IGIENA AERULUI

Atmosfera este un amestec de gaze şi vapori de apǎ, ce se menIine ca un

înveliş în jurul pǎmântului. Din punct de vedere al caracteristicilor fizico-
chimice, atmosfera este neomogenǎ şi se împarte în zone distincte:
• troposfera: cuprinde 75% din masa de aer şi 90% din vaporii de apǎ; se
întinde pânǎ la o înǎlIime medie de 10 km. Se caracterizeazǎ printr-o
constanIǎ a proprietǎIilor chimice şi o mare variabilitate a proprietǎIilor
fizice. Presiunea şi temperatura scad proporIional cu altitudinea, la limita
troposferei temperatura fiind de minus 60°C.
• tropopauza
• stratosfera: se întinde pânǎ la o înǎlIime de 50 km şi cuprinde stratul de
ozon ce protejeazǎ Terra de radiaIiile ultraviolete solare cu lungimi de
undǎ mici. Presiunea scade în continuare, dar temperatura creşte cu
altitudinea, la limita superioarǎ a stratosferei temperatura fiind de
aproximativ 4°C.
• stratopauza
• mezosfera: se întinde pânǎ la o înǎlIime de aproximativ 100 km.
Presiunea şi temperatura scad cu altitudinea, la limita superioarǎ
întâlnindu-se valori sub minus 70-80°C.
• mezopauza
• termosfera: se întinde pânǎ la limita externǎ a atmosferei. Presiunea
este în scǎdere, dar temperatura creşte. Se mai numeşte şi ionosferǎ,
datoritǎ predominanIei elementelor atmosferice sub formǎ ionicǎ.
Asupra omului influenIa cea mai puternicǎ şi imediatǎ o exercitǎ troposfera,
atât prin proprietǎIile fizice, cât şi prin compoziIia sa chimicǎ. Organismul
uman percepe modificǎrile în compoziIia aerului fie prin prisma diferenIelor de
presiune parIialǎ ale gazelor, fie prin prisma modificǎrii concentraIiei acestora.
12

1. COMPOZIŢIA CHIMICǍ A AERULUI

Aerul este alcǎtuit dintr-un amestec de vapori de apǎ şi gaze, în proporIii

aproape constante: azot (N) – 78,09%; oxigen (O2) - 20,7-20,9%; bioxid de
carbon (CO2) – 0,03-0,04%; vapori de apǎ, gaze rare (ozon, argon, xenon,
cripton,
hidrogen etc.)

A. Oxigenul

În aerul atmosferic oxigenul se gǎseşte în cantitate relativ constantǎ, prin faptul

cǎ producerea oxigenului este echilibratǎ de consumul acestuia. Pǎtrunderea
oxigenului în organism se face prin aparatul respirator, difuziunea în organism
realizându-se la nivelul membranei alveolo-capilare, cu o grosime de 1,75 µm
şi o suprafaIǎ de 90 m2. În aerul atmosferic, la o presiune de 760 mm Hg,
presiunea parIialǎ a oxigenului este de 160 mm Hg, dar la nivelul alveolei
pulmonare este de 100 mm Hg. În sângele venos din capilarele membranei
alveolare presiunea parIialǎ a oxigenului este de 40 mm Hg, realizându-se o
diferenIǎ de presiune de 60 mm Hg, care permite realizarea schimbului, cu
saturarea totalǎ a hemoglobinei cu oxigen în 0,3 secunde. Deficitul de
oxigenare la nivelul plǎmânului produce starea de hipoxie, anoxemie sau
anoxie, caracterizatǎ scǎ- derea, mai mult sau mai puIin accentuatǎ, a
concentraIiei oxigenului în întregul organism.
VariaIii ale concentraIiei oxigenului din aerul atmosferic, în sensul scǎderii
sau creşterii, se pot întâlni numai în situaIii particulare. Oxigenul poate scade
în încǎperi aglomerate cu aer viciat (18-19%), fântâni (16%), submarine (14%),
mine adânci (13%) sau în urma exploziilor din mine (5%). De asemenea,
presiunea parIialǎ a oxigenului scade direct proporIional cu altitudinea.
Creşterea concentraIiei oxigenului este foarte rarǎ şi se întǎlneşte numai în
condiIiile administrǎrii de oxigen (în scop terapeutic, la scafandri, aviatori,
alpinişti).
Scǎderi de pânǎ la 18% a concentraIiei oxigenului nu produc manifestǎri.
Între 15-18% apar manifestǎri compensatorii: accelerarea ritmului cardiac,
creşterea presiunii arteriale şi local vasodilataIie (consecutiv hipoxiei). La
concentraIii ale oxigenului de 10-15% capacitatea de compensare este
depǎşitǎ şi apar: alcaloza, dispneea şi manifestǎrile nervoase (Iesutul nervos
fiind cel mai sensibil la hipoxie), caracterizate într-o primǎ etapǎ prin excitaIie
şi apoi prin depresie a centrului respirator. La concentraIii sub 8-10% viaIa nu
mai este posibilǎ.
 13

Expunerea organismului la concentraIii crescute ale oxigenului este mai

bine toleratǎ. Administrarea de oxigen pur la presiune normalǎ şi timp limitat
produce scǎderea frecvenIei respiratorii şi a amplitudinii mişcǎrilor respiratorii.
Administrarea de oxigen la presiuni de 2 atmosfere produce leziuni pulmonare
şi nervoase, iar la presiuni mai mari de 3 atmosfere determinǎ moartea, prin
leziuni ale sistemului nervos central (saturarea cu oxigen a scoarIei cerebrale).
Profilaxia se adreseazǎ atât carenIei, cât şi excesului de oxigen.

B. Azotul
În aerul atmosferic are o concentraIie de 78,09%, care se menIine constantǎ
prin circuitul natural al azotului în factorii mediului ambiant (aer, apǎ, sol), şi nu
ia parte activǎ în actul respiraIiei. Inhalat sub presiune poate produce o serie
de manifestǎri, întâlnite în condiIii speciale de muncǎ: scafandri, muncitori din
chesoane.
În timpul activitǎIii sub apǎ, organismul uman este supus unei presiuni
crescute (la fiecare 10 m presiunea creşte cu aproximativ 1 atmosferǎ), care
determinǎ şi creşterea presiunii parIiale a azotului. Acesta pǎtrunde în
organism, este solvit în sânge şi este depozitat, pânǎ la saturare, în Iesuturile
bogate în lipide, mai ales în sistemul nervos şi Iesutul adipos. Pot rezulta douǎ
sindroame: sindromul de compresiune sau narcoza hiperbarǎ şi sindromul de
decom- presiune.
Sindromu/ de compresiune, narcoza hiperbarǎ sau beIia adâncurilor,
evolueazǎ în douǎ faze: de excitaIie şi de inhibiIie. În faza de excitaIie
persoana pierde contactul cu mediul înconjurǎtor, apǎrând euforia,
hiperreflectivitatea, agitaIia, neliniştea, tulburǎrile senzoriale. În faza de
inhibiIie se instaleazǎ adinamia, somnolenIa, hiporeflectivitatea, bradipneea şi
bradicardia. În formele grave este posibil decesul. Sindromul se instaleazǎ cu
atât mai repede cu cât viteza de coborǎre şi adâncimea sunt mai mari, la
adâncimi de 70-100 m apǎrând în câteva secunde.
Sindromu/ de decompresiune poate apǎrea la revenirea la suprafaIǎ. În
cazul scǎderii presiunii, azotul trece din starea solvitǎ în stare gazoasǎ şi se
eliminǎ prin plǎmâni. Dacǎ aceastǎ trecere este mai rapidǎ decât posibilitatea
de eliminare pulmonarǎ, o parte a azotului de acumuleazǎ în sânge şi poate
da naştere la embolii gazoase, localizate în diferite organe, cele mai grave fiind
emboliile din creier, cord şi plǎmân. ApariIia emboliilor gazoase este precedatǎ
de o serie de semne: dureri musculare şi articulare, parestezii, hiperestezie
cutanatǎ sau chiar pareze.
În ultima perioadǎ, pentru a evita aceste accidente, pentru scufundǎri se
folosesc amestecuri de gaze în care azotul este înlocuit cu heliul sau cu
hidrogenul.
14

C. Bioxidul de carbon

În aerul atmosferic CO2 variazǎ în limite strânse între 0,03-0,04%, sursele

generatoare de CO2 fiind în echilibru cu cele de consum. CO2 rezultat în urma
metabolismului la nivel celular este transportat în sângele venos la nivelul
alveolei pulmonare; presiunea parIialǎ a CO2 în sângele venos este de 46 mm
Hg, iar în aerul atmosferic este de 40 mm Hg, ceea ce favorizeazǎ, alǎturi de
coeficientul de difuziune care este de 25 de ori mai mare decât cel al
oxigenului, trecerea sa în aerul atmosferic.
ConcentraIii crescute de CO2 sunt întâlnite în: încǎperi închise, aglomerate
şi neventilate, cu aer viciat (1%), fabricile de bere şi industria zahǎrului (3-
4%),
mine (5-6%), adǎposturi, submarine, fântâni adânci (5-10%).
La concentraIii crescute de CO2, tulburǎrile produse sunt variabile în funcIie
de concentraIie: la 1-2% apare polipneea (CO2 fiind excitant al centrului respi-
rator); la 4% apare dispneea, senzaIia de constricIie toracicǎ; la 5% apar şi
manifestǎri digestive (greIuri, vǎrsǎturi); la 6-7% la manifestǎrile anterioare se
adaugǎ cefalee, vertije, ameIeli; la 8-10% se agraveazǎ manifestǎrile deja
instalate şi apare lipotimia; la 15% apar convulsii tonico-clonice, pierderea
cunoştinței şi decesul; la 20% decesul are loc în câteva minute prin paralizia
centrilor respiratori.
Mǎsurile profilactice constau în instituirea unei ventilaIii corespunzǎtoare a
încǎperilor şi utilizarea mǎştilor de protecIie în locurile periculoase.

D. Vaporii de apǎ

Provin din evaporarea apelor de suprafaIǎ, activitatea vulcanicǎ, evaporarea

apei din sol, respiraIia animalelor şi activitǎIile industriale, fiind prezenIi în
aerul atmosferic în concentraIii variabile. Sunt indispensabili pentru
desfǎşurarea vieIii pe pǎmânt.

E. Alţi compuşi gazoşi

Din compoziIia chimicǎ normalǎ a aerului atmosferic mai fac parte şi alte gaze
în cantitǎIi foarte mici: argon (0,93%), neon )0,0018%), heliu (0,00052%),
kripton (0,0001%), hidrogen (0,00005%), xenon (0,000008%), ozon
(0,000002-
0,000008%)
 15

2. PROPRIETǍŢILE FIZICE ALE AERULUI

Carateristica factorilor fizici ai aerului este marea lor variabilitate, ceea ce

determinǎ modificǎri adaptative ale organismului uman expus acIiunii lor.
Aceşti factori acIioneazǎ în complex, solicitarea organismului fǎcându-se pe
mai multe planuri.

A. Temperatura
Temperatura aerului, ca şi regimul ei zilnic, sezonier sau anual, este
determinatǎ de radiaIia solarǎ. Încǎlzirea directǎ a aerului de cǎtre radiaIia
solarǎ are o pondere redusǎ, fiind apreciatǎ la valori de 0,01-0,02°C. Încǎlzirea
indirectǎ este determinatǎ de cǎldura solarǎ ce se acumuleazǎ la suprafaIa
solului, de unde este cedatǎ aerului atmosferic, acesta se ridicǎ, fiind înlocuit
de mase de aer mai reci şi procesul se repetǎ. În timpul zilei temperatura
evolueazǎ în funcIie de intensitatea radiaIiei solare, cu un minim cǎtre sfârşitul
nopIii şi un maxim în jurul orei 15 00. Temperatura aerului este influenIatǎ şi de:
altitudine (scade cu altitudinea), caracteristicile solululi (solurile calcaroase,
nisipoase se încǎlzesc mai repede), existenIa suprafaIelor de apǎ (timp de
încǎlzire mai mare decât solul), vegetaIie (reIine o parte din radiaIia solarǎ),
nebulozitate, prezenIa centrelor populate (surse artificiale de cǎldurǎ).
SemnificaIii igienico-sanitare:
• factor determinant în procesul de termoreglare al organismului.
Temperatura este un excitant absolut al sistemului de termoreglare,
influenIǎnd direct neuroreceptorii cutanaIi.
• factor ce determinǎ caracterul climatic al zonelor geografice.
• factor generator al curenIilor de aer, cu implicaIii în procesele de poluare
şi autopurificare a aerului.
• factor determinant al morbiditǎIii. Temperaturile scǎzute favorizeazǎ
bolile respiratorii, iar cele crescute bolile digestive, infecIioase şi
parazitare.
Temperatura optimǎ pentru organismul uman este de 18-22°C.

B. Umiditatea

Umiditatea aerului este reprezentatǎ de apa existentǎ în aer sub formǎ de

vapori, picǎturi, cristale. Capacitatea aerului de a accepta vapori de apǎ
depinde de presiunea aerului atmosferic şi de temperatura acestuia, în acest
caz fiind
16

vorba de o relaIie directǎ. Aprecierea umiditǎIii se face utilizând noIiunea de

umiditate relativǎ (raportul procentual dintre umiditatea absolutǎ şi umiditatea
maximǎ la o temperaturǎ datǎ).
Ua
Ur  1 00
Um
Umiditatea absolutǎ este reprezentatǎ de cantitatea de apǎ existentǎ într-un
volum de aer la un moment dat (exprimatǎ în g/m 3). Umidiattea maximǎ
reprezintǎ cantitatea maximǎ de vapori de apǎ pe care o poate primi un volum
de aer la o anumitǎ temperaturǎ (exprimatǎ în g/m3).
Umiditatea aerului este condiIionatǎ de numeroşi factori: suprafeIe de apǎ,
temperaturǎ, curenIi de aer etc. şi prezintǎ variaIii mari în timp şi spaIiu.
SemnificaIii igienico-sanitare:
• factor care influenIeazǎ procesul de termoreglare
• componentǎ a climatului, determinând caracteristici specifice ale
acestuia.
• factor determinant al morbiditǎIii. Climatul umed favorizeazǎ bolile
reumatismale, respiratorii şi infecto-contagioase.
• factor care influenIeazǎ procesul de poluare. Umiditatea crescutǎ
intervine în mod nefavorabil, vaporii de apǎ favorizând reacIiile chimice
dintre diferiIi poluanIi sau formarea de substanIe mai nocive (ex. SO3 +
H2O  H2SO4; NH3 + H20  NH4OH).
Valorile de umiditate recomandate sunt cuprinse între 35-65%, cu un optim
de 50% Ur.

C. Curenţii de aer

CurenIii de aer sunt deplasǎri ale maselor de aer, datoritǎ încǎlzirii inegale a
solului de cǎtre radiaIiile solare. În funcIie de direcIia de deplasare, curenIii de
aer pot fi orizontali sau verticali.
CurenIii de aer orizonta/i sunt deplasǎri ale maselor de aer din regiunile cu
maxim barometric cǎtre cele cu presiune scǎzutǎ, putând fi periodici şi
neperiodici. CurenIii de aer periodici se formeazǎ la limita dintre uscat şi apǎ
(brize, musoni), datoritǎ diferenIei de încǎlzire a apei şi solului.
CurenIii de aer rertica/i sunt generaIi de încǎlzirea maselor de aer. CurenIii
verticali ascendenIi se formeazǎ permanent, cu variaIii de intensitate zilnicǎ
sau sezonierǎ, masele de aer de la suprafaIa solului prin încǎlzire se rarefiazǎ
şi se deplaseazǎ spre altitudine, locul lor fiind luat de mase de aer rece.
CurenIii verticali descendenIi sunt întâlniIi în situaIii topografice şi de încǎlzire
a soluuli particulare, care constuite fenomenul de „inversiune termicǎ”.
 17

SemnificaIii igienico-sanitare:
• factor care influenIeazǎ procesul de termoreglare. CurenIii de aer cu
vitezǎ moderatǎ au acIiune stimulantǎ asupra organismului.
• factor activ al procesului de autoepurare. CurenIii de aer verticali
ascendenIi ridicǎ poluanIii de la nivelul de respiraIie şi îi difuzeazǎ în
straturile înalte ale atmosferei. CurenIii de aer orizontali contribuie la
dispersia poluanIilor şi transportul lor la distanIǎ de sursa de emisie.
• componenIi ai climatului.
În interiorul încǎperilor curenIii de aer trebuie sǎ aibǎ viteze cuprinse între
0,1-0,2 m/s.

D. Presiunea

Aerul atmosferic, prin greutatea sa, exercitǎ o presiune asupra tuturor

corpurilor ce se gǎsesc pe suprafaIa solului, care variazǎ funcIie de gradul de
încǎlzire al aerului şi de curenIii de aer.
VariaIiile de presiune datorate altitudinii exercitǎ efecte directe asupra
organismului prin modificarea dinamicii schimburilor de gaze dintre organism şi
mediul înconjurǎtor. Scǎderea presiunii atmosferice pe mǎsura creşterii
altitudinii este însoIitǎ de scǎderea presiunii parIiale a gazelor, cu efecte mai
ales asupra O2 (proces accentuat şi de scǎderea concentraIiei O 2 la altitudine).
VariaIiile de presiune mari, neregulate, cu amplitudini de 20-40 mm Hg, care au
loc în intervale scurte de timp, nu produc manifestǎri la persoanele sǎnǎtoase,
dar sunt factorii principali în dezechilibrele care apar la persoanele
meteorosensibile (accentuarea crizelor de astm, creşterea tensiunii arteriale
etc.).

E. Electricitatea

Formele de manifestare ale electricitǎIii atmosferice sunt reprezentate de :

aeroionizare, câmpul aeroelectric, câmpul electric terestru şi fenomenele
electrice (consecinIǎ a celorlalte forme de manifestare).

a) Aeroionizarea
Formarea ionilor atmosferici se datoreşte factorilor ionizanIi cosmici (radiaIiile
corpusculare solare, radiaIiile electromagnetice – infraroşii, UV, X şi y) şi
telurici (radiaIiile a,  şi  emise de roci radioactive, energia nuclearǎ, furtunile,
procesele de combustie). Aeroionii determinǎ conductibilitatea electricǎ a
aerului
18

şi diferǎ între ei prin: semnul sarcinii electrice (pozitivi şi negativi), starea de

agregare (gazoasǎ, lichidǎ, solidǎ), dimensiuni (mici şi mari), mobilitate şi
duratǎ de existenIǎ.
AcIiunea biologicǎ a aeroionilor este realizatǎ în principal de aeroionii mici,
efectul fiind diferit în funcIie de sarcina electricǎ. Aeroionii mici pozitivi imprimǎ
mediului intern un caracter acid, cresc metabolismul energetic la nivel celular,
cresc frecvenIa respiratorie şi activitatea sistemului nervos simpatic. Aeroionii
mici negatici creeazǎ un mediu intern bazic, sunt inhibitori pentru serotoninǎ şi
sedativi ai sistemului nervos central, stimulatori ai hipofizei, suprarenalelor,
tiroidei şi sistemului nervos parasimpatic. În general, aeroionii mici negativi
realizeazǎ un mediu calmant pentru organism, iar cei pozitivi un mediu
excitant.

b) Câmpul aeroelectric
Este reprezentat de încǎrcarea electricǎ diferitǎ a aerului în spaIiul atmosferic
senin (+) şi cel de sub calota noroasǎ (-).

c) Câmpul electric terestru

Este diferenIa de potenIial electric existentǎ între suprafaIa solului (-) şi aerul
atmosferic din apropierea solului (+).

d) Fenomenele electrice
Câmpul electric existent permanent în aerul atmosferic, în condiIii de furtunǎ
se poate manifesta prin descǎrcǎri electrice, care au loc între nori (fulgerul)
sau între nori şi obiectele de pe sol cu sarcini electrice diferite (trǎsnetul).

3. POLUAREA SONORǍ
4. POLUAREA SONORǍ

Prin poluare sonorǎ se înIelege prezenIa zgomotului în mediul ambiant, la

intensitǎIi care produc disconfort şi/sau afecteazǎ starea de sǎnǎtate.
Zgomotul reprezintǎ o succesiune şi/sau suprapunere dezordonatǎ de sunete,
cu frecvenIe şi intensitǎIi diferite. Sunetul este definit ca variaIia presiunii
detectatǎ de urechea umanǎ.
Din punct de vedere medical, zgomotul este orice sunet care produce
disconfort organismului uman. Domeniul de audibilitate al analizatorului auditiv
este situat între frecvenIele de 16 şi 16.000 Hz. Organul auditiv are
particularitatea de a rǎspunde logaritmic la creşterea intensitǎIii stimulilor
acustici (legea Weber-Fechner). Pe baza acestei relaIii s-a stabilit o scarǎ de
 19

mǎsurare a intensitǎIii sonore, plecând de la pragul minim de percepIie a

zgomotului (0 dB – intensitate acusticǎ de 0,0002 microbari)) şi ajungând la
pragul superior (130 dB), care marcheazǎ pragul dureros.

A. Sursele de zgomot

Zgomotul poate fi produs de numeroase surse, care acIioneazǎ în majoritatea

cazurilor simultan, realizând „fondul sonor”, cu efect asupra tuturor membrilor
unei colectivitǎIi. În mare, putem diferenIia douǎ tipuri de surse:

a) Surse exterioare
Zgomotul exterior se caracterizeazǎ printr-un caracter permanent, de
intensitate relativ redusǎ şi frecvenIǎ joasǎ. Ţinând cont de tipul de surse de
producere distingem:
• Zgomotul industrial şi cel produs de activitatea de comerI
• Zgomotul produs de activitatea de transport: rutier, feroviar, aerian.
• Zgomotul produs de activitǎIile de construcIie şi reconstrucIie

b) Surse interioare
Zgomotul interior poate fi cel mai constant, indiscret şi penibil, fiind produs de
toate aparatele electrocasnice, instalaIii sanitare şi de cǎtre colocatari.

B. Efectele asupra organismului

AcIiunea zgomotului, ca factor nociv, depinde de intensitatea, durata şi
frecvenIa acestuia şi de factori care Iin de organism: vârstǎ, sensibilitatea
individualǎ, adaptabilitate etc. Zgomotele, fiind percepute selectiv de cǎtre
analizatorul auditiv, acIioneazǎ asupra acestuia (efecte auditive), iar prin
transmiterea informaIiei auditive la nivelul sistemului nervos central
influenIeazǎ întregul organism (efecte extraauditive).

a) Efecte auditive
În raport cu intensitatea zgomotului şi durata de expunere se poate produce:
• oboseala auditivǎ – caracterizatǎ printr-o creştere temporarǎ a pragului
percepIiei auditive, în urma expunerii la un zgomot intens, în care sunt
afectate celulele receptoare ciliate.
20

• traumatismul sonor – poate apǎrea consecutiv expunerii la un zgomot

foarte intens şi constǎ în traumatisme ale timpanului, urechii medii sau
chiar urechii interne, ceea ce poate avea ca efect surditate de percepIie
permanentǎ.
• surditatea profesionalǎ – pierdere definitivǎ şi ireversibilǎ a auzului, în
urma expunerii îndelungate la zgomote, prin producerea de leziuni la
nivelul melcului.

b) Efecte extraauditive
AcIiunea zgomotului asupra întregului organism este complexǎ, la baza acIiunii
stând influenIa zgomotului asupra sistemului nervos central, unde apar
fenomene de excitaIie şi inhibiIie alternativǎ, cu repercusiuni asupra sistemului
hipotalamo-hipofizar. Expunerea la zgomot determinǎ, în prima etapǎ,
creşterea reacIiilor de vigilenIǎ a organismului şi a tonusului simpatic, cu
intensificarea sintezei de hormoni, dupǎ care aceste reacIii diminuǎ.
Sistemu/ nerros. Stresul provocat de zgomot determinǎ scǎderea atenIiei,
apariIia oboselii rapide, cefalee şi vertije, perturbǎri ale somnului (dificultǎIi de
adormire, somn superficial, somnolenIǎ diurnǎ), nevroze, depresii.
Aparatu/ cardiorascu/ar. În momentul expunerii la zgomot apare o
vasoconstricIie capilarǎ care dureazǎ cât acIiunea zgomotului; tensiunea
arterialǎ creşte uşor, mai ales cea diastolicǎ.
Aparatu/ respirator. Zgomote cu intensitatea peste 70 dB produc
accelerarea ritmului respirator, mişcǎri respiratorii scurte, amplitudine toracicǎ
redusǎ.
Aparatu/ digestir. Zgomote peste 70 dB determinǎ diminuarea
peristaltismului, secreIie gastricǎ crescutǎ, favorizând maladia ulceroasǎ.

C. Mǎsuri de prevenire şi combatere

Combaterea zgomotului cuprinde mǎsuri complexe, care au ca scop limitatea
nivelului la zgomot la valori la care acesta nu constituie factor de disconfort
pentru populaIie, care pot fi grupate în:
• mǎsuri urbanistice – cuprind sistematizarea centrelor populate şi
zonarea corectǎ.
• mǎsuri tehnice – care se adreseazǎ surselor de zogmot.
• mǎsuri organizatorice – în principal în ceea ce priveşte reglementarea
transporturilor şi a activitǎIilor de construcIie.
• mǎsuri educative.
Conform legislaIiei în vigoare (Ordinul Ministerului SǎnǎtǎIii 536/1997),
nivelul de zgomot echivalent continuu (Lech), mǎsurat la 3 m de zidul exterior al
locuinIei
 21

la o înǎlIime de 1,5 m, nu trebuie sǎ depǎşeascǎ 50 dB în timpul zilei, pentru

ca în timpul nopIii sǎ fie de maxim 40 dB. În interiorul locuinIei, L ech, mǎsurat
cu ferestrele închise, nu trebuie sǎ depǎşeascǎ 35 dB în timpul zilei şi 25
dB în
timpul nopIii.

5. POLUAREA CHIMICǍ

Poluarea este definitǎ, de cǎtre OMS, ca fiind prezenIa unor substanIe strǎine
de compoziIia normalǎ a aerului sau variaIii importante ale concentraIiei
componenIilor sǎi, care pot produce, direct sau indirect, afectarea stǎrii de
sǎnǎtate, depistabilǎ la nivelul cunoştințelor actuale. Poluarea atmosfericǎ are
o importanIǎ deosebitǎ, deoarece aerul este unul din cei mai rapizi vectori ai
substanIelor poluante, cu impact continuu şi pe o suprafaIǎ mare a
organismului. PoluanIii atmosferici cuprind o gamǎ variatǎ de substanIe,
diferite din punct de vedere al: naturii, stǎrii de agregare (vapori, gaze,
particule în suspensie) şi
efectelor asupra organismului uman.

A. Surse de poluare

PoluanIii atmosferici pot proveni din:

a) Surse natura/e, care sunt dispersate pe întreaga suprafaIǎ a pǎmântului:
• eroziunea solului – genereazǎ particule în suspensie.
• erupIiile vulcanice – produc CO, CO2, oxizi de sulf, amoniac, particule în
suspensie.
• incendiile spontane ale pǎdurilor – polueazǎ atmosfera temporar, dar cu
intensitate mare. Din arderea lemnului rezultǎ CO2, funingine, hidrocar-
buri etc.
• descompunerea naturalǎ a materiilor organice – genereazǎ amoniac,
hidrogen sulfurat, metan în concentraIii care produc disconfort olfactiv.
• polenul.
b) Surse artificia/e, care în marea lor majoritate sunt amplasate în marile
centre populate:
• procesele de combustie în instalaIii fixe – constituie principala modalitate
de obIinere a energiei termice, electrice sau mecanice şi sunt
rǎspunzǎtoare de cele mai mari cantitǎIi de poluanIi emişi în atmosferǎ.
Din procesele de ardere rezultǎ: oxizi de sulf, oxizi de azot, oxizi de
carbon (CO2 şi CO), aldehide şi acizi organici, hidrocarburi policiclice
aromatice (HPA), funingine, pulberi.
22

• transporturile (procesele de combustie în instalaIii mobile) – eliminǎ

aceeaşi poluanIi, dar prezintǎ un risc mai mare prin faptul cǎ emisiile
poluanIilor se fac la nivelul solului, zona de acIiune asupra organismului
uman.
• procesele industriale – genereazǎ poluanIi foarte diverşi, existând o
anumitǎ predominenIǎ a acestora în funcIie de profilul industrial.

B. Autopurificarea aerului

PoluanIii emişi în atmosferǎ sunt supuşi unor procese naturale, care intervin în
îndepǎrtarea acestora din bazinul aerian sau uneori contribuie la creşterea
nivelurilor de poluare. Factorii care condiIioneazǎ poluarea şi autopurificarea
aerului sunt:

a) Factori fizici
CurenIii de aer. Deplasarea orizontalǎ a curenIilor de aer realizeazǎ o
dispersie a poluanIilor, atât în atmosfera joasǎ, cât mai ales în atmosfera
înaltǎ, poluarea cea mai ridicatǎ în jurul unei surse fiind pe direcIia dominantǎ
a curenIilor de aer. CurenIii verticali ascendenIi antreneazǎ substanIele
poluante de la nivelul solului şi le ridicǎ în straturile superioare ale atmosferei,
unde intervin curenIii orizontali. În condiIii de „inversiune termicǎ” apar curenIi
de aer verticali descendenIi, care menIin poluanIii în zona joasǎ a atmosferei şi
pot realiza concentraIii periculoase pentru sǎnǎtatea populaIiei expuse.
AbsenIa curenIilor de aer (calmul atmosferic) reprezintǎ un factor meteorologic
de agravare a poluǎrii aerului.
Temperatura. CondiIioneazǎ poluarea şi autopurificarea prin contribuIia la
formarea curenIilor de aer şi, de asemenea, prin accelerarea reacIiilor chimice
dintre diverşi poluanIi (în aerul cald).
Umiditatea. Intervine în procesul de poluare şi autopurificare prin vaporii de
apǎ şi precipitaIii. În cazul poluǎrii cu particule în suspensie, umiditatea
crescutǎ favorizeazǎ condensarea vaporilor de apǎ pe particulele în suspensie
(nuclei de condensare), formându-se ceaIa, care împiedicǎ difuzia poluanIilor.
De asemenea, umiditatea crescutǎ favorizeazǎ şi lǎrgeşte gama reacIiilor
chimice dintre diverşi poluanIi: SO2 se transformǎ în acid sulfuric, oxidul de
azot în acid
azotic, substanIe care conferǎ picǎturilor de apǎ un caracter acid, precipitaIiile
fiind cunoscute ca „ploi acide”. PrecipitaIiile, ploaia şi zǎpada, sunt factori
favorizanIi în procesul de autopurificare a aerului atmosferic, prin antrenarea şi
depunerea pe sol a particulelor în suspensie din aer.
Iradierea so/arǎ. Favorizeazǎ reacIii fotochimice între unii poluanIi, produşii
rezultaIii fiind, în general, mai toxici decât compuşii iniIiali.
 23

b) Factorii geografici
Re/iefu/. AcIioneazǎ în strânsǎ legǎturǎ cu factorii meteorologici şi poate
influenIa procesul de autoepurare.
SuprafeIe/e de apǎ. Contribuie la reducerea poluǎrii aerului prin fixarea
particulelor sedimentabile.
VegetaIia. Fixeazǎ particulele în suspensie şi contribuie la purificarea atmos-
ferei prin: degajarea de O2, umidificarea aerului, fixarea CO2 şi SO2.

c) Factorii urbanistici
Sistematizarea localitǎIilor favorizeazǎ procesul de autoepurare prin instituirea
zonelor de protecIie sanitarǎ, amplasarea în zone mai puIin populate a
surselor majore de poluare, orientarea strǎzilor în funcIie de direcIia dominantǎ
a curen- Iilor de aer, realizarea de zone extinse de spaIii verzi etc.

C. Efectele poluanţilor atmosferici

a) Poluanţii iritanţi
Grupul poluanIilor iritanIi include un numǎr mare de substanIe chimice, sub
formǎ de gaze, vapori sau particule în suspensie, iar efectele exercitate pot fi:
• Efecte acute – caracterizate prin modificǎri patologice care apar la scurt
timp dupǎ expunere la concentraIii crescute de poluanIi, concentraIii
întâlnite rareori sau numai accidental în zonele urbane poluate. Efectele
acute se pot manifesta ca: intoxicaIii acute (leziuni conjunctivale şi cor-
neene, sindrom traheo-bronşic, edem pulmonar toxic), creşteri ale morbi-
ditǎIii (prin agravarea bolilor cardiovasculare şi respiratorii preexistente),
creşteri ale mortalitǎIii.
• Efecte cronice – caracteristice expunerii organismului timp îndelungat la
nivele moderate de poluare a aerului. Modificǎrile sunt de intensitǎIi
variabile şi progresive, în funcIie de concentraIia poluanIilor şi timpul de
expunere. Unii poluanIi iritanIi, cu hidrosolubilitate mare, vor acIiona în
special la nivelul porIii de intrare şi în segmentele superioare ale
aparatului respirator, iar alIi poluanIi, cu hidrosolubilitate mai redusǎ, pe
lângǎ afectarea segmentelor superioare afecteazǎ şi cǎile respiratorii
profunde şi alveola pulmonarǎ. Efectele cronice constau în
bronhopneumopatii cronice nespecifice (bronşitǎ cronicǎ, enfizem
pulmonar, astm bronşic) şi creşterea frecvenIei şi gravitǎIii infecIiilor
respiratorii acute.
 24

OXIZII DE SULF

Sunt reprezentaIi în de SO2 şi SO3, proveniIi în principal din arderea

combustibilului fosil. SO2 este un gaz incolor, cu miros caracteristic, uşor
solubil în apǎ. În aer, oxizii de sulf, în prezenIa vaporilor de apǎ, se
transformǎ prin
reacIie fotochimicǎ în acid sulfuric, contribuind la formarea „ploii acide”.

OXIZII DE AZOT

Sunt un grup numeros din care doar douǎ substanIe, NO şi NO2, sunt mai
importante în poluarea aerului şi provin, în principal, din arderea
combustibililor. NO este un gaz incolor eliminat în timpul combustiilor la
temperaturi înalte, iar
NO2 este un gaz de culoare roşie-brunǎ, cu miros caracteristic. Ambii compuşi
sunt hidrosolubili, dar în proporIii mai reduse decât oxizii de sulf.

AMONIACUL

Este un gaz mai uşor decât aerul, cu miros caracteristic, provenind din
procesele de descompunere a materiilor organice şi din unele procese
industriale. Prin mirosul sǎu este un factor de disconfort, iar în centrele
populate (datoritǎ provenienIei din descompunerea materiei organice) este
considerat
„indicator de salubritate” al aerului

CLORUL

Este o substanIǎ cu acIiune puternic iritantǎ, prezentǎ în aer sub formǎ de acid
clorhidric, compuşi anorganici (acid hipocloros). Clorul liber gazos este rar
întâlnit, datoritǎ reactivitǎIii sale chimice mari.

SUBSTANŢELE OXIDANTE
Sunt un grup de substanIe cu efect puternic oxidant, dintre care mai
importante sunt: ozonul, aldehidele, cetonele şi substanIe de tip PAN (peroxi-
acetil-nitrat).

PULBERILE

Sunt particule solide dispersate în aer, constituind principalul poluant al aerului,

atât ca frecvenIǎ, cât şi ca intensitate. Dimensiunile pulberilor determinǎ
comportamentul lor în cadrul procesului de autopurificare: pulberile cu
diametru mare (peste 10 µm) au stabilitate în aer micǎ şi sedimenteazǎ cu
vitezǎ uniform acceleratǎ; particulele cu dimensiuni între 0,1 – 10 µm au
stabilitate mai mare şi
 25

sedimenteazǎ încet, cu vitezǎ constantǎ (legea Stokes); particulele sub 0,1 µm

practic nu sedimenteazǎ şi rǎmân în suspensie în aer. CompoziIia chimicǎ a
particulelor este foarte variatǎ, depinzând de provenienIǎ.

b) Poluanţii asfixianţi
PoluanIii asfixianIi cuprind substanIe care produc hipoxie sau anoxie la nivelul
Iesuturilor organismelor umane şi animale, cum ar fi: monoxidul de carbon
(CO), acidul cianhidric (HCN), cianuri (de sodiu, potasiu etc.), hidrogen sulfurat
(H2S), nitriIi etc.Deşi efectele sunt similare, mecanismele de acIiune diferǎ în
funcIie de tipul de substanIǎ: CO şi nitriIii blocheazǎ hemoglobina, HCN şi
cianurile interfereazǎ utilizarea oxigenului la nivel celular, H2S blocheazǎ
centrul respirator. PoluanIii asfixianIi produc:
• Efecte acute – a cǎror gravitate depinde de concentraIia poluantului şi se
caracterizeazǎ prin manifestǎri respiratorii (dispnee), nervoase (tulburǎri
senzoriale şi psihomotorii), digestive (greIuri, vǎrsǎturi), putându-se
ajunge la deces.
• Efecte cronice – fatigabilitate, cefalee, subdezvoltare fizicǎ la copii.

MONOXIDUL DE CARBON (CO)

Este cel mai rǎspândit şi cel mai comun poluant al aerului, fiind un gaz incolor
şi inodor, puIin solubil în apǎ, rezultat al proceselor de ardere incompletǎ, atât
în instalaIiile fixe, cât şi în cele mobile. Riscuri mari pentru organismul uman
apar în spaIii închise, prin funcIionarea defectuoasǎ a sistemelor de încǎlzire.
La expunerea la CO trebuie adǎugat şi fumatul, deoarece în fumul de Iigarǎ
con- centraIia CO atinge 4%.
Efectul CO se datoreazǎ reacIiei cu hemoglobina (Hb) cu formarea de
carboxihemoglobinǎ (COHb), a cǎrei concentraIie în sâng depinde de concen-
traIia CO din aerul inhalat. COHb este un produs reversibil, scǎderea
concentra- Iiei CO din aer având ca rezultat reducerea nivelului sangvin de
COHb.
Efectele acute depind de cantitatea de Hb blocatǎ: pânǎ la 2%COHb nu
sunt descrise modificǎri; între 2-10% apar semne de hipoxie manifestate prin
tulburǎri senzoriale (scǎderea acuitǎIii vizuale) şi psihomotorii (scǎderea
dexteritǎIii şi a randamentului intelectual); între 10-20% se adaugǎ şi cefaleea,
dispneaa, modificǎri ale ritmului cardiac şi respirator; între 20-40% apar
fenomene de intoxicaIie gravǎ – cefalee intensǎ, greIuri, adinamie, ameIeli; la
40% se producerea pierderea cunoştinței, iar la 60% COHb – moartea.
Efectele cronice caracterizeazǎ un sindrom de intoxicaIie cronicǎ şi constau
în: obosealǎ, cefalee, iritabilitate, tulburǎri ale somnului, precum şi manifestǎri
cardiovasculare (alterǎri miocardice, decompensǎri ale cardiopatiilor, infarct de
miocard, aterosclerozǎ).
26

c) Poluanţii toxici
Cuprind substanIe heterogene prin natura lor, care au în comun efectul toxic exer-
citat asupra organismului, efect specific fiecǎrei substanIe. PoluanIii toxici au:
• Efecte acute – numai în mediul profesional.
• Efecte cronice – întâlnite la populaIie consecutiv expunerii la concentraIii
mici de poluant.

PLUMBUL (Pb)
Se gǎseşte în atmosferǎ sub formǎ de vapori sau de pulberi fine, provenind
din surse industriale şi din transporturi (principala sursǎ). Pb pǎtrunde în
organism atât pe cale respiratorie, cât şi pe cale digestivǎ, calea respiratorie
având o pondere mai redusǎ (35% din Pb pǎtruns în organism) dar un grad de
absorbIie mai mare (30-50%, comparativ cu 10% prin ingestie).
PrezenIa Pb pânǎ la anumite niveluri este toleratǎ de organismul uman.
Efectul toxic al Pb se exercitǎ la nivelul mai multor organe şi sisteme. Cea mai
importantǎ acIiune a Pb este asupra sintezei hemoglobinei, prin interferarea
metabolismului porfirinic; consecutiv creşte acidul deltaaminolevulinic (ALA) în
ser şi urinǎ, scade activitatea ALA-dehidrazei şi cresc coproporfirinele urinare.
Pb afecteazǎ şi Iesutul hematopoietic (apariIia hematiilor cu granulaIii bazofile
şi a celor cu corpusculi Heinz, creşterea reticulocitelor), sistemul nervos
(iritabilitate, insomnie), digestiv (inapetenIǎ, tulburǎri de tranzit intestinal, dureri
abdominale), renal (insufcienIǎ renalǎ cronicǎ), cardiovascular (HTA).
Pragul de încǎrcare al organismului cu Pb este greu de stabilit, cele mai
bune criterii de apreciere fiind testele biochimice:
• de încǎrcare: plumbemia (peste 30 µg/100 ml sânge la copil şi 60 ?g/100
ml sânge la adult) şi plumburia ( peste 120 µg/l urinǎ)
• de alterare a sintezei Hb: coproporfirinele urinare (peste 100 µg/l urinǎ),
ALA urinar (peste 40 ?g/l urinǎ), scǎderea ALA-dehidrazei sangvine.

MERCURUL (Hg)
Sursele de poluare sunt reprezentate de activitǎIile industriale şi laboratoarele
care folosesc acest metal, vopsele. Hg metalic şi compuşii sǎi organici şi anor-
ganici sunt absorbiIi pe cale respiratorie în proporIie de 70-80%; totuşi pentru
populaIie aceastǎ cale de expunere este secundarǎ ingestiei. Sǎrurile anor-
ganice se depun în rinichi, iar cele organice, liposolubile, cu deosebire în creier.
Manifestǎrile sunt în principal la nivelul sistemului nervos: tremor, depresie,
iritabilitate, stare confuzionalǎ, instabilitate psiho-afectivǎ, la care se asociazǎ
 27

acrodinie (dureri musculare şi osoase la nivelul membrelor), parestezii,

precum şi manifestǎri renale şi cardiovasculare.

ARSENUL (As)
Cele mai importante surse de poluare sunt extracIia şi prelucrarea metalelor
neferoase, arderea cǎrbunelui şi utilizarea de pesticide cu As. Efectul toxic se
manifestǎ prin inhibarea mecanismelor de respiraIie celularǎ, prin blocarea
grupǎrilor sulfhidrice, la care se adaugǎ şi efecte iritante şi cancerigene

CADMIUL (Cd)
Poluarea aerului cu Cd se face prin extracIia şi prelucrarea sa industrialǎ (colo-
ranIi, fotocelule, acumulatori, tuburi luminiscente), dar şi prin fumat (1-2 µg/
Iigarǎ). Cd exercitǎ acIiune toxicǎ asupra şesuturilor cu funcIii metabolice,
afectând în principal metabolismul proteic şi al liposteroizilor.

d) Poluanţii fibrozanţi
Sunt, în marea lor majoritate, suspensii care prin depozitarea în plǎmâni
determinǎ modificǎri ale Iesutului conjunctiv – proliferǎri (fibrozǎ pulmonarǎ)
sau redistribuiri la nivelul peretului alveolar cu apariIia enfizemului. AcIiunea lor
se realizeazǎ prepoenderent în mediul profesionale, expunerea populaIiei
generale fiind relativ redusǎ.

AZBESTUL

Determinǎ producerea de corpi azbestozici, calcificǎri şi plǎci pleurale.

DIOXIDUL DE SILICIU (SIO2)

Este componenta principalǎ a nisipului. Determinǎ fibroze nodulare cu aspect
radiologic de „plǎmân îmbǎtrânit”.
Discrete modificǎri fibroase pot sǎ aparǎ şi consecutiv expunerii îndelungate
la unii poluanIi iritanIi: NO2, NO3, O3 şi mai ales pulberi de ciment.

e) Poluanţii cancerigeni
Cancerul este o boalǎ cu etiologie plurifactorialǎ, în care cercetǎrile au arǎtat
intervenIia unor factori legaIi de mediul înconjurǎtor. ImportanIa factorilor
chimici este demonstratǎ de cancerele profesionale, recunoscute şi confirmate
clinic şi experimental, dar ponderea pe care o au factorii cancerigeni din aer
în
 28

producerea cancerului nu poate fi apreciatǎ cu exactitate. Localizǎrile mai

frecvent incriminate sunt bronşice, laringiene, faringiene şi eventual cutanate.

HIDROCARBURILE POLICICLICE AROMATICE (HPA)

HPA rezultǎ în urma proceselor de combustie şi a activitǎIilor industriale, dar şi
în fumul de Iigarǎ, şi cuprind o serie de substanIe ca: benzpirenul,
benzantracenul, crisenul, dibenzpirenul dibenzcarbazolul etc.

COMPUÇII N-NITROZO
Au ca reprezentanIi principali nitrozaminele şi nitroazamidele, principala sursǎ
fiind procesele industriale (industria cauciucului, maselor plastice, pesticidelor)
şi fumul de Iigarǎ.

PESTICIDELE ORGANICE
Cuprind o varietate mare de substanIe utilizate în agriculturǎ pentru
combaterea dǎunǎtorilor. Dintre acestea, grupa organocloruratelor (DDT –
diclordifenil- tricloretan, HCH – hexaclorciclohexan, toxafen, heptaclor, dilan
etc.) au cea mai importantǎ acIiune cancerigenǎ, dar expunerea populaIiei la
substanIe pesticide pe cale aerianǎ este secundarǎ, deoarece pǎtrunderea se
face preponderent pe cale digestivǎ.

ANESTEZICII VOLATILI
Ridicǎ probleme de expunere în mediul ocupaIional, fiind implicaIi în
producerea de cancere hepatice, pancreatice şi renale.

EPOXIZII

Sunt reprezentaIi de epiclorhidrinǎ, oxid de etilenǎ, oxid de propilenǎ, oxid de

stiren, cu acIiune cancerigenǎ asupra tegumentului şi aparatului respirator.

SUBSTANŢE ANORGANICE
Sunt reprezentate de metale şi compuşi ai acestora. AcIiunea cancerigenǎ a
fost evidenIiatǎ experimental pentru:
Pb – cancer renal, gastric, ovarian
As – cancer de piele, hepatic
Be – sarcoame, cancer urogenital, pulmonar
Ni – cancer pulmonar
 29

Cr – cancer laringian, pulmonar

Cd – cancer digestiv
Azbest – cancer leural, peritoneal, laringian.

f) Poluanţii alergizanţi
Atopia este tendinIa unor persoane de a sintetiza anticorpi IgE în condiIiile
contactului cu antigeni naturali. Manifestǎrile clasice de alergie atopicǎ includ
astmul bronşic, rinita alergicǎ, dermatita atopicǎ, conjunctivita alergicǎ,
urticaria, edemul angioneurotic. În funcIie de natural lor, alergenii se împart în
alergeni:
• vegetali – polenul gramineeelor, a plantelor de pǎdure, mucegaiuri.
• animali – fragmente de pǎr, descuamǎri epidermice, fulgi, pene, resturi
de acarieni.
• industriali – mercur şi compuşii sǎi, metale grele, formaldehidǎ, naftochi-
nonǎ, glicocol etc.
ReacIiile alergice pot fi produse de alergeni unici sau de combinaIii – praful
de casǎ.

D. Prevenirea şi combaterea poluǎrii aerului

Mǎsurile generale de prevenire şi combatere a poluǎrii aerului au fost grupate
în mǎsuri medicale şi mǎsuri tehnico-administrative.

a) Mǎsurile medicale
Sarcina reducerii nivelelor de expunere la poluarea din aer începe cu analiza
substanIelor prezente în aer, determinarea nivelelor la care acestea sunt
prezente, evaluarea pragurilor de nocivitate în scopul stabilirii concentraIiilor
maxime admise (CMA) şi supravegherea permanentǎ a respectǎrii CMA de
cǎtre sursele de poluare. Legea protecIiei mediului (Legea 137/1995)
stabileşte principiile şi elementele strategice ale monitorizǎrii calitǎIii aerului.
ConcentraIia maximǎ admisǎ este acel nivel de poluare care, în lumina
cunoştințelor actuale, nu produce efecte directe sau indirecte asupra sǎnǎtǎIii
populaIiei.
În Iara noastrǎ (tabelul I.1) sunt stabilite concentraIii maxime admise pe
termen scurt şi pe termen lung:
• concentraIia maximǎ momentanǎ – derivatǎ din probele luate pe o
perioadǎ de 30 minute, în orele de vârf ale poluǎrii;
• concentraIia medie zilnicǎ – pentru probele recoltate continuu sau
discontinuu cu o duratǎ minimǎ de 12 ore din 24 ore, repartizate uniform;
30

TABELUL I.1
Concentraţia maximǎ admisǎ a substanţelor chimice poluante din aer

ConcentraIia maximǎ admisǎ (mg/m3)

Medie de
SubstanIa poluantǎ scurtǎ duratǎ Medie de lungǎ duratǎ
30 min zilnicǎ lunarǎ anualǎ
Acid azotic 0,4
Acid clorhidric 0,3 0,1
Acroleinǎ 0,03 0,01
Aldehide 0,035 0,012
Amoniac 0,3 0,1
Anhidridǎ fosforicǎ 0,3 0,1
Arsen 0,003
Benzen 1,5 0,8
Cadmiu 0,00002
Clor 0,1 0,03
Crom 0,0015
Dioxid de azot 0,3 0,1 0,04
Dioxid de sulf 0,75 0,25 0,06
Fenol 0,1 0,03
Fluor — compuşi anorganici
0,015 0,005 0,0012
gazoşi şi aerosoli uşor solubili
Fluor — aerosoli greu solubili 0,03
Funingine 0,15 0,05
Furfural 0,15 0,05
Hidrogen sulfurat 0,015 0,008
Mangan 0,01
Metanol 1,0 0,5
Metil mercaptan 0,00001
Monoxid de carbon 6,0 2,0
SubstanIe oxidante (O3) 0,1 0,03
Plumb 0,0007
SulfaIi în suspensie 0,03 0,012
Sulfurǎ de carbon 0,03 0,005
Tricloretilenǎ 4,0 1,0
Pulberi în suspensie 0,5 0,15 0,075

• concentraIia medie lunarǎ – derivatǎ din media cel puIin 15 valori zilnice
individuale, repartizate uniform în timp;
• concentraIia medie anualǎ – poate proveni din minimum 100 valori
zilnice pe durata anului.
 31

Depǎşirea CMA de cǎtre poluanIi se considerǎ praguri de interrenIie (PI), iar

praguri/e de a/ertǎ (PA) sunt stabilite la 70% din pragurile de intervenIie.
RelevanIa acestor praguri în interpretarea rezultatelor şi luarea deciziilor este
datǎ de situaIia întâlnitǎ:
• dacǎ nivelele de poluare sunt sub PA – nu sunt necesare mǎsuri speciale;
• dacǎ nivelele de poluare depǎşesc PA, dar sunt sub PI – se considerǎ cǎ
existǎ un impact potenIial asupra aerului şi se impune scǎderea
concentraIiilor şi o monitorizare suplimentarǎ;
• dacǎ nivelele depǎşesc PI – existǎ un impact asupra aerului şi se impune
imediat luarea de mǎsuri pentru scǎderea concentraIiilor sub PI.

b) Mǎsuri tehnico-administrative
Mǎsurile tehnice au menire sǎ scadǎ emisiile la sursǎ şi de aceea sunt
specifice fiecǎrei situaIii în parte, cuprinzând alegerea unor tehnologii
performante, utilizarea instalaIiilor de epurare etc.
Mǎsurile administrative cuprind soluIii în ceea ce priveşte sistematizarea
localitǎIilor şi asigurarea perimetrelor de protecIie în jurul surselor majore de
poluare

6. CONTAMINAREA AERULUI

Alǎturi de substanIele chimice poluante, în aer sunt prezente şi numeroase

particule biologice, sub formǎ de microorganisme sau particule organice de
naturǎ vegetalǎ sau animalǎ. Efectele lor asupra populaIiei sunt variate, în
funcIie de numeroşi factori, cel mai important fiind modul de acIiune asupra
organismului. De regulǎ, microorganismele produc boli infecIioase, iar
particulele reacIii de tip alergic, între acestea neexistând o limitare precisǎ.

A. Microaeroflora

Aerul conIine permanent o anumitǎ microflorǎ, formatǎ din bacterii aerobe şi

anaerobe (multe specii sporulate), virusuri, levuri, actinomicete etc., care
provin de la suprafaIa solului, apelor şi vegetaIiei. Sunt prezente chiar şi în
aerul considerat curat, deasupra mǎrilor şi oceanelor şi ajung pânǎ la mari
înǎlIimi. Sunt adaptate la condiIiile mediului extern, faIǎ de care au o mare
rezistenIǎ. În totalitatea sa, poartǎ denumirea de florǎ saprofitǎ, autotrofǎ sau
psihrofilǎ (se dezvoltǎ la 20°C) şi are roluri în unele procese biologice
(fermentaIie, putrefacIie,
32

biodegradare). În mod obişnuit, aceastǎ grupǎ de microorganisme nu prezintǎ

importanIǎ epidemiologicǎ.
În zonele aşezǎrilor umane, alǎturi de flora saprofitǎ, naturalǎ, sunt
prezente şi alte categorii de microorganisme, de origine umanǎ sau animalǎ,
provenite din cǎile respiratorii (tuse, strǎnut, vorbire), dejecte umane sau
animale, reziduuri solide sau lichide, produse patologice (secreIii, sputǎ etc.).
Acestea constituie flora mezofilǎ (37°C) şi conIine agenIi saprofiIi adaptaIi la
organismul uman, condiIionat patogeni şi patogeni, ultimele douǎ grupǎri fiind
capabile sǎ provoace reacIii patologice la om, de regulǎ boli infecIioase
(tabelul I.2).
Densitatea cât şi speciile componente din aer variazǎ cu gradul de
contaminare a aerului. Cu cât aerul este mai curat, cu atât sunt mai
numeroase speciile psihrofile, cele mezofile crescând numeric odatǎ cu
contaminarea.
Rolul epidemiologic al aerului este diferit în exterior şi în spaIiile închise.
Riscul de îmbolnǎvire prin agenIi infecIioşi în atmosferǎ este mult mai redus,
datoritǎ marii lor diluIii în bazinul aerian şi acIiunii nefavorabile a factorilor fizici.
În încǎperi rolul agenIilor biologici în patologia umanǎ este mult mai important
şi se mǎreşte odatǎ cu condiIiile de habitat necorespunzǎtoare (aglomeraIie,
ventilaIie insuficientǎ, umiditate etc.).

TABELUL I.2
Agenţi bacterieni mai frecvent transmişi pe cale aerianǎ
Bacilul difteric
Hemophilus influenzae
Neisseria meningitidis
Înalt patogeni
E. coli (enteropatogen)
Streptococcus pyogenes
Micobacterium tuberculosis
Klebsiella
Proteus
Pseudomonas aeruginosa
E. coli
Yersinia enterocolitica
CondiIionat patogeni
Legionella pneumophilla
Staphylococcus aureus
Streptococcus faecalis
Clostridium tetani
Clostridium perfringens
Citobacter
Aeromonas hydrophyla
Accidental patogeni Staphylococcus epidermidis
Streptococcus salivarius
Micrococcus
 33

B. Formele de existenţǎ a microorganismelor

AgenIii biologici (bacterii, virusuri, micete etc.) nu se gǎsesc în aer sub formǎ
de corpimicrobieni izolaIi decât cu totul excepIional. Obişnuit, ei sunt aderenIi
la un anumit suport, formând cu acesta un element în suspensie. Formele
întâlnite pot fi:
a) Picǎturi de secreIie naso-faringianǎ (picǎturi Pflüge, 1989). Sunt particule
care conIin în structura lor apǎ (mucoproteine) şi germeni (virusuri, bacterii,
micete). Dimensiunile diferǎ de la câIiva microni la 1 mm, predominând, de
regulǎ, picǎturile de dimensiuni mari. Sunt eliminate în atmosferǎ în timpul
strǎnutului, tuşitului, cântatului sau vorbitului. Prin strǎnut se eliminǎ cel mai
mare numǎr de particule (aproximativ 20.000), cu dimensiuni între 10 µm şi 1
mm, proiectate pânǎ la distanIa de 7-8 m. Prin cântat, vorbit, eliminarea este
mai redusǎ, distanIa de diseminare fiind de 1,5-2,5 m.
Picǎturile mari sedimenteazǎ repede pe suprafeIe, realizând şi
contaminarea acestora. Cele mici vor rǎmâne un timp mai îndelungat în
atmosferǎ, dar în final se vor sedimenta, contaminând o arie de cca 2,5 m în
jurul sursei eliminatoare. Picǎturile Plüfge au un grad de contaminare de
100%.
b) Nuc/eii de picǎturǎ (nucleii Wels). Particule de dimensiuni mici, provenite
din secreIia naso-faringianǎ, salivarǎ sau bronşicǎ, cu stabilitate mare, rǎmân
un timp mai îndelungat în aer, interval în care se poate pierde apa din învelişul
extern, rǎmânând o peliculǎ de substanIǎ organicǎ şi, eventual, agentul
patogen central. Aceste formaIiuni, numite şi nuclei de picǎturǎ, rǎmân în
atmosferǎ ore sau zile şi sunt transportate de curenIii de aer în încǎperi
diverse, chiar şi la etaje diferite.
Nucleii de picǎturǎ constituie o formǎ de transmitere a agenIilor infecIioşi şi
pe cale aerianǎ, mult mai riscantǎ decât picǎturile Pflüge (prin marea lor
deplasabilitate), deşi gradul lor de contaminare este numai de 50%.
c) Prafu/ bacterian. Este constituit din particule de praf, pe suprafaIa cǎrora
sunt adsorbiIi agenIii biologici microbieni care provin din picǎturile Pflüge,
nucleii de picǎturi sau din produse patologice. Comportamentul lor în aer este
funcIie de mǎrimea particulelor pe care au aderat.
Praful bacterian vehiculeazǎ, de regulǎ, germeni cu rezistenIǎ relativ mare
în mediul extern.
34

C. Efectele contaminǎrii aerului cu microorganisme

Aerul se contamineazǎ uşor, de la toate sursele eliminatoare şi de la produse

contaminate, iar prin sedimentare contamineazǎ şi suprafeIe: tegumente,
alimente, lenjerie de pat şi corp, diverse obiecte din locuinIǎ, spital. Toate
aceste multiple cǎi acIioneazǎ simultan, cumulându-şi efectele, fiecare având
un rol mai mare sau mai mic, dupǎ specificul încǎperii sau caracteristicile
agenIilor infecIioşi transmişi.
Principalul mecanism de îmbolnǎvire pe cale aerogenǎ este inhalarea
suspensiilor contaminate (picǎturi, nuclei de picǎturǎ, praf bacterian), care vor
produce îmbolnǎviri ale aparatului respirator. Existǎ, de exemplu, agenIi
patogeni cu putere de agresiune asupra naso-faringelui (streptococ hemolitic,
bacil difteric) şi alIii care acIioneazǎ asupra traheii, bronhiilor (b. pertusis, M.
tuberculosis).
În general, alveola şi Iesutul pulmonar sunt protejate contra agenIilor
agresivi, prin faptul cǎ particulele pe care aderǎ germenii sunt de regulǎ cu
dimensiuni mai mari (peste 5 µm), care nu pǎtrund în profunzimea aparatului
respirator şi sunt reIinute la nivelul cǎilor respiratorii superioare.
În producerea bolii intervin modificǎri şi în virulenIa agenIilor patogeni, care,
în funcIie de timpul de rǎmânere în aer sau pe diferite suprafeIe, îşi pot
modifica virulenIa şi capacitatea de contaminare, acestea scǎzând pe mǎsura
expunerii mai îndelungate.
Bolile transmise pe calea aerului sunt denumite boli aerogene şi pot avea
ca agenIi etiologici bacterii, virusuri, fungi, paraziIi. AgenIii biologici care au
produs mai frecvent îmbolnǎviri pe calea aerului sunt numeroşi şi variaIi.
InfecIiile aeriene ridicǎ probleme medicale speciale, mai ales în mediul de
spital, unde produc infecIii cunoscute sub denumirea de infecIii nosocomiale.

D. Criterii de apreciere a contaminǎrii aerului

Determinarea prezenIei diferitelor specii microbiene din aer este dificil de
realizat. În spaIii închise, determinarea încǎrcǎturii microbiene a aerului şi
suprafeIelor din încǎperi reflectǎ un risc potenIial, ce creşte proporIional cu
densitatea bacteriilor şi cu frecvenIa speciilor potenIial patogene sau
patogene. ImportanIa acestor determinǎri este cu atât mai mare în unitǎIile
sanitare, frecventate de persoane cu receptivitate crescutǎ.
Analiza bacteriologicǎ a aerului se poate face utilizând indicatorii igienico-
-sanitari, care evidenIiazǎ microorganismele de origine umanǎ sau animalǎ,
sau identificând specii patogene sau condiIionat patogene în diagnosticul
epidemiologic al unor îmbolnǎviri.
 35

Indicatorii igienico-sanitari folosiIi în aprecierea microbiologicǎ a aerului sunt:

a) Numǎru/ tota/ de germeni, care este totalitatea microorganismelor care
se dezvoltǎ pe mediul nutritiv la 37°C (flora mezofilǎ din aer).
SemnificaIia acestui indicator constǎ în aprecierea prezenIei şi densitǎIii
microorga- nismelor de naturǎ umanǎ şi animalǎ.
b) Streptococii hemolitici (þ-hemolitici) şi viridans (a-hemolitici). Fiind micro-
organisme cu habitat naso-faringian, prezenIa lor în aer semnificǎ con-
taminarea cu florǎ de naturǎ umanǎ şi animalǎ. ProvenienIa lor este, de
regulǎ, din picǎturile naso-faringiene, salivare sau bronşice, astfel cǎ pe
lângǎ semnificaIia sanitarǎ au şi semnificaIie epidemiologicǎ, semnalând
prezenIa unui bolnav sau purtǎtor.
c) Stafilococii sunt rǎspândiIi în cǎile respiratorii superioare şi pe suprafaIa
cutanatǎ a organismelor, prezenIa lor în aer semnificând contaminare de
naturǎ umanǎ. PrezenIa stafilococului patogen, cu teste pozitive pentru
hemolizǎ şi coagulare, indicǎ potenIial epidemiologic crescut.
d) Grupul coliform. Este un indicator de poluare cu florǎ intestinalǎ, în
sensul cel mai general al termenului.
Cercetarea microbiologicǎ a aerului se recomandǎ pentru controlul stǎrii
sanitare în încǎperi unde riscul de producere a infecIiilor este mai mare, unde
posibilitǎIile de contaminare sunt deosebit de mari, pentru controlul eficienIei
dezinfecIiei în:
• spitale (în scopul aplicǎrii mǎsurilor de profilaxie a infecIiilor nosocomiale);
• încǎperi destinate fabricǎrii medicamentelor;
• laboratoare de microbiologie, virusologie;
• industrie alimentarǎ.