Oligopolul

I.Conceptul si tipologia
oligopolului
II.Pretul de oligopol
III.Strategii oligopoliste
IV.Strategii concurentiale-Oligopol omogen
-duopolul Cournot
-duopolul Stackelberg
-duopolul Bowley
-duopolul Bertrand
V.Strategii concurentiale-Oligopol diferentiat
VI.Strategii de cooperare pe piata oligopolistica
VII.Conglomeratul
VIII.Exemple

I.Conceptul si tipologia oligopolului

Oligopolul este o formă a concurenței imperfecte, constând intr-o structură de piață

caracterizată printr-un număr foarte limitat de vânzători mari, care asigură cea mai mare
parte a ofertei unui anumit bun sau serviciu, solicitat de numeroși cumpărători sau
consumatori, și care sunt conștienți de interdependența lor în adoptarea de decizii
strategice, privitoare la prețul, volumul producției și calitatea produselor, fapt care le
conferă o poziție dominantă colectivă.

Din punct de vedere etimologic, termenul provine din limba greaca:

oligos = putini, cativa; polein = vanzare.

 Numărul de vânzători prezenți pe piață este suficient de mic, iar puterea economică
a fiecăruia dintre ei este destul de mare, pentru ca acțiunile întreprinse de fiecare firmă,
luată separat, să aibă un impact semnificativ asupra condițiilor generale de vânzare-
cumpărare de pe piața bunului sau serviciului respectiv.
Bunurile care formează obiectul vânzării-cumpărării pe pieţele oligopoliste sunt
următoarele: oţelul, automobilele, aluminiul, aparatele electrice, maşinile-unelte
universale, săpunurile, băuturile alcoolice şi nealcoolice, ţigările etc.

Indiferent dacă bunurile oferite sunt standardizate, omogene sau diferenţiate, o

firmă oligopolistă poate adopta unul din cele două comportamente posibile pe o asemenea
piaţă: cooperant şi necooperant.

Ex. Piaţa autoturismelor, calculatoarelor, ţiţeiului, oţelului, avioanelor,

motocicletelor, cimentului, instrumente medicale de înaltă tehnologie, etc.

Cauze ale formării oligopolurilor:

 Economiile de scară

 Economiile de scop se referă la:

• Acoperirea costurilor de cercetare-dezvoltare;

• Acoperirea costurilor legate de lansarea produsului (marketing)

 Controlul exclusiv asupra unor resurse naturale sau asupra unor inovaţii;

 Procesul de concentrare a capitalului, care constă în fuzionarea treptată a firmelor

în scopul creşterii puterii pe piaţă şi a capacităţii de a achiziţiona factorii de
producţie la costuri mai mici

 Bariere legale la intrarea pe piaţă

Un oligopol se caracterizează prin:

 numărul redus de producători prezenți pe piață, dar care au o forță economică

mare. Se consideră oligopol dacă pe piață există cel puțin trei producători. Dacă sunt
doar doi sau unul, se consideră că există un duopol sau un monopol.
 există bariere la intrarea pe piață în calitate de producător
 este o formă mai mult caracteristică țărilor dezvoltate
 este foarte clar evidențiată diferențierea mărfurilor
 producătorii dețin un oarecare grad de control al prețurilor
Deoarece în cadrul unui oligopol fiecare producător sau vânzător cunoaște foarte bine
procentul pe care îl deține din piața produsului sau a serviciului respectiv și pentru că orice
modificare a prețului sau a volumului producției de către una din firmele oligopoliste este
reflectată în volumul de vânzări al celorlalte, există tendința ca gradul de interdependență
între firme să fie foarte mare, încât fiecare firmă trebuie să-și stabilească prețul și
producția în funcție de reacția celorlalte firme din oligopol, astfel că odată stabilite,
prețurile într-un oligopol sunt rigide.

De obicei, oligopoliste sunt piețele producției siderurgice, ale automobilelor, ale

mașinilor și echipamentelor destinate energeticii și industriei chimice, deoarece
complexitatea utilajelor și tehnologiilor nu permit apariția mai multor firme mici.

În cazurile de concurență, termenul "oligopol" este utilizat, adesea, și pentru a desemna

situațiile în care un mic număr de mari vânzători domină, împreună, structura
concurențială și în care ceilalți vânzători, mai mici, se adaptează la comportamentul
acestora. Marii vânzători sunt calificați, atunci, ca „oligopoliști”. Cazul similar, din punct
de vedere al cumpărătorilor, se numește oligopson.
Oligopson  este un termen care desemnează o formă a pieței cu concurență
imperfectă, în cadrul căreia un număr mic de firme mari cumpără cea mai mare parte a
unei anumite mărfi, marfă care este furnizată de mai mulți producători sau ofertanți.

Numărul de solicitanți este suficient de mic, iar puterea lor economică este suficient de
mare, pentru ca acțiunea întreprinsă de fiecare firmă cumpărătoare, luată separat, să aibă
un impact semnificativ asupra condițiilor generale de cumpărare-vânzare de pe piața
mărfii respective.

În concluzie, oligopsonul este piața pe care un număr redus de cumpărători controlează

puterea de cumpărare și, în consecință, dictează producția și prețul de piață al unui anumit
produs sau serviciu. Intr-un oligopson prețurile tind să fie mai mici decât într-o piață liber
concurențială, așa cum prețurile într-un oligopol tind să fie mai mari. Practic, un oligopson
este inversul unui oligopol.

Marile firme sau gigantii industriali care actioneaza in economiile de piata si intra in
concurenta in cadrul aceluiasi produs omogen ( otel, aluminiu etc. ), fie in cadrul
produselor strans substituibile ( automobile, televizoare etc. ) formeaza oligopoluri. In
multe ramuri ele joaca un rol dominant in ceea ce priveste volumul productiei. Un numar
mic de firme detine majoritatea sau intreaga productie ( servicii ) oferita pe piata.
Oligopolurile constituie formele tipice de concentrare a productiei si a capitalurilor in
firme mari.

Principala explicatie a formarii si pastrarii oligopolurilor in multitudinea de

structuri economice asemanatoare unui mozaic o constituie nivelul costurilor totale medii
in functie de volumul productiei. Oligopolurile isi bazeaza existenta pe realizarea unor
costuri joase. Cand costurile firmelor individuale scad in mod substantial si pe termen
lung, in asa fel incat un numar restrans de firme poate produce cantitatea totala la
costurile medii cele mai joase, in asemenea cazuri avem de-a face cu un oligopol natural. O
crestere in continuare a volumului productiei nu mai asigura o scadere a costurilor si, deci,
firma oligopolista nu este stimulata sa treaca pe pozitia de monopolist, in sensul de a deveni
singurul producator si vanzator al unui produs.

Insa existenta si persistenta oligopolurilor nu poate fi explicata numai prin conditia

costurilor minime. Mai sunt si alti factori care favorizeaza concentrarea productiei in
oligopoluri. Printre acestea se numara, de exemplu, puterea de piata a oligopolurilor. Cu
cat firmele oligopoliste devin mai mari si mai puternice, iar firmele mici concurente devin
mai slabe, cu atat oligopolurile capata o putere mai mare de a influenta pretul de vanzare,
de a influenta consumatorul prin reclame.

Tipologia oligopolului:
 după caracteristicile bunurilor:
- oligopol omogen: toate firmele produc şi vând mărfuri omogene,
standardizate (fungibile)

- oligopol diferenţiat: se produc şi se vând mărfuri care diferă în functie de

producător

 după numărul de firme pe piaţă:

- duopol: două firme

- oligopol: mai mult de două firme

 Strategiile de oligopol pot fi:

 strategii concurenţiale

 strategii de cooperare

Oligopolul omogen cuprinde acele firme mari care domina piata in cadrul unor
produse omogene sau aproape omogene cum sunt otelul, aluminiul, unele produse chimice
de baza. Fiecare dintre cele cateva firme oligopoliste pot influenta piata ( pretul sau
volumul productiei ) prin deciziile pe care le iau.
 Oligopolul diferentiat cuprinde acele firme mari ( putine la numar ) care stapanesc
piata unui produs eterogen. Fiecare dintre aceste firme produce si vinde tipuri diferentiate
din punct de vedere al calitatii, formei, noutatii conceptuale s.a. In domeniul automobilelor,
intr-o tara cu o piata de desfacere foarte mare ( de exemplu Franta sau Italia ) sunt putine
firme producatoare. Insa nici una din firme nu produce acelasi tip. Fiecare produce
automobile care se deosebesc de celelalte existente pe piata . Acelasi lucru este posibil in
toate domeniile unde actioneaza firme oligopoliste.

 dupa gradul de coordonare la care convin oligopolurile, conform diferitelor

politici si in acord cu permisiunea legislatiilor in vigoare.

Gradul de coordonare in care sunt implicate oligopolurile sa afla in raport invers cu gradul
de concurenta. Din punct de vedere al gradului de coordonare sau de concurenta,
oligopolurile se clasifica astfel:

Oligopoluri fara coordonare ( nici formala nici tacita ), la care apar trei tipuri de relatii
concurentiale intre oligopoluri:

a. Relatii de concurenta agresive in domeniul stabilirii preturilor ( razboiul

preturilor ), in cel al aprovizionarii etc. ce au loc mai ales in oligopolurile unor
produse omogene;

b. Relatii hiperconcurentiale cu accent pe calitate, noutatea produsului si reclama, mai

ales in oligopolurile cu produse si servicii usor diferentiate;

c. Relatii concurentiale legate ( inlantuite ) in cadrul industriilor cu multe firme, in

care un vanzator A este oligopol in raport cu B si C, C este oligopol in raport cu D si
E etc.

Oligopoluri cu coordonare partiala ( fara vreun acord formal ) la care apar doua tipuri de
relatii concurentiale:

a. Relatii de concurenta in cadrul carora apare o firma lider a carei influenta este
dominanta, aceasta dominare datorandu-se mai multor cauze cum sunt:
dimensiunea firmei si ponderea in ramura in raport cu toate celelalte firme
oligopoliste, increderea pe care o inspira etc.;

b. Cooperarea voluntara ( fara organizatie, acord sau firma lider ) formata intre
firmele oligopoliste realizata pe baza unor interese comune, pe etica afacerilor si
toleranta reciproca.

Oligopoluri complet coordonate prin intelegeri scrise sau secrete intre firmele oligopoliste la
nivel national sau international cu sau fara acordul guvernelor ( sau chiar sub coordonari
interguvernamentale )
Asemenea intelegeri ( oficiale sau secrete ) iau forma unor carteluri si sindicate, prin care
se convine asupra unor cote de productie si de vanzare, asupra impartirii unor piete de
desfacere, asupra nivelului minim al pretului de desfacere in functie de care se regleaza
volumul desfacerilor si cotele de productie. Firmele participante isi pastreaza
individualitatea.

  Profiturile în regim oligopolistic tind să fie mai mari decât profiturile în condiţii de
competiţie, dar profitul realizat de către orice firmă va depinde de propria structură de
costuri. Firmele cu costuri mari vor realiza profituri mai mici decât firmele cu costuri mai
reduse, dar aceste profituri mai mici vor fi totuşi mai mari decât profitul normal într-o
industrie competitivă.
Concluzia este că nu există nici un stimulent pentru a modifica preţurile în situaţia
deoligopol, iar preţul "cinstit" convenit de către cercul de furnizori va fi stabil până când,
prin înţelegere mutuală, fie ea deschisă sau tacită, ei vor decide să modifice preţurile.
În ceea ce priveşte formele de concentrare, s-a încetăţenit distincţia între acordurile
neoficiale sau tacite (care pot să ia diferite forme şi să se refere atât la limitarea ofertei cît şi
la înţelegeri sau la programe de cercetare) şi acordurile explicite sau exprese, În această
ultimă categorie, formele cele mai cunoscute sunt cartelul şi trustul.

Cartelul– Intelegere formala de cooperare intre mai multe companii, pe o piata

oligopolista, prin care se convin procedurile in privinta unor variabile cum ar fi pretul sau
cantitatea produsa. Consecinta incheierii de carteluri este o micsorare a concurentei si o
intensificare a cooperarii pentru indeplinirea anumitor obiective, cum ar fi, maximizarea
profitului sau impiedicarea intrarii pe piata a unor noi firme. Analiza economica a
cartelurilor s-a concentrat asupra conditiilor care pot induce instabilitatea acestor
organizatii. O atentie considerabila a fost acordata problemei incalcarii acordurilor
incheiate intre membrii cartelului.

Trustul - spre deosebire de cartel, reprezinta o concentrare de capitaluri grupate sub

aceeasi conducere. La sfarsitul secolului al XIX-lea, forma de trust a fost utilizata in SUA
ca mijloc de stabilire a monopolului in anumite industrii, astfel incat termenul de trust a
capatat, atat in SUA cat si in alte parti, o semnificatie de ceva daunator, fiind asociat cu
practicile monopoliste ( ca in legile „antitrust” din SUA ).

II. Preţul de oligopol

 Fie n firme care formează un oligopol (n este relativ mic)

n
Oferta de oligopol va fi: q=∑ qi
i=1

 Preţul este unic şi depinde de oferta totală: p

 Dacă notăm cu ci costul global total al firmei i, atunci profitul acesteia va fi:
Π i= p⋅qi −c i

Dar p=f (q )=f ( ∑ q i ) , iar ci=h(qi )

∂ Πi
max( Π i ) → =0 → f ( ∑ q i )+ qi⋅f ' ( ∑ qi )=h ' (qi ) → p+ qi⋅p '=c ' i
∂q i

La nivelul oligopolului avem:

∑ p+∑ qi⋅p '=∑ c 'i → n⋅p+p'⋅q=∑ c'i

'
 Să presupunem că toate firmele din oligopol au acelaşi cost marginal mediu: c̄
Atunci , ∑ c'i=n⋅c̄'

Putem scrie, succesiv: n⋅p+p'⋅q=n⋅c̄' → n⋅( p- { c̄¿' )=− p'⋅q

dp p'⋅q 1 dp q p- { c̄' 1 1 1 1 1
Dar, p'= , deci p- {c̄ '=− =− ⋅ ⋅ ⋅p → ¿→ =− ⋅ =− ⋅ =− ¿¿¿
dq n n dq p p n dq/dp n epd n⋅epd
q/p
p 1 1 n⋅e pd
()
Ceea ce revine la: p- { c̄ ' =− → p⋅ 1+ =c̄' → ¿p=k⋅c̄ ', unde k= = ≃const.¿¿
n⋅epd n⋅epd
1+
1 1+n⋅e pd
n⋅epd
'
 Deci, preţul de oligopol depinde de costul marginal mediu: p=ϕ( c̄ )
 Câteva concluzii privind formarea preţului de oligopol:
o preţul de oligopol este mai sensibil la variaţia costului mediu (care dă
variaţia costului marginal) decât la variaţia cererii
 de aici rezultă şi importanţa interdependenţei deciziilor privind
cantităţile produse de fiecare oligopolist

o preţul de oligopol este relativ rigid, atât la creştere cât şi la scădere

 ca urmare, rareori preţul de oligopol este un preţ de echilibru
Echilibrul pieţei pe termen scurt

• A. În cazul unor produse diferenţiate – pe piaţa nu apar înţelegeri între firme.

Concurenţa între firme se face prin instrumente non preţ

• B. În cazul unor produse omogene, dualismul cooperare – izolare este extrem de

important:

 dacă firmele decid să coopereze, ele vor acţiona pe piaţă ca un monopol. În aceste
condiţii firmele vor fi avantajate dacă oferă pe piaţă o cantitate mai mică din din
produsul respectiv , iar preţul va fi ridicat ( respectă condiţiile de maximizare a
profitului pentru un monopol)

 dacă firmele nu doresc să coopereze, ele vor ţine cont doar de propriile interese şi
va acţiona astfel încât să-şi maximizeze propriul profit ( în funcţie de condiţiile
proprii de producţie).

III.Strategii oligopoliste

 Echilibrul duopolului se formează în mod diferit, în funcţie de strategia adoptată de

duopolişti (strategie concurenţială sau strategie cooperantă)
 strategie concurenţială: acea strategie în care deciziile interdependente ale
duopoliştilor urmăresc maximizarea propriului criteriu de comportament
economic (de regulă, maximizarea profitului), deseori în detrimentul firmei
concurente
 strategie cooperantă: acea strategie în care deciziile interdependente ale
duopoliştilor urmăresc un obiectiv comun prestabilit şi care, într-o
modalitate specifică şi acceptată de comun acord, conduce tot la realizarea
obiectivului propriu dar nu în detrimentul duopolistului partener.
IV. Strategii concurenţiale – oligopolul omogen

 Strategiile concurenţiale în cazul oligopolului (duopolului) omogen pot fi:

 strategii de tip Cournot (sau strategii de duopol bisatelit)
 strategii de tip Stackelberg (sau strategii de duopol asimetric ori duopol
monosatelit)
 strategii de tip Bowley (sau strategii de duopol cu dublă dominanţă ori de
duopol non-satelit)
 strategii de tip Bertrand (sau strategii de duopol simetric)
 Firma 2

Comportament de Comportament de
dependenţă dominanţă

Comportament de
Firma 1 Cournot Stackelberg
dependenţă

Comportament de Bowley sau

Stackelberg
dominanţă Bertrand

Încadrarea tipurilor de duopol în funcţie de comportamentul economic reciproc

Situatii Duopolist A Duopolist B Solutii

Lider Secundul
Asimetrice a lui Stackelberg
Secundul Lider

Secundul Secundul a lui Cournot

Simetrice
Lider Lider a lui Bowley

Solutii legale la problemele oligopolistilor au fost studiate in secolul trecut. Solutia

lui Cournot (1801-1877) presupune ca, competenta se stabileste nu in termeni de preturi ci
de cantitati. Analiza se refera la un duopol, chiar daca rezultatele sale sunt generalizabile
pentru majoritatea companiilor. Fiecare duopolist, tinand cont de cantitatea pe care o
produce concurenta, calculeaza cantitatea pe care trebuie sa o produca pentru a-si
maximiza beneficiile. Asta va produce o crestere a productiei totale si o diminuare a
pretului pietei, ceea ce va cere un nou calcul pana cand, pentru masuri succesive, ambele
duopoliste, se ajunge la o situatie de echilibru. In rezultatul final vor exista beneficii
extraordinare pentru ambele companii, dar nu atat de mari ca cele care s-au obtinut in
cazul unui acord.

ACESTEA AU FOST CUVINTELE

SALE

Oamenii din aceeasi industrie se

intalnesc de putine ori, chiar daca
este pentru sarbatori si petreceri, fara
ca discutia sa se transforme intr-o
conspiratie impotriva publicului sau
intr-o uneltire de crestere a preturilor.
Este de fapt imposibila impiedicarea
acestor reuniuni prin intermediul unei
legi, care sa fie aplicabila si care sa fie
compatibila cu libertatea si justitia. Dar
daca legea nu poate impiedica ca
oamenii din aceeasi ramura industriala
sa se reuneasca cateodata, cel putin nu
ar trebui sa faca nimic pentru a facilita
acele adunari si mai ales sa le faca
Stackelberg (1905-1946) propune ca fiecare
necesare.
duopolist sa poata activa ca lider sau ca firma
executanta (secundul). Liderul este cel care isi
(Adam Smith, Avutia Natiunilor,
decide independent propriul sau comportament,
Vol.1, Cap.X)
considerand ca este cel mai puternic si ca va
putea impune in fata concurentei acest rezultat.
Secundul este cel care accepta deciziile liderului
ca date si le optimizeaza folosindu-si propriul
comportament. Daca duopolul este asimetric,
adica are un lider si un secund, rezultatul va fi
stabil. Duopolul simetric, in care ambii
activeaza ca secunzi este cazul analizat de
Cournot. Duopolul simetric, in cadrul caruia
ambele companii incearca sa se comporte ca lideri va provoca un razboi al preturilor, care
se va rezolva doar prin abandonul uneia din ele, dand faliment sau acceptandu-si pozitia de
dependenta.

Problema supracererii serveste pentru a explica stabilitatea pretului in oligopol. Daca

un oligopolist isi diminueaza pretul, ceilalti concurenti se comporta in acelasi fel, astfel
incat primul nu-si va putea creste sensibil vanzarile: pentru preturi mai mici decat cele
stabilite, cererea rezulta a fi inelastica. In schimb, daca incearca sa creasca preturile,
ceilalti oligopolisti nu-l vor urma, pentru ca vanzarile se vor reduce puternic: cererea
pentru preturi superioare celui stabilit este foarte elastica. Cele doua forme de manifestare
ale cererii pe marginea pretului stabilit se intalnesc, in sensul ca il mentin stabil.

Duopolul Cournot

 Trăsături generale:
 cei doi duopolişti sunt complet independenţi
- nu există nici un fel de înţelegere între ei

- fiecare îşi urmăreşte maximizarea profitului propriu

- pentru fiecare duopolist există incertitudine cu privire la comportamentul

(deciziile) celuilalt

 cererea, la nivelul duopolului, este de tip Sweezy

- curba venitului mediu este frântă (îşi schimbă brusc elasticitatea la nivelul
preţului de echilibru)

- curba venitului marginal este întreruptă (rămâne constantă) pe o anumită

porţiune, numită interval de variaţie a preţului de echilibru)

 fiecare duopolist are o funcţie de reacţie la deciziile celuilalt (adică îşi

fundamentează deciziile ţinând cont de modul şi gradul în care deciziile
celuilalt îi afectează atingerea scopului propriu)
 p
1 VM 1
Vm E<
pd -1

VM 0

0
Vm Cm
max

pe Cm
min
Cm
E>
pd -1

q
q*

Curba de tip Sweezy a cererii de oligopol

 Explicaţia curbei frânte a cererii de oligopol (duopol, în cazul grafic):

 cazul în care cele două firme reacţionează luând măsuri similare:
1. dacă firma 1 măreşte preţul, atunci şi firma 2 îl va mări (pentru a nu
pierde la cifra de afaceri), ceea ce va anula orice efect în firma 1
(clienţii nu-şi modifică preferinţele pentru cele două firme deoarece
bunurile sunt omogene iar preţul relativ a rămas nemodificat)

2. dacă firma 1 micşorează preţul, atunci şi firma 2 îl va micşora (pentru a

nu i se reduce cererea), ceea ce, iarăşi, va anula orice efect în firma 1(chiar dacă, conform
legii cererii, cererea va spori la ambele firme, aceasta se va produce ca urmare a creşterii
numărului clienţilor şi nu ca urmare a redistribuirii lor între cele două firme)

 cazul în care cele două firme reacţionează luând măsuri contrare (inverse)
sau nu reacţionează:
1. dacă firma 1 măreşte preţul iar firma 2 îl menţine sau chiar în micşorează, atunci
o parte din clienţii firmei 1 se vor deplasa către firma 2, ceea ce indică o creştere a
elasticităţii curbei cererii
 2. dacă firma 1 micşorează preţul iar firma 2 îl menţine, atunci o parte din
clienţii firmei 2 se vor deplasa către firma 1, ceea ce indică, de
asemenea, o creştere a elasticităţii curbei cererii

 Concluzii:
 creşterea preţurilor de către o firmă oligopolistă nu va fi urmată de o
creştere similară a preţurilor de către firmele concurente, ceea ce va conduce
la o cerere elastică deasupra preţului de echilibru
 scăderea preţurilor de către o firmă oligopolistă va fi urmată de o scădere
similară a preţurilor de către celelalte firme, ceea ce conduce la o cerere
inelastică sub preţul de echilibru
 pe zona de ruptură a curbei venitului marginal, nici o modificare a costului
marginal, deci a costului mediu, nu va avea impact asupra preţului, care
manifestă, astfel, o anumită rigiditate la scădere, deşi depinde, cum s-a
arătat, de costul marginal
 Ca urmare a dublului satelism, fiecare duopolist va avea o funcţie de reacţie în
raport cu deciziile celeilalte firme
 de fapt, se urmăreşte variaţia nivelului de producţie al celeilalte firme, nivel
considerat o dată exogenă pentru propriile decizii
 Definiţie: funcţia de reacţie reprezintă nivelul ofertei care maximizează profitul
pentru orice nivel al ofertei firmei concurente
 Definiţie: linia de reacţie (traiectoria de reacţie): curba funcţiei de reacţie
 Să facem următoarele notaţii:
 q1, q2: nivelul ofertei duopolistului 1, respectiv a duopolistului 2
 p1, p2: nivelul preţului duopolistului 1, respectiv al duopolistului 2
 f(q2): funcţia de reacţie a duopolistului 1 la nivelul ofertei duopolistului 2
(deci q1 = f(q2)
 h(q1): funcţia de reacţie a duopolistului 2 la nivelul ofertei duopolistului 1
(deci q2 = h(q1)
 q2

q 2= h(q) 1

E
q*2
q 1= f(q) 2

q1
q*1

Funcţiile de reacţie ale duopoliştilor în duopolul Cournot

 Echilibrul de tip Cournot se stabileşte prin tatonări succesive între duopolişti (prin
ajustarea deciziilor conform funcţiilor de reacţie)
 q2

q 1= f(q) 2

q 2= h(q) 1

q1
2 1 0
q 1 q
1 q 1

Formarea echilibrului de tip Cournot

 Duopolul Cournot are o serie de limite:

 fiecare firmă cunoaşte doar oferta celeilalte firme, nu şi politicile de preţuri
ale acesteia
- aceste politici de preţuri pot contracara eforturile de maximizare ale firmei
care nu este informată cu privire la aceste politici

 funcţiile de reacţie sunt relativ rigide

- această rigiditate poate conduce la întârzieri în reacţii şi, deci, la rezultate
slabe în optimizarea propriului criteriu de comportament economic

Duopolul Stackelberg

 Trăsături generale:
 dintre cele două firme, una este dominantă (lider) iar cealaltă este dominată
(satelit)
 doar firma satelit are funcţie de reacţie (firma lider nu are sau, chiar dacă
are, nu o foloseşte)
 calitatea de firmă dominantă poate fi dobândită pe următoarele căi:
 - una dintre firme are forţă economică mai mare decât cealaltă

- una dintre firme anticipează funcţia de reacţie a celeilalte

- una dintre firme ia decizia privind oferta înaintea celorlalte

firme,obligându-le pe acestea din urmă să se adapteze.

 Mecanismul de stabilire a echilibrului:

 modificarea preţului de către lider se face mai degrabă pe baza modificărilor
apărute în costuri (costul mediu, respectiv costul marginal) decât pe baza
modificărilor apărute în comportamentul celorlalte firme (firmei celeilalte, în
cazul duopolului)
 firma dominantă îşi fixează în mod discreţionar nivelul de producţie care-i
maximizează profitul, iar firma dominată îşi fixează, cu ajutorul funcţiei de
reacţie, nivelul său de producţie care-i maximizează, de asemenea, profitul

 din punct de vedere grafic, pentru orice firmă, profitul este maxim în punctul
de tangenţă dintre linia (curba) de reacţie şi curba izoprofitului
- curba izoprofitului este curba care reprezintă, în fiecare punct al acelaşi
nivel al profitului
q2

q1= h(q) 2

q’2S B

q2= f(q)1
E
q2 C
A
q2S

q1
q’1S q1 C q1S

Formarea echilibrului de tip Stackelberg

  Condiţia analitică de optim a duopolului Stackelberg:
C 2 = λ ( q 2)

Π 1 =VT 1 −CT 1 = p⋅q 1−C1 =q 1⋅ϕ (q1 , q 2 )−η(q 1 )

Π 2 =VT 2−CT 2 = p⋅q2 −C 2=q2⋅ϕ( q 1 , q2 )− λ( q 2 )

Dar q2 =φ (q1 )

Deci , Π 2 =φ( q 1 )⋅ϕ [ q1 , φ(q 1 )]−λ [φ( q1 )]

∂ Π1
max( Π 1 )→ =0 →ϕ+q1⋅φ '−η '=0
∂ q1

∂ Π2
 Din prima ecuaţie
max( Πavem: =0 →ϕ+q 2⋅ϕ '− λ '=0→ϕ+φ⋅ϕ '⋅φ '− λ'⋅φ '=0
2 )→
∂ q2
η'- ϕ
ϕ '=
q1

 Înlocuind în ecuaţia a doua obţinem:

adică , p⋅q 1 +φ⋅( η ' − p )⋅φ ' − λ '⋅φ '⋅q1 =0

 Duopolul Stackelberg are o serie de limite:

 o firmă care este dominantă nu-şi poate păstra în mod permanent acest
statut de lider, deoarece fiecare firmă va încerca să dobândească statutul de
firmă dominantă
 echilibrul de tip Stackelberg este instabil, încercarea fiecărei firme de a
dobândi dominanţa generând conflicte între duopolişti

Duopolul Bowley
 Trăsături generale:
 depăşeşte limita esenţială a duopolului Stackelberg, în sensul că fiecare
dintre duopolişti se comportă (ia decizii) ca şi cum el ar fi firma dominantă
iar celălalt duopolist ar fi firma satelit
- ca urmare, în modelul Bowley, nici unul dintre duopolişti nu-şi foloseşte
funcţia de reacţie
  în modelul Bowley, concurenţa dintre duopolişti nu se mai desfăşoară pe
baza cantităţilor (segmentelor de piaţă) ci pe baza preţurilor
 concurenţa pe baza preţurilor conduce la distrugerea economică a ambilor
duopolişti
- ca urmare, ieşirea din conflict se face prin renunţarea la strategia
concurenţială şi utilizarea unei strategii cooperante

q2

q1= h(q) 2

B E
q2B

q2= f(q)1

q1
q 1B

Formarea echilibrului de tip Bowley

 Mecanismul de stabilire a echilibrului:

 fiecare firmă îşi stabileşte nivelul producţiei (ofertei), considerând că cealaltă
firmă se comportă ca un satelit
- ca urmare, fiecare duopolist pleacă de la echilibrul Cournot şi-şi
maximizează profitul pe baza propriului izoprofit

 în felul acesta, la nivelele de producţie de q 1B, respectiv q2B, echilibrul de

duopol se va forma în punctul E, ceea ce înseamnă o ofertă mult mai mare
decât ar permite echilibrul Cournot, care menţine preţurile stabile
 - ca urmare, între duopolişti se va declanşa o concurenţă la nivelul
preţurilor, pentru a menţine cererea la nivelul necesar maximizării
profitului.

Duopolul Bertrand

 Trăsături generale:
 este un caz particular al duopolului de tip Bowley, şi anume cazul în care
bunurile produse de cei doi duopolişti sunt perfect omogene
 între preţurile celor doi duopolişti pot exista trei relaţii:
1. p1 = p2 : cererea globală se împarte în mod egal între cei doi duopolişti
(q 1 = q2 = q / 2), datorită omogenităţii bunurilor (oferta nu influenţează
cererea)

2. p1 < p2 : toţi clienţii fug de la firma 2 către firma 1 (q1 = q; q2 = 0)

3. p1 > p2 : toţi clienţii fug de la firma 1 către firma 2 (q1 = 0; q2 = q)

 Să stabilim condiţia analitică de echilibru în cazul modelului Bertrand:

Condiţia de bază este:

p1 =f ( p2 ), respectiv p2 =h( p1 )

Π 1 =p 1⋅q 1−C 1 =f ( p 2 )⋅q1 −c̄⋅q 1

Π 2 =p 2⋅q 2 −C2 =h( p1 )⋅q2 −c̄⋅q 2

f '⋅q1 +f =h'⋅q2 +h=c̄

Datorită omogenităţii bunurilor:

f'⋅q 1=h'⋅q 2
 adică, ceea ce pierde o firmă ca urmare a modificării preţurilor, câştigă cealaltă
firmă:

Deci, soluţia optimă este:

f=h=c̄ → p1 = p2 =c̄

V. Strategii concurenţiale – oligopolul diferenţiat

 Definiţie: oligopolul diferenţiat este acel oligopol în care bunurile produse de

oligopolişti nu mai sunt omogene ci se diferenţiază între ele
 oferta influenţează cererea
 modificarea preţului de către o firmă din oligopol nu va fi urmată, neapărat
de modificarea preţului de către celelalte firme din oligopol
- totuşi, întrucât bunurile produse de firmele din oligopol sunt
substituibile, unele modificări ale preţului de către una dintre firme vor
influenţa, totuşi, asupra modificărilor preţului de către celelalte firme din oligopol.

p1 =f (q 1 , q2 ), f' q1 < 0 şi f'q2 ¿ 0

p2 =h(q 1 , q2 ) , h'q 1 <0 şi h'q2 ¿ 0

C1 =ϕ (q1 )

C2 =φ (q2 )

Π 1 =p 1⋅q 1−C 1 =f (q1 , q 2 )⋅q1 −ϕ( q1 )

Π 2 =p 2⋅q 2 −C2 =h( q1 , q 2 )⋅q2 −φ( q2 )

max( Π 1 )→f ' q1⋅q1 + f =ϕ ' q1

max ( Π 2 )→h ' q 2⋅q2 + h=φ ' q2

  Să presupunem o împărţire egală a pieţei între 2 duopolişti:

q1=q 2 =q /2=q∗¿ ¿

1
f '⋅q∗+ p1 =c m
c1m−p 1 c 2m− p2 p 1−c1m f ' p1 '
2 = → 2
= =
h '⋅q∗+ p 2=c m f' h' p 2−cm h ' p2 '

VI. Strategii de cooperare pe piaţa oligopolistă

 Strategiile de cooperare oligopolistă se referă la două modalităţi:

 concentrarea activităţilor
- forme tacite (informale)

- forme explicite (formale)

- cartelul: acord între producători care menţine

individualitatea(personalitatea) fiecărei firme, constând în partajarea pieţelor şi stabilirea
preţului comun (unic)

- principala caracteristică: coordonarea perfectă între firme

- trustul: este asemănător cartelului, cu deosebirea că una dintre

firmele cooperante deţine pachetul de control al acţiunilor

- ca urmare, repartizarea profitului total se va face în funcţie de

ponderea deţinută în acţiunile oligopolului

 stabilirea, de comun acord, de bariere la intrarea pe piaţă

- sunt identice cu cele discutate la concurenţa monopolistă

Forma maxima de intelegere, cea care maximizeaza beneficiile oligopolistilor este cartelul,

un acord intre toti producatorii industriei, care pot avea urmatoarele forme:
  Concurenta fara preturi. Fiecare companie incearca sa imbunatateasca calitatea,
prezentarea sau orice alt factor, dar respectand pretul stabilit de comun acord.

 Impartirea cotelor-parti sau a pietelor. Fiecarei intreprinderi i se distribuie o zona

unde poate sa vanda, i se fixeaza o productie maxima care nu poate fi depasita.

In ambele cazuri situatia se transforma in monopol, beneficiile vor fi maxime si se va

produce pierderea de eficienta studiata in paragraful anterior.

Dar a se pune de acord nu era atat de usor cum credea A. Smith. Daca acordul
consta in impartirea cotelor-parti, nici o intreprindere nu va fi satisfacuta cu ceea ce i se
atribuie, toate vor sa produca mai mult. Daca ceea ce se incearca este fixarea unui pret
comun, intreprinderile cele mai eficiente, cele care dispun de tehnologie avansata ce le
permite sa produca la un cost mai mic, vor face presiuni pentru scaderea pretului, in timp
ce cele mai putin eficiente vor fi partizanele unui pret mare. Din cauza dificultatii acestor
negocieri, o data ce s-a ajuns la un acord va apare o anumita rigiditate, va fi dificila
schimbarea acordurilor pentru adaptare la conditiile schimbatoare ale pieteti. O alta
dificultate aditionala provine din faptul ca, legislatia multor tari interzice practicile
acordurilor si in anumite ocazii s-au putut demonstra si pedepsi anumite industrii pentru
realizarea de propuneri si presiuni de acest tip.

Cea mai buna alternativa la cartel, ce eludeaza toate aceste inconveniente, este suprematia
preturilor. Este o situatie foarte frecventa in lumea afacerilor. Cand exista o piata lider, ce
fixeaza pretul si conditiile ofertei ce sunt acceptate de toti ceilalti fara necesitatea de a
negocia. Exista trei tipuri de companii care se pot inscrie:

 Intreprinderea dominanta, adica cea cu cea mai mare marime, cea mai mare cota de
participare ce se diferentiaza de toate celelalte. Aceasta va fi si cea care va dispune de cele
mai multe informatii, cea care cunoscand conditiile cererii la scara mare va putea estima
pretul cel mai stabil si avantajos.

 Cea care beneficiaza de costuri mai mici pentru a dispune de tehnologia cea mai
avansata. Acest caz rezulta a fi mai stabil daca compania ce fixeaza pretul ar fi una ce
practica costuri mari, pretul ar rezulta si el a fi prea mare si ar fi mai probabil ca situatia
sa denatureze spre un razboi al preturilor.

 Cea care se bucura de prestigiu si respect social. Este frecvent faptul ca un oligopolist,
prin varsta sau formatiunea sa, sa fie considerat de concurentii sai expert si capabil de a
diagnostica conditiile schimbatoare ale cererii, iar acestia ii vor accepta deciziile.

• Cartelul presupune pe o cooperare explicită între firmele care produc un bun

oarecare , mai ales un bun omogen ( ţiţei, benzină, oţel, ciment, aluminiu).
 • Firmele care cooperează în cadru cartelului se înţeleg în legătură cu preţul de
vânzare al produsului. Preţul se stabileşte astfel încât să se maximizeze profitul la
nivelul întregului cartel.

• Obiectivul principal al cartelului este e a maximiza profiturile combinate ale tuturor

membrilor aderenti la intelegere. Exista si intelegeri intre firme oligopoliste pentru
a practica acelasi pret si pentru a imparti piata fie in mod conventional pe anumite
zone, fie dupa preferintele cumparatorilor. In asemenea cazuri, profitul este in
functie de cifra de afaceri si de nivelul costurilor unitare. In general costurile medii
si cele marginale ale firmelor componente sunt diferite.

 Trăsăturile generale ale cartelului:

 toate firmele componente acceptă să acţioneze în comun
 preţul este comun iar nivelul de producţie al fiecărei firme se fixează de
comun acord (ex. OPEC)
 maximizarea profitului se face într-un mod analog monopolului

Maximizarea profitului în cazul unui cartel

• Cartelul este constituit din trei firme; Firma 1, 2 şi 3 .

• 1.Condiţia care maximizează profitul în acest caz:

Vmg = Cmg

• 2. Administraţia cartelului va repartiza fiecărei firme o cotă de producţie în funcţie

de costurile marginale, astfel încât firma cu cele mai mici costuri marginale va
obţine cae mai mare cotă.

• 3. Preţul de vânzare se va stabili ca şi în cazul unui monopol, în funcţie de cantitatea

optimă pe total cartel QE şi de cererea exprimată pe piaţă de cumpărători, pe grafic
dreapta D.

• 4.Profitul total ( al cartelului) va fi repartizat fiecărei firme în funcţie de mai multe

criterii ( diferite de la un cartel la altul):

 potenţialul productiv şi de comercializare

 ( firma care vinde mai mult va obţine un profit mai mare)

 forţa contractuală a fiecărei firme . Firma care are o putere mai mare de negociere (
de influenţă sau de manipulare) va obţine o cotă mai mare din profit, fără să fie în
acelaşi timp firma care vinde sau produce cel mai mult.
  Stabilirea echilibrului economic al cartelului

VT=f (q 1 +q 2 )

CT=CT 1 +CT 2 =h( q1 )+ ϕ(q 2 )

Π T =f (q 1 +q 2 )−h(q 1 )−ϕ(q 2 )

∂ΠT ∂ ΠT
max( Π T )→ =0 şi =0
∂q 1 ∂q 2

f ' q =h 'q1
1 f ' q =h ' q2 , deoarece, la preţ unic, venitul marginal va fi unic
1
f ' q =ϕ ' q 2
2

p
VM
2
Cm
Vm
1
Cm

p Cm

q
q 2 q 1 q = q1 + q 2

Formarea echilibrului în cazul cartelului

Destrămarea unui cartel:

• În cadrul cartelului apar conflicte cel puţin din următoarele mtive:

 • - firmele au talie diferită şi eficienţă diferită

• - firmele au interese diferite

• - la un moment dat firmele mari din dorinţa de a obţine un profit mai mare vor
vinde mai mult şi cu preţuri mai mici , pe baza unor costuri mai reduse.

– În acest fel, oferta totală creşte , preţul se micşorează, iar scopul pentru care
s-a constituit cartelul nu mai este atins.

– Concurenţa între firme reîncepe , uneori acest lucru duce ori la un război al
preţurilor din care nici o firmă nu câştigă nimic, ori la noi înţelegeri între
firme , pe alte baze - ceea ce înseamnă constituirea a noi carteluri sau a altor
forme se înţelegere.

Cel mai ilustrativ exemplu modern de cartel este OPEC (Organizaţia Ţărilor
Exportatoare de Petrol ).Dacă în anii ’70 organizaţia a fost foarte eficientă pe piaţa
petrolului, reuşind să controleze oferta globală şi preţurile ( de exemplu în anii 1973 – 1974,
în numai şase luni, preţul mondial la petrol a crescut de la 2,5$ la 11$ pe baril, pentru a
ajunge la începutul anilor ’80 la aproximativ 34$ pe baril ), după 1980 influenţa acestuia a
început să se erodeze. Prin urmare, ponderea în producţia mondială de petrol a ţărilor
membre OPEC a scăzut de la 53,5% în 1973 la 34% în 1993. Cu toate acestea, ele continuă
să deţină controlul asupra unei părţi inseminate din această piaţă.

Deşi există opinii conform cărora un cartel odată constituit tinde să se comporte
asemănător monopolului, din cele prezentate mai sus putem concluziona că aceste
înţelegeri sunt greu de menţinut pe termen lung.
“ Pericolul” destrămării lor în timp vine din mai multe direcţii:
- profiturile substanţiale însuşite de membrii cartelului exercită o puternică atracţie 
pentru alţi producători, iar prevenirea intrării lor pe piaţă devine imposibilă pe
termen lung în absenţa unor bariere naturale la intrare;
- diferenţele de costuri fac mai dificil un acord asupra preţurilor, mai ales în cadrul
oligopolurilor diferenţiate;
- tentaţia unor firme de a ieşi din înţelegerea stabilită şi de participa la competiţie
este cu atât mai puternică cu cât ele dispun de un avantaj de cost şi interesul
individual îl domină pe cel comun;
- cu cât numărul firmelor este mai mare, cu atât acceptarea unor concesii este mai
dificilă.

 Alte forme de cooperare oligopolistă pot fi:

 coluziunea:
- este cazul în care firmele oligopoliste convin să aibă o politică comuna doar
în domeniul fixării preţurilor
 - stabilirea nivelului producţiei rămâne la latitudinea fiecărei firme

- nivelele de producţie nu vor mai fi optimizate la nivelul ansamblului(ca în

cazul cartelului) dar şi constrângerile aferente sunt mai mici

- acordul de coluziune este însoţit de:

- partajarea pieţelor

- clauze de non-agresiune

 preţul director:
- este o variantă de coluziune

- preţul comun nu mai este rezultatul unui acord între parteneri ci este fixat
de către unul dintre aceştia

- există mai multe situaţii posibile:

- oligopolul asimetric (o generalizare a modelului Stackelberg)

- controlul preţului este deţinut de firma dominantă

- un număr mic de firme se înţeleg asupra preţului pe care-l impun

celorlalte firme din oligopol

- rolul de firmă care stabileşte preţul director este stabilit, pe rând, de

către diverse firme din oligopol.

Situaţia preţului director

• Această situaţie presupune existenţa în cadrul unei branşe a unui număr restrâns de
firme dintre care una realizează un volum mare de producţie, celelalte firme fiind
de mici dimensiuni.
• Prima firmă va avea poziţia de firmă dominantă şi va stabilii preţul produsului pe
piaţa fără să consulte celelalte firme, luând în considerare propriul punct de optim,
adică acel nivel al producţiei care îi permite să obţină profituri maxime: Cmg = V
mg; P : Q optimă şi cererea pieţei
• Celelalte firme sunt în situaţia de firme dominate. Ele sunt nevoite să accepte preţul
impus de firma dominantă , nu vor obţine profituri corespunzătoare. Unele vor
părăsi branşa.

 Alte determinaţii ale comportamentului oligopolist:

 cel mai adesea, criteriul de comportament economic oligopolist nu este
maximizarea profitului ci maximizarea cifrei de afaceri:
 - sacrificarea profitului pe termen scurt poate aduce avantaje mai mari pe
termen lung

- uneori, este mai important ca profitul celorlalte firme să scadă decat

profitul propriu să crească

- cucerirea şi stăpânirea pieţei se fac prin creşterea cifrei de afaceri şi nu prin

creşterea profiturilor

 negocierile şi înţelegerile între firmele oligopoliste se fac pe baza forţei

contractuale (bazată pe cifra de afaceri, deci pe segmentul de piaţă deţinut)
- adesea, nici măcar cifra de afaceri nu este indicatorul relevant ci
dinamica ei, care exprimă dinamica forţei contractuale

 separarea dintre proprietate şi management (Baumol şi Galbraith)

- proprietarul este interesat de profit

- managerii sunt interesaţi de cifra de afaceri

- cucerirea şi stăpânirea pieţei se fac prin creşterea cifrei de afaceri şi nu prin

creşterea profiturilor.

VII. Conglomeratul

 Definiţie: Forma de oligopol constituită doar pe criteriul diversificării (şi, deci, al

limitării) riscului.
- între firme nu există legături tehnologice (nici pe orizontală nici pe verticală)

 Puterea de piaţă specifică conglomeratului se numeşte putere de conglomerat şi poate

fi dobândită pe următoarele căi:
 subvenţia în cruce: profitul obţinut pe o piaţă subvenţionează pierderile de pe
o altă piaţă
 tolerare reciprocă: agenţii care se întâlnesc pe mai multe pieţe de menajează
reciproc (pact tacit de non-agresiune)
 schimburi preferenţiale: schimburile se produc, în proporţie majoritară, între
firmele din conglomerat
- ceea ce este echivalent cu o formă sui-generis de barieră la intrare

 Diversificarea activităţii în conglomerat este generată de:

 dispersarea acţionariatului (ceea ce conferă putere de decizie sporită pentru
manageri)
 necesitatea utilizării excesului de capacitate
 necesitatea limitării şi acoperirii riscului
 VIII.Exemple
Contributia IMM-urilor autohtone  la Produsul Intern Brut al României este sub
jumatate din media occidentala. Daca Finlanda este numita tara celor 1.000 de lacuri,
Elvetia – tara celor 26 de cantoane, Romaniei i se poate zice tara celor 20 de oligopoluri.
Un studiu al Bancii Nationale arata ca, desi 72,8% din companiile nefinanciare romanesti
sunt intreprinderi mici si mijlocii, 60% din valoarea adaugata bruta se realizeaza in sfera
corporatiilor, în timp ce în Statele Unite peste 90% din PIB se creeaza in sfera
intreprinderilor mici şi mijlocii.
Daca Romania, o piata cu 22 de milioane de consumatori, are 500.000 de companii,
Polonia, cu 38 de milioane, ar trebui sa aiba cel mult un milion de firme.Dar,  polonezii au
peste 3 milioane de companii, iar la noi se verifica definitia oligopolului: acea structura a
pietei in care exista un numar mic de producatori (ofertanti) si un numar mare de
cumparatori.
Ciocolata - categorie in care intra tabletele, batoanele, napolitanele invelite in ciocolata,
figurinele si produsele de sezon – reprezinta unul dintre segmentele cele mai importante ale
pietei de bunuri de larg consum. Ciocolata apartine pietei de oligopol si  este dominata de
patru mari jucatori care concentreaza peste 90% din sector. Producatorul
autohton Kandia-Excelent detine intre 30% si 40%, iar Kraft Foods Romania, intre 30% si
35%. Companiei Supreme Chocolat ii revin aproximativ 25%, iar firmei Heidi Chocolats
Suisse, aproximativ 7%.