UNIVERSITATEA , DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ŞTIINŢE UMANISTE

ECONOMICE ŞI INGINEREŞTI.

REFERA
T
Tema: Falsificarea produselor
Alimentare.

Realizat: Maftei Iulia

Verificat: Filimon Veronica
 2018

Cum recunoşti alimentele falsificate

Fiindcă ţii la sănătatea ta şi a familiei tale, faci tot posibilul să pui pe masă cât mai multe
alimente naturale şi sănătoase, chiar dacă asta înseamnă să dai mai mulţi bani. Dar, din păcate,
unii producători fac rabat la calitate şi păcălesc consumatorii cu ingrediente ieftine, care, în timp,
pot îmbolnăvi. În această perioadă în care începem, încet-încet, să ne îndreptăm către o
alimentaţie mai echilibrată şi mai naturală, iar interesul pentru produsele industriale pare să
scadă uşor, ne lovim tot mai frecvent de o altă problemă. Este vorba despre falsificarea
alimentelor naturale, de calitate şi... mai scumpe. Ajungem astfel ca, în ciuda bunelor noastre
intenţii de a trece la un stil de viaţă mai sănătos, să ne „intoxicăm" cu aceleaşi E-uri. Cu alte
cuvinte, putem primi aceleaşi produse de calitate slabă, dar în ambalaje mai frumoase, pe care
sunt înscrişi termenii „bio", „natural" sau „organic" şi pe bani mai mulţi. Mai precis, în ultimii
ani, a crescut numărul unor produse vândute ca sănătoase şi naturale care, de fapt, conţin
substanţe ce le ştirbesc din calitate sau din care au fost eliminate ingrediente valoroase
nutriţional. În categoria alimentelor falsificate pot intra de la condimentele la plic şi lactate până
la peştele congelat şi miere. 

În trecut, se foloseau aditivi foarte toxici 

Falsificarea alimentelor nu este strict o problemă a modernităţii. La începutul secolului al XIX-

lea existau în întreaga lume o varietate de produse „înmulţite" cu chimicale extrem de nocive sau
chiar înlocuite integral cu acestea. Câteva exemple dintre cele mai elocvente sunt adăugarea în
făină a sulfatului de aluminiu sau a cretei zdrobite, pentru a o albi, şi a carbonatului de amoniu,
pentru a masca gustul acru dat de alterarea făinei. În bere se punea, de exemplu, stricnină, o
substanţă extrem de toxică, pentru a-i da gustul amar specific. 

Astăzi, E-uri mai puţin nocive, dar mai multe

De multe ori, în produsele de pe piaţă există substanţe  care nu se regăsesc  pe etichetăю

În prezent, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA)

şi Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA) controlează atent conţinutul
produselor alimentare de pe piaţă. Chimicalele ce pot fi adăugate în acestea sunt acum mult mai
numeroase, dar cele care se dovedesc periculoase pentru sănătate sunt interzise, iar pentru restul
există norme riguroase privind cantitatea permisă într-un aliment. În realitate, acum lucrurile nu
stau nici atât de prost precum în secolul al XIX-lea, nici atât de bine cum ne-am dori şi cum
promit autorităţile de control. Fiindcă pe rafturile magazinelor încă mai ajung, de exemplu,
băuturi alcoolice preparate din spirtoase industriale sau din pudră de condimente (chilli), care
conţine, de fapt, o vopsea cancerigenă roşie - Sudan I - folosită în mod obişnuit la crema de
pantofi. Acestea sunt, într-adevăr, cazuri rare. Dar există totuşi o sumedenie de producători care
ne păcălesc în alte moduri, mai puţin nocive. Cele mai utilizate metode de falsificare a
alimentelor sunt: adăugarea unor substanţe care le scad valoarea (pentru mărirea volumului sau
pentru „înmulţire"); înlocuirea unor ingrediente de calitate cu unele inferioare nutritiv, mai
ieftine; excluderea parţială sau totală a unei componente valoroase; colorarea sau tratarea lor,
pentru a îmbunătăţi aspectul şi pentru a creşte durata de viaţă pe raft, cu substanţe care ar putea fi
nocive pentru sănătate.

Dificil de depista

Din când în când, autorităţile realizează controale atât în magazine, cât şi în pieţe pentru
verificarea calităţii produselor comercializate. În timp ce alimentele contrafăcute pot fi depistate
în cadrul acestor controale, cele falsificate sunt mai greu de identificat. De fapt, nici măcar atunci
când se fac analizele standard ale unor produse alimentare înainte de a fi puse pe piaţă sau în
timpul controalelor, nu pot fi depistate toate ingredientele dintr-un produs şi nu pot fi stabilite cu
exactitate cantităţile acestora, din lipsa tehnologiilor performante necesare. În cazul în care o
persoană consideră că un produs alimentar achiziţionat nu este conform standardelor îl poate
duce la un laborator specializat pentru testare. Dar costurile, care pot fi destul de mari, sunt
suportate de respectivul consumator. Pentru a-şi recupera banii, acesta poate da apoi în judecată
compania producătoare. 

Tratarea poate scădea calitatea

Folosirea necontrolată a pesticidelor la cultivarea vegetalelor şi cerealelor, administrarea de

hormoni sau de antibiotice animalelor destinate consumului şi tratarea prin diverse metode a
produselor alimentare pentru a se distruge microbii, pentru a le da un aspect mai comercial şi
pentru a li se prelungi termenul de valabilitate sunt metode care aduc beneficii producătorilor,
dar care scad calitatea alimentelor. Iar dacă nu sunt menţionate pe etichetă (în cele mai multe
cazuri nu sunt), îi păcălesc pe consumatori. În cazul fructelor şi legumelor importate, sunt
folosite substanţe care să le coacă pripit, ceea ce face ca vegetalele respective să fie inferioare
nutriţional.

Iradierea, inofensivă?

Una dintre cele mai moderne metode de distrugere a microorganismelor din unele produse
alimentare şi de grăbire a coacerii fructelor şi legumelor este iradierea. Autoritatea europeană
pentru siguranţa alimentelor a publicat recent un articol în care asigură consumatorii că metoda
nu prezintă riscuri pentru sănătate. Cu toate acestea, în compoziţia alimentelor iau naştere
compuşi care le pot „ştirbi" calitatea. Potrivit efsa, în Uniunea Europeană există puţine produse
alimentare iradiate, în general fructe şi legume, mai puţin produse de origine animală. Iar pe
eticheta lor ar trebui să fie înscrisă menţiunea „produs iradiat" sau „tratat cu radiaţii ionizante"
Specialistul Dr :Ciubotaru medic de familie 

Alimentele falsificate pot fi nocive în două moduri. În primul rând, prin substanţele înlocuitoare
pe care le conţin în locul ingredientelor naturale, le scade valoarea nutritivă şi, deci, calitatea de
aliment. De exemplu, în mezeluri se găsesc, în loc de carne, amidon, făină de oase, soia, gelatină,
iar în loc de miere, care este un produs viu, cu o compoziţie foarte complexă (vitamine, enzime,
minerale, factori de creştere etc.), mâncăm zahăr sintetic. În al doilea rând, prin tratamentele
aplicate (iradiere, gazare, congelare), se distruge o bună parte din principiile active, care dau
valoare unui aliment proaspăt. La acestea se adaugă şi efectul nociv al substanţelor chimice
adăugate în alimente (aditivi, arome, coloranţi, conservanţi, amelioratori, îndulcitori sintetici,
acidifianţi), care pot induce o gamă largă de tulburări metabolice, toxice sau alergice. 

Care sunt cele mai contrafăcute produse care pot ajunge pe masa ta

Odată cu apropierea sărbătorilor, producătorii de alimente se pregătesc pentru o creştere

semnificativă a vânzărilor. Din păcate, unii dintre aceştia, pentru a obţine un profit cat mai mare
fac rabat la calitate şi păcălesc consumatorii cu ingrediente ieftine, care, în timp, pot îmbolnăvi.
Iată aici o listă a alimentelor la care trebuie sa fim atenţi atunci când mergem la cumpărături.

Uleiul de măsline şi măslinele 

Considerat un ulei din categoria celor de lux, cu proprietăţi benefice pentru sănătatea
cardiovasculară, uleiul de măsline extravirgin este unul dintre produsele alimentare cele mai
falsificate la ora actuală. O metodă frecvent întâlnită de falsificare este înlocuirea unei părţi de
ulei de măsline extravirgin fie cu forma sa rafinată, fie cu alt tip de ulei, cum este cel de soia,
inferior calitativ. Partea bună este că, în cele mai multe cazuri, nu se înlocuieşte mai mult de
10% din volum cu alt ulei vegetal, fiindcă i-ar putea schimba gustul. Din păcate, este destul de
dificil de recunoscut uleiul de măsline falsificat. Doar la prăjire sau testându-i pH-ul este posibil
să ne dăm seama că i-au fost adăugate şi alte substanţe. Mai exact, uleiul de măsline extravirgin
rezistă până la temperatura de 190 de grade Celsius fără a se descompune în compuşi toxici.
Dacă îşi schimbă gustul şi emană fum puternic la mai puţin de 190 de grade, este posibil să fie
falsificat. În plus, uleiul extravirgin de măsline are aciditatea sub 1 grad, iar cel virgin - sub 2
grade. Dacă aciditatea depăşeşte acest nivel, este posibil să conţină şi alte tipuri de ulei. Şi
măslinele pot fi falsificate prin oxidarea cu gluconat de fier, pentru obţinerea unei culori
uniforme. În plus, sarea în care sunt conservate poate masca eventualele modificări de gust
cauzate de alterare.
Cafeaua
Cele mai întâlnite tipuri de cafea sunt arabica, de calitate superioară, şi robusta, mai puţin aromată şi mai ieftină.
Evident, cel mai simplu mod de falsificare a unei cafele comercializată ca fiind de calitate superioară este adaosul de
cafea robusta în proporţie mai mare decât arabica. Este posibil, de asemenea, ca în unele pachete de cafea „de
calitate" să se găsească cicoare, malţ, năut, cereale, amidon, caramel, boabe de soia, mazăre sau fasole. Cel mai
simplu mod de a evita acest tip de falsificare este să cumpărăm cafea boabe şi să o măcinăm acasă, nu înainte de a
analiza conţinutul pachetului şi de a ne asigura că nu conţine, de fapt, şi alte tipuri de boabe. Arabica are boabele
alungite, iar robusta le are mai mici şi rotunjite. 

Peştele scump Somonul cu cele mai multe proprietăţi nutritive este cel sălbatic, o raritate în magazinele
româneşti .

Cel mai simplu mod de falsificare a pestelui este comercializarea unor specii ieftine ca fiind
somon sau alt tip de peşte scump. Se ştie că somonul sălbatic are un nivel mare de Omega 3, care
protejează sistemul cardiovascular. Nu acelaşi lucru este valabil în cazul somonului de cultură
sau al păstrăvului curcubeu, speciile mai ieftine cu care somonul este adesea înlocuit. Specialiştii
spun că putem diferenţia somonul sălbatic de cel de cultură la gătit. Cel sălbatic este roz-
portocaliu, datorită planctonului cu care se hrăneşte, în schimb cel de crescătorie capătă această
culoare de la vopselurile adăugate în mâncare. La gătit, somonul sălbatic îşi păstrează culoarea,
iar cel de acvacultură şi-o pierde. 

Mierea

Multe dintre sortimentele de miere de pe piaţă sunt falsificate. În primul rând, mierea vândută ca fiind de salcâm
(sortiment scump) poate fi, de fapt, miere polifloră sau de rapiţă, cu mai puţine beneficii. În plus, pentru multiplicarea
mierii, mulţi producători adaugă sirop de glucoză industrială, care îi scade din valoarea nutriţională. Cel mai sigur
este să cumperi mierea zaharisită, cristalizată, aceasta fiind cel mai dificil de falsificat.

Laptele
Cel mai sigur lapte este cel ambalat, spun specialiştii. În cazul acestuia, există rigori privind
conţinutul microbiologic, hormonal şi reziduurile de antibiotice. Deşi mai gustos, laptele din
piaţă poate conţine o sumedenie de substanţe nocive, de la apă la margarină, untură de porc
(pentru caimac), la amidon, făină de grâu sau chiar aracet.

Evită carnea tocată!

Este de preferat să cumperi carne porţionată, nu tocată, fiindcă este mai dificil de contrafăcut.
Singura metodă de falsificare a cărnii întregi este comercializarea unor specii de animale mai
puţin consumate, cum sunt carnea de măgar, de cal etc. ca fiind carne de porc ori de vită. Poţi
evita acest lucru doar în cazul în care cunoşti foarte bine după culoare şi după aspect, uneori
chiar şi după miros, carnea pe care vrei să o cumperi. Cel mai  frecvent însă sunt falsificate
carnea tocată, carnea de mici şi mezelurile prin înlocuirea unor componente valoroase cu unele
de evitat: grăsime, şorici, tendoane, urechi etc. De asemenea, pot fi adăugaţi aditivi pentru
culoare şi aromă, soia sau făină pentru consistenţă şi sare sau condimente în exces pentru
mascarea alterării. 

Specialistul Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi directorul Institutului de Cercetări Alimentare

Bucureşti 

Printre cele mai falsificate alimente se numără uleiul de măsline, care este, de altfel, cel mai
falsificat produs gras din lume. În cazul lui, atât de promovatele beneficii pentru sănătate sunt
valabile doar dacă se utilizează ulei de măsline extravirgin autentic, în stare crudă şi nu pentru
gătit. Şi făina din compoziţia pâinii şi a produselor de patiserie poate fi riscantă pentru sănătate
dacă nu este integrală. Falsificarea făinii se poate realiza prin amestec cu: făina altor cereale sau
seminţe străine (mălai, mazăre, fasole, orez), făină de grâu comun în făina de grâu dur, amidon
din cartofi sau din porumb, amelioratori, emulgatori şi agenţi de oxidare interzişi sau peste doza
permisă, substanţe pentru creşterea duratei de păstrare şi pentru accelerarea maturării sau pentru
înălbirea făinii.