Adela Xenopol

Începuturile presei feminine românești

Adela Xenopol (1861, Iași – 1939, București) a fost o femeie de

cultură, militantă pentru drepturile femeii și o jurnalistă
inovatoare. Părinții ei au fost Dimitrie Xenopol, dintr-o veche
familie anglo-saxonă, şi Maria Vasiliu, iar frații săi: renumitul
istoric Alexandru D. Xenopol și diplomatul Niculae Xenopol. Ea
a studiat la Sorbona şi la Collège de France din Paris, devenind o
femeie foarte educată, „o mare idealistă și visătoare, înzestrată
cu toate însușirile intelectuale”. La acest orizont cultural au
contribuit și numeroasele ei călătorii prin lume, care i-au oferit și
ocazia de a cunoaște problemele feminismului universal și ale
celui românesc, în special.

Adela Xenopol și-a susținut convingerile feministe activând constant în cele mai reprezentative
asociații feministe ale epocii, de exemplu, în Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române,
ea era una dintre liderele filialei din Iaşi. A contribuit la întemeierea acestei filiale în toamna
anului 1910 și a colaborat cu alte lidere feministe, precum Olga Sturdza-Mavrocordat, Elena
Meissner, Ella Negruzzi. Obiectivele asociaţiei erau sociale, educative, culturale (înfiinţarea de
şcoli de fete, cămine, cantine). La cel de-al treilea congres al Societății Ortodoxe Naționale a
Femeilor Române, care a avut loc la Iaşi, în noiembrie 1913, Adela Xenopol a evocat
personalitatea Mariei Flechtenmacher, care a condus revista „Femeia română” şi a iniţiat multe
acţiuni de binefacere.
Activitatea de jurnalistă a Adelei Xenopol a început cu articole
publicateîn revista „Femeia Română”, iar din 1896 a fondat și a
condus revista lunară „Dochia” (mai 1896–aprilie 1898),
„revista femeilor române”, al cărei obiectiv era răspândirea
ideologiei și a literaturii feministe.
În primul articol-program al publicației, Adela Xenopol
sublinia că: Revista „Dochia” este menită să apere, să
susţină şi să cerceteze drepturile femeii, atât cât i se pot
înlesni prin mijloacele şi nevoile ţării. “[…] Încep cu femeia în
Istoria românilor, pentru a dovedi că ea a fost vrednică în
toate timpurile, apoi voi păşi în literatură, muzică, teatru, şi
pentru a împlini întreg acest cadru, voi da luminei, rând pe
rând, toate frumuseţile din trecut şi actuale.”

VASILIU ANDA
În primul număr al revistei „Dochia”, Adela Xenopol a publicat şi
eseul Emanciparea femeii române, în care critica rânduielile
sociale, în special obiceiul de a ţine femeile în harem, dreptul lor
de a ieşi în oraș numai însoțite. Ea scria: Am spus că majoritatea
femeilor noastre sunt sclave şi păpuşi, noroc că multe din ele prin
minţi sănătoase, citire şi pilde vrednice, cari ne vin din ale ţări, au
ajuns a dovedi că şi la noi femeea poate mai mult decât se crede şi
vom dovedi-o.
Majoritatea articolelor publicate de Adela Xenopol în revista
„Dochia” au tematică feministă, în care analiza, comenta și
propunea soluții în diverse domenii ale vieţii femeilor: legislaţie,
administraţie, politică, literatură, istorie, artă: Femeea în istoria
română, Drepturile femeei, Un drept asupra femeii, Actorii noştri,
Şah, la rege, Bardul de la Mirceşti, Muzica în şcolile noastre, Femeea română la 1800 şi
Funcţionarismul şi profesoratul, O cerere dreaptă şi Două portrete, Un drept usurpat femeii,
Educaţia femeii, Educaţiunea, Ţăranul, Dl. Simon şi emanciparea femeii, Care e viitorul unui
popor, Femeea de azi și femeea de mâine, Dreptul la vot femeii.

După Primul Război Mondial, Adela Xenopol a reușit să

mobilizeze aproape toate scriitoarele din țară, iar în anul 1925, la
19 februarie, împreună cu Margareta Miller-Verghy și
Izabela[Sadoveanu ca vicepreședinte, au întemeiat Societatea
Scriitoarelor . Pe lista fondatoarelor sunt menţionate 26 de
scriitoare şi de jurnaliste, precum Izabela Sadoveanu, Constanţa
Hodoş, Natalia Negru, Sofia Nădejde, Aida Vrioni ș.a.
La un an după întemeiere, liderele asociaţiei și-au inaugurat
revista, în care găsim scrieri ale tuturor membrelor și ale altor
scriitoare consacrate: Hortensia Papadat-Bengescu, Aida Vrioni,
Claudia Millian, Ticu Arhip, Agatha Grigorescu, Alice
Gabrielescu, Sanda Movilă, Maria Cunţan ş.a. Publicaţia s-a numit: „Revista Scriitoarei”, iar
primul număr a apărut în luna noiembrie 1926.
Încă din primul număr al revistei, în articolul La merit egal, drept egal, Adela Xenopol sublinia
meritele sociale, profesionale, intelectuale ale scriitoarelor și revendica drepturi politice pentru
aceste femei, iar într-un alt material – Să sperăm în mai bine – își exprima speranțele pentru
viitor.

VASILIU ANDA