UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MECANICA

REFAERAT
PIATA VALUTARA IN ROMANIA

STUDENT:RAIA CRISTINA
ANUL IV IEI

DROBETA TURNU –SEVERIN

2021
Crearea unei piete valutare in Romania a devenit posibila abia dupa decembrie 1989,
aceasta fiind initial o piata interbancara, functionand pe baza mecanismelor licitatiei,
prin care s‑ a urmarit stabilirea unui raport real de schimb intre leul romanesc si
dolarul american, iar prin intermediul acestui curs, a unui raport real de schimb fata de
cursul celorlalte valute – de schimb, convertibile si neconvertibile.

Dupa data de 5 august 1991 au fost infiintate casele de schimb valutar, unde
persoanele fizice au posibilitatea sa faca operatiuni de schimb valutar, in conditii ceva
mai limitative privind cumpararea de valuta, dar mai permisive pentru vanzarea
acesteia.

Mecanismul pietei de licitatie, care avea ca obiect central formarea cursului de schimb
prin metoda fixing‑ ului la Banca Nationala, prezenta o serie de dezavantaje:

bancile actionau doar in contul clientilor (ca brokeri), neavand un rol activ in definirea
cursului de echilibru;

cursul era fix, fiind valabil pentru 24 de ore;

se stabilea doar un curs spot (la vedere);

clientii bancilor nu aveau posibilitatea alegerii dintre mai multe cursuri de schimb pe
acela care era mai avantajos pentru ei.

Pentru eliminarea acestor inconveniente, la data de 1 august 1994 a intrat in functiune

piata valutara interbancara, care, impreuna cu piata valutara pentru persoanele fizice,
formata din casele de schimb valutar, alcatuiesc cele doua segmente ale pietei valutare
din Romania.

Piata valutara interbancara este o piata continua, in cadrul careia se efectueaza

vanzari si cumparari de valute pe baza monedei nationale, la cursuri de schimb
determinate de piata. Clientii (agentii economici) adreseaza cererea lor de
vanzare‑ cumparare de valuta bancilor economice autorizate. Pe baza acestor cereri de
vanzare‑ cumparare, bancile respective vor oferi un pret de vanzare (pretul cerut, sau
„ask”), la care clientii pot cumpara de la banca sau un pret de vanzare a valutei (pretul
oferit, sau „bid”), la care clientii pot vinde bancii valuta.

Principiile de operare pe aceasta piata sunt urmatoarele:

concentrarea la bancile comerciale autorizate a ordinelor de vanzare‑ cumparare de

valuta;

obligatia bancilor de a „face piata” (in limba engleza: „market maker”), oferind la
solicitarea clientilor lor (agenti comerciali), preturi de vanzare si, respectiv, de
cumparare a valutelor;
Extinderea sferei operatiunilor efectuate, adica posibilitatea de a efectua, alaturi de
operatiunile la vedere (spot), si operatiuni la termen (forward).

La aceasta piata participa si Banca Nationala a Romaniei, care are urmatoarele obligatii
in organizarea si functionarea pietei valutare interbancare:

-reglementarea si supravegherea pietei valutare;

-autorizarea intermediarilor de a opera pe aceasta piata si supravegherea lor;

-participarea in mod nemijlocit pe piata valutara, in scopul punerii in aplicare a politicii

valutare si protejarii monedei nationale;

-publicarea zilnica a cursului de referinta a leului, in raport cu monedele straine.

In ceea ce‑ i priveste pe intermediarii care opereaza pe piata valutara din Romania,
Regulamentul valutar emis de Banca Nationala a Romaniei prevede ca acestia sa fie, in
prealabil, autorizati de B.N.R., acordarea acestei autorizatii fiind conditionata de
indeplinirea unor conditii specifice calitatii de broker sau dealer. Aceste conditii minime,
care trebuie sa fie indeplinite pentru participarea pe piata valutara ca intermediari
autorizati, sunt urmatoarele

a) existenta unui capital social adecvat;

b) existenta unei autorizatii de functionare (nu poate fi autorizata participarea pe

piata valutara a intermediarilor fata de care a fost initiata procedura legala de
reorganizare si lichidare judiciara);

c) existenta unei structuri organizatorice distincte si a unui spatiu specific, adecvat

pentru activitatea de intermediere valutara;

d) existenta unor norme proprii care sa reglementeze:

‑ procedurile de lucru cu clientii;

‑ relatiile cu alti intermediari;

‑ competentele si limitele valorice pana la care se poate manifesta fiecare arbitrajist,

precum si limitele de lucru cu ceilalti intermediari autorizati;

‑ penalitatile convenite in relatia cu clientii, precum si cu alti intermediari autorizati, in

cazul nerespectarii termenelor de decontare a tranzactiilor;

‑ sistemul de evidenta contabila a operatiunilor valutare;

e) desemnarea personalului implicat in activitatea de schimb valutar;

f) existenta unor relatii de corespondent, stabilite prin conturi deschise in

strainatate;

g) existenta unui sistem operational specific.

In prezent, piata valutara interbancara din Romania prezinta urmatoarele caracteristici:

in calitate de intermediari opereaza doar bancile comerciale si casele de schimb valutar,
bancile comerciale ocupand locul principal;

principalele operatiuni efectuate pe aceasta piata sunt cele la vedere (spot) si cele la
termen (forward); in ceea ce priveste cursurile spot (la vedere), acesta se prezinta sub
trei forme:

cursul afisat, care este un curs indicativ al bancii si care ramane, in principiu,
neschimbat in cursul unei zile;

cursul cotat, care este un curs efectiv (cel la care banca incheie tranzactiile) si care
fluctueaza pe tot parcursul zilei;

‑ cursul de referinta, care se stabileste de Banca Nationala a Romaniei la sfarsitul

programului zilnic de lucru si care reprezinta media ponderata a cursurilor zilei
respective din sistemul bancar.

intermediarii erau solicitati sa coteze si sa afiseze in permanenta, in timpul orelor de

functionare a pietei valutare interbancare, cursurile de schimb pentru cel putin sase
valute: USD, GBP, DEM, FRF, CHF, ITL

metoda de cotare practicata este cea directa;

pentru cotatiile la termen sunt stabilite cursuri pentru cel putin trei scadente: o luna,
trei luni si sase luni;

marja dintre cursurile de vanzare si cele de cumparare se stabileste liber, pe piata

valutara interbancara;

intermediarii autorizati sa participe pe piata valutara interbancara au obligatia sa

coteze, atat pentru clientii lor, cat si pentru intermediari autorizati, cursuri ferme sau
informative, la solicitarea acestora. Cotatia ferma reprezinta, in esenta, un pret care
angajeaza in mod neconditionat banca. In situatia in care cotatia ferma este acceptata
de un client, tranzactia se considera a fi incheiata si se executa neconditionat.

Bancile pot efectua si operatiuni de schimb valutar la un curs limitat, care nu este
altceva decat un curs limita pana la care un client poate solicita efectuarea unei
operatiuni. De exemplu, intelesul termenului „limitat” este urmatorul:

in cazul unui ordin de vanzare: „vindeti cu cel putin…”

in cazul unui ordin de cumparare: „cumparati cu cel mult…”

In cazul ordinelor la curs limitat, clientii bancilor trebuie sa specifice pentru ce perioada
de timp sunt valabile aceste ordine (adica numarul de zile).

Operatiunile de vanzare‑ cumparare de valute sunt efectuate de banci atat in contul

lor, pentru mentinerea sau constituirea unei anumite structuri a propriilor depozite in
valuta, cat si in contul clientilor – persoane juridice.

Exemple de tranzactii pentru care se dispune sau s-a efectuat plata:

Importuri de bunuri (avansuri, plati la livrare, plati dupa livrare);

Transport de bunuri sau persoane pe modalitati de transport: transport feroviar, auto,
maritim, fluvial sau aerian;

Constructii si antreprenoriat in Romania sau strainatate;

Investitii directe in capitalul social al unei firme din strainatate (participare la capitalul
social de 10% sau mai mult);

Lichidarea investitiilor nerezidentilor;

Donatii, mosteniri sau alte transferuri contraprestatie;

Comisioane aferente creditelor de la nerezidenti;

Avans leasing financiar;

Dobanzi aferente creditelor de la nerezidenti;

Rate de capital aferente creditelor primite de la nerezidenti. Se va inscrie termenul

(pana la un an inclusiv sau peste un an) si tipul creditului (credit financiar sau credit
comercial, leasing financiar s.a.);

Dividende;

Dobanzi aferente valorilor mobiliare (obligatiuni si altele) emise de rezidenti;

Credite acordate nerezidentilor. Se va specifica termenul (pana la un an inclusiv sau

peste un an) si tipul creditului acordat (credit financiar). Se va completa „credit
investitie directa” daca intre creditor si debitor exista o relatie de investitie directa
(detinerea de 10% si peste din capitalul social);

Achizitionarea de valori mobiliare emise de nerezidenti, specifice pietei de capital

(cumpararea de actiuni reprezentand pana la 10% din capitalul social, obligatiuni sau
alte titluri de credit cu scadenta initiala, de regula, mai mare de un an) sau ale pietei
monetare (efecte de comert, instrumente derivate, titluri de stat, precum si orice alte
valori mobiliare cu scadente initiale, de regula mai mici de un an);

Rascumparari de valori mobiliare romanesti, instrumente ale pietei de capital sau ale
pietei monetare.

Scopul cumpararii de valuta este:

Operatiune valutara curenta;

Operatiune valutara de capital reprezentand:

 Investitie directa;

 Credit si imprumut financiar;

 Credit legat de comertul international in care participa un rezident;

 Operatiune cu instrumente financiare tranzactionate in mod curent pe piata de

capital;
 Operatiune cu instrumente financiare tranzactionate in mod curent pe piata
monetara;

 Operatiune cu unitati ale organismelor de plasament colectiv;

 Alta operatiune valutara de capital.

 Alta operatiune valutara.

Scopul vanzarii de valuta se completeaza numai de catre nerezidenti, persoane fizice,

juridice si alte entitati.

Bibliografie
Isărescu, M., - Reflecţii economice. Pieţe, bani, bănci, Editura Expert, Bucureşti, 2001.