectaculos de turiști. Mai ales
dacă serialul este transmis pe Netflix sau HBO Go. Un exemplu bun în această categorie este
mini-serialul Cernobîl. După difuzarea acestuia, numărul de turiști a explodat în zonă. Oamenii
fiind dornici să afle și să vadă cu ochii lor ce s-a întâmplat și cum e atmosfera acolo, riscând
întradevăr să-și pună viața în pericol din cauza radiațiilor. Prin intermediul
internetului, se pot realiza videoclipuri în care se prezintă traseul la nivel vizual. Aceste
videoclipuri se pot posta pe Youtube, astfel, ajungând să fie văzute de o mulțime de oameni. Sau,
pot fi organizate press-trip-uri, pe traseele respectvie unde pot fi invitați bloggeri, vloggeri din
diferite țări. Astfel, prin intermediul acestora, informațiile despre trasee ajung la oamenii ce-i

67
urmăresc. Când
vorbim despre promovarea prin intermediul târgurilor de turism, deja trecem la o promovare mai
complexă. În primul rând, verificăm lista oficială a târgurilor de turism la care participă România
în anul respectiv. Lista este afișată pe site-ul oficial al Ministerului Turismului. La târgul de
turism este necesară realizarea unui stand expozițional, unde agenția de turism ce promovează
traseele trebuie să le prezinte și să ofere informații detaliate despre traseele respective. Realizarea
unui videoclip de prezentare care trebuie ecranizat la târgurile de turism.

4.2. Popularizarea pentru piața națională

Din punctul meu de vedere, turismul întunecat are și o parte cultural-educativă. În special
pe teritoriul țării noastre, numeroase din obiectivele turistice asociate turismului întunecat, sunt
în strânsă legatură cu istoria țării și cu întâmplările și perioadele mai puțin bune prin care țara a
fost nevoită să treacă pentru a ajunge la stadiul de acum.
Pentru piața națională, promovarea traseelor turistice se poate realiza prin
printarea și realizarea unor broșuri/pliante ce au ca scop prezentarea succintă a traseelor.
Broșurile/pliantele pot fi distribuite în școli, pentru eventuale viitoare excursii scolare.
La nivelul rețelelor de socializare, promovarea la nivel național se
poate face în același fel ca și la nivel internațional.
Prin intermediul agențiilor de turism, promovarea se poate
face cu ajutorul realizării campaniilor publicitare, inserarea de mici anunțuri ce prezintă traseele
succinct în principalele publicații din România. Promovarea pe internet prin intermediul site-
urilor specializate în domeniu.
Organizarea de evenimente, la care să fie invitați unii dintre
bloggerii sau vloggerii autohtoni, poate fi un mijloc de popularizare foarte eficient datorită
ușurinței cu care ajunge informația la restul oamenilor.
Un alt mijloc eficient de promovare sunt reclamele la
posturile de radio cele mai ascultate.

5. CONCLUZII

68
 În cele de mai sus, se observă că turismul întunecat este o formă destul de nouă a
turismului. Face parte din turismul de nișă.
La nivel mondial este foarte dezvoltat, însă la nivelul României, se poate și mai
mult. De-a lungul anilor s-au făcut numeroase studii și cercetări pe baza acestui tip de
turism din care a reieșit faptul că genul acesta de turism are mai multe subcategorii, turiștii care
tind să aleagă experiențele trăite într-o astfel de vacanță au anumite motivații care îi îndeamnă să
facă această alegere. Obiectivele turismului întunecat se clasifică în câteva categorii pe baza
intensității faptelor întâmplate.
În lume sunt foarte multe obiective ale turismului întunecat,
unele încă neintroduse pe listele oficiale, lăsate în paragină sau care nu sunt exploatate la
adevăratul lor potențial. În România, însă, majoritatea obiectivelor turistice ce se includ în
patrimoniul acestui tip de turism, sunt înconjurate de legenda lui Dracula, fapt ce îi face pe
turiștii străini să le viziteze. Restul de obiective sunt bazate pe Cele Două Războaie Mondiale,
regimul comunist și luptele de emancipare națională.
În urma chestionarului realizat, am
aflat că, din păcate, gradul de cunoștinte al românilor în legătură cu turismul întunecat este destul
de scăzut, aproape inexistent. Totuși, respondenții mai tineri păreau destul de interesați de ceea
ce presupune acest fenomen. Ca mijloace de promovare, putem să
ne bazăm cel mai mult pe super-folositul internet. De la rețelele de socializare, la Youtube și site-
urile cu specializare în turism sau la cei ce fac din internet o meserie și au mii sau chiar milioane
de urmăritori pe Instagram și Youtube, vloggerii sau bloggerii.

9. BIBLIOGRAFIE

69
Austin, N., K., (2002) - Managing heritage attractions: Marketing challenges at sensitive historical sites,
The International Journal of Tourism Research, Vol. 4;

Benedetto, M., (2018) - What is Dark Tourism? Literature Review;

Benzaquen, Stephanie, (2014) - Warning: Much of the video footage shows people who had suffered
greatly – looking at the Tuol Sleng Museum of Genocidal Crimes, Cambodia, on Flickr and Youtube,
Media Culture and Society;

Bissel, L., (2009) – Understanding Motivation and Perception at Two Dark Tourism attraction in
Winnipeg, Lucrare de disertație;

Cole, T., (1999), Selling the Holocaust: From Auschwitz to Schindler, How History is Bought, Packaged
and Sold, Editura Routledge, New York;

Foley, M., Lennon, J., (2002), Dark Tourism: The Attraction of Death and Disaster, Editura Continuum,
Londra;

Frow, J., (2000) – In the Penal Colony, Journal of Australian Studies;

Gherțoiu, M., D., (2014), Noi forme de turism dezvoltate după 1990. Turismul de nișă în România, Teză
de doctorat, Cluj – Napoca;

Light, D., (2017), Progress in dark tourism and thanatourism research: An uneasy relationship with
heritage tourism, Elsevier: Tourism Manangement;

Muraru, A., et. al., (2008), Dicționarul Penitenciarelor din România Comunistă (1945-1967), Editura
Polirom, Iași;

Nowrojee, Binaifer, (1996) – Shattered Lives: Sexual Violence during the Rwandan Genocide and Its
Aftermath, United States: Human Rights Watch;

Patrichi, Ioana, Cristiana, (2013) – Dark Tourism – A niche segment for Romanian tourism, Romanian
Economic Business Review;

Rojek, C., Urry, J., (1997), Touring Cultures: Transformations of travel and theory, Editura Routledge,
Londra;

Seaton, A., V., (1996) - Guided by the dark: From thanatopsis to thanatourism, International Journal of
Heritage Studies;

70
Sharpley, R., Stone, P., R., (2009) - The Darker Side of Travel: The Theory and Practice of Dark
Tourism, United Kingdom: Channel View Publications, Bristol;

Stone, P., R., (2006) - A Dark Tourism Spectrum: Towards a Tipology of Death and Macabre Related
Tourist Sites, Attraction and Exhibitions, Tourism: An Interdisciplinary International Journal, Vol. 52;

Stone, P., R., (2005) - Consuming Dark Tourism: A Call for Research, eReview of Tourism Research,
Vol. 3;

Stone, P., R., Sharpley, R., (2008) – Consuming Dark Tourism: A Thanatological Perspective, Annals of
Tourism Research;

Stroilă, N., (1934), General Gheorghe Dabija, Armata Română în Războiul Mondial (1916 – 1918), Vol.
3, Tipografia Lupta, București;

White, Leanne, Frew, Elspelth, (2013), Contemporary Geographies of Leisure, Tourism and Mobility,
Dark Tourism and Place Identity, Managing and Interpreting Dark Places, Editura Routledge, Londra;

Wright, D., (2016) – Hunting humans: A future for tourism in 2200, Futures;

https://albaiuliaqr.ro/monumentul-de-pe-dealul-furcilor/ – accesat în 17.08.2020;

http://albaiuliaqr.ro/obeliscul-horea-closca-crisan/ – accesat în 16.08.2020;

https://ampt.ro/ro/monument/monumentul-eroilor-patriei – accesat în 17.08.2020;

http://anp.gov.ro/penitenciarul-bucuresti-jilava/fortul-13-jilava/ – accesat în 4.08.2020;

https://argesghid.ro/ro/places/cetatea-poenari-mk4fcqtg9dqhug – accesat în 12.08.2020;

https://brasovtourism.app/places/castelul-bran-pcnehpdtwgx2fa – accesat în 11.08.2020;

https://cluj.com/articole/memorialul-gherla-muzeu-judetul-cluj/ – accesat în 6.08.2020;

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/R%C4%83scoala_lui_Horea,_Clo%C5%9Fca_%C5%9Fi_Cri
%C5%9Fan – accesat în 15.08.2020;

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Sighi%C5%9Foara – accesat în 13.08.2020;

https://gadling.com/2009/09/22/paris-catacombs-vandalized-indefinitely-closed/ – accesat în 29.07.2020;

71
http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=2058&-Memorialul-Inchisoarea-Pitesti-PITESTI-Arges –
accesat în 2.08.2020;

http://hpmmuseum.jp/?lang=eng – accesat în 26.07.2020;

https://jurnalul.antena3.ro/scinteia/istoria-comunismului/fenomenul-pitesti-119241.html – accesat în
2.08.2020;

https://mausoleedinromania.ro/complexul-funerar-osuar-si-morminte-individuale-cimitirul-eroilor-cazuti-
in-primul-razboi-mondial-bucuresti/ – accesat în 14.08.2020;

https://mausoleedinromania.ro/mausoleul-eroilor-din-razboiul-1916-1918-mateias/ - accesat în
14.08.2020;

https://mausoleedinromania.ro/mausoleul-eroilor-1916-1919-marasesti/ – accesat în 15.08.2020;

https://mausoleedinromania.ro/mausoleul-eroilor-1916-1919-marasti/ – accesat în 15.08.2020;

http://memorialulramnicusarat.ro/argument - accesat în 7.08.2020;

https://once.mapn.ro/pages/view/124 - accesat în 14.08.2020;

http://onewtc.com/news/world-trade-center-re-opens-as-tallest-building-in-america – accesat în
21.07.2020;

https://pitestiprison.org/mip--viziteaza.html – accesat în 3.08.2020;

https://playtech.ro/stiri/video-cati-oameni-au-murit-la-constructia-canalului-dunare-marea-neagra-se-
carau-mortii-cu-basculanta-17479 – accesat în 10.08.2020;

https://portarthur.org.au/history/ – accesat în 22.07.2020;

https://printransilvania.ro/casa-lui-vlad-tepes-sighisoara – accesat în 12.08.2020;

http://romanhotel.ro/ro/monumentul-eroilor-moisei/ – accesat în 14.08.2020;

https://timponline.ro/cel-mai-atractiv-loc-din-pasul-tihuta-castelul-dracula-a-fost-inchis-de-proprietari/ -
accesat în 23.08.2020;

https://turism.apulum.ro/obiectiv-turistic/obeliscul-horea-closca-si-crisan/ – accesat în 16.08.2020;

http://turism-moisei.ro/wp/?p=206 - accesat în 14.08.2020;

72
https://travellerinromania.com/itinerary/monumentul-eroilor-cavaleristi-din-primul-razboi-mondial-oituz/
– accesat în 15.08.2020;

https://web.archive.org/web/20190327231357/https://www.theeastafrican.co.ke/news/UN-decides-it-is-
officially-genocide-against-Tutsi/-/2558/2169334/-/2q2s7cz/-/index.html – accesat în 22.07.2020;

http://wikimapia.org/10011788/ro/Casa-Vlad-Dracul – accesat în 13.08.2020;

https://www.aiudulmeu.ro/obiective/monumentul-calvarul-aiudului/ – accesat în 9.08.2020;

https://www.bbc.com/news/world-africa-13431486 – accesat în 22.07.2020;

http://www.castelulbran.ro/contele-dracula.html – accesat în 11.08.2020;

http://www.cbsnews.com/stories/2006/09/22/terror/main2035427.shtml – accesat în 21.07.2020;

https://www.catacombes.paris.fr/en/history/site-history – accesat în 29.07.2020;

http://www.cunoastelumea.ro/descopera-mausoleul-eroilor-de-la-mateias-arges-locul-in-care-ostasii-
romani-si-au-dat-viata-pentru-intregirea-nationala-in-primul-razboi-mondial/ – accesat în 14.08.2020;

http://www.dark-tourism.com/index.php/15-countries/individual-chapters/1105-nine-eleven-museum –
accesat în 21.07.2020;

https://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/descopera-secretele-mafiei/4926903-america-de-sud-
taramul-sangeroaselor-cartelurilor – accesat în 30.07.2020;

https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/cernobil-povestea-dezastrului-din-urss – accesat în
27.07.2020;

https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/gherla-iadul-comunist – accesat în 6.08.2020;

https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/ramasitele-umane-identificate-la-periprava-confirma-
existenta-unei-gropi-comune - accesat în 9.08.2020;

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/alcatraz-cea-mai-de-temut-inchisoare – accesat în
21.07.2020;

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-a-fost-construit-canalul-dunare-marea-neagra-
secretele-magistralei-albastre-dezvaluite-de-inginerul-care-a-proiectat-maretul-proiect-comunist – accesat
în 10.08.2020;

73
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/inchisoarea-comunista-de-la-ramnicu-sarat-inchisoarea-
tacerii-1945-1963 – accesat în 7.08.2020;

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/o-enigma-a-trecut-dracula-prin-sighisoara – accesat în
12.08.2020;

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/povesti-cutremuratoare-din-fortul-13-jilava – accesat în
3.08.2020;

https://www.historia.ro/sectiune/travel/articol/cetatea-poenari – accesat în 12.08.2020;

https://www.historia.ro/sectiune/travel/articol/partea-intunecata-a-orasului-luminii-catacombele-parisului)
– accesat în 29.07.2020;

https://www.hotelambient.ro/ro/castelul-bran-istorie-si-legenda/ – accesat în 11.08.2020;

https://www.ic-mp.org/press-releases/icmp-makes-13000-dna-led-identifications-of-missing-persons-
from-bosnia-herzegovinaicmp-ostvario-13000-dnk-identifikacija-osoba-nestalih-u-bosni-i-hercegovini/) –
accesat în 27.07.2020;

https://www.memorialsighet.ro/scurt-istoric-al-muzeului/ - accesat în 1.08.2020;

https://www.netflix.com/ro/title/80189791 - accesat în 28.08.2020;

https://www.nytimes.com/1994/04/07/obituaries/juvenal-habyarimana-57-ruled-rwanda-for-21-years.html
– accesat în 22.07.2020;

http://www.rador.ro/2018/08/06/documentar-istoria-neagra-umanitatii-hiroshima-si-nagasaki/ – accesat în
25.07.2020;

https://www.youtube.com/watch?v=4i49-sS_Gc4 – accesat în 23.06.2020;

https://www.youtube.com/watch?v=sTiI3bSlSwA – accesat în 23.06.2020;

https://www.youtube.com/watch?v=TPSlLF_zZts – accesat în 23.06.2020;

https://www.youtube.com/watch?v=viXq3iZ0kh4 – accesat în 23.06.2020;

https://www.youtube.com/watch?v=WEfXSGgksD0&t=282s – accesat în 23.06.2020;

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/locul-unde-odihnesc-eroii-cazuti-in-batalia-
pentru-bucuresti-139027.html – accesat la 15.08.2020.

74