UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de INGINERIE MEDICALĂ

Biomateriale şi Dispozitive Medicale (BDM)

BIOCOMPATIBILITATEA POLIMERILOR SI
METODE DE ANALIZA

- CURS 9 -

Dr. ing. Adriana Lungu

1
REZUMAT CURS 9

PARTEA 1

DECONTAMINAREA
TEHNICI DE ANTISEPSIE : dezinfectie, sterilizare
METODE DE STERILIZARE
AUTOCLAVARE
FILTRARE
STERILIZAREA CU GAZE, RADIATII: neionizante, ionizante
CONTROLUL PROCESULUI DE STERILIZARE

2
 DECONTAMINAREA

DECONTAMINAREA – reducerea numarului de germeni de pe un obiect

sau dintr-o substanta pana la zero.

Anti – împotriva Sepsis – putrefacţie

Definitii:

ANTISEPSIE = ansamblu de tehnici / procedee fizico – chimice prin care se distrug sau sunt inhibate
microorganismele patogene (bacterii, virusuri, fungi) de pe suprafeţe care vin în contact direct sau
indirect cu organismul

ASEPTIC = nu prezintă microorganisme sau germeni infecţioşi;

Ex. implant, substanţă farmaceutică, suturi, mediu gazos, sala de operatie etc.
Se realizează prin TEHNICI DE ANTISEPSIE

1. DEZINFECTIE
2. STERILIZARE 3
CURAT ≠ DEZINFECTAT ≠ STERIL

4
TEHNICI DE ANTISEPSIE

1. DEZINFECTIA = distrugerea patogenilor (mai putin a sporilor) de pe suprafete, din aer;

impiedica raspandirea unor boli infectioase.

Dezinfectant = inactivează microorganismele patogene, in afara formelor microbiene de spori.

Antiseptic = pentru dezinfecţie suprafete vii (ex. tegumente, mucoase).

Dezinfectant: formaldehida (8%)

Dezinfectant pentru apa: Cl2 (gaz)
Antiseptice (piele): etanol (50-70%), izopropanol (50-70%), tinctura de iod (2% I2 in alcool 70%)
Antiseptic (ochi nou-nascuti): nitrat de Ag (AgNO3)

5
 TEHNICI DE ANTISEPSIE - continuare

2. STERILIZAREA = procedeu prin care sunt indepartate sau distruse toate microorganismele vii
(inclusiv sporii ) de pe suprafata si din interiorul unor obiecte.

Inaintea implantarii, biomaterialele trebuie supuse unui proces de sterilizare efectuat in conditii aseptice
pentru a evita infectiile.

Biomateriale sterile: nu contin forme de viata precum

bacterii (forme vegetative, sporulate), virusuri, fungi

Sterilizarea totală este practic imposibilă

6
CUANTIFICARE STERILIZARE

NIVEL DE ASIGURARE A STERILITATII = SAL (sterility assurance level)

= probabilitatea ca un numar oarecare de implanturi dintr-o cantitate mare supusa
unei tehnici de sterilizare sa ramana nesterilizata.

grad minim de sterilizare SAL =10-6

la 1 milion de produse supuse sterilizarii, exista probabilitatea ca unul sa ramana nesterilizat.

Sterilizarea = etapa importanta a procesului de obtinere a unui implant, proteza sau dispozitiv medical,
De modul de realizare al sterilizarii depinde biocompatibilitatea.

O sterilizare necorespunzatoare poate declansa infectii si poate compromite partial sau total actul medical,
dar poate deasemeni afecta proprietatile si rezistenta la uzura a
implantului, protezei sau dispozitivului medical vizat.

7
DEPIROGENARE

(piros = foc, caldura)

= inactivare sau indepartare agenti pirogeni

- prezenta unei cantitati foarte mici de agenti pirogeni in sangele periferic poate cauza
febra inalta
- este esentiala pentru materialele naturale care, datorita originii naturale, prezinta
probabilitatea de a fi contaminate cu agenti pirogeni
- exemple de agenti pirogeni: endotoxine bacteriene, exotoxine pirogene, ARN viral

sunt fragmente din membrana bacteriilor Gram-negative,

considerate a fi cei mai puternici agenti pirogeni

Bacteriile Gram pozitive au o putere pirogena de 100000 de ori mai slaba decat bacteriile Gram negative.

Pentru a fi aprobate (conform FDA), dispozitivele medicale trebuie

sa aiba un nivel foarte scazut de endotoxine (0.06–0.5 EU/mL)!
8
METODE DE STERILIZARE

9
CONTROLUL PROCESULUI DE STERILIZARE

Pentru ca procesul de sterilizare să fie reproductibil, consecvent şi fiabil, acesta trebuie validat.
Validarea procesului de sterilizare = demonstrarea absenţei dezvoltării bacteriilor şi
monitorizare parametri proces de sterilizare

• metode fizice – control temperatura (termometru), presiune (manometru), timp de expunere

• metode chimice: se folosesc substanţe cu punct de topire apropiat de temperatura la care se face sterilizarea
(ex. acid benzoic 120oC)

• metode biologice = bioindicatori: preparate standard de spori bacterieni specifice diferitelor tipuri de sterilizări.

furnizează dovezi directe că s-au atins condiţiile letale necesare sterilizării în timpul tratamentului

“gold standard”

10
CONTROLUL PROCESULUI DE STERILIZARE - continuare

Ex. fiole Stearotest – suspensie de spori de Bacillus stearothermophilus;

atingerea temperaturii de 121°C duce la distrugerea sporilor, indicatorul din fiole virează.

11
METODE DE STERILIZARE FIZICE

12
STERILIZAREA PRIN CALDURA

Caldura uscata:
❖ Incalzire la incandescenta (ex. ansa bacteriologica)

❖ Flambare

❖ Incinerare

❖ Sterilizare cu aer supraincalzit in etuva (cuptor Pasteur, Pupinel) 180°C 1h sau 160°C 2h

✓ aceasta tehnica poate fi folosita pentru DEPIROGENARE (temp >250oC)

✓ pentru validarea acestui proces se recomanda folosirea sporilor de Bacillus subtilis
✓ este aplicata pentru materiale rezistente termic (ex. silicon, sticla, metale)
Avantaj = metode simple
Dezavantaje: temperatura crescuta si timp lung de realizare → deteriorare materiale
(topire, deformare, degradare)

DRY HEAT (CALDURA USCATA) ˃˃ WET HEAT (CALDURA UMEDA)

necesita temperaturi mai mari si timpi de expunere mai mari
13
STERILIZAREA PRIN CALDURA

Caldura umeda:
❖ Fierbere (min. 30 min la 100°C)

❖ Pasteurizare: T=56oC – 85oC, 6-8 min, urmata de o racire brusca la 4oC;

ultrapasteurizare (UHT): 135-150oC, 2-4 sec.

❖ Tindalizare = sterilizare fractionata sau discontinua; incalzire in baie de apa consecutiv 3-8 zile, 1-3 ore/zi;

60-100°C. intre incalziri materialul este pastrat la 4°C.

Metoda este aplicata in special pentru medii de cultura (se altereaza peste 100°C)
❖ Sterilizarea prin vapori de apa sub presiune (autoclavare) - cea mai sigura metoda de sterilizare

14
STERILIZAREA PRIN CALDURA

AUTOCLAVAREA
Conditii de realizare:
▪ vapori de apa sub presiune
▪ T= 121-124°C;
▪ timp = 15-30 min;
!! se distrug atat formele vegetative cat si sporii

Acest proces implica urmatoarele etape:

Etapa 1: inlocuire aer cu abur
Etapa 2: sterilizare cu control de temperatura;
Etapa 3: uscare cu evacuare de abur

Avantaje: tehnica rapida, eficienta, simpla, fara toxicitate

Dezavantaje:
- toate suprafetele produsului finit trebuie sa fie in contact cu vaporii de abur
-putine materiale polimerice permit incalzirea lor pana la temperatura de autoclavare, fara modificarea
15
proprietatilor optice si fizico-mecanice
STERILIZAREA PRIN CALDURA

Controlul sterilizarii in autoclave:

a) Metode chimice de control sterilizare

In autoclav se plaseaza obiecte de sterilizat + tuburi din sticla cu substante

(pulberi) cu punct de topire cunoscut (~120°C)
(parachinona, sulf, acid benzoic);

Daca in autoclav s-a ajuns la temperatura de topire a acestor substante, dupa

deschiderea autoclavului se va observa ca sunt solidificate in bloc.

b) Metode biologice de control sterilizare

suspensie de spori de Bacillus stearothermophilus;

atingerea temperaturii de 121°C duce la distrugerea sporilor, indicatorul din fiole virează.

16
STERILIZARE PRIN FILTRARE

Filtrarea = trecerea unui lichid prin membrane poroase pentru a reţine

diferite tipuri de microorganisme patogene (indepartare fizica)
Se realizeaza la t. camerei si se aplica unor lichide biologice sau solutii
injectabile, care se altereaza prin tratare termica: vaccinuri, soluţii
oftalmice, unele preparate intravenoase, medii de culturi tisulare

Ø pori membrane filtrante de sterilizare = 0.45, 0.22 sau 0.1 µm

Materiale filtre: acetat de celuloză, esteri de celuloză, nitrat de celuloză,
fluorocarbonat, polimeri acrilici, policarbonat, poliester, policlorură de vinil etc

17
 STERILIZAREA CU RADIATII

radiaţii de energii diferite, ionizante sau neionizante (ex.: radiaţii gamma, radiatii X, UV, microunde, laser, IR).

Pentru fiecare radiaţie se va preciza:

✓ sursa de radiaţii

✓ mecanismul de obţinere

✓ doza de radiaţie necesară

✓ adâncimea de pătrundere

✓ efecte de încălzire

✓ toleranţe

✓ materiale ce pot fi utilizate

✓ condiţii de stocare.

Sunt necesare dozimetre pentru controlul dozei optime care va asigura

sterilizarea eficientă, fără a distruge suprafaţa implantului.

18
STERILIZAREA CU RADIATII NEIONIZANTE

Sterilizarea cu radiatii UV - radiatii neionizante, cu putere de penetrare mica

Se folosesc radiatii UV-B sau UV-C, produse de lampi cu vapori de Hg (240 and 280 nm)

Conditii: 15-30°C, umiditate max. 60%;

Aplicatii:
sterilizare suprafeţe netede şi încăperi (nise de laborator,
săli de operaţie, blocuri sterile), conservarea apei distilate

19
STERILIZAREA CU RADIATII IONIZANTE

Sterilizarea cu radiatii gamma (1956)

radiatii gamma produse in urma dezintegrarii unei surse radioactive (izotopi 60Co sau 137Cs)
Gradul SAL scade logaritmic cu cresterea dozei de radiatii

MECANISM:

determina alterarea ireversibila a principalelor componente celulare si microorganismele mor.

La dezintegrare, apar si electroni (energie de cca 315 keV), care participa la procesul de
sterilizare, intrerupand viata celulara

20
STERILIZAREA CU RADIATII IONIZANTE

Controlul sterilizarii:
indicator biologic = spori de Bacillus pumilus

APLICATII:
✓ metoda adecvata pentru majoritatea materialelor, cu unele exceptii
✓ se aplica in general pentru formulari farmaceutice, seringi, ace etc.

21
STERILIZAREA CU RADIATII IONIZANTE - continuare

AVANTAJE:
procedeu eficace, rapid de sterilizare, netoxic, fara reziduuri, bine controlat prin dozimetrie
putere mare de penetrare - permite sterilizarea produselor în ambalajul final
! Se reduce considerabil posibilitatea contaminării post-sterilizare a produsului medical

DEZAVANTAJE:
➢ pret de cost foarte mare
➢ modificari structurale ale materialelor polimerilor:
daca polimerul este resorbabil, proprietatile de degradare vor fi modificate, acest fapt
avand consecinte importante asupra comportarii in vivo
schimbari ale proprietatile mecanice
(ex. poliacetali si poliamide; policarbonati si polipropilena)

22
Alte metode de sterilizare fizica:

Sterilizarea prin ULTRASONARE

➢ microrganismele sunt distruse/indepartate cu ajutorul ultrasunetelor (20–40 kHz)
➢ se foloseste pentru instrumentar medical / chirurgical

https://www.youtube.com/watch?v=owzVcZzNGvA

23
METODE DE STERILIZARE CHIMICE

24
STERILIZAREA CU SUBSTANTE CHIMICE LICHIDE

https://labsafety.gwu.edu/sterilization-disinfection-and-decontamination
25
STERILIZAREA CU SUBSTANTE CHIMICE LICHIDE

Cu SUBSTANTE LICHIDE = metode de dezinfectie

✓ alcooli precum alcool etilic, alcool isopropilic = solutii 70%
deshidrateaza celulele, deterioreaza membrana celulara si cauzeaza
coagularea proteinelor
✓ fenoli – deterioreaza membrana celulara, precipita proteinele si inactiveaza enzimele
sunt bactericide, fungicide dar sunt ineficiente impotriva sporilor si virusurilor
✓ aldehide – sunt agenti de alchilare care distrug acizii nucleici;
distrug microorganismele, inclusiv sporii
!! Comparativ cu alcoolii, care sunt volatili, fenolii si aldehidele sunt in general agenti toxici, corozivi,
iritanti si implica o etapa suplimentara de “clatire” pentru a indeparta reziduurile chimice

26
 STERILIZAREA CU GAZE

OXID DE ETILENA (EtO) = gazul cel mai frecvent utilizat pentru sterilizarea produselor cu
aplicatie medico-chirugicala

CONDITII: temperatura 20- 60ºC

umiditate 40-90%
timp de expunere functie de material si de concentratie gaz:
conc. 850 – 900 mg/l pentru 3 ore
conc. 450 mg/l pentru 5 ore
conc. 200 mg/l pentru 16 ore
EtO poate fi folosit singur sau în combinaţii cu alte gaze (ex. EtO + CO2)

MECANISM:
EtO determina alterarea sau distrugerea componentelor
celulare şi a materialului genetic al microorganismelor
patogene şi a sporilor, prin reactii de alchilare a grupelor
SH, OH, COOH si NH2 din acizii nucleici.

27
STERILIZAREA CU GAZE - continuare

AVANTAJE:
foarte bun sterilizant pentru majoritatea materialelor, eficient si la temperaturi mici, cu posibilitate de a
steriliza atat materialul cat si ambalajul acestuia

https://www.youtube.com/watch?v=M3ZICe3Vwj8
DEZAVANTAJE:
❖ agent mutagen - ataca grupele amino din ADN → aberatii cromozomiale etc.
❖ toxic: EtO reziduala se poate elibera din materialele polimerice
❖ inflamabil (temp. fierbere 11oC) si exploziv, de aceea se amesteca cu alte gaze (N2, CO2, ozon, peroxid de
hidrogen vaporizat)
❖ pret de cost al sterilizarii ridicat
❖ timp mare de sterilizare (biomaterialele trebuie AERATE dupa sterilizare (“spalare” cu aer steril), pentru
a elimina gazele reziduale absorbite la suprafata)

UTILIZARE:
majoritatea implanturilor, grefe (cardiace, vasculare, ortopedice),
lentile de contact, fire si mănuşi chirurgicale, instrumente telescopice,
echipamente medicale sensibile la căldură

28
CONTROLUL PROCESULUI DE STERILIZARE - continuare

29
REZUMAT CURS 9

PARTEA 2

TESTAREA BIOCOMPATIBILITATII
TESTE DE LABORATOR IN VITRO
TESTE PRECLINICE IN VIVO
TESTE CLINICE IN VIVO

30
 TESTAREA BIOCOMPATIBILITATII

Dispozitivele medicale sunt reglementate de trei directive:

Council Directive 90/385 EEC on Active Implantable Medical Devices
Council Directive 93/42 EEC on Medical Devices
Council Directive 98/79/EC on In vitro Diagnostic Medical Devices

Testele de biocompatibilitate sunt diferite, functie de:

- durata de utilizare (TIMP DE CONTACT MATERIAL - MEDIU BIOLOGIC)

- modul in care biomaterialele intra in contact cu tesuturile biologice

(sange, tesuturi moi / dure)

31
TESTAREA BIOCOMPATIBILITATII

CATEGORII DISPOZITIVE MEDICALE (anexa 1)

Pe verticala:

tip dispozitiv
Dispozitive de suprafata:
piele
membrane/mucoase
suprafata afectata
Dispozitive temporare / comunica cu:
tesuturi
sangele (direct / indirect)
Dispozitiv implantabile:
in tesut
in sistemul sangvin

Pe orizontala:
durata contact cu organismul;
A=limitata <24 h;
B=prelungita 24 h-30 zile
C=permanenta>30 zile;
TESTAREA BIOCOMPATIBILITATII

MATRICEA TESTELOR DE BIOCOMPATIBILITATE (anexa 2)

ISO – 10993

Teste:
1. Citotoxicitate
2. Sensibilizare
3. Iritare/Intracutanat
4. Toxicitate sistemica acuta
5. Toxicitate subcronica
6. Genotoxicitate
7. Implantare
8. Hemocompatibilitate
9. Toxicitate cronica
10. Carcinogenicitate
11. Reproductivitate
12. Biodegradare
TESTAREA BIOCOMPATIBILITATII

Biocompatibilitatea materialelor in contact cu organismul viu se

stabileste printr-o succesiune de teste biologice:

teste clinice pe organisme umane (in vivo)

teste preclinice pe animale (in vivo)

teste de laborator (in vitro si ex vivo)

TESTAREA BIOCOMPATIBILITATII

in vitro, ex vivo, in vivo

in vitro = experiment în in vivo = teste pe modele animale

mediu controlat, în / oameni

eprubetă/ vas Petri;

conditiile de testare nu
coincid cu cele din
interiorul organismului

ex vivo (in afara organismului) = experimente realizate în /

pe tesuturi în mediu artificial care implică preluarea de
tesuturi si cultivarea în conditii sterile, permitand astfel
experimentarea în conditii extrem de controlate.
35
 TESTAREA BIOCOMPATIBILITATII

Caracteristici – testare biocompatibilitate:

➢ Creste relevanta experimentelor: de laborator (in vitro), preclinice (in vivo), teste clinice (in vivo)

➢ Cu cat riscul este mai mare cu atat testele biologice pe care ar trebui sa le treaca materialul

ar trebui sa fie mai numeroase

➢Teste de biocompatibilitate - ordine foarte precisa, in conditii de pH, temperatura etc.,

similare organism uman

➢ Anumite teste se pot realiza atat in vitro cat si in vivo, ele sunt complementare

➢ Testele se fac cu materiale de referinta (de control)

 Teste preclinice Teste clinice
Teste in vitro
in vivo in vivo
Evaluarea biocompatibilitatii prin TESTE DE LABORATOR IN VITRO

Teste preclinice Teste clinice

Teste in vitro
in vivo in vivo

▪ permite obtinerea de informatii rapid si ieftin

▪ conduce la reducerea numarului de animale sacrificate in acest scop
▪ constau in interactia in vitro a biomaterialului cu celulele
(considerate a fi cele mai simple organisme)

38
TESTE DE LABORATOR IN VITRO - continuare

CULTURI CELULARE:

1. dupa aderenta celulelor la substrat

2. dupa tipul celulelor cultivate

39
 TESTE DE LABORATOR IN VITRO - continuare

1. dupa aderenta celulelor la substrat:

Forma pe care o iau celulele dupa proliferare reflecta de fapt tesutul din care provin.

a) Celule aderente:
- celulele sunt plasate in placi ce favorizeaza atasarea (ex. placi colagenate)

- cresc in monostrat confluent: odata ce devin confluente, celulele nu se mai dezvolta (inhibitie de contact)

- doua tipuri de morfologii: celule epiteliale (poligonale) si celule fibroblastice (alungite)

40
 TESTE DE LABORATOR IN VITRO - continuare

b) Celule neaderente (in suspensie):

- sunt sferice si plutesc in mediul de cultura (sub forma de celule individuale sau sub forma de mici “insule”)

Exemple:

➢culturi derivate din sange (ex. limfocite)

➢linii celulare (accesibile comercial) – adaptate sa creasca in suspensie, pentru a

se obtine concentratii mai mari de celule

➢culturi de celule de insecte

TESTE DE LABORATOR IN VITRO - continuare

2. dupa tipul celulelor cultivate se disting doua mari categorii de culturi:

a) Culturi de celule primare

- sunt obtinute prin disocierea enzimatica a unui tesut (proteaze si colagenaze)

- pot fi preluate de la: embrioni, animale nou-nascute, animale adulte

- cele mai utilizate culturi celulare: primate, om, rozatoare (soareci, sobolani, hamsteri), pasari

Avantaje culturi primare:

- proprietati mult mai apropiate de celulele organismului (stare fiziologica normala) → rezultate mai elocvente

- exemple de culturi de celule primare: celule umane din maduva osoasa; celule umane fibroblaste gingivale;
osteoblaste din craniu sobolan; celule epiteliale /fibroblaste sobolan

42
TESTE DE LABORATOR IN VITRO - continuare

b) Linii celulare continue / clonate

Celule transformate - se diferentiaza de celule normale; se divid si cresc continuu

Avantaje linii celulare:

- permit standardizarea lucrarilor efectuate in mai multe laboratoare (verificare reproductibilitate)

- relativ usor de mentinut; schimbarea mediului de cultura se realizeaza usor

- fiind clone, celulele sint identice genetic

isi mentin caracteristicile genetice si morfologice pe parcursul unei vieti foarte lungi (pana la infinit).

Relevanta testelor de biocompatibilitate este puternic influentata de

tipul de celule utilizate la efectuarea experimentelor
TESTE DE LABORATOR IN VITRO - continuare

Exemple de linii celulare – proliferare in monostrat:

❖ celule epiteliale: HeLa

❖ celule endoteliale: BAE-1

❖ fibroblaste: MRC-5

❖ neuronale: SH-SY5Y

Morfologia acestora reflecta tesutul de origine.

44
TESTE DE LABORATOR IN VITRO - continuare

Exemple de linii celulare – proliferare in monostrat:

❖ celule epiteliale: HeLa

❖ celule endoteliale: BAE-1

❖ fibroblaste: MRC-5

❖ neuronale: SH-SY5Y

Morfologia acestora reflecta tesutul de origine.

HeLa =
HENRIETTA LACKS
45
 INEDITA POVESTE a Henriettei Lacks, femeia cu CELULE NEMURITOARE, moartă în 1951, dar care trăieşte

„The Immortal Life of Henrietta Lacks” de Rebecca Skloot

best seller - New York, 2010

Celulele HeLa = cea mai veche linie celulara, separata in 1951

din tumora canceroasa (carcinom cervical) col uterin

➢ celulele tumorale foarte agresive care se divizau cu o viteză nemaintâlnită.

➢ de la moartea femeii până în prezent au fost cultivate peste 50 de milioane de tone de celule HeLa, iar utilizarea lor a
fost menționată în peste 60.000 de studii științifice

➢ celulele HeLa se găsesc în aproape toate laboratoarele de cercetare biologică din întreaga lume.

➢ au ajuns chiar și în spațiu, pentru a se vedea dacă țesutul omenesc poate supraviețui în condiții de gravitație zero.
Celulele HeLa pot fi ținute înghețate timp de ani de zile, iar când sunt dezghețate din nou continuă să se înmulțească.

➢ au ajutat la realizarea unora dintre cele mai importante progrese în medicină: vaccinul împotriva poliomielitei,
chimioterapia, clonarea, descifrarea genomului uman sau fertilizarea in vitro.
TESTE DE LABORATOR IN VITRO - continuare

Medii de cultura:

Se pot clasifica dupa mai multe criterii:

dupa consistenta - sunt medii lichide si semilichide;

dupa compozitie - exista medii naturale, semisintetice si sintetice;

dupa valoarea nutritiva si scopul urmarit :

➢ medii de crestere - asigura proliferarea celulelor din cultura

➢ medii de mentinere -pentru întretinerea culturilor ajunse la dezvoltare

maxima si care pastreaza toate activitatile celulare

➢ medii defective - testarea celulelor în conditii speciale de crestere.

48
TESTE DE LABORATOR IN VITRO - continuare

Mediile de cultura celulara asigura:

- echilibru ionic, pH optim (pH 7.2 - 7.4), temperatura optima, continutul de 02 si de CO2 favorabil;
- elemente nutritive, indispensabile metabolismului: carbohidrati (glucoza), proteine animale
(din lichide biologice - plasma, ser, lichid amniotic) si aminoacizi esentiali, lipide,
vitamine, hormoni, etc.
- evitarea contaminarii cu germeni patogeni prin adaugarea de antibiotice (penicilina, streptomicina
si antifungice (stamicin, micostatin);
- stimularea multiplicarii si cresterii celulelor prin adaugarea de extracte embrionare.

Exemple:
Mediul bazal EMEM (Eagle's minimal essential medium)
Mediul DMEM (Dulbecco modified Eagle's minimal essential medium)
Evaluarea biocompatibilitatii prin TESTE PRECLINICE IN VIVO

Teste preclinice Teste clinice

Teste in vitro
in vivo in vivo
ISO 10993-2

- se folosesc animale vii - pentru verificare cerinte de biocompatibilitate

- sunt obligatorii inainte de testele clinice

Avantaje: - reprezinta o aproximatie mai buna decat testele de laborator

- folosesc cele mai adecvate animale ca model

Dezavantaje: - necesita protocoale si timp

- sunt scumpe
- rezultate uneori dificil de interpretat
- ridica anumite probleme de etica

50
TESTE PRECLINICE IN VIVO - continuare

Modele animale pentru evaluarea in vivo a dispozitivelor medicale

Categorie implant Animal de experienta

Chirurgie cardio-vasculara
valve cardiace oaie
grefe vasculare caine, porc
stenturi porc, caine
inima artificiala vitel

Ortopedie / chirurgie osoasa

substitut osos
proteza totala de sold/genunchi
implant craniofacial
cartilaj
ligamente si tendoane
iepure, caine, porc, sobolani
caine, capra, primate
iepure, porc, caine, primate
iepure, caine
caine, oaie

Neurologie
regenerare nervi periferici sobolani, pisica, primate
stimulare electrica sobolani, pisica, primate

Oftalmologie
lentile de contact iepure
lentile intraoculare iepure, maimute

51
TESTE PRECLINICE IN VIVO - continuare

Testele preclinice – presupun introducerea unui esantion din biomaterial sau extract din acesta
in organismul animal, pe diferite cai:
a) ORALA (ingestie sau inhalare)
b) INJECTII

intramuscular
subcutanat
intravenos

intraperitoneal

intradermic

c) IMPLANTARE propriu-zisa: in tesut moale, intramuscular, subcutanat, intraperitoneal,

intramedular (femur, tibie), transcortical (femur, craniu)
52
Evaluarea biocompatibilitatii prin TESTE CLINICE IN VIVO

Teste preclinice Teste clinice

Teste in vitro
in vivo in vivo

- sunt cele mai relevante in testarea biocompatibilitatii unui material

- demonstreaza adevarata performanta a unui biomaterial

- nu pot fi standardizate

- implica probleme controversate de etica

- sunt foarte scumpe

- trebuie facute numai dupa teste preclinice pe animale

- se aplica pe VOLUNTARI

- implantarea unui biomaterial in organism se face intr-o regiune cat

mai apropiata de aplicatia pentru care este proiectat

53
TESTE CLINICE IN VIVO - continuare

In cele mai multe teste clinice se utilizeaza EFECTUL PLACEBO – un

grup de pacienti este supus medicatiei/implantului de testat +
un grup de pacienti (de control / referinta) este tratat cu placebo

EFECTUL PLACEBO = raspuns observabil si masurabil al

organismului la o terapie placebo (o medicatie inerta – ex. pilula
de amidon sau zahar, sau un act chirurgical inofensiv)
- este benefic si NU se datoreaza tratamentului aplicat = putere
de autoinsanatosire

EFECT NOCEBO (anti placebo)

Credinta pacientului ca un anumit
medicament/biomaterial ii face rau
declanseaza uneori efecte terapeutice negative

Efectele Nocebo si Placebo trebuie discutate impreuna:

mecanismele de declansare pot fi aceleasi, dar rezultatele sunt opuse 54
MULTUMESC!

55