SR en 3-7+A1 (Stingatoare)

ICS 13.220.
10
SR EN 3-7+A1
Noiembrie 2008
STANDARD ROMÂN
Stingătoare portabile de incendiu

Partea 7: Caracteristici, performanţe şi metode de încercare
Portable fire extinguishers. Part 7: Characteristics,

performance requirements and test methods
Extincteurs d'incendie portatifs. Partie 7: Caractéristiques,

performances et méthodes d'essai
APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 30 noembrie 2008

Standardul european EN 3-7+A1:2007 are statutul unui
standard român
CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european EN 3-7:

2004+A1:2007
This standard is identical with the European Standard EN 3-

7:2004+A1:2007
La présente norme est identique à la Norme européenne EN 3-

7:2004+A1:2007
ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Str. Mendeleev nr. 21-25, cod 010362, Bucureşti
Director General: Tel.: +40 21 316 32 96, Fax: +40 21 316 08 70
Direcţia De Standardizare: Tel. +40 21 310 17 30, +40 21 310 43 08, +40 21 312 47 44, Fax: +40 21 315 58 70
Direcţia Publicaţii - Serv. Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 316 77 25, Fax + 40 21 317 25 14, +40 21 312 94 88
Serviciul Redacţie - Marketing, Drepturi de Autor + 40 21 316.99.74
 ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin orice procedeu
(electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ASRO
Ref.: SR EN 3-7:2004+A1:2008 Ediţia 1

Preambul naţional
Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului european
EN 3-7:2004+A1:2007.
Acest standard specifică caracteristici, cerinţe de performanţă şi metode de încercare pentru

stingătoarele portabile de incendiu.
Standardul european EN 3-7:2004+A1:2007 a fost adoptat prin metoda reproducerii versiunii oficiale
(metoda confirmării) la data de 30 septembrie 2007 şi este înlocuită de această traducere, realizată în
noiembrie 2008.
Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene şi/sau internaţionale la care se
face referinţă (respectiv standardele române identice cu acestea).
Cuvintele „standard european” din textul prezentului standard trebuie citite ca „standard
român”.
STANDARD EUROPEAN EN 3-7:2004+A1:2007
EOROPEAN STANDARD
NORME EUROPÉENE
EUROPÄISCHE NORM Noiembrie 2008
ICS 13.220.10
Înlocuieşte EN 3-7:2004
Versiunea română
Stingătoare portabile de incendiu - Partea 7: Caracteristici, performanţe şi

metode de încercare
Portable fire extinguishers - Part 7: Extincteurs d'incendie portatifs – Tragbare Feuerlöscher - Teil 7:
Characteristics, performance Partie 7: Caractéristiques, Eigenschaften,
requirements and test methods performances et méthodes d'essai Leistungsanforderungen und
Prüfungen
Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 3-7:2004+A1:2007.

Standardul a fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu
permisiunea CEN.
Acest standard european a fost adoptat de CEN la 5 martie 2003 şi include amendamentul 1 aprobat
de CEN la 30 iunie 2007.
Membrii CEN sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC care stipulează condiţiile
în care acestui standard european i se atribuie statutul de standard naţional, fără nici o modificare.
Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi obţinute pe
bază de cerere către Centrul de Management CEN sau orice membru CEN.
Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune în
oricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN, în limba sa
naţională şi notificată Centrului de Management, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.
Membrii CEN sunt organismele naţionale de standardizare din Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru,
Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă,
România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE

European Committee for Standardization
Comité Européen de Normalisation
Europäisches Komitte für Normung
Centrul de Management: rue de Stassart 36, B-1050, Bruxelles

© 2005 CEN - Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi în orice mod
sunt rezervate în întreaga lume membrilor naţionali CEN.
Ref.: SR EN 3-7:2004+A1:2008 RO
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Cuprins
Preambul Pag.
1 Domeniu de aplicare
2 Referinţe normative
3 Termeni şi definiţii
4 Generalităţi
4.1 Descrierea unui stingător portabil de incendiu
4.2 Control descărcare
4.3 Poziţie de operare
4.4 Ansamblu furtun
4.5 Propulsoare
4.6 Stingătoare permanent presurizate
5 Încercarea stingătoarelor portabile de incendiu
6 Încărcături nominale, toleranţe de umplere şi performanţe minime pe focar
6.1 Încărcături nominale
6.2 Toleranţe de umplere
6.3 Proiectare orificiul de umplere, exclusiv stingătoare de incendiu cu dioxid de carbon
6.4 Performanţe minime pe focare
7 Durată de operare, încărcătură reziduală şi temperatură de operare
7.1 Durată de operare
7.2 Încărcătură reziduală
7.3 Începerea descărcării
7.4 Domeniul efectiv de temperatură de operare
8 Menţinerea propulsorului
8.1 Verificare
8.2 Niveluri de acceptabilitate
8.3 Încercări de pierdere în producţie
9 Încercarea dielectrică pentru stingătoare pe bază de apă
9.1 Generalităţi
9.2 Performanţă cerută
10 Cerinţe pentru componente
10.1 Generalităţi
10.2 Operarea şi mecanismele/dispozitivele de control ale refulării
10.3 Dispozitive de siguranţă
10.4 Filtru pentru stingătoare portabile de incendiu pe bază de apă
10.5 Furtunul şi sistemele de cuplare
10.6 Supapă de control
11 Mijloace de indicare a presiunii
11.1 Manometru
11.2 Indicator de presiune
12 Pâlnii pentru stingătoare portabile de incendiu cu dioxid de carbon
13 Suport pentru montare stingător portabil de incendiu
14 Rezistenţă la coroziune
14.1 Rezistenţă la coroziune externă
14.2 Rezistenţă la mediul de stingere la stingătoarele care utilizează medii pe bază de apă
15 Performanţă pe focare
15.1 Generalităţi
15.2 Performanţă pe focare clasă A
15.3 Performanţă pe focare clasă B
15.4 Performanţă pe focare clasă F
16 Identificarea stingătoarelor portabile de incendiu
16.1 Culoare
16.2 Marcare
17 Întreţinere
Anexa A (normativă) Încercări durată de operare, încarcatură reziduală
Anexa B (normativă) Domeniul de temperaturi de operar
Anexa C (normativă) Încercarea dielectrică
Anexa D (normativă) Mecanisme/dispozitive de operare şi control al refulării
4
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa E (normativă) Încercări pentru performanţa furtunului
Anexa F (normativă) Încercarea supapei de control
Anexa G (normativă) Încercarea pâlniei
Anexa H (normativă) Rezistenţă la coroziune
Anexa I (normativă) Încercări pe focar
Anexa J (normativă) Măsurarea umidităţii lemnului
Anexa K (normativă) Procedură de compactare
Anexa L (normativă) Cerinţe specifice pentru stingător de incendiu clasă F
Anexa M (normativă) Solvenţi polari
Bibliografie
5
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Preambul
Acest document (EN 3-7:2004+A1:2007) a fost elaborat de Comitetul Tehnic CEN/TC 70 "Mijloace manuale
de luptă împotriva incendiilor", al cărui secretariat este deţinut de AFNOR.
Acest document trebuie să primească statutul de standard naţional, fie prin publicarea unui text identic fie
prin andorsare, cel mai târziu până în februarie 2008 şi standardele naţionale conflictuale trebuie să fie
retrase cel târziu până în februarie 2008.
Acest document include amendamentul 1, aprobat de CEN la 30.06.2007.
Acest document înlocuieşte EN 3-7:2004.
Începutul şi sfârşitul textului introdus sau modificat prin amendament este indicat în text prin etichetele
.
EN 3 cuprinde următoarele părţi, sub titlul general "Stingătoare portabile de incendiu":
text şters
 Partea 61): Prevederi pentru atestarea conformităţii stingătoarelor portabile de incendiu în conformitate
cu EN 3 partea 1 până la partea 5
 Partea 7: Caracteristici, cerinţe de performanţă şi metode de încercare
 Partea 8: Cerinţe suplimentare la EN 3-7 pentru construcţie, rezistenţă la presiune şi încercări mecanice
pentru stingătoare cu o presiune maximă admisă egală sau mai mică de 30 bar
 Partea 9: Cerinţe suplimentare la EN 3-7 pentru rezistenţa la presiune a stingătoarelor cu CO 2
 Partea 102): Prevederi la EN 3 partea 7 pentru aprecierea conformităţii unui stingător portabil de incendiu
În conformitate cu Reglementările Interne ale CEN/CENELEC, organizaţiile naţionale de standardizare din

următoarele ţări sunt obligate să implementeze acest Standard European : Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru,
Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România,
Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
1)
EN 3-6 va fi înlocuit de EN 3-10.
2)
EN 3-10 va aduce la zi şi va modifica EN 3-6. EN 3-10 va înlocui EN 3-6.
6
SR EN 3-7:2004+A1:2008
1 Domeniu de aplicare
Acest standard specifică caracteristicile, cerinţele de performanţă şi metodele de încercare pentru
stingătoarele portabile de incendiu.
Referinţa despre adecvarea unui stingător pentru utilizare la incendii de gaze combustibile (incendii din clasa
C) este la discreţia producatorului, dar se aplică numai stingătoarelor cu pulbere care au îndeplinit o
performanţă pe focar clasă B sau clasă A şi clasă B.
Adecvarea utilizării stingătoarelor pentru utilizare la incendii clasă D (incendii de metale piroforice) este în
afara obiectului acestui standard în ceea ce priveşte focarele de încercare. Totuşi, stingătoarele pentru care
se declară adecvarea la clasa D sunt acoperite pentru toate celelalte aspecte de cerinţele din acest standard
pentru stingătoarele cu pulbere.
Se consideră periculos ca stingătoarele de incendiu cu pulbere şi dioxid de carbon să fie utilizate la

incendii clasă F. Pentru acest motiv, stingătoarele de incendiu cu pulbere şi dioxid de carbon sunt excluse de
la conformitatea cu privire la clasa F din acest standard European.
NOTĂ - Stingerea unui incendiu de metale reprezintă o situaţie atât de specifică (în ceea ce priveşte metalul
însuşi, configuraţia focarului etc.) încât nu este posibil să se definească un focar reprezentativ standard
pentru scopurile încercării. Eficacitatea stingătoarelor pentru focare clasa D este necesar să fie stabilită în
funcţie de fiecare caz în parte.
2 Referinţe normative
Acest standard european încorporează, prin referiri datate sau nedatate, prevederi din alte publicaţii. Aceste
referinţe normative sunt citate în locurile corespunzătoare din text şi publicaţiile sunt enumerate în
continuare. Pentru referinţele datate, amendamentele sau reviziile subsecvente ale oricăreia dintre aceste
publicaţii se aplică acestui standard european numai când acestea se încorporează prin amendament sau
revizuire. Pentru referinţele nedatate se aplică ultima ediţie a publicaţiei de referinţă. (inclusiv
amendamentele).
EN 2, Classification of fires
ISO 9227, Corrosion tests in artificial atmospheres — Salt spray tests
ISO 657-1, Hot-rolled steel sections — Part 1: Equal-leg angles — Dimensions
ISO 4470, Sawn timber — Determination of the average moisture content of a lot
Farbregister RAL-841-GL.
3 Termeni şi definiţii
Pentru scopurile acestui standard european se aplică termeni şi definiţiile următoare.
3.1
stingător de incendiu
aparat conţinând un mediu de stingere care poate fi expulzat prin acţiunea presiunii interioare şi poate fi
dirijat asupra unui incendiu
NOTĂ - Aceasta presiune poate fi permanentă sau poate fi produsă prin eliberarea unui gaz auxiliar dintr-un cartuş.
3.2
stingător portabil de incendiu
stingător de incendiu care este proiectat să fie cărat şi operat cu mâna şi care în stare de serviciu are o
masă nu mai mare de 20 kg
7
SR EN 3-7:2004+A1:2008
NOTĂ - În continuare în acest standard este denumit ca "stingător"
3.3
agent curat
mediu de stingere al incendiului neconducător electric, volatil sau gazos care nu lasă un reziduu după
evaporare
NOTĂ – Exemple sunt fluorocarbonuri (FCs), perfluorocarbonuri (PFCs) şi fluoroiodocarbonuri (FICs).
3.4
halon
agent care conţine ca şi componentă primară unul sau mai mulţi compuşi organici conţinând unul sau mai
multe elemente fluor, clor, brom sau iod
3.5
recipient
corpul stingătorului neechipat cu accesoriile sale dar echipat cu toate piesele sudate/lipite tare
3.6
mediu de stingere
substanţă conţinută în stingător care are ca efect stingerea unui incendiu
3.7
încărcătură
masă sau volum de mediu de stingere conţinut în stingător, exprimat ca un volum (în litri) pentru
stingătoarele pe bază de apă sau ca masă (în kilograme) pentru celelalte stingătoare
3.8
stingător pe bază de apă
stingător conţinând apă, apă cu aditiv sau wet chemical
NOTĂ – De asemenea, aceasta include şi spuma.
3.9
stingător cu pulbere
stingător conţinând pulbere stingătoare de incendiu
3.10
stingător cu dioxid de carbon
stingător conţinând dioxid de carbon
3.11
stingător cu halon
stingător conţinând halon
3.12
stingător cu agent curat
stingător conţinând un agent curat
3.13
durată de operare
timpul în care mediul de stingere este descărcat, fără nicio întrerupere în descărcare şi cu supapa de control
în întregime deschisă, neincluzând şi descărcarea gazului propulsor rezidual
3.14
încărcătură reziduală
masă de mediu rămasă după descărcarea continuă şi completă, inclusiv tot gazul propulsor
8
SR EN 3-7:2004+A1:2008
3.15
presiune maximă la temperatura maximă de operare P(Tmax) (Presiune măsurată experimental)
presiune măsurată în stingător după stabilizare pe durata a cel puţin 24 h la temperatura maximă de operare
(care este ≥ 60 °C) şi pentru stingătoarele operate cu cartuş, presiunea maximă este presiunea maximă
înregistrată în 0,5 s pe durata unei perioade de 3 min, excluzând prima secundă după eliberarea gazului
propulsor.
3.16
Tmax
temperatură maximă de operare declarată de producător (a se vedea 7.4.1)
3.17
Tmin
temperatură minimă de operare declarată de producător (a se vedea 7.4.1)
4 Generalităţi
4.1 Descrierea unui stingător portabil de incendiu
4.1.1 Un stingător portabil de incendiu este descris prin tipul mediului de stingere pe care îl conţine. În
prezent există:
 stingătoare pe bază de apă, inclusiv cu spumă şi wet chemical (a se vedea Nota 1);
 stingătoare cu pulbere;
 stingătoare cu dioxid de carbon;
 stingătoare cu halon (a se vedea Nota 2);
 stingătoare cu agent curat.
NOTA 1 – Stingătoarele pe bază de apă pot fi produse cu sau fără un produs antigel.
Stingătoarele pe bază de apă, inclusiv spumă, conţinând proporţii diferite de antigel trebuie să fie tratate ca
modele separate şi distincte în scopul încercării domeniului de temperaturi de operare (a se vedea 7.4.2) şi
conductivitate electrică (a se vedea articolul 9), şi la încercările de performanţă la foc. Toate celelalte cerinţe
referitoare la proiectarea şi construcţia stingătoarelor pe bază de apă sunt aplicabile pentru toate modelele
indiferent de conţinut.
NOTA 2 – Se atrage atenţia asupra European Council Regulation 2037/2000 referitoare la utilizarea halonilor.
4.1.2 Un stingător portabil de incendiu este constituit din următoarele componente:
a) recipient (a se vedea 3.5);
b) fitingurile recipientului, care sunt fixate sau înfiletate pe recipient, şi includ cel puţin următoarele:
- dispozitiv(e) de control (a se vedea 4.2, 4.3 şi 10);
- ansamblu furtun (a se vedea 4.4) şi/sau pâlnii şi/sau duze;
- ansamblu cap. Aceasta constituie, de asemenea, şi principala închidere (a se vedea 6.3);
- dispozitiv de operare (a se vedea 4.3).
NOTĂ – Ansamblul cap, dispozitivul de operare şi dispozitivul(ele) de control pot fi separate sau pot fi încorporate într-un
singur element.
c) mediu (a se vedea 4.1.1).

9
SR EN 3-7:2004+A1:2008
4.2 Control descărcare

Stingătoarele portabile de incendiu trebuie să fie echipate cu o supapă de control cu autoînchidere care să
permită ca descărcarea să fie întreruptă temporar (a se vedea 10.6).
4.3 Poziţie de operare

Stingătoarele trebuie să se opereze fără a fi răsturnate într-o poziţie inversată. Dispozitivul de operare al
unui stingător trebuie să fie amplasat la partea superioară a stingătorului. Un dispozitiv de control la capătul
furtunului trebuie să fie permis. Roţile de mână pentru controlul supapei cartuşelor exterioare de propulsor
trebuie să fie amplasate la 60% din înălţimea recipientului stingătorului.
4.4 Ansamblu furtun

Stingătoarele având o masă a mediului de stingere mai mare de 3 kg, sau un volum de mediu de stingere
mai mare de 3 l trebuie să fie prevazute cu un furtun de descărcare.
Lungimea secţiunii flexibile a ansmblului furtun trebuie să fie de 400 mm sau mai mare.
Când un stingător având o masă de mediu de stingere mai mică sau egală cu 3 kg, sau un volum de mediu
de stingere mai mic sau egal cu 3 l este echipat cu un furtun de descărcare, ansamblul furtun trebuie să aibă
o lungimea minimă totală de 250 mm.
4.5 Propulsoare
Trebuie să fie utilizate numai propulsoarele enumerate în tabelul 1 sau amestecuri ale acestora. Conţinutul
maxim de apă trebuie să fie aşa cum este specificat în tabelul 1, cu excepţia utilizării la stingătoarele
permanent presurizate pe bază de apă. Pot fi adăugate substanţe trasoare propulsorului pentru a uşura
detectarea pierderilor, dar nu este nevoie ca trasoarele să fie indicate în marcare.
Tabelul 1 – Propulsoare permise
Propulsor Conţinut maxim de apă

fracţie de masă, %
Aer 0,006
Argon 0,006
Dioxid de carbon 0,015
Heliu 0,006
Nitrogen 0,006
4.6 Stingătoare permanent presurizate

Stingătoarele permanent presurizate, cu exceptia celor cu dioxid de carbon, trebuie să aibe mijloace de
verificare a prezenţei presiunii, a se vedea articolul 8 şi articolul 11.
10
SR EN 3-7:2004+A1:2008
5 Încercarea stingătoarelor portabile de incendiu

Stingătoarele pentru încercare trebuie să fie depozitate cel puţin 24 h la o temperatură de (20 ± 5) °C înainte
de efecturea încercărilor şi trebuie să fie menţinute în acest domeniu de temperatură până când sunt
încercate. Încercările trebuie să fie efectuate în 5 min de la scoaterea lor din depozit.
Stingătoarele cu pulbere trebuie să fie supuse procedurii de compactare specificată în anexa K înainte de
perioada de depozitare care precede încercarea pentru durata de operare şi încercarea supapei de control,
şi înainte de încercarea performanţei la foc. Stingătoarele pe baza de apă trebuie să fie supuse procedurii de
compactare specificată în conformitate cu anexa K numai înainte de perioada de depozitare care precede
încercarea pentru durata de operare.
6 Încărcături nominale, toleranţe de umplere şi performanţe minime pe

focar
6.1 Încărcături nominale

Încărcăturile nominale ale stingătoarelor portabile de incendiu trebuie să fie egale cu una din valorile date în
tabelele 3 la 8 în conformitate cu natura mediului de stingere.
6.2 Toleranţe de umplere

Încărcătura efectivă a stingătorului trebuie să fie egală cu încărcătura nominală cu toleranţele date în tabelul
2.
Tabelul 2 – Toleranţe de umplere
Mediu de stingere Toleranţă relativă

%
Pulbere
1 kg ±5
2 kg ±3
≥ 3 kg ±2
Toate celelalte medii 0
-5
6.3 Proiectare orificiul de umplere, exclusiv stingătoare de incendiu cu dioxid de

carbon
Orificiul de umplere trebuie să aibă un diametru minim de:
– 20 mm pentru stingătoare cu o încărcătură mai mică sau egală cu 3 kg sau 3 l;
– 25 mm pentru stingătoare cu o încărcătură mai mare de 3 kg sau 3 l.
Capacul orificiului de umplere, care se intenţionează a fi înlăturat pe durata serviceului sau mentenanţei
trebuie să fie prevăzut cu un mijloc automat pentru descărcarea oricărei presiuni reziduale din stingător.
Descărcarea iniţială a oricărei presiuni reziduale din stingător trebuie să se facă atunci când mijlocul de
11
SR EN 3-7:2004+A1:2008
asigurare a capacului, sau elementul de menţinere a presiunii, este desfăcut nu mai mult de o treime din
întreaga sa cursă.
6.4 Performanţe minime pe focare
6.4.1 Generalităţi
Clasele de incendiu sunt definite în EN 2.
Performanţele minime pe focare sunt specificate în abelele 3 la 8 şi L.2 , în conformitate cu tipul

mediului de stingere şi încărcătura.
Performanţele pe focare trebuie să fie încercate în conformitate cu articolul 15, şi stingătoarele trebuie să
obţină o performanţă clasă A, o performanţă clasă B sau ambele după cum se specifică în tabelul relevant,
în conformitate cu performanţa declarată de producător. Stingătoarele clasă F trebuie să obţină o
performanţă clasă F şi pot opţional să aibă o performanţă clasă A şi/sau clasă B.
EXEMPLU – Un stingător cu pulbere pentru care producătorul doreşte să declare îndeplinirea performanţelor clasă A şi
clasă B, pentru o mărime cu o încărcătura de 9 kg, performanţa minimă pe focare este de 27A şi 144B.
Stingătoarele cu agenţi curaţi trebuie să aibă o performanţă minimă pe focare de 5A şi/sau 21B pentru
stingătoare cu încărcătură în domeniul 1 kg, 2 kg, 3 kg, 4 kg, 6 kg, 9 kg şi 12 kg.
6.4.2 Perfomanţe pe focare clasă A
Performanţele pe focare ale stingătoarelor pentru clasa A sunt date în tabelele 3 şi 4.
NOTĂ – Numerele din prima coloană a fiecărui tabel se referă la dimensiunea focarului pentru încercare (a se vedea
anexa I).
Tabelul 3 – Performanţe la foc, durată minimă de operare şi încărcături nominale

pentru stingătoare cu pulbere
Performanţă la foc Durată minimă de Încărcături nominale premise

operare
s kg
5A 6 1
8A 6 1, 2
13A 9 1, 2, 3, 4
21A 9 1, 2, 3, 4, 6
27A 9 1, 2, 3, 4, 6, 9
34A 12 1, 2, 3, 4, 6, 9
43A 15 1, 2, 3, 4, 6, 9, 12
55A 15 1, 2, 3, 4, 6, 9, 12
12
SR EN 3-7:2004+A1:2008
pentru stingătoare pe bază de apă, inclusiv stingătoare cu spumă
operare
s kg
5A 6 2, 3
8A 9 2, 3, 6
13A 9 2, 3, 6, 9
21A 9 2, 3, 6, 9
27A 12 2, 3, 6, 9
34A 15 2, 3, 6, 9
43A 15 2, 3, 6, 9
55A 15 2, 3, 6, 9
6.4.3 Performanţe pe focare clasă B
Performanţele minime pe focareale stingătoarelor pentru clasa B sunt date în tabelele 5, 6, 7 şi 8.
Stingătoarele de incendiu pe bază de apă declarate adecvate pentru utilizare pe solvenţi polari trebuie să
îndeplinească suplimentar încercarea specificată în anexa M şi trebuie să fie marcate corespunzător.
NOTĂ – Numerele din prima coloană a fiecărui tabel se referă la dimensiunea focarului pentru încercare (a se vedea
anexa I).

pentru stingătoare cu pulbere
operare
s kg
21B 6 1
34B 6 1, 2
55B 9 1, 2, 3
70B 9 1, 2, 3, 4
89B 9 1, 2, 3, 4
113B 12 1, 2, 3, 4, 6
144B 15 1, 2, 3, 4, 6, 9
183B 15 1, 2, 3, 4, 6, 9, 12
233B 15 1, 2, 3, 4, 6, 9, 12
13
SR EN 3-7:2004+A1:2008

pentru stingătoare pe bază de apă, inclusiv stingătoare cu spumă
operare
s kg
34B 6 2
55B 9 2, 3
70B 9 22, 3
89B 9 2, 3
113B 12 2, 3, 6
144B 15 2, 3, 6
183B 15 2, 3, 6, 9
233B 15 2, 3, 6, 9

pentru stingătoare cu CO2
operare
s kg
21B 6 2
34B 6 2
55B 9 2, 5
70B 9 2, 5
89B 9 2, 5
113B 12 22, 5
144B 15 2, 5
183B 15 2, 5
233B 15 2, 5
14
SR EN 3-7:2004+A1:2008
pentru stingătoare cu halon
operare
s kg
21B 6 1
34B 6 1, 2
55B 9 1, 2, 4
70B 9 1, 2, 4, 6
89B 9 1, 2, 4, 6
113B 12 1, 2, 4, 6
144B 15 1, 2, 4, 6
183B 15 1, 2, 4, 6
233B 15 1, 2, 4, 6
7 Durată de operare, încărcătură reziduală şi temperatură de operare

7.1 Durată de operare
7.1.1 Durată minima
Durata de operare trebuie să fie mai mare sau egală cu valoarea corespunzatoare dată în tabelele de la
3 până la 8 şi L.2 când stingătorul portabil de incendiu este încercat în conformitate cu anexa A după ce
a fost supus la procedura de compactare în conformitate cu anexa K (a se vedea 5).
7.1.2 Abatere a măsurărilor
Când 3 stingătoare sunt încercate în conformitate cu anexa A, după ce au fost supuse la procedura de
compactare în conformitate cu anexa K (a se vedea 5), durata de operare a fiecarui stingător trebuie să fie în
15 % faţă de valoarea medie.
7.2 Încărcătură reziduală

Încărcătura reziduală (a se vedea 3.14) de mediu de stingere nu trebuie să fie mai mare de 10 % din
încărcătura nominală când stingătorul este încercat în conformitate cu anexa A, după ce a fost supus la
procedura de compactare în conformitate cu anexa K (a se vedea 5).
7.3 Începerea descărcării

Când sunt încercate în conformitate cu anexa A, după ce au fost supuse la procedura de compactare în
conformitate cu anexa K, toate stingătoarele trebuie să opereze în 4 s după ce supapa de control a fost
deschisă. Când se încearcă stingătoare presurizate printr-o acţiune separată, supapa de control trebuie să
fie operată în 6 s după activare.
7.4 Domeniul efectiv de temperatură de operare

7.4.1 Tmax şi Tmin declarate de producător trebuie să fie utilizate pentru încercările de la 7.4.2 şi anexa B.
15
SR EN 3-7:2004+A1:2008
7.4.2 Stingătoarele trebuie să fie capabile să opereze între Tmax şi Tmin:
- Tmax pentru toate stingătoarele trebuie să fie 60 °C sau mai mare;
- Tmin excluzând stingătoarele pe bază de apă, trebuie să fie - 20 °C, - 30 °C sau mai mică;
- Tmin pentru stingătoarele pe bază de apă trebuie să fie + 5 °C, 0 °C, - 5 °C, - 10 °C, -15 °C,
-20 °C, - 25 °C, - 30 °C sau mai mică. Pentru stingătoarele pe bază de apă fără nicio
protecţie împotriva îngheţului Tmin trebuie să fie + 5 °C.
Când sunt încercate la limitele de temperatură Tmax şi Tmin, în conformitate cu anexa B, stingătoarele trebuie
să fie conforme cu următoarele cerinţe:
- descărcarea trebuie să înceapă în 10 s de la deschiderea supapei de control;
- exceptând stingătoarele cu CO2, durata de operare nu trebuie să fie mai mare decât dublul valorii
stabilite la o temperatură de 20 °C. Stingătoarele cu CO 2 trebuie să fie conforme cu prevederile de la
7.4.3;
- durata de operare nu trebuie să fie mai mică de 6 s;
- încărcătura reziduală nu trebuie să fie mai mare de 15 % din încărcătura nominală pentru stingătoarele
conţinând pulbere tip BC şi nu mai mult de 10 % din încărcătura nominală pentru stingătoarele conţinând
alte medii de stingere.
7.4.3 Durata de operare a stingătoarelor cu CO2 trebuie să fie după cum urmează.
La Tmax durata de operare nu trebuie să fie mai mare decât valoarea stabilită la o temperatură de 20°C.
La temperatura minimă de operare, Tmin, durata de operare nu trebuie să fie mai mare decât de 2,5 ori
valoarea stabilită la o temperatură de 20°C.
8 Menţinerea propulsorului
8.1 Verificare
8.1.1. Generalităţi
Toate stingătoarele şi cartuşele cu propulsor trebuie să fie proiectate astfel încât să permită ca menţinerea
propulsorului să fie verificată la intervale regulate.
8.1.2. Cantarirea
Următoarele trebuie să fie capabile a fi verificate prin cântarire:
- catuşele cu propulsor;
- stingătoarele cu CO2.
8.1.3. Metode de măsurare a presiunii
8.1.3.1 Trebuie să fie posibilă verificarea menţinerii presiunii unui stingător permanent presurizat, cu excepţia
stingătoarelor cu dioxid de carbon, aşa cum este specificat în 8.1.3.2, 8.1.3.3 sau 8.1.3.4.
8.1.3.2 Stingătorul trebuie să fie echipat cu un conector pentru a permite presiunii interne să fie verificată
direct printr-un echipament independent. Un astfel de conector trebuie să fie echipat cu un capac pentru
menţinerea presiunii (a se vedea 8.1.3.1) şi trebuie să comunice direct cu conţinutul sub presiune. Un astfel
de capac pentru menţinerea presiunii poate fi un capac, un manometru sau un indicator de presiune.
16
SR EN 3-7:2004+A1:2008
8.1.3.3 Alternativ, stingătorul trebuie să fie echipat cu un manometru conform cu 11.1.
8.1.3.4 Alternativ, stingătorul trebuie să fie echipat cu un indicator de presiune care este conform cu 11.2. În
plus faţă de acest dispozitiv stingătorul trebuie de asemenea să fie echipat cu un conector care este conform
cu 8.1.3.2 pentru a permite ca indicatorul de presiune să poată fi verificat.
8.2 Niveluri de acceptabilitate

Pierderea de presiune dintr-un stingător, sau dintr-un cartuş cu propulsor, nu trebuie să depăşească
următoarele:
a) pentru stingătoare permanent presurizate o viteză mai mică sau egală cu 6 % ( v/v) a gazului destins la 20
°C pe an;
NOTĂ - volumul de gaz destins este volumul liber al gazului la 20 °C;
b) pentru stingătoare şi cartuşe cu propulsor încercate prin cântărire, o viteză de 5 % din încărcătura
nominală pe an;
c) pentru stingătoare presurizate numai în momentul operării, după presurizare o pierdere care depăşeşte 5
cm3 de gaz pe minut, pe kilogram sau litru de încărcătură a stingătorului.
8.3 Încercări de pierdere în producţie

La încercările de conformitate cu 8.2a) şi 8.2b) trebuie să fie încercate toate stingătoarele şi cartuşele cu
propulsor. O viteză de pierdere mai mare decât limita specificată în 8.2a) sau 8.2b) trebuie să aibă ca
rezultat respingerea stingătorului.
La încercarea de conformitate cu 8.2c), trebuie să fie încercate eşantioanele conform unui plan de
eşantionare corespunzător. O viteză de pierdere mai mare decât limita specificată în 8.2c) trebuie să aibă ca
rezultat respingerea lotului de stingătoare.
9 Încercarea dielectrică pentru stingătoare pe bază de apă

9.1 Generalităţi
Încercarea dielectrică este concepută pentru a stabili adecvarea stingătoarelor pe bază de apă pentru
utilizare pe echipament electric sub tensiune prin măsurarea conductivităţii electrice a jetului descărcării.
Pentru a fi utilizabile pe echipament electric sub tensiune, stingătoarele pe bază de apă trebuie să fie
conforme cu 9.2.
NOTĂ - Pentru cerinţele de marcare a se vedea articolul 16.
9.2 Performanţă cerută

Când stingătorul este în operare şi placa metalică este sub tensiune, curentul între mâner şi pământ, şi între
duză şi pământ, nu trebuie să fie mai mare de 0,5 mA în orice moment pe durata descărcării complete a
stingătorului portabil de incendiu. Încercarea trebuie să fie efectuată în conformitate cu anexa C.
17
SR EN 3-7:2004+A1:2008
10 Cerinţe pentru componente

10.1 Generalităţi
Cu excepţia dispozitivului de siguranţă specificat în 10.3 nicio componentă a stingătorului de incendiu nu
trebuie să necesite să fie montată, înlăturată sau modificată înainte de sau pe durata utilizării.
10.2 Operarea şi mecanismele/dispozitivele de control ale refulării

Activarea stingătorului nu trebuie să depindă de repetarea unei acţiuni date asupra aceluiaşi dispozitiv.
Pentru stingătoare altele decât stingătoarele cu CO 2, forţa sau energia cerută pentru a activa dispozitivul(ele)
de operare nu trebuie să fie mai mare decât cele date în tabelul 9 pentru temperaturi până la Tmax.
Pentru stingătoarele cu CO2 această forţă nu trebuie să fie mai mare de 200 N la temperaturi de până la 40
°C şi nu mai mare de 300 N la temperatura maximă (Tmax).
Activare înseamnă totalitatea acţiunilor cerute pentru presurizare (dacă stingătorul nu este permanent
presurizat) şi pentru eliberarea iniţială a agentului de stingere. Dacă un singur dispozitiv poate activa uniatea
fără repetarea mişcării, este permis pentru ca acelaşi dispozitiv să fie reutilizat pentru a controla ieşiriea. (a
se vedea anexa D).
Tabelul 9 - Forţa sau energia cerută pentru a activa dispozitivul de operare
Forţă sau energie maximă

Tip dispozitiv Forţă Energie
N J
Tragaci 100 -
Levier pentru strângerea
200 -
manuală
Roată manuală pentru
100 -
înşurubare a b
Buton pentru lovire - 2
a
Forţa trebuie să fie măsurată la marginea din afară a roţii.
b
Rotaţia maximă a roţii să fie 360° pentru a atinge poziţia în întregime deschis
10.3 Dispozitive de siguranţă

Mecanismul de operare al stingătorului trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de siguranţă pentru a preveni
operarea accidentală. Eliberarea dispozitivului de siguranţă trebuie să implice o operaţie distinctă de cea a
mecanismului de operare şi trebuie să necesite o forţă între limitele de 20 N şi 100 N.
text şters
Dispozitivul de siguranţă trebuie să fie astfel construit încât orice încercare manuală neasistată, utilizând o
forţă sau un impact egal cu dublul valorii relevante date în tabelul 9 pentru a iniţia descărcarea, fără ca mai
întâi să se opereze acest dispozitiv, nu deformează sau rupe nicio parte a mecanismului într-o asemenea
măsură încât să împiedice descărcarea subsecventă a stingătorului.
Stingătorul trebuie să fie echipat cu un element de siguranţă. Elementul de siguranţă trebuie să fie prevăzut
cu mijloace care să arate dacă stingătorul a fost operat. Acesta poate fi sub forma unei sârme şi sigiliu sau
un mecanism care să prevină reintroducerea elementului de siguranţă. Trebuie să fie posibil să se vadă
dacă elementul de siguranţă a fost înlăturat.
10.4 Filtru pentru stingătoare portabile de incendiu pe bază de apă

Descărcarea din stingătoarele portabile de incendiu pe bază de apă trebuie să fie făcută printr-un filtru,
pentru a reţine corpurile străine. Acest filtru trebuie să fie amplasat în amonte de cea mai mică secţiune a
traseului de descărcare. Fiecare orificiu al filtrului trebuie să aibă o arie mai mica decât cea a celei mai mici
secţiuni transversale a traseului de descărcare. Aria totala a orificiilor combinate ale filtrului trebuie să fie cel
18
SR EN 3-7:2004+A1:2008
puţin egală cu de 8 ori cea mai mică secţiune transversală a traseului de descărcare. Acest filtru trebuie să
fie accesibil pentru a uşura operaţiile de întreţinere ale stingătoarului portabil de incendiu.
10.5 Furtunul şi sistemele de cuplare

Furtunul şi sistemul de cuplare trebuie să funcţioneze pe întreg domeniul de temperaturi de operare, şi
sistemele de cuplare trebuie să fie concepute şi echipate într-o asemenea măsură încât ele să nu poată să
deterioreze furtunul.
Când se încercă în conformitate cu anexa E, performanţa furtunului trebuie să fie conformă cu a) sau b)
după caz.
a) Pentru toate tipurile cu excepţia stingătoarelor portabile de incendiu cu CO 2:
— de trei ori P(Tmax), încercarea fiind efectuată la (20 ± 5) °C;
— de două ori P(Tmax), încercarea fiind efectuată la (Tmax ± 2) °C şi la (Tmin ± 2) °C;
b) pentru stingătoarele cu CO2:
— de 1,5 ori P(Tmax), încercarea fiind efectuată la (20 ± 5) °C;
— de 1,25 ori P(Tmax), încercarea fiind efectuată la (Tmax ± 2) °C şi la temperatura minimă declarată,
10.6 Supapă de control

10.6.1 Stingătoarele trebuie să fie echipate cu o supapă de control cu autoînchidere care permite ca
descărcarea mediului de stingere să fie discontinuă, mai mult, supapa trebuie să fie rezistentă la pierdere
după sistarea refulării aşa cum se specifică în 10.6.2, 10.6.3 sau 10.6.4, după caz. Încercările trebuie să fie
efectuate în conformitate cu anexa F.
10.6.2 Pentru alte stingătoare decât cele de 1 kg şi de 2kg cu pulbere şi toate stingătoarele cu CO 2, a doua
valoare a presiunii nu trebuie să fie ori mai mică de 80 % din prima valoare măsurată, ori mai mică de 50 %
din valoarea măsurată înainte de deschidera supapei de control.
10.6.3 Pentru stingătoarele de 1kg şi de 2kg cu pulbere a doua valoare a presiunii nu trebuie să fie mai mică
de 80 % din prima valoare măsurată.
10.6.4 Pentru stingătoarele cu CO2 a doua valoare măsurată a masei nu trebuie să fie mai mică de 80 % din
prima valoare măsurată.
11 Mijloace de indicare a presiunii

11.1 Manometru
11.1.1 Manometrul trebuie să fie apt de a fi verificat pentru a se asigura că este în stare de funcţionare bună
cu un echipament idependent care utilizează aplicarea unei presiuni externe pentru verificarea presiunii.
11.1.2 Scala manometrului (a se vedea figura1) trebuie să aibă:
- o zonă zero (pentru a indica presiunea zero). Dacă acolo există un opritor de capăt pentru acul indicator
mobil, acesta trebuie să fie în partea de presiune negativă a zonei zero. Acul indicator nu trebuie să
atingă opritorul de capăt la presiune zero;
- o zonă verde (zona de lucru), corespunzând presiunilor dintre temperaturile de operare (a se vedea 7.4)
cu următoarele toleranţe:
- -15 % la Tmin;
- + 6 % la Tmax
19
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Presiunile derivate sunt rotunjite la cel mai apropiat bar sau jumatate de bar.
Zonele de fiecare parte ale zonei verzi trebuie să fie roşii.
La indicare erorile premise sunt:
- maxim 1 bar la capătul de presiune joasă al zonei verzi;
- ± 6 % la capătul de presiune înaltă al zonei verzi;
- punctul (P + 20 °C) trebuie să fie indicat şi eroarea maximă permisă este ± 0,5 bar.
Pentru a se asigura că indicaţia de presiune este vizibilă, manometrul trebuie să fie conform cu următoarele:
- manometrul trebuie să aibă un ac indicator mobil extins radial în zona de indicare verde cu o lungime
între 50 % şi 80 % din înălţimea zonei verzi;
- poziţia acului indicator la ambele capete ale zonei verzi şi în punctul (P + 20 °C) trebuie să fie astfel încât
el să fie vizibil în mod clar;
- manometrul trebuie să aibă o lungime totală a scalei egală cu sau mai mare decât de 1,5 ori lungimea
de la zero la capătul de presiune înaltă al zonei verzi.
Legendă
1 Rotunjire la cel mai apropiat 0,5 bar

2 Verde
3 Roşu
Figura 1 - Scală manometru
11.1.3 Când este încercat la o temperatura de (20 ± 5) °C, manometrul trebuie să opereze într-un domeniu
de eroare permis de 11.1.2 după ce a fost supus la 1000 de cicluri de presiune de la zero la P(Tmax) şi înapoi
la zero cu o viteză medie de schimbare a presiunii de (20 ± 5) bar/min.
11.1.4 Materialele din construcţia manometrului care pot fi în contact cu mediul de stingere şi gazul propulsor
trebuie să fie compatibile cu acestea sau trebuie protejate de acestea.
11.1.5 Toate încercările trebuie să fie efectuate la (20 ± 5) °C.
11.2 Indicator de presiune

11.2.1 Indicatorul de presiune trebuie să indice dacă stingătorul este într-o stare de operabilitate.
20
SR EN 3-7:2004+A1:2008
11.2.2 Schimbarea în indicaţie dintre o stare operabilă şi una inoperabilă trebuie să apară la o presiune
corespunzând presiunii la temperatura minimă de operare. Eroarea acestei indicaţii nu trebuie să
depăşească 1 bar.
12 Pâlnii pentru stingătoare portabile de incendiu cu dioxid de carbon

12.1 Daca pâlnia nu este încorporată în stingător (de exemplu când este conectată printr-un furtun) aceasta
trebuie să fie echipată cu un mâner pentru a proteja mâna operatorului împotriva răcirii de pe durata utilizării.
12.2 După ce a fost supus încercării descrise în G.1, pâlnia nu trebuie să prezinte nicio deteriorare, şi nicio
deformare care alterează diamentrul capătului pâlniei cu mai mult de 10 %.
12.3 Toate conexiunile dintre supapă şi pâlnie şi duză trebuie să fie astfel încât să prevină slabirea sau
desfacerea. Dacă aceasta este realizată prin mijloace mecanice cum ar fi piuliţele cu autoblocare, şaibe de
siguranţă, sau şaibe grower, cuplul necesar pentru a slabi asamblarea trebuie să fie egal sau mai mare cu
20 Nm. Atunci când sunt utilizaţi adezivi sau alte metode de asamblare cuplul necesar pentru a slăbi
asamblarea trebuie să fie egal sau mai mare cu 10 Nm.
12.4 După ce a fost supusă încercării descrise în G.2 pâlnia nu trebuie să prezinte nicio deteriorare, nicio
deformare care alterează diamentrul capătului pâlniei cu mai mult de 10 %.
13 Suport pentru montare stingător portabil de incendiu

Încercarea este efectuată pe un singur specimen.
Dacă este furnizat odată cu stingătorul un suport pentru montare acesta trebuie să se conformeze
următoarelor cerinţe:
- înlăturarea stingătorului de pe suport trebuie să fie uşoară şi metoda de înlăturare trebuie să fie
evidentă;
- suportul, atunci când este montat pe un perete în conformitate cu instrucţiunile producătorului trebuie să
fie capabil să suporte fără o deformare permanentă o sarcină cel puţin dublă faţă de masa totală a
stingătorului portabil de incendiu.
NOTĂ - Suporţi speciali care să fie utilizaţi pentru stingătoare în vehicule, pe nave şi în aeronave pot face obiectul
reglementărilor naţionale sau internaţionale.
14 Rezistenţă la coroziune
14.1 Rezistenţă la coroziune externă
După ce au fost supuse procedurii de încercare descrisă în H.1 cele două stingătoare trebuie să se
conformeze ambele următoarelor cerinţe:
- forţa, sau energia, după caz, necesară pentru activarea stingătorului trebuie să fie aşa cum sunt
specificate în 10.2;
- forţa necesară pentru eliberarea dispozitivului de siguranţă trebuie să fie aşa cum este specificat în 10.3;
- când stingătorul este încercat în conformitate cu anexa A durata de operare la (20 ± 10) °C trebuie să fie
în ± 25 % faţă de valoarea medie dată în 7.1.2;
- după operare manometrul sau indicatorul de presiune, dacă este echipat cu unul, trebuie să se întoarcă
la indicaţia de lipsă presiune;
- când se încearcă în conformitate cu anexa E, performanţa furtunului trebuie să fie aşa cum este
specificată în 10.5. Încercarea se efectuează la (20 ± 10) °C;
- nu trebuie să existe coroziune a metalului stingătorului posibil de a împiedica operarea sau siguranţa
acestuia.
21
SR EN 3-7:2004+A1:2008
14.2 Rezistenţă la mediul de stingere la stingătoarele care utilizează medii pe bază

de apă
După ce au fost supuse procedurii de încercare descrisă în H.1 cele două stingătoare trebuie să se
conformeze ambele următoarelor cerinţe.
Nu trebuie să existe semn vizibil de coroziune a metalului, nici desprindere, crăpătură sau umflatură a
vreunei acoperiri de protecţie a recipientului. Nu trebuie să existe schimbări vizibile ale culorii mediului de
stingere altele decât cele rezultând din ciclul termic.
NOTĂ - Acceptarea s-ar face la schimbarea culorii care apare în mod natural datorită schimbărilor de temperatură. Este
recomandat ca două eşantioane de mediu de stingere să fie stocate în containere de sticlă închise pentru scop de
referinţă, dintre care un eşantion să fie expus la acelaşi ciclu de temperatură ca şi stingătorul şi comparat cu mediul din
stingător după încercare. .
15 Performanţă pe focare
15.1 Generalităţi
15.1.1 Performanţele pe focare trebuie să fie verificate în conformitate cu anexa l , anexa L şi anexa M
. Înainte de încercare, stingătoarele cu pulbere trebuie să fie supuse procedurii de compactare descrise în
anexa K.
15.1.2 Un stingător portabil de incendiu trebuie să fie considerat că satisface cerinţele relevante de
performanţă pe focare dacă 2 focare de încercare dintr-o serie de 3 sunt stinse. O serie de încercări este
completă după 3 focare, sau când primele 2 focare au fost ambele stinse sau nu au fost ambele stinse.
Fiecare serie de încercări trebuie să fie finalizată înainte de începerea următoarei. Nu există nici o restricţie
privind numărul de serii care pot fi efectuate pentru acelaşi tip de stingător portabil de incendiu fără
modificări, dar o serie trebuie să constea în focare consecutive şi rezultatele nu trebuie să fie ignorate.
15.1.3 Dacă numai un focar de încercare dintr-o serie de 3 este stins, acest rezultat de succes poate fi
utilizat numai o singură dată ca rezultat iniţial în setul următor de încercări pe focar pe acest model de
stingător la o performanţă pe un focar de încercare mai mic.
15.2 Performanţă pe focare clasă A

Performanţa pe focare clasă A trebuie să fie determinată în conformitate cu l.2.
15.3 Performanţă pe focare clasă B
Performanţa pe focare clasă B trebuie să fie determinată în conformitate cu l.3 şi adecvarea pentru
solvenţi polari, dacă este cazul, în conformitate cu anexa M .
15.4 Performanţă pe focare clasă F
Performanţa pe focare clasă F trebuie să fie determinată în conformitate cu L.5.
16 Identificarea stingătoarelor portabile de incendiu

16.1 Culoare
Culoarea recipientului trebuie să fie roşu RAL 3000 aşa cum este specificat în Farbregister RAL-841-GL.
22
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Reglementările naţionale pot cere o zona de culoare cu o suprafaţă de până la 10 % din suprafaţa
recipientului stingătorului pentru a fi utilizată la identificarea agentului de stingere.
16.2 Marcare
Marcarea pe stingător trebuie să fie în culoare(ori) contrastante cu fundalul. Marcarea trebuie să fie împărţită
în cinci părţi aşa cum se arată în figura 2.
Marcarea cerută pentru părţile 1, 2, 3 şi 5 trebuie să fie conţinută în aceeaşi etichetă sau în acelaşi chenar.
Eticheta (sau chenarul) trebuie să se afle într-o asemenea poziţie încât să poată fi citită în mod clar când
stingătorul este aşezat pe suport ul său pentru montare.
Marcarea cerută pentru partea 4 poate fi amplasată oriunde pe stingător.
Valoarea lui H, pentru calculul înălţimii literelor (care va determinată prin referinţă la o literă majusculă E),
exceptând cazul în care marcarea este în mai mult de o limbă, nu trebuie să fie mai mică de:
- 3 mm pentru stingătoarele având o încărcătură de ≤ 3 kg sau 3 l;
- 5 mm pentru stingătoarele având o încărcătură de > 3 kg sau 3 l.
Dacă marcarea este în mai mult de o limbă, valoarea minimă a lui H trebuie să fie de 2 mm.
Înălţimea literelor din partea 1, 2, 3, şi 4 trebuie să fie aşa cum urmează cu o toleranţă de ± 10 %.
- Partea 1: 1,5 x H pentru cuvintele ”stingător de incendiu”;
0,75 x H pentru alte informaţii;
- Partea 2: 1 x H;
- Partea 3: 1 x H;
- Partea 4: 1 x H.
Înălţimea ramei care conţine partea 5 nu trebuie să depăşească 1/3 din înălţimea totală a părţilor 1, 2 şi 3.
NOTĂ - Numerele încercuite indică părţile marcării şi numerele de la dreapta fiecărei părţi indică înălţimea literelor ca o
proporţie a lui H. (a se vedea 16.2).
23
SR EN 3-7:2004+A1:2008
1 STINGĂTOR DE INCENDIU 1,5
12 KG PULBERE ABC 0,75

55A 233B C 0,75
1. ÎNLĂTURAŢI SIGURANŢA
2 2. LOVIŢI BUTONUL 1
3. STRÂNGEŢI LEVIERUL
DUZEI
Atenţie 1
3
SE REÎNCARCĂ DUPĂ ORICE UTILIZARE. SE VERIFICĂ PERIODIC.

SE VERIFICĂ MASA CARTUŞULUI ANNUAL.
SE UTILIZEAZĂ NUMAI PRODUSE ŞI PIESE DE SCHIMB ÎN CONFORMITATE CU

4 MODELUL AGREAT
MEDIU STINGERE: 12 kg ABC APROBARE Nr. 413A 0,5

PROPULSOR 225 g CO2 TIP: X25H
DOMENIU TEMPERATURĂ: - 20 °C LA + 60 °C
5 PRODUCĂTOR
NOTĂ - Numerele încercuite indică părţile marcării şi numerele de la dreapta fiecărei părţi indică înălţimea literelor ca o
proporţie a lui H. (a se vedea 16.2).
Figura 2 – Exemplu de marcare a unui stingător
Partea 1 trebuie să cuprindă următoarele informaţii în secvenţă:
- cuvintele "STINGĂTOR DE INCENDIU"; sau "STINGĂTOR" plus mediul, sau "STINGĂTOR DE

INCENDIU" plus mediul;
- tipul de mediu de stingere şi încărcătura nominală;
- performanţa sau performanţele pe focare ale stingătorului (a se vedea 6.4, articolul 15, anexa I şi
anexa L) .
Partea 2 trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
- instrucţiuni pentru utilizare, care trebuie să includă una sau mai multe pictograme fiecare cu o explicaţie;
Textul cu instrucţiuni pentru utilizare trebuie să fie în limba sau în limbile ţării în care stingătorul urmează a fi
utilizat, diferitele acţiuni care urmează a fi efectuate fiind aratate una după alta vertical de sus în jos.
Pictogramele trebuie să fie toate amplasate în aceeaşi poziţie faţă de textile relevante şi direcţia mişcărilor
de efectuat trebuie să fie indicate prin săgeţi.
24
SR EN 3-7:2004+A1:2008
- pictogramele reprezentând tipurile de incendii sunt prezentate în figura 3 şi figura L.1. Pictogramele
pentru clasa A, clasa B şi clasa F trebuie să fie utilizate numai unde performanţa corespondentă
focarelor este prezentată pe marcare. Pictograma clasei C trebuie să fie prezentată numai pe
stingătoarele cu pulbere unde adecvarea pentru clasa C este prezentă pe marcare. Aceste pictograme
trebuie să fie aranjate orizontal pe o singură linie sub instrucţiunile de utilizare;
- pentru stingătoarele care au îndeplinit suplimentar cerinţele anexei M cuvintele: ”de asemenea
adecvat pentru utilizare pe solvenţi polari.” imediat sub pictogramele reprezentând tipurile de incendii.
Pictogramele reprezentând tipurile de incendii trebuie să apară în casuţe pătrate cu latura de minim 20 mm
pentru stingătoarele portabile de incendiu cu o încărcătură mai mică sau egală cu 3 kg sau 3 l şi de minim
25 mm pentru stingătoarele portabile cu o încărcătură mai mare de 3 kg sau 3 l. Un pătrat conţinând o literă
de cod trebuie să apară la colţul fiecarei pictograme, aşa cum se arată în figura 3.
Stingătoarele pentru care se declară adecvarea cu clasa D nu trebuie să fie marcate pentru adecvare cu
oricare altă clasă de incendiu.
Partea 3 trebuie să conţină informaţii referitoare la orice restricţii sau pericole de utilizare, în particular în
legătură cu toxicitatea şi riscul electric.
NOTĂ – Se atrage atenţia asupra reglementărilor naţionale.
Stingătoarele portabile care utilizează apă sau spumă şi care nu sunt încercate la, sau nu satisfac cerinţele
articolului 9 trebuie să fie marcate cu următorul avertisment: "AVERTISMENT: A nu se utiliza asupra
echipamentului electric sub tensiune".
Stingătoarele portabile care utilizează alţi agenţi şi stingătoarele pe bază de apă care satisfac cerinţele
articolului 9 trebuie să fie marcate pentru a indica că ele sunt adecvate pentru utilizare asupra
echipamentului electric sub tensiune, de exemplu: "adecvat pentru utilizare asupra echipamentului electric
până la 1000 V de la o distanţă de 1m".
NOTĂ – Se atrage atenţia asupra reglementărilor sau practicii naţionale.
Partea 4 trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
- o instrucţiune pentru reîncărcare după orice operare;
- o instrucţiune pentru verificarea periodică şi pentru utilizarea numai a produselor şi pieselor de schimb în
confomitate cu modelul agreat pentru reîncărcare şi întreţinere;
- identificarea mediului de stingere şi, în particular, identificarea şi procentajul de aditivi pentru mediile pe
bază de apă;
- dacă este cazul, identificarea gazului propulsor;
- numărul(ele) sau referinţa(ele) referitoare la aprobarea stingătorului;
- codul de model al producătorului;
- domeniul de temperatură de utilizare;
- un avertisment împotriva riscului de îngheţ pentru stingătoarele pe bază de apă;
- o referinţă la standardul european EN 3.
Partea 5 trebuie să cuprindă:
- numele şi adresa producătorului stingătorului portabil de incendiu şi/sau a furnizorului.
În plus, anul de producţie trebuie să fie marcat undeva pe stingătorul portabil de incendiu.
25
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Figura 3 - Pictograme
17 Întreţinere
Trebuie să fie posibil să se efectueze întreţinere periodică pentru fiecare stingător portabil de incendiu.
NOTA 1 - Intervalul pentru întreţinerea periodică poate fi inclus în marcarea dată în partea 4 (a se vedea 16.2).
NOTA 2 – Se atrage atenţia asupra reglementărilor naţionale.
26
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa A
(normativă)
Încercări durată de operare, încarcatură reziduală

NOTĂ – A se vedea 7.1, 7.2 şi 7.3.
Încercarea trebuie să fie efectuată pe 3 specimene.
Se cântăreşte stingătorul.
Se ţine stingătorul în poziţia sa normală de funcţionare (de exemplu: ţinut în mâna) şi se menţine nemişcat
pe durata încercării.
Pentru acele stingătoare livrate cu o supapă de control finală şi un sistem de activare independent, (a se
vedea 7.3) se presurizează când supapa finală de control este închisă. Se deschide această supapă de
control 6 s după începerea presurizării stingătorului.
Pentru stingătoarele care sunt activate printr-o singură operaţie a supapei de control (a se vedea 7.3) se
deschide supapa de control şi se lasă deschisă pentru întreaga durată a încercării.
Se măsoară şi se înregistrează timpul dintre deschiderea supapei de control şi începerea refulării. Se

măsoară şi se înregistrează durata de operare.
Pentru stingătoarele cu gaz: se recântăresc, se calculează şi se înregistrează încărcatura reziduală.
Pentru toate celelalte stingătoare: se recântăresc, se golesc de mediul de stingere rezidual, care se
recântăreşte sau se măsoară şi se înregistrează.
27
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa B
(normativă)
Domeniul de temperaturi de operare

NOTĂ – A se vedea 7.4.
B.1 Încercările se efectuează pe 4 stingătoare. Înainte de încercare, fiecare stingător se cântăreşte, apoi se
supun 2 stingătoare la ciclul de temperatură A aşa cum este specificat în B.2 şi se supun celelalte 2
stingătoare la ciclul de temperatură B aşa cum este specificat în B.3. Stocarea la temperaturile specificate în
B.2 şi B.3 trebuie să fie efectuată în camere de condiţionare. Nu trebuie să fie utilizate băi de lichid.
Stingătoarele trebuie să rămână în poziţie verticală pe durata ciclurilor de temperatură.
B.2 Ciclul de temperatură A. Se stochează stingătorul, la fiecare din următoarele temperaturi, în succesiune
de (24 ± 1) h:
- (Tmin ± 2) °C, aşa cum este specificat în 7.4.2;
- (+20 ± 5) °C;
- (Tmax ± 2) °C.
B.3 Ciclul de temperatură B. Se stochează stingătorul, la fiecare din următoarele temperaturi, în succesiune
de 24 h ± 1 h:
- (Tmax ± 2) °C.
- (+20 ± 5) °C;
- (Tmin ± 2) °C, aşa cum este specificat în 7.4.2.
B.4 Se operează stingătorul într-un minut de la scoaterea sa din camera de condiţionare. Stingătorul trebuie
să fie operat în conformitate cu 7.3, cu excepţia stingătoarelor cu cartuş la care activarea este print-o singură
acţiune. În acest caz cartuşul trebuie să fie deschis şi supapa de control închisă imediat pentru o perioada
de 6 s după care supapa de control trebuie să fie redeschisă.
B.5 Se măsoară şi se înregistrează timpul dintre deschiderea supapei de control finale şi începutul
descărcării. Se măsoară şi se înregistrează durata de operare.
B.6 Pentru stingătoarele cu gaze: se recântăresc, se calculează şi se înregistrează încărcătura reziduală.

Pentru toate celelalte stingătoare: se recântaresc, se golesc de mediul de stingere rezidual, se recântăresc
sau se măsoară şi se înregistrează.
28
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa C
(normativă)
Încercarea dielectrică
NOTĂ – A se vedea articolul 9.
C.1 Aparatură
C. 1.1 O placă metalică, ţinta, (1 x 1) m, atârnată vertical de izolatori şi fără niciun obiect de stuctură mai
aproape de:
– 1 m sub partea de jos a plăcii;
– 1 m de fiecare dintre muchiile laterale ale plăcii;
– 1 m de fiecare din feţele plăcii;
– 0,5m deasupra părţii de sus a plăcii.
C. 1.2 O tavă sau alt container, amplasat sub placa ţintă pentru a colecta orice lichid scurs de pe placă şi
izolat faţă de pământ.
C. 1.3 Un transformator de înaltă tensiune, care să asigure o tensiune alternativă de 35 kV între placa
metalică şi pământ.
Impedanţa circuitului trebuie să fie astfel încât, când secundarul este scurtcircutat şi primarul este alimentat
cu un voltaj egal cu 10% din voltajul său normal de alimentare, curentul din secundar nu este mai mic decât
0,1 mA.
C. 1.4 Un suport izolator, (pentru stingătoarele cu duză fixă).
C. 1.5 O tavă izolantă , (pentru stingătoarele echipate cu furtun).
C. 2 Procedură de încercare
Aparatura trebuie să fie fixată în conformitate cu amplasamentul arătat în Figura C.1.
Un stingătoar cu duza fixă trebuie să fie fixat pe suportul izolator şi să fie astfel montat încât ieşirea de
descărcare, situată la 1 m de placa metalică, ţinta, să fie direcţionată către centrul acesteia.
Un stingător cu un furtun trebuie să fie pus pe tava izolatoare şi să fie astfel montat încât ieşirea de
descărcare să fie la 1 m de placa ţintă şi să fie direcţionată către centrul acesteia.
Curentul trebuie să fie măsurat cu un ampermetru conectat pe rând între mânerul stingătorului şi pământ şi
între duză şi pământ. Dacă nu există nici o cale metalica continuă între mediul de stingere şi cel puţin unul
dintre punctele de conectare de mai sus şi dispozitivul de măsurare, o astfel de cale trebuie să fie creată
pentru scopul încercării.
Se descarcă stingătorul, asigurându-se că mediul descărcat atinge ţinta, şi se măsoară şi se înregistrează

curentul.
29
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Legendă
1. Transformator de încercare
2. Alimentare de joasă tensiune
3. Placă metalică
4. Ampermetru
5. Atingătorul de încercat
6. Tavă colectoare (izolată faţă de pământ)
7. Pământ
Figura C.1 - Montaj schematic al aparaturii pentru încercarea dielectrică
30
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa D
(normativă)
Mecanisme/dispozitive de operare şi control al refulării

D.1 Măsurarea forţelor

Fortele, care trebuie să fie măsurate cu ajutorul unui dinamometru, trebuie să fie aplicate static şi
perpendicular în punctul normal în care este utilizată forţa pentru a face stingătorul operabil.
D.2 Măsurarea energiei
Energia de 2 J este obţinută prin permiterea unei greutăţi de 4 kg (a se vedea D.3) să cadă de la o
înălţime de 50 mm. Impactul trebuie să fie aplicat în direcţia modului de operare.
NOTĂ – Forţele maxime necesare pentru a opera stingătorul şi pentru a elibera dispozitivul de siguranţă sunt specificate
în articolul 10.
D.3 Aparatură
Greutatea (a se vedea D.2) trebuie să fie alcătuită dintr-o greutate cilindrică de oţel cu suprafeţele plane
măsurând 75 mm în diametru şi cântărind 4 kg. Greutatea trebuie să poată cădea liber.
31
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa E
(normativă)
Încercări pentru performanţa furtunului

NOTĂ – A se vedea articolul 10.5.
Când încercările sunt efectuate la o altă temperatură decât 20 °C, se condiţionează furtunul şi componentele
ataşate la temperatura relevantă pentru o perioadă între 12 h şi 24 h:
- se încearcă la (20 ± 5) °C 1 specimen;
- se încearcă la (Tmax ± 2) °C - 2 specimene;
- se încearcă la (Tmin ± 2) °C - 2 specimene;
Furtunul trebuie să fie prevăzut cu un mijloc care să asigure presiunea cerută şi capătul deschis să fie
obturat cu mijloace adecvate.
Se creşte presiunea în furtun la valoarea minimă aplicabilă aşa cum se specifică în 10.5, într-un timp nu mai
mic de 30 s şi se menţine presiunea pentru încă 30 s. Daca furtunul nu se sparge, se creşte presiunea până
când furtunul se sparge şi se înregistrează presiunea la care s-a produs aceasta.
NOTĂ - Componentele ataşabile includ pistoalele.
32
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa F
(normativă)
Încercarea supapei de control

NOTĂ – A se vedea 10.6.
F.1 Generalităţi
Aceasta încercare trebuie să fie efectuată la (20 ± 10) C (a se vedea 10.6).
Încercarea se efectuează pe 2 specimene.
F.2 Toate stingătoarele cu excepţia stingătoarelor cu pulbere de 1 kg sau de 2 kg

Se operează stingătorul şi se permite mediului să se descarce între 5 % şi 15 % din durata medie de
descărcare dată în 7.1.2.
Pentru stingătoarele cu cartuş de gaz (propulsor), se deschide supapa de control în conformitate cu a) sau
b) după cum este cazul:
a) dacă stingătorul este echipat un dispozitiv de presurizare independent de dispozitivul care deschide
supapa de control, se operează dispozitivul de presurizare şi 3 min mai târziu se deschide supapa de
control pentru a iniţia descărcarea;
b) dacă stingătorul este presurizat printr-o singură acţiune şi se eliberează prima refulare de gaz, se
presurizează stingătorul iniţial şi 3 min mai târziu se deschide supapa de control din nou pentru a se
permite descărcarea mediului de stingere.
Apoi se închide supapa de control.
Se măsoară presiunea internă, sau în cazul CO 2 masa stingătorului în 10 s după ce supapa de control a fost
închisă şi din nou după 5 min; supapa de control rămânând închisă pe durata acestei perioade.
F.3 Stingătoarele cu pulbere de 1 kg şi de 2 kg

Se operează stingătorul şi se permite mediului să se descarce între 1 s şi 1,5 s.
Apoi se închide supapa de control.
Se măsoară presiunea internă în 10 s după ce supapa de control a fost închisă şi din nou după 2 min;
supapa de control rămânând închisă pe durata acestei perioade.
33
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa G
(normativă)
Încercarea pâlniei
NOTĂ - A se vedea articolul 12.
G.1 Încercarea la încărcare statică
Încercarea se efectuează pe un specimen.
Se amplasează pâlnia cu o parte a sa pe o suprafaţă rigidă. Se măsoară diametrul la capătul larg al pâlniei
în plan vertical.
Se aplică o încărcare statică de 25 kg pe capătul larg al pâlniei în plan vertical, utilizând o suprafaţă circulară
de contact cu diametrul de 50 mm. Încărcarea se aplică 5 min. La (48 ± 2) ore după înlăturarea încărcării se
remăsoară diamentrul capătului larg al pâlniei în plan vertical şi se examinează deteriorările pâlniei.
G. 2 Incercarea la temperatura
Încercarea se efectuează pe două specimene.
Se măsoară diametrul la capătul larg al pâlniei. Se aduce pâlnia la o temperatură de (Tmax ± 2) oC şi se

descarcă stingătorul. Se remăsoară diametrul capătului larg al pâlniei în acelaşi plan ca şi în cazul primei
măsurări, şi se examinează deteriorările pâlniei.
34
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa H
(normativă)
Rezistenţă la coroziune
NOTĂ – A se vedea 14.
H.1 Coroziunea exterioară

Stingătoare complete eşantionate trebuie să fie supuse la o încercare cu ceaţă salină în conformitate cu ISO
9227 tip NSS pentru o perioada de 480 h, şi apoi trebuie să fie spălate imediat cu grijă pentru a se înlătura
orice depuneri de sare. 2 stingătoare trebuie să fie încercate, fie 2 de aceaşi capacitate fie câte 1 stingător
dintre cele 2 de capacităţi diferite din aceeaşi familie care utilizează acelaşi material şi aceaşi metodă de
construcţie.
H.2 Rezistenţa la mediul de stingere pe bază de apă

2 stingătoare încărcate în conformitate cu instrucţiunile de umplere ale producătorului, trebuie să fie supuse
de 8 ori la ciclul de temperatură dat în tabelul H.1. Stocarea la temperaturile specificate în tabelul H.1 trebuie
să fie efectuată în camere de condiţionare. Nu trebuie să fie utilizate băi de lichid. Durata oricărui ciclu
complet nu trebuie să depăşească 120 h.
Tabelul H.1 – Ciclul de temperatură
Etapa Durata Temperatura

h °C
1 24 ± 1 Tmin ± 2
2 ≥ 24 + 20 ± 5
3 24 ± 1 Tmax ± 2
4 ≥ 24 + 20 ± 5
La încheierea celor opt cicluri de temperatură, mediul stingător trebuie să fie scurs şi examinat pentru
schimbarea culorii, şi fiecare recipient stingător trebuie să fie tăiat în 2 secţiuni într-un mod care să permită
examinarea interioară. Desprinderea oricărei acoperiri de protecţie în apropierea zonei planului de
secţionare nu trebuie să fie luată în considerare.
35
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa I
(normativă)
Încercări pe focar
NOTĂ – A se vedea 15.
I.1 Generalităţi
Pentru a fi efectuate aceste încercări operatorul trebuie să fie echipat cu îmbrăcăminte adecvată scopului.
Trebuie să fie permise utilizarea unei căşti, a unor mănuşi şi a unui vizor nereflectorizant aprobat. Operatorul
nu trebuie să poarte un costum aluminizat.
Stingătoarele cu cartuş trebuie să fie persurizate înainte de sfarşitul perioadei de precombustie.
Procedura de compactare descrisă în Anexa K trebuie să fie efectuată pentru fiecare stingător cu pulbere
imediat înainte de desfăşurarea unei încercări de stingere.
I.2 Încercare pe focar de încercare clasă A

NOTĂ – a se vedea 15.2.
I.2.1 Caracteristicile focarelor de încercare
Focarele de încercare clasă A trebuie să fie construite dintr-o stivă de baghete de lemn susţinute de o ramă
de metal de 250 mm înălţime, 900 mm lăţime şi de o lungime egală cu cea a focarului de încercare (a se
vedea figura I.1). Rama de metal trebuie să fie construită din cornier (L x W) (50 x 50) mm aşa cum este
specificat în ISO 657 - 1.
Fiecare focar de încercare este codificat printr-un număr (care indică mărimea focarului) urmat de litera A.
Numărul de codificare al focarului de încercare reprezintă următorii 2 parametri aşa cum se arată în tabelul
I.1:
- lungimea focarului de încercare în decimetri, adică lungimea baghetelor de lemn aranjate în direcţia
longitudinală a focarului de încercare;
- numărul de baghete de lemn de 500 mm pentru fiecare strat aranjat în direcţie transversală a focarului
de încercare.
NOTĂ - Fiecare focar de încercare este codificat printr-un număr dintr-o serie în care fiecare termen este egal cu suma
celor 2 termeni precedenţi, adică această serie este echivalentă cu o progresie geometrică având o ratie comună de
aproximativ 1,62. Focarele suplimentare 27A şi 43A reprezintă produsul dintre termenul precedent şi radăcina pătrată
din 1,62.
36
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Tabelul I.1 – Caracteristici ale focarelor de încercare clasă A

Codificarea focarului de Număr de baghete de lemn Lungime a focarului de
încercare de 500 mm în fiecare strat încercare
transversal
m
5A 5 0,5
8A 8 0,8
13A 13 1,3
21A 21 2,1
27A 27 2,7
34A 34 3,4
43A 43 4,3
55A 55 5,5
Focarele de încercare mai mari de 27A trebuie să fie construite utilizând focare de dimensiuni mai mici
(focare, rame metalice şi tăvi) a se vedea tabelul I.2. Capetele baghetelor longitudinale trebuie să se atingă.
Tabelul I.2 – Construirea focarelor de încercare clasă A

Dimensiune focar Construire focar
5A 5A
8A 8A
13A 13A
21A 21A
27A 27A
34A 21A + 13A
43A 8A + 27A + 8A
55A 21A + 13A + 21A
Pentru a asigura un suport adecvat pentru baghetele de lemn pentru focare mai mari de 13A, trebuie să fie
adăugate traverse metalice ramei poziţionate ca pentru focarele 8A şi 13A.
De exemplu o ramă 21A trebuie să aibă traverse poziţionate la 800 mm faţă de fiecare capăt.
Baghetele de lemn trebuie să fie de Pinus silvestris conţinând de la 10 % până la 15 % umiditate pe masă
când este determinată în conformitate cu Anexa J. Ele trebuie să fie tăiate cu fierăstrăul şi trebuie să aibă o
secţiune pătrată cu latura de (39 ± 2) mm. Densitatea lemnului trebuie să fie între 0,40 kg/dm 3 şi 0,65
kg/dm3.
Baghetele de lemn trebuie să fie stivuite în 14 straturi pe rama metalică, aşa cum este arătat în figurile I.1 şi
I.2.
37
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Dimensiuni în milimetri
Figura I.1 – Exemplu de focar clasă A (focar 13A) – vedere din faţă (identic pentru toate focarele)
38
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Figura I.2 – Exemplu de focar clasă A (focar 13A) – vedere laterală (variabilă corespunzător mărimii
focarului)
Baghetele din fiecare strat trebuie să fie distanţate la intervale egale cu goluri de 6 cm între baghete.
Baghetele aşezate transversal (straturile 2, 4, 6, 8, 10, 12 şi 14) trebuie să aibă o lungime fixă (500 ± 10)
mm.
Baghetele aşezate longitudinal (straturile 1, 3, 5, 7, 9, 11 şi 13) trebuie să aibă lungimi fixe care variază
conform cu dimensiunea focarului de încercare aşa cum sunt indicate în tabelul I.1, cu o toleranţă de ± 10
mm.
NOTĂ – Când focarul de încercare este construit utilizând focare mai mici, toleranţa se aplică la lungimea individuală a
baghetelor.
Un focar cu mărimea peste 55A nu trebuie să fie utilizat (a se vedea tabelul I.1).
I.2.2 Condiţii de încercare
Focarul de încercare trebuie să fie amplasat înăuntru într-o cameră de încercare şi trebuie să fie adăpostit
de curenţi. Temperatura ambiantă trebuie să fie între 0 °C şi 30 °C.
Camera de încercare trebuie să aibă următoarele caracteristici:
– înălţimea minimă a casei (interior): 8 m;
– suprafaţă: În jurul ramei clasă A trebuie să fie o distanţă minimă de 3 m până la peretele casei. (de
exemplu: în cazul unui 55A, încăperea trebuie să aibă o lungime minimă de 11,5 m şi o lăţime minimă de
6,5 m);
– condiţii în jurul focarului şi aer: a) concentraţia minimă de O 2 pe parcursul încercării la o înălţime între 0,8
m şi 1,5 m trebuie să fie de 19 %. Dispozitivul de măsurare trebuie să fie ataşat de operator;
– viteza maximă a aerului înainte de aprindere trebuie să fie 0,2 m/s măsurată deasupra centrului ramei la
o înălţime de 0,2 m pentru viteza orizontală şi la o înălţime de 1 m deasupra celui mai de sus strat din
stivă. Măsurările trebuie să fie efectuate înainte de aprinderea stivei. Pe durata încercării şi pentru 3 min
39
SR EN 3-7:2004+A1:2008
după încercare nu este permisă schimbarea caracteristicilor vetilaţiei sau ale mişcării aerului. Încercarea
începe prin măsurarea vitezei aerului.
Trebuie să fie utilizată o tavă metalică pentru aprindere cu o lăţime de 600 mm şi o adâncime de 100 mm.
Lungimea tăvii trebuie să fie cu 100 mm mai mare decât mărimea focarului.
In cazul utilizării ramelor multiple pentru construirea unui focar, trebuie să fie permisă ca lungimea totală să
fie crescută cu 200 mm până la 300 mm.
Tava pentru aprindere va fi amplasată simetric sub stiva care formează focarul de încercare.
În tavă trebuie să fie adăugată apă până la o adâncime de 30 mm. Apoi, trebuie să fie adăugat heptan de o
calitate identică cu cel utilizat la focarele clasa B (în conformitate cu I.3.2), cantitatea fiind suficientă pentru a
da un timp de ardere de 2 min 30 s.
I.2.3 Procedura de încercare
Heptanul trebuie să fie aprins.
După ce focul a ars 2 min, tava trebuie să fie retrasă de sub stivă.
Apoi trebuie să se permită arderea stivei pentru încă 6 min, realizându-se astfel un timp de precombustie de
8 min, moment de la care focarul de încercare poate fi considerat a fi stabilit şi stingerea trebuie să înceapă.
Operatorul trebuie apoi să pună în funcţiune stingătorul, şi să direcţioneze jetul asupra focarului de încercare
în timp ce se mişcă în jurul acestuia la discreţia sa pentru a obţine cel mai bun rezultat. Întregul conţinut al
stingătorului poate fi descărcat, fie în mod continuu, fie în salve succesive.
Timpul maxim de stingere nu trebuie să depăşească 5 min pentru focare până la 21A inclusiv şi 7 min pentru
focare de dimensiune mai mare. Operatorul trebuie să indice când stingătorul este complet descarcat sau
când focarul este stins în timpul permis.
În ambele cazuri focarul trebuie să fie observat pentru 3 min din acel moment. O nouă perioadă de 3 min
începe în cazul unei reoperări în timpul permis.
Pentru ca încercarea să fie considerată reuşită, toate flăcările trebuie să fie stinse şi nu trebuie să fie o
recurenţă a flăcării pe durata perioadei de observare de 3 min.
I.3 Focare de încercare clasă B

I.3.1 Caracteristici ale focarelor de încercare
Focarele de încercare clasă B trebuie să fie realizate într-o serie de tăvi circulare din tablă de oţel sudată,
pentru care sunt date dimensiunile în tabelul I.3. Baza trebuie să aibă aceeaşi grosime nominală ca pereţii şi
toleranţa de grosime a materialului bazei şi pereţilor trebuie să fie conforme cu standardul naţional relevant.
Barele de ramforsare sau secţiunile pot fi sudate pe partea exterioară a bazei cu o distanţă de 200 mm între
barele aproximativ paralele. Toate toleranţele specificate se referă la tavă la data fabricării acesteia.
Tăvile trebuie să conţină apă, acoperită cu un strat de combustibil (a se vedea I.3.2) în următoarele proporţii:
1/3 apă, 2/3 combustibil. Volumul total de lichid din tavă trebuie să fie aşa cum se specifică în tabelul I.3,
care va da o adâncime de apă de aproximativ 10 mm, şi o adâncime de combustibil de aproximativ 20 mm.
Focarele de încercare sunt codificate printr-un număr (care indică mărimea focarului) urmat de litera B.
Numărul reprezintă volumul de lichid, în litri, conţinut în tavă.
NOTĂ - Fiecare focar de încercare este codificat printr-un număr dintr-o serie în care fiecare termen este egal cu suma
celor 2 termeni precedenţi, adică această este echivalentă cu o progresie geometrică având o ratie comună de
aproximativ 1,62. Focarele suplimentare 70B, 113B şi 183B reprezintă produsul dintre termenul precedent şi radăcina
pătrată din 1,62.
40
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Aria suprafeţei tăvii în decimetri pătraţi este egală cu produsul dintre dimensiunea focarului de încercare şi π.
Un focar cu mărimea peste 233B nu trebuie să fie utilizat (a se vedea tabelul I.3).
Tabelul I.3 – Construirea focarelor de încercare clasă B

Codificarea Volum de Dimensiunile tăvii
focarului de lichid (1/3 Diametru Adâncime Grosimea Suprafaţă Durată
încercare apă + 2/3 interior la pereţilor aproximativă minimă de
combustibil) margine a focarului operare
l mm mm mm m2 s
21B 21 920 ± 10 150 ± 5 2,0 0,66 6
34B 34 1170 ± 10 150 ± 5 2,5 1,07 6
55B 55 1480 ± 15 150 ± 5 2,5 1,73 9
70B 70 1670 ± 15 150 ± 5 2,5 2,20 9
89B 89 1890 ± 20 200 ± 5 2,5 2,80 9
113B 113 2130 ± 20 200 ± 5 2,5 3,55 12
144B 144 2400 ± 25 200 ± 5 2,5 4,52 15
183B 183 2710 ± 25 200 ± 5 2,5 5,75 15
233B 233 3000 ± 30 200 ± 5 2,5 7,32 15
Adâncimea minimă de la suprafaţa combustibilului până la marginea de sus a tăvii trebuie să fie de100 mm
pentru focare de până la 70B inclusiv şi de 140 mm pentru focare de mărimi mai mari.
Înălţimea de la sol până la marginea de sus a tăvii nu trebuie să depăşească 350 mm. Construcţia tăvii
trebuie să prevină circulaţia aerului pe sub tavă, sau trebuie să fie utilizat nisip sau pământ în jurul tăvii până
la dar nu peste nivelul bazei tăvii.
După fiecare încercare trebuie să rămână cel puţin 5 mm de combustibil.
Pentru stingătoarele cu pulbere, cel puţin un focar din fiecare serie trebuie să fie stins cu succes pe un
amestec proaspăt de apă/combustibil pentru ca performanţa să fie acceptată.
Numai pentru încercări succesive cu stingătoare cu CO 2, combustibilul poate fi adăugat la focarul de

încercare existent.
Pentru stingătoarele pe bază de apă, trebuie să fie utilizate apă proaspătă şi combustibil proaspăt la fiecare
încercare.
I.3.2 Condiţii pentru încercare
Temperatura ambiantă trebuie să fie între 0 °C şi 30 °C.
Focarele de încercare clasă B pot fi efecutate înăuntru sau în afară.
Pentru încercări pe focar înăuntru condiţiile trebuie să fie:
– înălţimea camerei de încercare (interioară) trebuie să fie egală cu sau mai mare de 5 ori diametrul
tăvii focarului de încercare.
– suprafaţa camerei de încercare în metrii pătraţi (m 2) trebuie să fie egală cu sau mai mare decât
codificarea focarului de încercare;
– fiecare latură a camerei de încercare trebuie să fie egală cu sau mai mare de 4 ori diametrul tăvii de
încercare cu o lungime minimă de 7,5 m (a se vedea tabelul I.4);
– condiţiile în jurul focarului şi aerul trebuie să fie aşa cum au fost definite pentru focarele clasă A.
41
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Tabelul I.4 – Dimensiuni minime ale camerelor de încercare

Focar de încercare B Înălţime minimă Lăţime minimă Suprafaţă minimă la sol
(tavă x 5) (tavă x 4) şi 7,5 m
oricare este cea mai mare
(m) (m) (m2)

233 15,2 12,2 233
183 13,5 10,8 183
144 12,0 9,6 144
113 10,6 8,5 113
89 9,4 7,5 89
70 8,3 7,5 70
55 7,4 7,5 56
34 5,8 7,5 56
21 4,6 7,5 56
Pentru încercările pe focar în exterior viteza vântului nu trebuie să fie mai mare de 3 m/s.
Combustibilul pentru focarele de încercare clasă B trebuie să fie heptan industrial care trebuie să aibă
următoarele caracteristici:
- curba de distilare: de la 84 °C până la 105 °C;
- diferenţa dintre punctele iniţial şi final de distilare: ≤ 10 °C;
- conţinut aromatice (V/V): ≤ 1 %;
- densitatea la 15 °C de la 0,680 până la 0,720.
I.3.3. Procedură de încercare
Heptanul trebuie să fie aprins şi apoi trebuie să se permită arderea pentru 1 min, moment de la care focarul
de încercare poate fi considerat a fi stabilit şi stingerea trebuie să înceapă în 10 s.
Operatorul trebuie apoi să pună în funcţiune stingătorul, şi să direcţioneze jetul asupra focarului de încercare
în timp ce se mişcă în jurul acestuia la discreţia sa pentru a obţine cel mai bun rezultat. Întregul conţinut al
stingătorului poate fi descărcat, fie în mod continuu, fie în salve succesive.
Operatorul trebuie să indice când stingătorul este complet descarcat sau când focarul este stins.
Pentru ca încercarea să fie considerată reuşită, toate flăcările trebuie să fie stinse.
42
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa J
(normativă)
Măsurarea umidităţii lemnului
NOTĂ – A se vedea I.2.1.
Conţinutul de apă al lemnului trebuie să fie determinat în conformitate cu lSO 4470. Măsurările trebuie să fie
efectuate pe cel puţin 5 eşantioane, fiecare cu lungimea de (500 ± 10) mm.
43
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa K
(normativă)
Procedură de compactare
K.1 Aparatură
Maşina de compactat trebuie să fie proiectată să accepte numai un stingător la un moment dat, care trebuie
să fie ridicat de o tijă şi ghidat cu role. Placa care susţine stingătorul trebuie să fie de oţel, (300 ± 5) mm
pătrată, şi cu o grosime de (60 ± 1) mm.
Maşina de compactat trebuie să fie conformă cu următoarele:
- tija trebuie să fie reglabilă pentru a se regla la baza stingătorului;
- tija trebuie să fie capabilă să se mişte liber;
- stingătorul trebuie să fie ghidat fără efort pe rolele de ghidare;
- impactul trebuie să aibă loc pe placa de oţel şi nu pe tijă;
- cama care trebuie utilizată este prezentată în figura K.1
K.2 Procedură
Stingătorul, în stare de serviciu, adică umplut şi încărcat în conformitate cu instrucţiunile producătorului cu

mediul de stingere specificat de producător pentru utilizare în acel stingător, şi condiţionat la (20 ± 5) oC
trebuie să fie supus procedurii de compactare.
Stingătorul trebuie să fie ţinut în poziţie verticală în maşina de compactat şi lăsat să cadă pe verticală de 500
de ori, de la o înălţime de 15 mm, la o frecvenţă de 1 Hz, pe o placă rigidă de oţel.
44
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Grosime camă: 20 mm
Legendă
1 centru de rotaţie
Figura K.1 - Proiectul camei pentru maşina de compactat
45
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa L
(normativă)
Cerinţe specifice pentru stingător de incendiu clasă F
L.1 Generalităţi
Stingătoarele portabile de incendiu care se utilizează la incendii de ulei de gătit au o încercare de

performanţă pe focare clasă F.
Stingătoarele de incendiu cu pulbere şi dioxid de carbon nu ar trebui să fie utilizate la incendii clasă F pentru
că utilizarea acestora la acest tip de incendiu este considerată periculoasă. Pentru acest motiv stingătoarele
de incendiu cu pulbere şi dioxid de carbon nu trebuie să fie încercate în conformitate cu această anexă sau
marcate cu pictograma ”F”.
NOTĂ – De asemenea, stingătoarele pot să aibă performanţă pe focare clasă A şi/sau B.
L.2 Încercare performanţe pe focare clasă F
L.2.1 Performanţă pe focare clasă F
Stingătoarele trebuie să aibă o performanţă pe focare clasă F în conformitate cu tabelul L.1 când sunt încercate în
conformitate cu L.5.
Tabelul L.1 — Performanţă la foc, durată minimă de operare şi încărcături nominale pentru
stingătoare clasă F
Performanţă Volum de ulei Aparatură de încercare Încercări Durată
de gătit pe nominale minimă de
focar de premise operare
încercare
(l) mm (l) s
5F 5 (+1–0) A se vedea figura L.2 2, 3 6
25F 25 (+1–0) A se vedea figura L.3 X = 578 Y = 289 2, 3, 6 9
40F 40 (+1–0) A se vedea figura L.3 X = 600 Y = 450 2, 3, 6, 9 12
75F 75 (+1–0) A se vedea figura L.3 X = 1000 Y = 500 2, 3, 6, 9 15
L.3 Încercare dielectrică

Toate stingătoarele care se utilizează în scopurile clasei F trebuie să fie conforme cu cerinţele articolului 9.
L.4 Pictogramă
A se vedea figura L.1.
L.5 Încercare pe focare clasă F
L.5.1 Generalităţi
Pentru a efectua aceste încercări, operatorul trebuie să fie echipat cu îmbrăcăminte adecvată scopului. Trebuie să
fie permisă utilizarea unei căşti, mănuşi şi vizor nereflectiv aprobat. Operatorul nu trebuie să poarte un costum
aluminizat.
Temperatura ambiantă a incintei de încercare înainte de aprindere trebuie să fie între 0 °C şi 30 °C.
Stingătoarele cu cartuş trebuie să fie presurizate înainte de sfârşitul periodei de precombustie.
46
SR EN 3-7:2004+A1:2008
L.5.2 Încercare pe focare clasă F
L.5.2.1 Generalităţi
Metodă de stingere
Operatorul trebuie să descarce întregul conţinut, fără întrerupere, de la distanţa minimă care este recomandată de
producător pe etichetă, după timpul de precombustie.
Atacul trebuie să se facă numai dintr-o direcţie sau parte a tăvii focarului.
L.5.2.2 Aparatură
L.5.2.2.1 Generalităţi
Focarele de încercare de ulei de gătit trebuie să fie construite utilizînd o tavă de oţel pentru a simula o friteoză
adâncă.
L.5.2.2.2 Tavă focar 5F
Tava focar de încercare 5F, este construită din tablă de oţel, grosime (2,0 ± 0,25) mm şi adâncime (170 ± 10) mm
şi este motată pe o structură suport (a se vedea figura L.2).
L.5.2.2.3 Tavă focar 25F, 40F şi 75F
Tava focar de încercare 25F, 40F şi 75F, este construită din tablă de oţel, grosime (2,0 ± 0,25) mm şi adâncime
(250 ± 10) mm (a se vedea figura L.3 şi tablul L.2). Tava trebuie să aibă îmbinări etanşe la lichid, şi unghiul de
reinforcing trebuie să fie continuu în jurul perimeterului tăvii pentru a produce un turned-out edge level capătul de
sus al tăvii. Lăţimea marginii de sus trebuie să fie 45 mm. Tava trebuie să fie montată pe o structură suport care
ridică capătul de sus al tăvii la o înălţime de (1 000 ± 12) mm deasupra pardoselii.
L.5.2.2.4 Termocuplu
Pentru a monitoriza temperatura uleiului, un termocuplu trebuie să fie amplasat (25 ± 5) mm sub suprafaţa uleiului
(înainte de încălzire), dar nu mai aproape de 75 mm de pereţii tăvii focarului de încercare.
L.5.3 Ulei combustibil
Ulei vegetal pur pentru alimentaţie, cu un domeniu al temperaturii de autoaprindere între 330 °C şi 380 °C.
L.5.4 Procedură
Camera pentru încercare trebuie să aibă următoarele caracteristici:
- înălţimea minimă a spaţiului (interioară): 8 m;
- suprafaţă: În jurul tăvii trebuie să fie o distanţă minimă de 3 m până la peretele spaţiului de
încercare. (De exemplu: În cazul unui 75F, încăperea trebuie să aibă o lungime minim de 4,5 m şi o
breadth minimă de 3,5 m).
Se încălzeşte uleiul în tava focar de încercare utilizând un dispozitiv adecvat de încălzire până când apare
autoaprinderea neprovocată.
Autoaprinderea trebuie să se producă într-un timp de maxim 3,5 h de la începutul încălzirii aparaturii.
Când se produce autoaprinderea
Se opreşte sursa de încălzire şi se permite arderea liberă pentru (120 +100) s înainte de începerea stingerii.
După fiecare încercare, se curăţă aparatura cu thoroughly şi se pune ulei proaspăt înainte de încercarea pe
focare subsecventă.
NOTĂ – Trebuie să se acorde atenţie evitării aprindeii vaporilor de combustibil de la sursa de încălzire înainte de
producerea autoaprinderii.
47
SR EN 3-7:2004+A1:2008
L.5.5 Cerinţe/măsurări încercare pe focare
Stingătoarele portabile de incendiu trebuie să fie conforme cu următoarele cerinţe.
a) Materialul care arde nu trebuie să fie proiectat în afară.
b) Focul trebuie să fie stins şi nu trebuie să fie nicio reaprindere a focarului de încercare, sau revărsare de
combustibil în timpul unei perioade de 20 min după descărcarea completă a stingătorului.
a) La sfârşitul încercării trebuie să rămână ulei în tavă pentru a demonstra că stingerea s-a produs prin
aplicarea mediului de stingere şi nu prin consumarea uleiului.
b) Temperatura uleiului trebuie să fie monitorizată până la autoaprindere.
c) Aplicarea mediului nu trebuie să aibă ca efect mărirea flăcărilor.
NOTĂ - Constituie mărire flăcările de peste 2 m înălţime. Vârfuri de flacără pe termen scurt (în durată < 2 s) peste 2 m
sunt acceptabile.
Pentru a stabili conformitatea cu această cerinţă trebuie să fie efectuate înregistrări video ale încercărilor la
foc.
Figure L.1 — Class F pictogram

Dimensiuni în milimeteri
Legendă
1 diametru pan
2 grosime nominală perete
3 protecţie potrivită cu tipul de arzător
4 arzător
Figura L.2 — Aparatură focar de încercare – 5F
Dimensiuni în milimeteri
48
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Legendă
1 tavă suport arzătoare gaz (alternativ poate fi utilizată încălzirea electrică)
2 skirts to contain flames for gas heating (to prevent pilot ignition)
3 distanţă până la nivelul pardoselii
X lungime interioară (a se vedea tabelul L.1)
Y lăţime interioară (a se vedea tabelul L.1)
Figura L.3 — Aparatură focar de încercare – 25F, 40F and 75F
49
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Anexa M
(normativă)
Solvenţi polari
M.1 Generalităţi
Această anexă trebuie folosită pentru a furniza asigurarea că stingătoarele au capacitatea de a stinge
incendii de solvenţi polari.
Stingătoarele cu pulbere şi CO2 sunt considerate adecvate pentru acest scop şi nu trebuie să fie supuse
cerinţelor acestei anexe.
M.2 Caracteristicile focarului de incercare (solvenţi polari)

Focarul de solvenţi polari trebuie să fie făcut dintr-o tavă circulară din tablă de oţel sudat, ale cărei
dimensiuni sunt după cum urmează:
Diametru interior mm 1170 ± 10

Adâncime mm 150 ± 5
Grosime pereţi mm 2,5
Suprafaţă aproximativă a focarului m2 1,07
(NOTĂ – Dimensiunile de mai sus sunt ale unei tăvi pentru focarul 34B.)
Înălţimea de la sol a marginii tăvii nu trebuie să depăşească 350 mm. Construcţia tăvii trebuie să împiedice
curgerea aerului pe sub tavă ori trebuie pus nisip sau pământ în jurul tăvii până la, dar nu peste nivelul de jos
al tăvii.
Pentru fiecare încercare trebuie să fie utilizat combustibil proaspăt şi tava trebuie să fie spălată şi uscată
între încercări.
M.3 Condiţii pentru încercare

Temperatura ambiantă trebuie să fie între 10 °C şi 20 °C.
Temperatura combustibilului trebuie să fie (17,5 ± 2,5) °C.
Focarul de încercare trebuie să fie efectuat înăuntru.
Pentru încercările pe focare înăuntru condiţiile trebuie să fie:
- înălţimea camerei de încercare (internă) trebuie să fie egală cu sau mai mare de 5,8 m;
- suprafaţa camerei de încercare în metrii pătraţi (m2) trebuie să fie egală cu sau mai mare de 56 m2;
- fiecare latură a camerei de încercare trebuie să fie egală cu sau mai mare de 7,5 m.
Combustibilul trebuie să fie acetonă cu puritate minimă de 99 %.
Pentru a efectua aceste încercări operatorul trebuie să fie echipat cu îmbrăcăminte adecvată scopului. Este
permisă utilizarea unei căşti, a mănuşilor şi a unui vizor antireflectiv aprobat. Operatorul nu trebuie să poarte
un costum aluminizat.
Stingătoarele cu cartuş trebuie să fie presurizate înainte de sfârşitul perioadei de precombustie.
50
SR EN 3-7:2004+A1:2008
M.4 Procedura de încercare

45 l de combustibil, fără apă în tavă, trebuie să fie aprins şi apoi să I se permită a arde 2 min, de la care
punct focarul de încercare poate fi considerat a fi stabilit şi stingerea trebuie să înceapă în 10 s.
Apoi operatorul trebuie să pună în funcţiune stingătorul şi să proiecteze descărcarea asupra focarului de
încercare în timp ce se mişcă în jurul acestuia la discreţia sa pentru a obţine cel mai bun rezultat. Întregul
conţinut al stingătorului poate fi descărcat, fie în mod continuu, fie în salve successive.
Operatorul trebuie să indice când stingătorul este complet descărcat sau când focarul este stins.
M.5 Cerinţe
a) un stingător portabil trebuie să fie considerat a satisface aceste cerinţe când 2 focare de încercare dintr-o
serie de 3 sunt stinse. O serie de încercare este completă după 3 focare sau când primele 2 focare au fost
stinse ambele sau când ambele nu au fost stinse. Fiecare serie de încercări trebuie să fie încheiată înainte
de începerea următoarei. Nu există nicio restricţie asupra numărului de serii care pot fi efectuate pe acelaşi
tip de stingător de incendiu portabil fără modificări, dar o serie trebuie să fie formată din focare consecutive
şi rezultatele nu trebuie să fie ignorate.
b) Focarul trebuie să fie stins în 3 min de la sfârşitul perioadei de timp de precombustie.
c) Pentru ca încercarea să fie considerată reuşită, toate flăcările trebuie să fie stinse.
51
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Bibliografie
EN 615, Fire protection — Fire extinguishing media — Specifications for powders (other than Class D powders)
EN 25923, Fire protection — Fire extinguishing media — Carbon Dioxide (ISO 5923)
European Council Regulation 2037/2000
52
SR EN 3-7:2004+A1:2008
Standardul european EN 3-7:2004+A1:2007 a fost acceptat ca standard român de către comitetul tehnic
CT 216 – Echipamente de protecţie şi de luptă împotriva incendiilor.
Membrii comitetului tehnic care au verificat versiunea română a standardului european

EN 3-7:2004+A1:2007
Preşedinte: IGSU Inspectoratul General pentru Situaţii de dl. Sorin Calotă

Urgenţă
Secretar: CNSIPC Centrul Naţional pentru Securitate la dna. Oana Moroşanu

Incendiu şi Protecţie Civilă
Membrii: ASRO
Dna. Mioara Vistig
CNSIPC Centrul Naţional pentru Securitate la dl. Florea Grigore
Incendiu şi Protecţie Civilă
IGSU Inspectoratul General pentru Situaţii de dl. Lucian Anger

Urgenţă
IGSU Inspectoratul General pentru Situaţii de dl. Ioan Vale

Urgenţă. Pompieri
Pensionar dl. Traiean Şerbu
S.C. Automatica S.A. dl. Leonard Sârbu
dna.
Standardul a fost elaborat de către Dl. Florea Grigore.
Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare. Utilizatorii
standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a tuturor
modificărilor
Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române şi în

Buletinul Standardizării.
53

SR en 3-7+A1 (Stingatoare)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SR en 3-7+A1 (Stingatoare)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ICS 13.220.

Stingătoare portabile de incendiu

Portable fire extinguishers. Part 7: Characteristics,

Extincteurs d'incendie portatifs. Partie 7: Caractéristiques,

APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 30 noembrie 2008

CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european EN 3-7:

This standard is identical with the European Standard EN 3-

La présente norme est identique à la Norme européenne EN 3-

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Ref.: SR EN 3-7:2004+A1:2008 Ediţia 1

Acest standard specifică caracteristici, cerinţe de performanţă şi metode de încercare pentru

Stingătoare portabile de incendiu - Partea 7: Caracteristici, performanţe şi

Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 3-7:2004+A1:2007.

COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE

Centrul de Management: rue de Stassart 36, B-1050, Bruxelles

Acest document include amendamentul 1, aprobat de CEN la 30.06.2007.

Acest document înlocuieşte EN 3-7:2004.

EN 3 cuprinde următoarele părţi, sub titlul general "Stingătoare portabile de incendiu":

 Partea 7: Caracteristici, cerinţe de performanţă şi metode de încercare

 Partea 9: Cerinţe suplimentare la EN 3-7 pentru rezistenţa la presiune a stingătoarelor cu CO 2

În conformitate cu Reglementările Interne ale CEN/CENELEC, organizaţiile naţionale de standardizare din

Se consideră periculos ca stingătoarele de incendiu cu pulbere şi dioxid de carbon să fie utilizate la

ISO 9227, Corrosion tests in artificial atmospheres — Salt spray tests

ISO 657-1, Hot-rolled steel sections — Part 1: Equal-leg angles — Dimensions

NOTĂ - În continuare în acest standard este denumit ca "stingător"

NOTĂ – Exemple sunt fluorocarbonuri (FCs), perfluorocarbonuri (PFCs) şi fluoroiodocarbonuri (FICs).

NOTĂ – De asemenea, aceasta include şi spuma.

 stingătoare cu dioxid de carbon;

 stingătoare cu halon (a se vedea Nota 2);

 stingătoare cu agent curat.

4.1.2 Un stingător portabil de incendiu este constituit din următoarele componente:

a) recipient (a se vedea 3.5);

- dispozitiv(e) de control (a se vedea 4.2, 4.3 şi 10);

- ansamblu furtun (a se vedea 4.4) şi/sau pâlnii şi/sau duze;

- ansamblu cap. Aceasta constituie, de asemenea, şi principala închidere (a se vedea 6.3);

- dispozitiv de operare (a se vedea 4.3).

c) mediu (a se vedea 4.1.1).

4.2 Control descărcare

4.3 Poziţie de operare

4.4 Ansamblu furtun

Tabelul 1 – Propulsoare permise

Propulsor Conţinut maxim de apă

Dioxid de carbon 0,015

4.6 Stingătoare permanent presurizate

5 Încercarea stingătoarelor portabile de incendiu

6 Încărcături nominale, toleranţe de umplere şi performanţe minime pe

6.1 Încărcături nominale

6.2 Toleranţe de umplere

Tabelul 2 – Toleranţe de umplere

Mediu de stingere Toleranţă relativă

Toate celelalte medii 0

6.3 Proiectare orificiul de umplere, exclusiv stingătoare de incendiu cu dioxid de

– 20 mm pentru stingătoare cu o încărcătură mai mică sau egală cu 3 kg sau 3 l;

– 25 mm pentru stingătoare cu o încărcătură mai mare de 3 kg sau 3 l.

6.4 Performanţe minime pe focare

Clasele de incendiu sunt definite în EN 2.

Performanţele minime pe focare sunt specificate în abelele 3 la 8 şi L.2 , în conformitate cu tipul

6.4.2 Perfomanţe pe focare clasă A

Performanţele pe focare ale stingătoarelor pentru clasa A sunt date în tabelele 3 şi 4.

Tabelul 3 – Performanţe la foc, durată minimă de operare şi încărcături nominale

Performanţă la foc Durată minimă de Încărcături nominale premise

6.4.3 Performanţe pe focare clasă B

Performanţele minime pe focareale stingătoarelor pentru clasa B sunt date în tabelele 5, 6, 7 şi 8.