Sunteți pe pagina 1din 6

1.

Schimbătoare de căldură

Aparatele termice care servesc la realizarea unor operații ce presupun


trecerea căldurii de la un loc la altul de la o materie la alta se numesc
schimbătoare de căldură.

Majoritatea schimbătoarelor de căldură conțin două incinte în care


circulă cele două substanțe participante la schimbul de căldură. Peretele
care desparte cele două spaţii este suprafața de transfer de căldură.

Într-un schimbător de căldură trebuie să se realizeze un schimb de


căldură cât mai intens cu o pierdere de presiune a fluidului circulant cât mai
mică. De obicei însă presiunea lichidelor corespunde înălţimii limitate a
rezervorului sau presiunii de pompare şi se cere să se găsească compromisul
cel mai rațional din punct de vedere economic intre un bun schimbător de
căldură şi un cât mai mic consum de energie la pompă.

Schimbătoarele de căldură propriu-zise, adică preîncălzitoarele şi


răcitoarele în formele lor principale, se clasifică în două grupe:

• recuperatoare, în care schimbul de căldură se face de la fluidul cald la


fluidul rece, prin perete despărțitor, în regim staționar

• regeneratoare, în care schimbul de căldură se face prin intermediul


unui solid care înmagazinează căldură de la fluidul cald şi o cedează
apoi fluidului rece, în regim nestaționar, periodic.

1.1. Recuperatoare de căldură

1.1.1. Schimbătoare de căldură cu serpentine

Pentru debite mici de fluid, sunt indicate schimbătoarele de


căldură cu una sau mai multe serpentine. Aceste aparate sunt formate
dintr-un recipient închis sau deschis, prin care trece lichidul rece şi din
serpentinele prin care circula fluidul cald. Aceste schimbătore de
căldură nu pot fi folosite pentru lichidele care formează cruste sau
depuneri greu de curăţat, în interiorul serpentinei.

1.1.2. Schimbătoare de căldură cu țevi coaxiale

6
Se folosesc tot pentru debite mici şi se construiesc prin legarea în
serie sau în paralel, a unor elemente compuse din două țevi coaxiale,
prin coturi şi punți filetate sau sudate. Un alt avantaj al acestor aparate
alcătuite din țevi cu diametre relativ mici, este buna lor rezistenţă la
presiune.

Fig. 1.1. Schimbator de cădură cu ţevi coaxiale

1.1.3. Schimbătoare de căldură tubulare

Acestea sunt cele mai reprezentative şi cele mai folosite


schimbătoare de căldură împărțindu-se în două categorii:

Schimbătoarele tubulare simple sunt construite dintr-un fascicul de


țevi fixate in găurile a două placi tubulare. La extremități sunt două
camere acoperite cu capace. Fasciculul de țevi este închis într-o
manta.

În interiorul aparatului se separă două spaţii cel dintre țevi şi


manta şi spațiul din interiorul țevilor.

6
Fig. 1.2. Schimbător de căldură tubular cu Fig. 1.3.
Schimbător de cădură tubular cu
doua treceri prin tevi şapte
treceri prin ţevi

Se construiesc schimbătoare tubulare cu mai multe treceri prin


țevi deoarece coeficientul de transfer creste cu creșterea vitezei
fluidului. Dirijarea lichidului se face prin pereti despartitori etansi,
prevazuti in camerele de la capetele tevilor.

Fluidul circulă prin interiorul țevilor şi parcurge de mai multe ori


aparatul , trecând intr-un sens şi in sens contrar prin cate o fracțiune
din numărul țevilor fasciculului

Pentru marirea vitezei fluidului care curge printre tevi, si deci


marirea coeficientului de transfer, se monteaza sicane transversale
care au avantajul ca dirijeaza curentul de fluid in directie
perpendiculara pe fasciculul de tevi.

1.1.3.1. Calculul schimbătoarelor de căldura cu mai multe treceri şi


cu sicane

La schimbătoarele de căldura cu mai multe treceri transferul termic nu


se face numai în curent paralel sau numai în contracurent ci într-un mod
combinat.

In aceste condiţii transmiterea căldurii este prea complexă pentru un


raţionament analitic riguros.

Se foloseşte următoarea metodă de calcul:

6
Se determină factorii P şi R:

1.1.

1.2.

Unde

t1’ este temperatura la intrarea fluidului cald;

t1’’ temperatura la ieşirea fluidului cald;

t2’ temperatura la intrarea fluidului rece;

t2’’ temperatura la ieşirea fluidului rece.

Cu ajutorul factorilor P şi R si al diagramei specifice tipului de


schimbător se determină factorul F.

Media logaritmică a diferenţelor de temperatură, corectată pentru


curentul mixt sau încrucişat este:

1.3.

1.4.

1.1.3.2. Indicaţii pentru proiectarea schimbătoarelor de căldură


tubulare

Pentru schimb de căldură fără condensare, poziţia verticală sau


orizontală a schimbătoarelor este determinată de locul disponibil şi de
consideraţii tehnologice asupra întregii instalaţii. Când schimbul de căldură
se face cu condensare de vapori, coeficientul de transfer este mai mare in
ţevi orizontale; când condensarea este urmată de racirea condensatului,
aşezarea verticalş este preferabilş.

6
Ca regulă generală, prin ţevi va circula fluidul mai cald, cu debit mai
mic, cu viscozitatea mai mică, cu presiune mai mare, cel care fomează
cruste, depuneri, cocs, cristele etc, lichidul corosiv, iar printre ţevi pot circula
fluidul cu viscozitate mai mare, gazele, vaporii.

Pentru schimbătoarele de căldură industriale, grosimea placilor


tubulare trebuie să fie cel puţin cât diametrul exterior al ţevilor şi, în orice
caz mai mare de 22mm. Grosimea mantalei se ia cu 3mm mai mare decât
cea care rezultă din calculul obişnuit de rezistenţă, pentru a ţine seama de
coroziune. Grosimea şicanelor din spatiul dintre tevi se ia de 4,5- 6 mm, dar
cel puţin de doua ori mai mare decat grosimea peretelui tevilor.

Ţevile schimbătoarelor de căldură se repartizează cât mai uniform pe


secţiunea transversală a mantalei, în cercuri concentrice, în pătrat sau în
hexagon. Dispunerea ţevilor in pătrat are avantajul ca permite curăţirea în
două direcţii. Dispunerea ţevilor în hexagon corespunde la utilizarea optimă
a secţiunii. Ţevile se aşează cât mai aproape una de alta pentru a mări viteza
fluidului care circulă printre ţevi şi pentru a realiza o concentrare cât mai
mare a suprafeţei de transfer.

La aşezarea în hexagon, numarul n de ţevi din m hexagoane se


calculează cu ecuaţia

1.5.

1.1.4. Schimbătoare de căldură spirală

Fig. 1.4. Schimbator de caldura in spirala

6
Sunt formate din două table curbate in spirala şi fixate prin sudura intre
doi pereți laterali plani, astfel incit sa se separe două spatii spirale prin care
circula in curent paralel sau in contracurent, cele două fluide intre care se
face transferul termic. Schimbătoarele de căldura spirale au avantaje
importante: fluidele circula prin spatiul spiral cu sectiune constanta, fara
variatie de viteza si fara locuri cu circulatie lenesa unde de obicei se
acumuleaza depunderi, dispunerea in spirale paralele a tablelor realizeaza o
mare concentratie a suprafetei de transfer.

Schimbătorul spiral se foloseşte în mod convenabil la recuperarea caldurii


chiar la diferente de temperatura de câteva grade.

1.2. Regeneratoare de căldură

Regeneratoarele sunt schimbătoare de căldură funcționând in două faze care


se succed alternativ:

• faza de încălzire, in care căldura unui fluid cald este acumulata de un


material solid

• faza de răcire in care materialul solid cedează căldura unui alt fluid.

Din cauza funcționării intermitente, se cuplează câte două regeneratoare


identice, astfel încât totdeauna unul sa fie în faza de încălzire iar celălalt în faza de
răcire.