CURS 1

Instituțiile politice sunt forme prin care se exteriorizează puterea politică.

-Art.8,40,103,113.
TEMĂ: să observăm textele constituționale in care regăsim reglementate partidele
politice:
Titlul 1 art. 8; art. 40;

LEGEA ORGANICĂ CARE REGLEMENTEAZA ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA

PARLAMENTULUI ESTE LEGEA 14 DIN 2003
LEGEA CARE REGLEMENTEAZĂ FINANȚAREA PARTIDELOR POLITICE LEGEA
334 DIN 2006

CURS 2
Partidele politice sunt persoane juridice de drept public. Ele intră și în raporturi
juridice private.

Înregistrarea partidelor ne spune legea că avem o anumită procedură- Tribunalul

municipiului București

În ceea ce privește dizolvarea activității partidelor politice tot legea ne spune că există
mai multe modalități: dizolvarea prin hotărârea CCR-ului art.30 alin 7 și art. 40 alin 2 și 4,
dizolvarea prin hotărâre pronunțată, autodizolvarea, și reorganizare fie prin absorbție, fie prin
funcțiune, etc.

Partidele politice sunt instituții politice.

Practic se vorbește de un drept electoral ca un subansamblu de drept constituțional.

Tipuri de sisteme electorale:

1. SISTEM MAJORITAR:

-scrutin uninominal în unul sau 2 tururi (este acel scrutin în care pentru fiecare
circumscripție există un singur mandat pus în joc și fiecare alegător beneficiază de un singur
vot. Este declarat ales cel care întrunește cel mai mare număr de voturi dintre candidați.)

-scrutin de listă în unul sau 2 tururi (este acel sistem în care alegătorii votează o listă
de candidați propuși de fiecare partid și nu un anume candidat. În această situație alegătorii
votează partidul, programul său, inclusiv lista de partid și nu omul pe care și-l doresc să îi
reprezinte.)

2. SISTEMUL REPREZENTĂRII PROPORȚIONALE

-Permite reprezentarea în parlament atât a majorității cât și a minorității.

Reprezentarea proporțională implică folosirea listelor de candidați lansate de fiecare partid în
parte. Problema cea mai importantă în acest sistem este cea a atribuirii mandatelor. Mandatele
se atribuie proporțional cu numărul de voturi obținute de partidele care participă la alegeri. În
România metoda de atribuire a mandatelor e cea de Coeficient electoral. Coeficientul electoral
este stabilit prin exprimarea nr de voturi necesar obținerii unui mandat, el este rezultatul
împărțirii numărului de voturi valabil exprimate într-o circumscripție la numărul de mandate
atribuit circumscripției respective. La acest coeficient se împarte nr de voturi exprimate
valabil pentru fiecare listă și de câte ori se cuprinde coeficientul în acel nr, atâtea mandate se
atribuie listei. În cazul candidaților independenți, aceștia trebuie să obțină un nr de voturi cel
puțin egal cu coeficientul electoral.

Organizarea și desfășurarea alegerilor în România

Organele reprezentative la nivel central național: parlament și președinte

Organele reprezentative locale: consilii locale, președinții consiliilor județene, primarii

și liderii consiliilor județene

Cadrul legal este dat de -Legea 208/2015 privind alegerea senatului și a camerei
deputaților

Alegerea președintelui României-legea 370/2004

Legea 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale

Legea 23/2007 alegerile Parlamentul European

Atribuțiile președintelui României :

 -Atribuții în domeniul politicii externe-art. 91

-Atribuții în domeniul apărării- art. 92 (Din condiția de garant al integrității Naționale

a țării, președintele acționează în virtutea acestei )

-Măsuri excepționale-art. 93

-Alte atribuții -art. 94

Numește în funcții publice în condițiile prevăzute de lege- în exercitarea acestei

atribuții cu titlu de exemplu putem da: -Numirea de către Președinte României a judecătorilor
și procurorilor. Este de atributul Președintelui României care prin decret numește și eliberează
din funcție judecătorii și procurorii la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
Această atribuție nu vizează însă și numirea/ eliberarea din funcție a judecătorilor și
procurorilor stagiari, acolo este doar atributul CSM-ului. De asemenea în funcții publice
președintele numește 3 dintre cei 9 judecători ai Curții Constituționale

-Acordă grațierea individuală

-Dizolvarea parlamentului (art. 89)

Grațierea colectivă se face prin lege. Grațierea individuală se realizează prin decret al
Președintelui României.

Printre alte atribuții regăsim și pe aceea a convocării și inițiere a referendumului.

Referendumul este consultarea voinței poporului. Referendumul e reglementat in

Constituție în 3 norme constituționale: în art. 90, art. 95 și art. 151. Distingem între
referendumul consultativ și referendumul obligatoriu.

Referendumul consultativ este cel reglementat prin art. 90 în timp ce referendumul

obligatoriu este reglementat de art. 95 și art. 151 din Constituție.

Referendumul este o modalitate de consultare a întregului popor cu privire la diverse

probleme ale țării de interes general și de exercitare de către popor a suveranității statale.
(suveranitate art. 2) Terminologic cuvântul referendum își are originea în dreptul roman.
Termenul de referendum nu se confundă cu cel de plebiscit.

Legea referendumului este legea 3/2000. Potrivit acestei legi distingem : referendum
național și local .
 La nivel de constituție nu e reglementat referendumul local. Cu privire la problemele
de interes local art. 90, acestea nu sunt stabilite prin lege fiind lăsate exclusiv la aprecierea
președintelui. În forma inițială de redactare a legii, problemele de interes național pentru care
președintele putea iniția referendumul erau stabilite în art. 12 al legii. Această prevedere
legală a fost declarată neconstituțională în anul 2006.

Legea 3 prezintă detaliat procedura de organizare a referendumului.

Etapele referendumului:

-Anunțarea publică de către președintele României a intenției de a organiza un

referendum național;

-Consultarea parlamentului cu privire la tema sau temele referendumului precum și la

data organizării acestuia;

-Emiterea de către parlament a unei hotărâri prin care să își transmită punctul de
vedere cu privire la organizarea referendumului;

-Stabilirea obiectului și a datei referendumului național prin decretul președintelui

(decretul va cuprinde atât obiectul și data referendumului dar și întrebarea sau întrebările la
care populația este chemată să răspundă. Data referendumului trebuie stabilită de regulă într-o
singură zi nelucrătoare-pentru referendumul național-. Potrivit legii referendumului, nu se
regăsește nici o interdicție cu privire la posibilitatea fixării datei referendumului în aceeași zi
cu data în care se desfășoară alte tipuri de scrutin-uri electorale. Cu toate acestea potrivit
recomandării comisiei de la Veneția-denumirea acestei comisii este Comisia pentru
Democrație prin Drept-. Este de preferat ca referendumul să nu se suprapună cu organizarea
altui tip de alegeri.)

-Publicarea decretului în Monitorul Oficial precum și aducerea la cunoștință publică

prin presă, radio și televiziune (Inițiativa declanșării referendumului național revine exclusiv
președintelui)

-Organizarea referendumului de către Guvern (Președintele îl inițiază iar măsurile

tehnic-organizatorice sunt de atributul Guvernului. Aceste măsuri sunt stabilite în termen de
10 zile prin HG.)

-Consultarea poporului cu privire la întrebările înscrise în buletinele de vot.

 -Confirmarea rezultatelor referendumului de către Curtea Constituțională a României
(CCR-ul prezintă Parlamentului un raport cu privire la respectarea procedurii referendumului
și confirmă rezultatele acestuia. Rezultatele referendumului se publică în Monitorul Oficial.
Potrivit legii referendumul e considerat valid numai dacă la acesta participă cel puțin 305 din
numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente iar decizia este luată cu cel puțin
25% din voturile celor înscriși în listele electorale permanente.)

Consecințele organizării referendumului în baza articolului 90: Rezultatul

referendumului este unul consultativ pentru autoritățile statului. Cu alte cuvinte, rezultatul său
nu produce efecte juridice directe și nu obligă autoritățile statului la adoptarea unor decizii în
concordanță cu voința poporului rezultată în urma referendumului. Se spune că acest tip de
referendum obligă moral iar nu legal autoritățile statului.

Răspunderea președintelui (șefului de stat):

-Imunitatea art. 84. Imunitatea se manifestă în 2 noțiuni juridice:

iresponsabilitate(nerăspundere juridică) și inviolabilitate.

Iresponsabilitatea este posibilitatea pe care o are șeful statului (președintele) de a nu

răspunde juridic pentru opiniile exprimate în exercitarea atribuțiilor mandatului.

Inviolabilitatea este posibilitatea de a nu fi perchiziționat, reținut sau arestat pentru

fapte care nu au legătură cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Cu privire la răspunderea președintelui : răspundere politică și răspundere penală.

Răspunderea politică intervine atunci când președintele săvârșește fapte grave prin
care încalcă prevederile constituției ( art. 95 suspendarea din funcție a președintelui ). Textul
constituțional nu definește noțiunea de fapte grave, stabilirea dacă faptele imputate
președintelui sunt fapte grave de încălcare a constituției este atributul Curții Constituționale a
României care se pronunță în acest sens prin avizul consultativ pe care i-l transmite
Parlamentului.

Răspunderea penală o regăsim în situația în care președintele comite fapte de înaltă

trădare și este pus sub acuzare (art. 96).

Conținutul de înaltă trădare nu e consemnat în Constituție. Aprecierea săvârșirii

acestei infracțiuni se realizează în considerarea reglementării infracțiunii din codul penal și
poate îmbrăca una din formele consacrate de articolele 394-397 cod penal (trădare, trădare
prin transmiterea de informații secrete de stat. Trădare prin ajutarea inamicului și acțiuni
împotriva ordinii constituționale. Pentru situația în care se decide punerea sub acuzare a
președintelui României de către înalta curte de casație și justiție, Parlamentul va adopta o
hotărâre care se va publica în Monitorul Oficial și se va comunica Președintelui României și
curții constituționale în vederea constatării de către CCR a împrejurărilor care justifică
interimatul în exercitarea funcției (art. 98).

Actele președintelui:

-ACTE POLITICE (mesajele)

-ACTE JURIDICE (vezi art. 100)

TEMĂ : REFERENDUMURILE DUPA 1990

CURS 3
Guvernul este regăsit : -Titlul 3 cap 3 intraconstituțional

-Oug-ul Codului administrativ 57-infraconstituțional

Rolul guvernului:

-este autoritatea publica a puterii executive care funcționează în temeiul votului de

încredere acordat de parlament în baza programului de guvernare.

-Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea

generală a administrației publice.

Cu referire la administrația publică distingem între administrația publică centrală de

specialitate si administrația publică locală.

Cu referire la componenta guvernului, guvernul este alcătuit din prim ministru și

miniștrii. Din guvern pot face parte si viceprim-miniștrii, miniștrii delegați, miniștrii cu
însărcinări speciale pe lângă prim ministru, toți numiți de președintele României pe baza
votului de încredere acordat de parlament.

Aparatul de lucru al guvernului

 Aparatrul de lucru al guvernului este alcătuit din secretariatul general al guvernului
(SGG), cancelaria primului ministru, departamente și alte structuri organizatorice cu atribuții
specifice, stabilite prin hotărâre de guvern.

ATRIBUȚIILE GUVERNULUI

1 Inițiază proiecte de lege și le transmite către camera competentă ca primă cameră

sesizată și spre informare către camera decizională;

2 Asigură executarea de către autoritățile administrației publice, a legilor și a celorlalte

acte normative (hotărârile de guvern si legislația terțiară) date în aplicarea legilor;

3 Aprobă prin hotărâre de guvern strategiile, programele, metodologiile pe domenii de

activitate;

4 Elaborează proiectele de lege a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de

stat pe care le supun separat spre adaptare parlamentului;

5 Negociază tratatele, acordurile si convențiile internaționale care angajează statul

român;

6 Administrarea proprietății publice si private a statului;

7 Înființează cu avizul curții de conturi (art. 140 din Constituție) de specialitate din
subordinea sa.

Guvernul este condus de prim ministru.

În realizarea rolului său de conducere generală a administrației publice, Guvernul

exercită controlul asupra ministerelor, asupra organelor de specialitate din subordinea sa,
precum și asupra prefecților în condițiile legii. În exercitarea controlului, guvernul, prin
primul-ministru, poate solicita revocarea actelor administrative nelegale, netemeinice sau
inoportune emise de autoritățile mai sus-menționate (ministere, prefecți), care nu au intrat în
circuitul civil și nu au produs efecte juridice și care pot leza interesul public

Actele primului ministru:

In exercitarea atribuțiilor ce îi revin, primul ministru emite decizii care sunt acte
administrative . Deciziile primului ministru se publică în Monitorul Oficial iar nepublicarea
lor are ca sancțiune inexistența.
 Primul ministru contrasemnează decretele emise de președintele României potrivit
prevederilor Constituției (art. 100).

Incompatibilități pentru funcția de membru al Guvernului- vezi art. 105 din

Constituție.

CURS 4
GUVERNUL

Sistemul electoral

AQlegerile parlamentare sunt reglementate prin legea 208 din 2015.

Romania are 43 (42 judete +unul pt romanii din strainatate) circumscriptii electorale.
Acestea se constituie la UAT-ul fiecarui judet.

ART 108 DE CITIT SI 115 SI ABORDAM ACTELE GUVERNULUI SI RA

CURS 5
Primul ministru in exercitarea atributiilor sale emite decizii care pot fi atat cu caracter
individual cat si cu caracter normativ.

Deciziile primului ministru sunt acte administrative care in mod onbligatoriu se

publica in Monitorul Oficial și se contrasemneaza de secretarul general al Guvernului. Fiind
acte administrative, deciziile primului ministru pot fi atacate la Instanța de Contencios
Administrativ în temeiul art. 52 și 126 alin 6 din Constituție, precum și a prevederilor legii
554/2004 a contenciosului administrativ.

ACTELE JURIDICE ALE MINIȘTRILOR:

-Ordinele

-Instrucțiunile

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

Legiuitorul constituant a consacrat administrației publice 2 secțiuni: administrația

publică centrală de specialitate și administrația publică locală.
 ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ CENTRALĂ: art 116, art 119

-Ministere organizate in subordinea Guvernului.

-Alte organe de specialitate in subordinea Guvernului.

-Autorități administrativ autonome. (consiliul national pentru combaterea discriminări)

-Legiuitorul constituant reglementează si fortele armate. Armata este practic un

serviciu public de interes national

-consiliul suprem de apărare a țări (CSAT)—CSAT-ul e condus de Președinte. Din

acesta fac parte: primul ministru, ministrul de interne si externe, ministrul justitie etc.

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ

Principiile de bază vezi art 120

Descentralizarea este c..........se trece de la un sistem administrativ bazat pe

subordonare ierarhică autorităților locale (investite în funcție de suprastructura de nivel
national) față de cele centrale la un sistem prin care soluționarea problemelor locale se face de
cei aleși de corpul electoral local.

Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților

administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona în limitele legii în nume propriu și
în interesul populației locale o parte importantă a treburilor publice.

Deconcentrarea serviciilor publice presupune infiintarea acestora ca structuri de

specialitate în unitățile administrativ teritoriale. Inființarea serviciilor publice deconcentrare
se stabilește prin actul de înființare al ministerului respectiv, a organului de specialitate al
administratiei publice centrale in subordinea cărora aceste servicii isi desfășoară activitatea.
Ex: avem un minister al invatamantului iar in cadrul UAT avem inspectoratele de invatamant.

Teritoriul Ro e organizat din perspectiva administrative in comune, oreșe si județe.

La nivel UAT comuna , județ, oraș avem 2 forme de organe ale administratie publice
locale: consiliile locale (la nivel de UAT comuna si orase), consilii judetene (la nivel UAT
județ).
 Autoritatea executivă: e primarul la nivel de comuna, oras si presedintele consiliului
judeșean la nivel de județ.

Prefectul-art 123 -asigua leaglitatea actelor administrative

Atacarea in contencios administrativ a actelor administratiei publice locale se

realizează in temeiul dreptului de tutelă administrativă, in conditiile art. 3 din legea 554/2004.

CURS 6

Autoritatea judecătorească
Autoritatea judecătorească își găsește reglementarea în capitolul 6.

Când vorbim de autoritatea judecătorească nu avem sinonimie cu puterea

judecătorească.

Art. 124

Art. 126

Pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție avem instanțele: Curțile de Apel,

tribunalele, tribunalele specializate, instanțele militare și judecătorii.

Particularitatea pe care o găsim la Înalta Curte este reprezentată de faptul că Înalta

Curte înfăptuiește justiția, judecă recursurile și practic împarte dreptatea, dar funcționează ca
instanță de casație, adică sigură interpretarea și aplicarea unitară a legii prin deciziile pe care
le pronunță în recurs în interesul legii și în completele pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept.

La nivelul țării regăsim 15 Curți de Apel și au arondate 2 sau mai multe tribunale.

După Curțile de Apel avem tribunalele care au arondate mai multe judecătorii.

Potrivit legii 304 mai avem și tribunale specializate. Acestea nu au personalitate

juridică.

Mai avem instanțe fără personalitate juridică.

 Legislația infraconstituțională-legea 303 privind statutul jedecătorilor și procurorilor și
legea 304/2004 privind organizarea judiciară .

Judecătorii numiți de președintele României sunt inamovibili în condițiile legii.

Inamovibilitatea e o garanție procesual procedurală care asigura independența

judecătorului care însemna/presupune că acesta nu poate fi delegat, detașat , transferat din
funcție decât cu acordul lui. Inamovibilitatea nu înseamnă și independența față de lege.

Textul art. 126 este introdus în urma revizuirii din 2003. -de văzut

De văzut art. 121

La nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție avem 4 secții: secția întâia civilă (care
judecă litigiile civile) , secția a 2a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și
fiscal.

Justiția se infăptuiește în numele legii.

Principiile justiției le extrage doctrina din normele constituționale. (principiile:

unicitatea, imparțialitatea, egalitatea, accesul liber la justiție, principiul folosiri limbi
materne , principiul folosiri cailor de atac) Ne aducem aminte de art. 21 (sau 121 nu am
ințeles😊)

Există în reglementarea judiciară mai multe căi de atac: căi ordinare de atac (apelul) și
căi extraordinare de atac (recursul, contestația în anulare și revizuirea).

Căile de atac: părțile interesate și ministerul public. Căile de atac se exercită în

condițiile legi. Deci, legislația infraconstituțională detaliază modul în care sunt exercitate
modurile de atac.

Când spun legislație infraconstituțională mă refer la codul de procedură civilă,

respectiv codul de procedură penală, aici sunt detaliate condițiile în care se exercită căile de
atac. Există și legislație specială depildă în materia contenciosului administrativ este legea
554, sunt norme derogatorii de la legea cadru de la procedura civilă.

Ministerul public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete.

Parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată.
 Procurorii nu se bucură de inamovabilitate.

Nu există subordonare ierarhică din perspectiva condiției de judecători, în schimb la

procurori există.

La nivelul parchetului de casație și justiție funcționează 2 structuri specializate:

DIICOT si DNA.

Consiliul suprem al magistraturii-garantul independenței justiției

CSM compune 19 membrii: avem 14 magistrați, 9 judecători și 5 procurori. Dotorările

ce îi privește pe judecători se iau de secția pentru judecători și hotărârile pentru procurori se
iau de secția procurorilor. Mai există și decizii care sunt luate de plenul consiliului suprem al
magistraturii. În plen alături de cei 9 judecători și 5 procurori mai avem 2 reprezentanți ai
societății civile, ministrul justiției, președintele înaltei curți și procurorul general de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.

Consiliul suprem al magistraturii îndeplinește și rolul de instanță de judecată în

domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. În aceste situații hotărârile pe
care secția generală de judecători și procurori nu mai sunt irevocabile, pot fi revocate la Înalta
Curte de Casație și Justiție.

În secțiile disciplinare ministrul justiției, președintele UCCJ-lui și procurorul general

nu au drept de vot.

CSM este cel care propune președintelui României numirea în funcție a judecătorilor
și procurorilor cu excepția celor stagiari. Pe principiul simetriei actelor juridice, CSM-ul
propune si eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor, exceptându-i pe cei stagiari.

Numirea și eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor stagiari se realizează

prin hotărârea consiliului superior al magistraturii.
 REGLEMENTARILE DIN TITLUL 4 AL CONSTITUTIEI-economia și finanțele
publice

Economia vezi art. 135.

PROPRIETATEA PUBLICĂ

Norma constituțională art. 136 stipulează doar chestiuni de principiu în materia

dreptului de proprietate publică respectiv titularii, obiectul și regimul juridic al proprietății
publice, modalitățile de exercitare a conținutului dreptului și regimul juridic al acestuia. Prin
lege organică este reglementată în detaliu proprietatea publică. Prin lege organică-2 acte
normative: codul civil si codul administrativ. Codul administrativ care împarte partea a 5a,
reguli specifice privind proprietatea publică și privata a statului și a UAT-urilor.

Articolul 136 alin 3 stabilește sfera bunurilor ce formează obiectul dreptului de

proprietate publică prin enumerarea limitativă a acestora dar și prin trimitere la legea organică
în materie cu precizarea ca legiuitorul constituant a prevăzut ca aceste bunuri constituie
obiectul exclusiv al proprietății publice. Criteriile de determinare a bunurilor proprietate
publică altele decât cele enumerate de norma constituționala sunt:

a) Criteriul destinației bunurilor respectiv interesul public sau național

b) Criteriul declarației legii

Modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate publică:

1. Prin achiziție publică efectuată în condițiile legii

2. Prin donat sau legat acceptat în condițiile legii dacă bunul prin natura lui sau prin
voința dispunătorului devine de uz ori de interes public
3. Prin convenție cu titlu oneros daca bunul prin natura lui sau prin voința dobânditorului
devine sau de uz interes public
4. Prin transferul unui bun prin domeniul privat al statului sau al UAT-ului în domeniul
public al acestuia în condițiile legii
5. Expropriere
 Depildă UAT-urile au în autoritatea bunuri de proprietate publică și în proprietate publică.

Dreptul de proprietate publică e inalienabil, adică bunurile proprietate publică nu pot fi

înstrăinate. Aceasta semnifică imposibilitatea înstrăinării lor prin mijloace juridice de
drept privat, ele fiind scoase din circuitul civil general.

Bunurile din domeniul public sunt și insesizabile adică nefiind în circuitul civil general
ele nu pot fi urmărite de către creditorii titularilor (statul și UAT-urile) dreptului de
proprietate asupra acestor bunuri.

Bunurile proprietate publica sunt imprescriptibile atât extinctiv cât și achizitiv.

............ ca acțiunea în revendicare privitoare la un bun proprietate publică poate fi

exercitată oricând nestingându-se prin neexercitarea ei într-un anumit termen.
Imprescriptibilitatea sub aspect ...........presupune că dreptul de proprietate asupra
bunurilor proprietate publică nu poate fi dobândita de un terț prin uzucapiune.

ART 137, 138, 139 DE CITIT

CURTEA DE CONTURI

VEZI ART 140

Legea organică care vizează Curtea de conturi e legea 94 din 1992

Curtea de conturi e o autoritate autonomă și ea realizează atât un control ulterior și unul

preventiv asupra modului cum e cheltuit banul public.

Funcția de control a curții de conturi se face prin proceduri de audit public extern
prevăzute în standardele proprii de audit, elaborate în conformitate cu standardele de audit
internațional general acceptate.

Plenul curții de conturi se compune din 18 membrii numiți în condițiile legi 94 din 1992
de către parlament care sunt consilieri de conturi. Membrii curții de conturi sunt numiți de
parlament la propunerea comisiilor permanente pentru buget, finanțe și bănici ale celor 2
camere ale parlamentului pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
 Membrii curții de conturi sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru
judecători. Revocarea or se face tot de către parlament în cazurile și condițiile stabilite de
legea 92 din 1994.

Curtea de conturi prezintă anual în parlament un raport asupra conturilor de gestiune ale
bugetului public național din exercițiul bugetar expirat. Dar curtea de conturi mai este ținută
să prezinte rapoarte la cererea camerei deputaților sau a senatului atunci când i se cere.

Bugetul public național cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și
bugetele locale ale UAT-urilor.

Daca în ceea ce privește bugetul de stat și bugetul asigurărilor naționale de stat, acestea se
reglementează prin lege, în ce privește bugetele locale ele sunt reglementate prin hotărâri ale
cosiliilor locale. Facem referire la legea 500 din 2002 privind finanțele publice și respectiv
legea 273 din 2006 privind finanțele publice locale.