CURSUL 2_Comert international (CI)

 
1. Comertul international – aspecte generale
 
 CI reprezinta ansamblul tranzactiilor de export si de import, realizate la nivel mondial de catre agentii
economici de pe glob. 
Exportul reprezinta vanzarea de bunuri si/sau servicii catre un agent economic dintr-o alta tara, in
schimbul unei sume , intr-o valuta convenita.
Importul reprezinta cumpararea de bunuri si/sau servicii din strainatate, contra unei sume, intr-o valuta
convenita.
Ansamblul operatiunilor de  export si de import derulate de agentii economici care isi desfasoara
activitatea intr-o anumita tara, reprezinta activitatea de comert exterior a tarii respective.
Prin intermediul celor două componente ale comerţului exterior fiecare ţară îşi poate asigura o
valorificare superioră a resurselor  de care dispune (pe calea exporturilor) şi satisfacerea în mai bune condiţii a
trebuinţelor consumatorilor (prin intermediul importurilor acelor bunuri şi servicii pe care ţările nu le pot
produce/furniza deloc sau nu le pot produce/furniza la fel de eficient ca partenerii externi). Ca orice proces
economic, comerţul internaţional nu este perfect, nu produce intotdeauna avantaje pentru toţi participanţii, dar
este perfecţionabil ori de cîte ori actorii economici respecta regulile şi principiile etice/morale, abandonând
principiile „tehnice” (care decurg din puterea politică, financiară, militară etc. * de care dispun unii dintre
acestia).
Specializare ţărior în vederea participării la schimburile comerciale internaţionale trebuie să se realizeze
pornind de la un sistem complex de variabile, astfel încât rezultatele finale al specializării să se materializeze în
factori ai dezvoltarii economice şi stabilităţii sociale.
 
STOP CADRU:
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Într-o definire generală puterea este capacitatea de a impune voinţa sa altuia, fie pe cale pozitivă (prin liberă
acceptare), fie pe cale negativă (prin constrângere, sancţiuni), fie prin combinarea instrumentelor specifice
celor două căi menţionate anterior.  Studiul componentelor puterii a evoluat în timp. Definirea clasică a
acestora aparţine lui Morgenthau (1948). El indica  zece factori de putere: suprafaţa teritoriului, natura
frontierelor, populaţia, deţinerea de resurse naturale, dezvoltarea economică şi tehnologică, forţa financiară,
omogenitatea etnică, gradul de integrare socială , stabilitatea politică, spiritul naţional (dupăG. Kebabdjian,
1994). Majoritatea specialiştilor sunt de părere că o evaluare corectă a puterii implică o analiză
multidimensională. Mai mult, unii consideră necesară distincţia între forţă , care este comensurabilă şi putere,
care ar reprezenta capacitatea de a pune în acţiune această forţă, în vederea atingerii unor obiective
determinate în cadrul sistemului considerat. Prin urmare, puterea nu poate fi corect apreciată fără a lua în
considerare capacitatea de mobilizare, pe cale politică, a forţelor interne, într-o configuraţie de raporturi
internaţionale.
 
Dintr-o astfel de perspectivă, G. Kebabdjian (1994) propune următoarea definiţie a puterii: “capacitatea unei
entităţi (de cele mai multe ori politică, dar pot fi şi “puteri economice”, precum firmele transnaţionale sau
anumite organizaţii internaţionale), de a fi un jucător în “jocurile” din economia mondială”. Sau, dacă
adaptăm o definiţie a lui Michel Salamon (dupăA. Iancu, 1993) putem defini puterea drept:
-> capacitatea de a controla procese şi fenomene din economia mondială sau de a impune (direcţiona sau
reglementa) anumite orientări unor parteneri de relaţii economice internaţionale (fie ei firme sau state), şi/sau
-> capacitatea de a influenţa sau de a stabili “regulile de joc” din economia mondială şi de a produce anumite
modificări în decizia sau acţiunea altor state sau firme.
 

1
Pentru statele moderne, G. Kebabdjian propune cinci câmpuri complementare de putere prin care s-ar defini
deci în prezent o putere: puterea fizică (înzestrarea cu resurse naturale, inclusiv suprafaţa şi teritoriul),
puterea politică (stabilitatea sistemului politic, adeziunea populaţiei la programele de guvernare, forţa şi
calitatea tehnocraţilor), puterea militară, puterea economică , puterea sistemului naţional de valori, sau a
civilizaţiei (inclusiv valori religioase). În ultimul câmp de putere amintit, în prezent se înscrie şi puterea
mediatică şi comunicaţională.* Specialiştii în relaţii internaţionale apreciază la unison că această
componentă joacă în prezent un rol decisiv în exercitarea puterii, reprezentând simultan: sursă şi reţea de
circulaţie a informaţiei. [5]
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

2. Mediul economic complex în care se defineşte politica comercială

 
Participarea în cadrul comerţului internaţional necesită din partea statelor elaborarea politicilor
comerciale.
Politica comercială:
- este definită sub influenţa unui complex de factori cu pronunţat caracter politico – economic.
- este parte componentă a politicii economice  a unui stat, vizează sfera relaţiilor economice externe ale
acestuia şi este un atribut al suveranităţii.
- cuprinde totalitatea reglementărilor adoptate de stat (cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar,
financiar, valutar etc.) în scopul promovării sau restrângerii schimburilor comerciale externe  şi al protejării
economiei naţionale de concurenţa externă.
- ţine seama de parteneriatele bilaterale şi multilaterale şi de presiunile lobby-urilor interesate!!!
- se poate situa mai aproape sau mai departe de liber schimb sau protecţionism.
Mediul economic complex si controversat în cadrul căruia de defineşte politica comercială  rezultă din: -
apariţia unor noi actori: organizaţiile integraţioniste, ONG-uri.
- diversificarea agendei tratativelor GATT/OMC  * şi apariţia de noi domenii:
● comerţul cu servicii
● aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală
●interferenţa fluxuri comerciale – fluxuri investiţionale
●corelaţia comerţ – mediu, comerţ – concurenţă, comerţ – politici sociale
            - reconfigurarea raporturilor de forte la nivel global dupa al doilea razboi mondial (cresterea
rolului corporatiilor transnationale (CTN) si a organizatiilor internationale  in configurarea acestor raporturi
de forte (sau altfel spus in configurarea ordinii economice mondiale). **
 
 

 
2.1. Instituţionalizarea comerţului internaţional şi influenţele sale asupra mediului economic
 
GATT/OMC  *
GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) - Acordul General penru Tarife şi Comerţ (anul intrării în
vigoare 1948 /  23 de ţări membre): reprezintă un tratat multilateral interguvernamental prin care ţările membre
se obligă să respecte anumite principii, reguli şi discipline în domeniul relaţiilor comerciale, să reducă, să
elimine sau să consolideze taxele vamale şi să înlăture restricţiile cantitative sau de altă natură din calea
schimburilor comerciale reciproce, trecând treptat la liberalizarea acestora.
►Initial, in cadrul primelor 6 runde de negocieri  multilaterale ale GATT accentul a cazut în principal
pe reducerea taxelor vamale:
Aspecte: ● aceste reduceri au fost relativ uşor de negociat
   ● au generat mai mult efecte aparente (simultan a avut loc escaladarea protecţionismului netarifar)

2
► Centrul de greutate al negocierilor multilaterale se deplasează către barierele netarifare începând cu a şaptea
rundă GATT (Runda Tokyo / 1973 – 1979).
► 1970 – 1987 a crescut rapid comerţul cu servicii (în principal cele financiare, de comunicaţii), ceea ce a
evidenţiat o serie de practici comerciale care distorsionau concurenţa pe piaţa acestor “invizibile” şi a generat
necesitatea negocierii unor norme de conduită specifice. (! Practica internationala demonstreaza ca exista
posibilitati de eludare a normelor de conduita, atunci cand marii jucatori isi urmaresc propriile interese in
cucerirea pietelor!)
► La 8-a Rundă GATT - Runda Uruguay (1986 – 1993) apar domenii distincte ale negocierilor: 
  - serviciile
-aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală
-dimensiunea comercială a fluxurilor investiţionale.
 
OMC (intră în vigoare în  anul 1995/ avand 128  ţări membre) → pe agenda iniţială de lucru se particularizează:
- (cel putin teoretic!) priorităţi ale ţărilor în dezvoltare (asigurarea sănătăţii climatului
comerţului   internaţional cu bunuri)
- noi domenii: i) drepturile de proprietate intelectuală
ii) tehnologia informaţiei
iii) mediul ambiant  [1]
 
In legatura de cu actori institutionali care isi pun amprenta asupra derularii schimburilor comerciale intre
jucatori  statali si privati de puteri diferite, jurnalista Clair Severac aduce o critica severa la adresa OMC/GATT:
<<reprezentantii cartelurilor industriale 
americane si europene s-au apucat imediat sa puna in functiune „unelte politice”  care sa le permita sa conduca
lumea  >>. Nascut in iulie 1944 , din acordurile de la Bretton Woods, FMI  ... functioneaza mai mult sau mai
putin complementar cu alte mari institutii economice create, dintre care BIRD (Banca Internationala pt.
Reconstructie si Dezvoltare)  si GATT (Acordul General pt. Tarife si Comert) , semnat la putin timp dupa
aceea. ...GATT o fost un costum croit pe masura pt. crearea, imbogatirea  si dezvoltarea grupurilor de
monopol; [2]
 
Folosirea influentei politice presupune nemijlocit si utilizarea fortei militare, daca este necesar. Conform
Institute for Economic Democracy,  forta militara a contribuit la promovarea procesului de 
globalizare. Influente similare din sfera puterii au generat politici dezastruase ale FMI (precum Programele de
Ajustare Structurala – care au fortat tarile sarace sa reduca cheltuielile pentru sanatate si educatie), completate
de masurile contestabile ale Organizatiei Mondiale a Comertului (coloana vertebrala a procesului de
globalizare). [3]
2.2. Rolul CTN-urilor in configurarea raporturilor de forte la nivel global si sustinerea procesului de
globalizare.
 
Promovarea politicilor neoliberale în anii`90 reconfigurează raportul de forţe pe plan internaţional.
Creşterea rolului CTN-urilor şi accentuarea procesului de globalizarea crează noi tensiuni şi controverse.
Globalizarea reprezintă un proces de integrare a economiilor naţionale distincte, care rezultă din
intensificarea fluxurilor transfrontaliere şi care erodează importanţa graniţelor naţionale pentru derularea
activităţilor economice. CTN-urile sunt  vectori ai globalizării (prin intermediul ionvestitiilor straine directe
/ISD).
            Globalizarea determină concentrarea puterii unor agenţi/actori economici (CTN, instituţii financiare –
FMI, BM, alte organizaţii OMC, G7).
 
Rolul CTN în configurarea actualei ordini economice mondiale (OEM) / a raporturilor de forţe pe plan
internaţional este în creştere , deoarece:

3
→ pieţele internaţionale, dominate de un număr tot mai redus de mari CTN devin pieţe cu structură de
oligopol: CTN – urile au posibilitatea de a impune preţul mondial.
→ crearea unor coaliţii între  marile CTN – uri poate duce la crearea unor puternice presiuni asupra guvernelor
ţărilor, în primul rând ale celor dezvoltate. De exemplu, solicitarea de deschidere a unei noi runde de
negocieri în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), având drept obiectiv principal semnarea
unui Acord Multilateral privind Investiţiile se consideră a fi tocmai expresia unei astfel de acţiuni a CTN-
urilor.
 
Pe 14 ianuarie 1994, Herman E. Daly, „senior economist” al Băncii Mondiale, a propus   „remedii“
radicale pentru reformarea venerabilei instituţii. Discursul, care a însoţit cererea sa de demisie, a lansat o
viziune inovatoare asupra globalizării şi trecerii la o economie sustenabilă... urmatoarea   propunere atrage
atenţia în mod deosebit:
„Renunţaţi la ideologia integrării economice globale prin comerţul liber, mobilitatea capitalului liber şi
creştere bazată pe export şi favorizaţi o orientare mai naţionalistă, care caută să dezvolte producţia internă
pentru pieţele interne ca primă opţiune, recurgând la comerţul internaţional doar atunci când acesta se
dovedeşte a fi în mod clar mai eficient.
Pe aceeaşi linie se înscrie şi afirmaţia lui John Maynard Keynes: «Simpatia mea se îndreaptă spre cei care
minimizează, mai degrabă decât spre cei care accentuează la maxim încrengătura economică între naţiuni.
Ideile, cunoştinţele, arta, ospitalitatea, călătoriile – acestea sunt lucruri care trebuie să fie internaţionale prin
natura lor. Dar bunurile să fie produse acasă ori de câte ori este posibil şi convenabil şi, mai presus de toate,
finanţele să rămână în primul rând naţionale“. [4]
 
 
Bibliografie:
[1] D. Miron, Comert international, Ed. ASE, Buc., 2003
[2] C. Severac: https://www.emag.ro/complotul-mondial-impotriva-sanatatii-claire-severac-luc973-723-316-5/
pd/E5B850BBM/
[3] Anup Shah: http://www.globalissues.org/article/40/criticisms-of-current-forms-of-free-trade
[4] Ovidiu Hurduzeu - „Pledoarie pentru naţionalismul verde”: https://atreiaforta.wordpress.com/proiect-de-
tara/
[5] A. Bal (coord.), Economie Mondiala, Ed. ASE, Buc. , 2006,
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap14