Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- de recepţie;
- mixte.
Element de curent
r
l I y
x
P’
unde:
– lungimea elementului;
– curentul cu variaţie armonică în timp care străbate elementul;
– distanţa până la punctul studiat ( );
- constantă cu valoarea egală cu 2 .
Se poate observa că cele două componente de câmp 0 şi sunt în fază,
iar raportul lor este egal cu 120 şi reprezintă .
a) Funcţia de directivitate
Funcţia de directivitate determină legătura dintre intensitatea câmpului
electric radiat şi coordonatele sferice ş .
Expresia generală a câmpului electric în zona de radiaţie a antenei este dată
de funcţia de directivitate a cărei expresie în funcţie de coordonatele polare [27]:
,
,
, (3.29)
în care:
, - funcţia de directivitate de amplitudine;
, - funcţia de directivitate de fază;
, - funcţia de directivitate de polarizare.
8 TEHNICA FRECVENŢELOR
b) Caracteristica de directivitate
Caracteristica de directivitate este reprezentarea grafică a funcţiei de
directivitate. În general se prezintă sub forma unor suprafeţe curbe închise
deoarece reprezentarea lor prezintă unele dificultăţi de ordin practic, în cele mai
multe cazuri se trasează aşa numitele caracteristici plane de directivitate, în plan
orizontal sau în plan vertical.
Înscrierea rezultatelor măsurătorilor câmpului electric sau magnetic
efectuate în coordonate polare şi reprezentarea acestora în cele două planuri
(orizontal şi vertical) duce la obţinerea diagramei de directivitate, cunoscută si sub
denumirea de .
Elementele de bază ale caracteristicii de directivitate în plan orizontal sunt
prezentate în figura 4.2. Dacă în reprezentarea diagramei de directivitate se
utilizează valorile relative , max se obţine
/
.
2700
0,316Emax0,707Emax
0,5 Emax
2 2 2
1800 00
c) Puterea radiată
De la generator (emiţător) la antena se aplică o putere activă din care o
parte se pierde inutil în rezistenţa activă a conductorului antenei iar cealaltă parte
este radiată în spaţiu ca putere activă ( ).
Dacă antena emiţătorului radiază la fel în toate direcţiile, adică este antenă
izotropă, se poate considera că puterea radiată este uniform repartizată pe
suprafaţa unei sfere cu centrul în antenă şi de rază ,, ”. Prin aceasta se introduce
noţiunea de densitate de putere radiată:
ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR 87
(4.3)
4 2
d) Aria efectivă
Receptorul captează o mică parte din puterea radiată. Această parte este
proporţională cu densitatea de putere radiată şi depinde de aria pe care antena o
interpune în calea undelor. Prin definiţie aria efectivă a antenei este dată de relaţia:
(4.4)
în care:
– aria efectivă la recepţie;
– puterea recepţionată;
– densitatea de putere.
e) Rezistenţa de radiaţie
Rezistenţa de radiaţie caracterizează capacitatea antenei de a radia energie
electromagnetică în cazul în care este excitată cu un curent de o intensitate dată.
Impedanţa de intrare a unei antenei are o componentă activă şi o
componentă reactivă .: = +
Componenta activă conţine rezistenţa de radiaţie şi rezistenţa de
pierderi : = +
A B C
A’ B’ C’
A B
A’ B’
Dipol simetric în
C’
2
2
(4.5)
ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR 89
0
2 (4.6)
0
2 (4.7)
Id Ide-z Ir=iIde-(2l-z)
z
z 2l-z
2l
z
M
Braţul 1 r1
al
Iz
dipolulu
r2
+
x
Braţul 2
al
dipolulu
Iz
Deoarece distanţa dintre braţele şi ale dipolului este foarte mică putem
considera .
Intensitate câmpului electric dat de braţul 1 al dipolului în punctul din
spaţiu se calculează cu relaţia:
30 sin
1
cos cos cos sin sin sin (4.8)
sin
sin
60
cos cos cos (4.9)
1 2
sin sin
300 300
2700 900
2 1 0 1 2
H = /4
l=/4 l=/2
900
600 600
300
300
2 1 0 1 2
H = 3/4
l=
R DA D1 D2 D3 .… DN-1 DN
r-1 r0 r1 r2 r3 rN-1rN
-1 0 1 2 3 N-1 N
h d1 d2 d3 dN
(4.11)
ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR 93
în care:
- este funcţia de directivitate a unui dipol simetric în /2;
- reprezintă funcţia de directivitate de grup care se obţine
în cazul în care sistemul de antene se înlocuieşte cu o
reţea .
(4.12)
1
0
cos ; (4.13)
cos
0
1
1 (4.14)
1
1
0 cos
0 0
1
1
cos
0
cos
1
cos (4.15)
0
1 1
v o
b)
a)
R
L
70
50
R/
R/ 30
L/
l/ L/
10
l/
6
1
14 16 18 20 22 24 26 28 30
G [dB]
80 80
60 0,2 60
0,06 40
40 30
0,1 30 Amplitudine
Amplitudi
relativă 0,4 20 relativă
15
0,3 20 10
15 0,35-0,4
10 0,5
0,5
6 6
5 5
0,7
0,7 4 4
3
3
0,9
0,9 2 2
1,5
1,5
1 1 6 7 8 9 10 15 20
2 3 4 5 6 7 8 9 10 15 20 234 5 1/
1/
b) în plan E
a) în plan H
100
60
40
20 R/ D
10 λ
R
6
1,0
0,6
0,4
0,2
0,1
8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30
G [dB]
Dimensiunile optime pentru un horn conic
în funcţie de câştig
100
100 80
80
60 0,1 60
50
D
50 R
0,25 40
0,1 40
Amplitudine relativă Amplitudine
30 30 relativă
0,2 0,37-0,4
20 20
15 15
0,4 10 0,35-0,4
8 10
6 8
0,6 0,5
5 6
4 5
0,7 3 0,7 4
2 3
0,9 0,9
1,5 2
1
1,5
1,5 2
1
34 5 68 1015 1,5 2 3 4 5 6 8 10 15
D/ c) în plan E D/
b) în plan H
a) standard b) offset
2
4 (4.16)
2
1 cos (4.17)
0,2 1 (4.18)
pentru o antenă cu lobi secundari mici, se alege un report între 0,25 şi 0,4,
iar dacă se urmăreşte mărirea eficienţei iluminării reflectorului se alege un
raport mai mare;
câştigul antenei este determinat, în principal de diametrul al reflectorului
parabolic, potrivit relaţiei [11]:
2
(4.19)
0
care se poate exprima şi în decibeli:
unde:
- şi sunt exprimaţi cu aceeaşi unitate de măsură;
- este un coeficient subunitar care exprimă eficienţa iluminării
reflectorului şi dispersia undelor datorată neuniformităţii suprafeţei; în mod
obişnuit acest coeficient este între 0,5 şi 0,6.
20 (4.22)
Pierderi în
dB
6
5 1/d=0,5
4
1/d=0,4
3
2
1/d=0,3
1
Pierderi în
dB
6
5
d F f/d=0,5
4
f/d=0,4
f 3
2
f/d=0,3
1
Dimensiunile antenelor plate sunt mult mai mici, decât al oricărui tip de
antene de microunde, permiţând integrarea antenelor de microstrip direct în
circuitul integrat de microunde de emisie sau recepţie. Şirurile realizate cu aceste
antene pot ave un câştig de peste 30 dB şi unghiuri de deschidere de aproximativ
0
2 având dimensiuni cu mult mai reduse faţă de oricare alt şir de antene de
microunde. Câteva elemente radiante microstrip sunt reprezentate în figura 4.20.
Excitarea acestor radiatori se poate realiza printr-un conector ce se
lipeşte la linia de 50 a antenei (fig.4.20.a.), prin cablu coaxial (fig.4.20.b.) sau
printr-un cuplaj cu circuitul de microunde (fig.4.20.c.). În cazurile şi impedanţa
văzută din antenă nu este întotdeauna de 50 , caz în care este necesar ca pe linia
de microstrip să se prevadă transformatoare el/ şi divizoare pentru a se obţine în
final, la rezonanţă impedanţa de 50 compatibilă cu cea a conectoarelor , sau
a sarcinii într-un circuit de microunde. Cel mai utilizat din radiatoarele microstrip
este cel dreptunghiular (fig.4.20.a.) şi asupra căruia ne vom îndrepta în continuare
atenţia, indicând principalele sale caracteristici şi date de proiectare. Radiatoarele
microstrip dreptunghiular poate fi considerat ca un rezonator de tip linie de
transmisiune, considerând că nu există variaţie a câmpului pe lăţimea sa .
ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR 10
50
l d/4
Semnal de microunde
a) b)
Plan de masă
0,35 0,44
Spre circuitul Semnal de
de 0,15 microunde
microunde
0,44
c)
Antene microstrip
r
w
x
- pentru planul :
1/ / pentru
90 2
/1200 pentru
0 / 2
unde: 2
2 0,41
/ 0,264/
/ 0,8
0,3 0,258
1 2 / 2 /
/ 1 / ln 2/
unde:
=1,78 şi 1 / 0,66 / ln / 1,444
1,4
10 TEHNICA FRECVENŢELOR
Element radiant în
structură SSL
[ ] 96,6 20 lg (4.24)
[ / ] (4.25)
unde:
– intensitatea precipitaţiilor în [mm/min];
şi – coeficienţi depinzând de frecvenţă astfel:
2,3 şi = 1,189 la = 11,7 GHz
3,8 şi = 1,116 la = 15,25 GHz
(4.26)
10
20
unde câştigul antenelor este exprimat în decibeli, puterile în şi
lungimea de undă în metri.
Următoarea etapă este de a verifica degajarea de obstacole în zona primului
elipsoid Fresnel. În figura 4.24. este schiţată o legătură şi forma elipsoidului
Fresnel; s-a notat cu distanţa între cele două puncte de transmisie şi , este
raza elipsoidului în punctul , şi , iar şi sunt înălţimile
antenelor faţă de pământ, considerat la aceeaşi altitudine. Raza elipsoidului se
calculează cu relaţia:
1
31,6 2
(4.27)
B
A
d
d1 hx d2
h1
h2
Schiţa unei legături
punct la punct şi formarea elipsoidului Fresne
15,8 (4.28)
A
B
A B h0
hs
hp h1 h
01/4d1/2d3/4dd 2
d2
d1
pentru =4/3 3
[] 2
(4.31)
204
pentru =4/5 5
[] 2
(4.32)
204