Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

I. DESIGNUL CERCETĂRILOR SOCIOLOGICE

I.1. Procesul cunoaşterii sociologice

- Cunoaştere comună şi cunoaştere ştiinŃifică
- De ce este nevoie de metodă în sociologie?
- Cercetarea sociologică – un demers teoretico-empiric
I.2. Etapele investigaŃiei sociologice
1. Stabilirea şi justificarea temei cercetării
2. Elaborarea modelului ipotetico-empiric
3. Identificarea şi culegerea datelor empirice
4. Prelucrarea, analizarea şi interpretarea datelor care au fost recoltate
5. ReconstrucŃia şi definitivarea explicaŃiei teoretice

Aproape în orice situaŃie, imediat după momentul în care am stabilit ce anume dorim să
realizăm, apare o altă provocare: cum vom face ceea ce ne-am propus? În limba engleză,
această chestiune este numită „know-how”, adică a şti cum se procedează în mod practic
pentru realizarea unui anumit lucru. Scopul major al sociologiei este furnizarea de
cunoştinŃe despre traiul laolaltă al oamenilor. Mai rămâne să aflăm şi cum sunt obŃinute
aceste cunoştinŃe. Preocupările din sfera metodologiei se referă tocmai la „know-how–ul”
cunoaşterii sociologice.

I.1. Procesul cunoaşterii sociologice

Cunoaştere comună şi cunoaştere ştiinŃifică

CunoştinŃele ştiinŃifice diferă de alte tipuri de cunoştinŃe (cum sunt cunoştinŃele obŃinute
la nivelul simŃului comun ori revelaŃiile de tip mistic) prin recursul la studiul empiric al
fenomenelor, plasat într-o perspectivă teoretică şi realizat într-o manieră sistematică.
Precizarea caracterului teoretico-empiric marchează diferenŃa esenŃială dintre cunoaşterea
ştiinŃifică şi cea de tip speculativ, iar demersul sistematic se referă la a fi explicit în
legătură cu modul în care sunt produse datele de observaŃie, ca şi în privinŃa rolului avut
de cercetător în producerea acestor date. Asigurarea ştiinŃificităŃii demersurilor de
cunoaştere (inclusiv în ştiinŃele sociale) presupune existenŃa unei legături strânse între
enunŃurile teoretice şi realităŃile la care acestea fac referire.
Trăind laolaltă cu alŃi oameni, fiecare individ dobândeşte în cursul existenŃei sale
unele cunoştinŃe despre el însuşi şi despre ceilalŃi, despre societate, ca urmare a
experienŃei sale directe.
Aşa cum fiecare este medic – în felul său (atunci când ne administrăm o pilulă pentru a
înlătura o durere de cap), tot astfel putem spune că fiecare om este sociolog – în felul său,
deoarece dispune de anumite cunoştinŃe despre societatea în care trăieşte.
S-ar putea concluziona că orice om având o viaŃă socială poate realiza în mod spontan,
neintenŃionat, o cunoaştere adecvată a lumii sociale (caz în care sociologia, politologia şi
celelalte ştiinŃe sociale ar apărea ca fiind complet inutile !).

1
Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

În mod real, însă, cu mijloacele cunoaşterii comune, în urma concluziilor

desprinse din experienŃa proprie, individul uman nu poate atinge nivelul unor cunoştinŃe
valide, valabile, despre viaŃa socială. CunoştinŃele, pentru a fi ştiinŃifice, trebuie să se
desprindă de pre-judecăŃi, urmând întotdeauna faptele: “a privi faptele sociale ca lucruri”,
aşa cum îndemna Emil Durkheim în lucrarea sa “Regulile metodei sociologice” încă de la
sfârşitul secolului al XIX-lea (1894).
Elementul principal al fundamentării sociologiei ca ştiinŃă îl reprezintă tocmai
desprinderea de raportarea individuală, subiectivă, la realitatea socială.
Într-o exprimare sintetică, putem afirma că, la nivelul simŃului comun,
cunoaşterea:
1. este parcelară (limitată în timp şi spaŃiu),
2. are un caracter întâmplător (nesistematic),
3. este îmbibată de pre-noŃiuni, de pre-judecăŃi (reprezentări schematice, sumare, ale
realităŃii),
4. include stereotipii (cunoştinŃe, reprezentări, prescripŃii comportamentale fixate în
timp şi preluate ca atare, necritic, ca pe ceva deja stabilit, odată şi pentru totdeauna),
5. este orientată de interesele individului (are un caracter partinic, ideologic).
Să luăm ca exemplu următoarea situaŃie: o persoană se poate găsi din întâmplare într-
un spaŃiu public (de ex., o piaŃă) în timp ce are loc un miting (de protest, de susŃinere
etc.). Trecând prin respectivul spaŃiu, în drum spre serviciu, el poate fi preocupat mai ales
de traversarea acelui loc public, realizând şi observaŃii fugare, disparate, legat de ceea ce
se petrece acolo (cunoaştere parcelară, nesistematică). Persoana din exemplul nostru va fi
tentată fie să valorizeze pozitiv ori să dezavueze, fie să rămână indiferentă faŃă de acea
acŃiune politică, în funcŃie de educaŃia de care a beneficiat, de apartenenŃa la o categorie
socială sau la alta, de interesele sale de moment ş.a.m.d.. Va remarca, probabil, câteva
caracteristici ale grupării de indivizi care participă la miting: cum sunt îmbrăcaŃi – şi ştim
că hainele pot fi considerate un indicator al statusului, al poziŃiei sociale pe care
purtătorul lor o are în societate, ce lozinci sunt strigate etc., fără ca aceste observaŃii să fie
sistematice, organizate, probabil fără intenŃia de a raporta ceea ce se petrece la un context
(social, politic) mai larg, fără a fi preocupat de acurateŃe în abordarea fenomenului la care
este martor pentru câteva minute. Individul va “citi” situaŃia socială la care este martor
printr-o grilă proprie, marcată de credinŃele, interesele, prejudecăŃile sale.
În funcŃie de setul de idei la care aderă (în mod conştient sau nu), va considera că
participanŃii la mitinguri, în general, sunt persoane care caută să destabilizeze ordinea
existentă (atitudine de tip conservator) sau, dimpotrivă, îi va eticheta drept oameni
preocupaŃi de problemele grupului, categoriei sociale ori ansamblului societal larg din
care fac parte (atitudine de tip permisiv), recurgând la judecăŃi de valoare marcate
profund de propriile interese şi orientări ideologice.
Date fiind cele scrise anterior, se poate uşor constata diferenŃa esenŃială dintre
ştiinŃă şi: ideologie, partizanat, gândire unilaterală.

De ce este nevoie de metodă în sociologie?

Procesul cunoaşterii ştiinŃifice în domeniul social, spre deosebire de cunoaşterea la
nivelul simŃului comun, este un demers intenŃionat, sistematic, controlat şi verificabil.
Aceasta înseamnă că modul în care este produsă cunoaşterea sociologică depinde de

2
Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

metodele de investigaŃie folosite şi nu de situaŃii întâmplătoare ori de arbitrariul celui care

realizează cunoaştere.
Asigurarea ştiinŃificităŃii demersurilor de cunoaştere (inclusiv în ştiinŃele sociale)
presupune îndeosebi existenŃa unor corespondenŃe nedistorsionate între enunŃurile
teoretice şi realităŃile la care acestea fac referire (o relaŃie de tip izomorfic între realitate
şi reflectarea acesteia), precum şi verificabilitatea datelor obŃinute prin studiu empiric şi
repetabilitatea activităŃilor cognitive (astfel încât şi alŃi cercetători să poată parcurge
drumul către concluziile elaborate în studiul iniŃial).
Cunoaşterea sociologică este una exoterică (realizată în manieră explicită,
transparentă). Sub acest aspect, o cercetare ştiinŃifică se deosebeşte de alte modalităŃi de
cunoaştere prin precizarea în detaliu a metodelor prin care s-a ajuns la anumite concluzii,
a paşilor urmaŃi pentru a dobândi înŃelegerea unui anumit fenomen sau proces din
domeniul social.
Putem aprecia dacă un studiu are caracter ştiinŃific în măsura în care sunt
prezentate şi explicitate metodele utilizate pentru selectarea, culegerea, prelucrarea,
analiza şi interpretarea datelor empirice. Şi aceasta se întâmplă deoarece rezultatele unei
investigaŃii depind hotărâtor de metoda utilizată, aşa cum orice răspuns depinde în mod
esenŃial de întrebarea care a fost pusă. Acest aspect este important dat fiind statutul
deŃinut în prezent de ştiinŃele socio-umane: în marea majoritate a cazurilor, unul şi acelaşi
fenomen poate fi cercetat prin mai multe metode, fiind posibilă ajungerea la rezultate
diferite ca natură în funcŃie de metoda angajată în studiul întreprins.
Apare astfel subliniat rolul reflecŃiilor asupra metodelor prin care cunoştinŃele
sunt produse în procesul de cercetare ştiinŃifică a socialului, devenind posibilă sesizarea
importanŃei care trebuie acordată chestiunilor de ordin metodologic. Cele mai multe
dintre datele şi informaŃiile despre societăŃi, grupuri şi categorii sociale, instituŃii,
organizaŃii, procese sociale şi politice etc. nu există în mod natural, nu sunt un dat al
realităŃii sociale. Ele pot fi obŃinute prin activităŃi de cunoaştere care interoghează
realitatea socială, o fac să “vorbească”, să devină inteligibilă şi, astfel, să poată fi plasată
pe “harta” cunoaşterii de tip sociologic.
Metodologia (termen care provine din combinarea cuvintelor din limba greacă
« methodos »=cale, mijloc, modalitate şi « logos »=ştiinŃă, discurs) desemnează tocmai
această arie de preocupări: găsirea celor mai adecvate căi (metode) prin care poate fi
obŃinută cunoaşterea.

Cercetarea sociologică – un demers teoretico-empiric

A cunoaşte înseamnă, în esenŃă, a produce un discurs inteligibil, cu caracter de noutate,
despre fenomenul cercetat, adică a ajunge la conturarea unei teorii despre acel fenomen.
Adesea se face distincŃia între teorie şi practică, spunându-se, de obicei, că unele lucruri
funcŃionează doar în teorie, în vreme ce aplicabilitatea lor la practica vieŃii de zi cu zi ar fi
problematică. Se mai spune însă că: „nimic nu este mai practic decât o bună teorie!”,
recunoscându-se faptul că teoria poate oferi un ghidaj extrem de util activităŃilor practice
pe care oamenii le realizează. La rândul său, practica poate furniza învăŃăminte capabile
să schimbe viziunea de ansamblu asupra lucrurilor, adică teoria acelui domeniu. Aşadar,
situaŃia în care o teorie are o relevanŃă redusă pentru practică, pentru domeniul empiric,
semnalează doar faptul că teoria respectivă nu este una foarte reuşită.

3
Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

În ceea ce priveşte sociologia, se poate afirma că aceasta este o disciplină

deopotrivă teoretică şi empirică. AfirmaŃiile teoriilor sociologice sunt fundamentate pe
date concrete provenind din realitatea socială; la rândul lor, pentru ca datele empirice să
aibă o semnificaŃie, este nevoie ca acestea să fie plasate într-o anumită perspectivă
teoretică.

Atunci când înŃelegem un fapt care se petrece, reacŃionăm de obicei exclamând: « Aha!».
Acest „aha!” marchează momentul în care tocmai am dobândit o imagine cât de cât clară
şi coerentă despre faptul care ne interesa. Lucrurile se petrec în mod similar şi în
cercetarea ştiinŃifică. Impulsul iniŃial al cercetării provine din dorinŃa de a înŃelege
anumite fenomene; teoria ştiinŃifică apare odată cu dobândirea acestei înŃelegeri. De aici
se poate observa interconectarea existentă între teorie şi cercetarea empirică. RelaŃia
stabilită între teorie şi investigaŃia empirică este una de reciprocitate, ea apare sub forma
unei tranzacŃii:
- teoria specifică graniŃele fenomenului ce se doreşte a fi studiat (îi delimitează sfera de
cuprindere), defineşte conŃinutul fenomenului şi dimensiunile (componentele) acestuia,
indicând, de asemenea, şi tipul datelor ce urmează a fi colectate;
- cercetarea empirică, prin datele pe care le produce, furnizează teste, provocări, pietre de
încercare la adresa teoriilor acceptate.
Putem deduce următoarele: cercetarea concretă, ca parte a unui ciclu, furnizează
date empirice, observabile, în vreme ce cealaltă fază a ciclului, teoria/teoretizarea, oferă
înŃelesuri, furnizează semnificaŃii datelor culese.

Cercetarea empirică este adesea considerată un proces de investigare desfăşurat în scopul

furnizării de răspunsuri anumitor întrebări. Însă cercetarea empirică înseamnă mai mult
decât o modalitate de soluŃionare a problemelor cu care ne confruntăm. FuncŃia
fundamentală a cercetării empirice este aceea de a genera sau de a testa teorii.
Cercetarea care urmăreşte generarea teoriei constă în identificarea şi
circumscrierea unui fenomen, în descoperirea caracteristicilor sau dimensiunilor
(componentelor) sale, ca şi în specificarea modului în care aceste dimensiuni sunt
relaŃionate.
Cercetarea destinată testării teoriei caută să obŃină evidenŃe empirice (dovezi) ale
ipotezelor (posibilelor relaŃii cauzale) derivate din teorie, pentru a putea decide fie
confirmarea, fie infirmarea acestora.
Atunci când se urmăreşte generarea unei teorii, cercetarea empirică ocupă prima
parte a ciclului, iar demersul de cunoaştere este unul inductiv. Dacă scopul demersului de
cunoaştere ştiinŃifică este reprezentat de testarea teoriei, atunci teoria este cea care indică
ce date vor fi colectate; în acest caz, procesul cunoaşterii ştiinŃifice este de tip deductiv.
InducŃia reprezintă procesul prin care raŃionamentele sunt iniŃiate de
observarea unor evenimente punctuale, pe baza cărora, prin generalizare, se ajunge
la elaborarea teoriilor. Generalizările empirice presupun descoperirea
regularităŃilor (a elementelor comune unei serii de cazuri particulare) şi a
principiilor cu caracter general în baza cărora un fenomen se manifestă.
În cazul procesului inductiv, etapa teoretizării este precedată de observaŃii asupra unor
cazuri particulare. Aceste date particulare sunt colectate şi studiate, urmărindu-se
sesizarea unor regularităŃi sau a unor modele de manifestare a fenomenului cercetat.

4
Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

RegularităŃile sesizate sunt cele care permit dezvoltarea unor explicaŃii teoretice ale
faptelor observate şi, în acest fel, teoria este generată.
Iată o ilustrare a manierei inductive de cercetare socială: în mijloacele de transport
public, în săli de aşteptare etc., se poate observa cu uşurinŃă cum oamenii, în marea lor
majoritate, caută să lase un loc liber între ei şi ceilalŃi, ori de câte ori au ocazia. Indivizii
umani “ocupă” un anumit spaŃiu pe care îl “marchează” cu obiecte personale (cum sunt,
spre exemplu, bagajele). Pornind de la asemenea observaŃii ale unor cazuri concrete,
particulare, s-au putut elabora generalizări empirice şi, în final, a fost creată teoria numită
a “spaŃiilor/teritoriilor sinelui”. Potrivit acestei teorii, fiecare individ uman manifestă
nevoia de a controla un spaŃiu în jurul corpului său, astfel procurându-şi un minim de
confort fizic şi psihic. Să ne gândim la modul în care ne simŃim atunci când ne aflăm într-
un spaŃiu public aglomerat, încălcându-ne unii altora “spaŃiile sinelui”! Mărimea acestui
“teritoriu al sinelui” are şi determinări de ordin cultural, putând varia de la o societate la
alta. Această teorie, la articularea căreia s-a ajuns printr-un proces de ordin inductiv,
oferă explicaŃii ale comportamentelor observate, utilizând concepte (termeni, cuvinte) şi
enunŃuri teoretice (propoziŃii) care reuşesc să reflecte, să exprime realitatea respectivă.
Procesul invers de cercetare ştiinŃifică poartă numele de deducŃie, punctul de
plecare constituindu-l o teorie deja elaborată. Din teoria respectivă sunt deduse
implicaŃii de ordin empiric, a căror valabilitate este testată prin cercetarea de teren.
Un exemplu în această privinŃă îl poate constitui teoria imitaŃiei sociale, lansată în
sociologie de către francezul Gabriel Tarde. Această teorie a căpătat o mulŃime de forme,
fiind aplicată în domenii diverse ale socialului (cum sunt cele dedicate proceselor de
învăŃare socială sau de reproducere a structurii sociale). Pe scurt, această teorie afirmă că
prin multe din acŃiunile pe care le întreprindem în calitatea noastră de fiinŃe trăind în
societate nu facem altceva decât să preluăm prin imitaŃie acŃiuni realizate anterior de
către alŃi semeni de-ai noştri. Dintr-o asemenea teorie, care pune în prim-plan procesele
imitative, ar putea fi dedusă următoarea ipoteză de lucru: “adolescenŃii crescuŃi în familii
de fumători sunt în mai mare măsură predispuşi la a dobândi acest obicei, comparativ cu
adolescenŃii provenind din medii familiale de nefumători”. Acest enunŃ, referitor la
modul în care variabila “mediu familial” influenŃează socializarea primară, poate fi
verificat în plan empiric, rezultând confirmarea sau infirmarea sa, ca şi a teoriei din care a
fost dedus pe cale logică. Recurgând la o anchetă sociologică, putem intervieva
adolescenŃi din cele două categorii (cei care practică fumatul şi cei care nu fumează),
pentru a afla dacă proporŃia celor care au părinŃi fumători este una semnificativ mai mare
în cadrul primei categorii de adolescenŃi. De dragul exemplificării, lucrurile au fost
prezentate în mod simplificat; ar trebui controlaŃi/investigaŃi şi alŃi factori (cum sunt
influenŃa grupului de prieteni ori a emisiunilor tv. urmărite de către subiecŃii în cauză).
De asemenea, înŃelesul conceptelor utilizate ar putea constitui un aspect problematic,
laolaltă cu chestiunea construirii indicatorilor relevanŃi şi a modalităŃii de măsurare a unor
caracteristici: ce înŃelegem exact prin “mediu familial de fumători”? (o familie în care
fumează ambii părinŃi sau doar unul dintre aceştia?); în baza căror criterii decidem că
avem de-a face cu un “adolescent care a dobândit obiceiul fumatului” (de pildă, câte
Ńigări fumate pe zi de către o persoană ne îndreptăŃesc să decidem că avem de-a face cu
un fumător?).

5
Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

I.2. Etapele investigaŃiei sociologice

Dat fiind caracterul sistematic al cunoaşterii ştiinŃifice a socialului, aceasta presupune

elaborarea unui proiect de cercetare în care sunt specificaŃi paşii de urmat (etapele)
pentru realizarea cercetării teoretico-empirice. Un proiect de cercetare sociologică are
menirea de a orienta cercetarea propriu-zisă, specificând activităŃile care urmează a fi
întreprinse şi ordinea acestora.

1. Stabilirea şi justificarea temei cercetării

Etapa de debut a oricărei cercetări (şi prima componentă a unui proiect de cercetare) este
cea de alegere, formulare şi justificare a temei care va fi studiată. O temă de cercetare
poate să vizeze o problemă socială (un fenomen ce afectează în mod nedorit societatea
sau o parte semnificativă a ei, necesitând intervenŃia în scopul orientării lucrurilor pe o
traiectorie dezirabilă). În acest caz se poate afirma că există o comandă socială pentru
studierea fenomenului social problematic. Lista problemelor sociale care pot constitui
teme de cercetare sociologică este (în mod regretabil!) extrem de lungă: şomajul,
criminalitatea, abandonul şcolar, sărăcia, o rată înaltă a sinuciderilor, tulburările sociale,
prostituŃia, criza de locuinŃe, scăderea natalităŃii sau, dimpotrivă, creşterea demografică
care conduce la suprapopularea unor regiuni, tensiunile inter-etnice, poluarea (sub
aspectele sale de ordin social), aglomerările din traficul urban, marile migraŃii
internaŃionale (problema refugiaŃilor, a imigrării ilegale), noile forme de violenŃă – fie
aceasta fizică sau simbolică (crima organizată, terorismul), corupŃia (şi enumerarea
problemelor sociale poate fi continuată).
Însă o temă de cercetare poate să exprime doar un anumit interes de cunoaştere al
comunităŃii ştiinŃifice (aşa-numita cercetare fundamentală), fără a fi în mod necesar
legată de soluŃionarea unei realităŃi concrete de tip problematic. Astfel de teme pentru
cercetări fundamentale includ: socializare, participare politică, devianŃă (care se referă nu
doar la criminalitate, la devianŃa sancŃionată de legile juridice, ci şi la devianŃa pozitivă –
cum este inovaŃia), procese de mobilitate socială, stratificare socială, schimbare socială,
modernizare, ordine socială ş.a..
În cadrul acestei prime etape este realizată documentarea prealabilă (este trecută
în revistă literatura ştiinŃifică - principalele teorii care, eventual, există în domeniu, ca şi
rezultate ale unor cercetări care au fost deja realizate pe aceeaşi temă).
De asemenea, sunt stabilite obiectivele cercetării : descrierea unui fenomen,
explicarea acestuia (prin identificarea cauzelor sale şi a factorilor care îl influenŃează),
predicŃia cursului ulterior al evenimentelor, găsirea de soluŃii la problemele sociale şi
implementarea acestora, estimarea impactului unor politici publice, a unor decizii
guvernamentale şi alte obiective de acest gen.
În limbaj sociologic, un fenomen este analizat în termeni de variabile şi de
atribute ale acestora. O variabilă reprezintă un aspect, o trăsătură a entităŃii sociale sau
fenomenului studiat care poate lua valori diferite (poate varia) de la un moment de timp
la altul, de la un individ la altul, de la o grupare socială la alta, de la o societate la alta.
Setul de valori specific unei variabile constituie spaŃiul său de atribute. Să exemplificăm:
un aspect definitoriu pentru orice individ uman îl reprezintă genul; variabila « gen »
posedă un spaŃiu compus din două atribute: feminin şi masculin. Este posibil ca unora
dintre variabile să le fie ataşat un set compus nu doar din două, ci din mai multe atribute.

6
Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

Astfel, variabila « ocupaŃie » (o altă trăsătură definitorie pentru o persoană) poate avea un
spaŃiu de atribute extrem de extins: elev, student, profesor, agricultor, medic, inginer,
sudor etc. (în practica sociologică se lucrează, totuşi, cu principalele categorii de
ocupaŃii).

2. Elaborarea modelului ipotetico-empiric

Această etapă debutează cu analiza conceptuală şi operaŃionalizarea conceptelor, adică
cu explicitarea, clarificarea înŃelesului pe care îl atribuim termenilor ştiinŃifici
(conceptelor) pe care îi folosim. Un concept reprezintă o etichetă (un cuvânt sau o
sintagmă) care denumeşte o idee abstractă sau o imagine mentală a unui fenomen.
Conceptele pot avea grade diferite de generalitate: unele concepte au un grad mare de
generalitate (se referă la clase întregi de obiecte), în vreme ce alte concepte sunt mult mai
apropiate de realitatea empirică. O operaŃie necesară este cea de precizare a conŃinutului
acestor concepte (de detaliere a semnificaŃiei pe care o acordăm termenilor utilizaŃi, ştiut
fiind faptul că unul şi acelaşi cuvânt poate avea mai multe înŃelesuri). Acest lucru este
deosebit de important, explicitarea înŃelesurilor pe care le acordăm termenilor folosiŃi
facilitând comunicarea cu alte persoane. În acest mod ne asigurăm că cei care vin în
contact cu elaborările de ordin conceptual pe care le folosim dobândesc o înŃelegere
comună, corespunzând intenŃiilor noastre.
Precizarea conŃinutului informaŃional al unui concept se realizează prin
intermediul definiŃiilor. Două tipuri de definiŃii pot fi utilizate:
- definiŃia de tip nominal (intra-lingvistic): presupune a defini un termen necunoscut cu
ajutorul unor termeni ale căror înŃelesuri sunt deja ştiute (acesta este cazul definiŃiilor
care explică termenii într-un dicŃionar);
- definiŃia de tip operaŃional, care specifică paşii care trebuiesc urmaŃi pentru a ajunge la
studierea nemijlocită a realităŃii empirice, concrete, la care conceptele fac referire.
În privinŃa definirii operaŃionale a unui concept, prima fază constă în identificarea
dimensiunilor prin care poate fi studiat acel concept. Dimensiunea reprezintă un aspect,
un sub-domeniu, o latură a fenomenului pe care îl studiem. Faza a doua presupune
construirea unui set de indicatori pentru fiecare din dimensiunile identificate. Un
indicator, aşa cum arată şi numele său, este un semn observabil, direct măsurabil, al
domeniului cercetat, indicând unităŃile sociale cărora le este proprie o anumită
calitate, un anumit atribut. De exemplu, dacă dorim să studiem realitatea empirică
desemnată de conceptul « oameni bogaŃi », putem utiliza indicatorul « posesor de yacht »
pentru dimensiunea care vizează bogăŃia materială; este puŃin probabil ca printre cei care
posedă o ambarcaŃiune de lux să se afle şi persoane care nu întrunesc atributul
« bogăŃie ».
Importantă este şi o altă operaŃie, cea de cuantificare a datelor empirice (care
preasupune descrierea cantitativă a indicatorilor studiaŃi, adică precizarea modului în care
un aspect al realităŃii sociale va fi măsurat, îi va fi ataşată o anumită valoare). A
cuantifica înseamnă a decide cum vom măsura fiecare indicator, ce etaloane şi/sau unităŃi
de măsură vor fi utilizate. Cuantificarea precede şi pregăteşte operaŃia de măsurare
propriu-zisă a variabilelor. Spre exemplu, modul în care o persoană evaluează activitatea
guvernului poate fi măsurat utilizând două valori: 1. bună (apreciere pozitivă); -1. proastă
(apreciere negativă) sau mai multe valori: 3. foarte bună; 2. bună; 1. mai degrabă bună; 0.
nici bună, nici proastă; -1. mai degrabă proastă; -2. proastă; -3. foarte proastă. În cel de-al

7
Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

doilea caz, categoriile de răspuns sunt gradate dinspre o atitudine puternic pozitivă către
cealaltă extremă, cea puternic negativă.
Anterior am văzut că unul din scopurile cercetării sociologice este oferirea de
explicaŃii ale fenomenelor sociale. Pentru a ajunge să explicăm, adică să stabilim ce
relaŃii există între variabilele sau fenomenele studiate, este nevoie să elaborăm ipoteze de
cercetare a căror valabilitate să poată fi testată în plan empiric. Ipotezele constituie
explicaŃii probabile ale fenomenelor ce urmează a fi investigate; dacă sunt confirmate în
urma testării empirice, ipotezele devin parte a teoriei elaborate în finalul unei cercetări
sociologice.
Ipoteza este un enunŃ care se referă la relaŃiile probabil a exista între
variabile sau fenomene.
Ipotezele sunt construite în urma observaŃiilor empirice iniŃiale sau prin derivarea
lor din teoria provizorie care a fost luată ca referinŃă. Ipoteza nu este o premisă de la care
se porneşte (o ipoteză nu asumă anumite relaŃii între variabile ca fiind adevărate), aşadar
ipotezele sunt diferite de presupuneri sau postulate. O ipoteză de cercetare enunŃă o
relaŃie care e probabil să existe între două variabile (caracteristici), încercând explicarea
prezenŃei, absenŃei sau variaŃiei unei caracteristici (numită variabilă dependentă) prin
prezenŃa, absenŃa sau schimbarea celei de-a doua caracteristici (numită variabilă
independentă).
În mod practic, fiecare ipoteză de cercetare poate fi redusă la una din următoarele
două forme logice:
- “Dacă X, atunci Y” (“PrezenŃa/absenŃa unei variabile - cea independentă implică
prezenŃa/absenŃa unei alte variabile - cea dependentă“) ;
- Cu cât variază (creşte/scade) X, cu atât variază (creşte/scade) Y”.
În această fază a cercetării nu putem decide dacă ipotezele formulate sunt adevărate sau
false; valoarea lor de adevăr va putea fi stabilită prin verificare în plan empiric, care se va
realiza în fazele ulterioare ale cercetării.

3. Identificarea şi culegerea datelor empirice

Pentru testarea ipotezelor este necesară culegerea de date empirice; aportul acestora este
hotărâtor în validarea sau invalidarea ipotezelor construite. În cadrul acestei etape va fi
luată decizia privind tipurile de date necesar a fi culese pentru testarea ipotezelor: opinii,
percepŃii, evaluări şi alte informaŃii pe care oamenii le pot oferi, observaŃii ale
fenomenelor în desfăşurare, documente sociale.
Este necesar, apoi, să fie stabilit universul cercetării, adică să se delimiteze
populaŃia căreia îi este specific fenomenul studiat. Universul cercetării poate fi format din
întreaga populaŃie care compune societatea sau din segmente ale acesteia (electorat,
tineri, şomeri, consumatori de droguri). O cercetare poate avea ca univers o populaŃie în
sens statistic, care poate fi alcătuită din indivizi, dar poate să includă doar entităŃi precum:
totalitatea gospodăriilor dintr-un anumit teritoriu, instituŃii, organizaŃii, localităŃi,
evenimente etc. Astfel, ne putem propune să studiem gospodăriile dintr-o anumită zonă
(şi concluziile cercetării se vor referi la aceste gospodării), însă putem culege datele de la
indivizi umani (spre exemplu, capii de gospodărie). Apare necesitatea de a distinge între
populaŃia studiată (alcătuită din unităŃile de analiză, cele vizate de concluziile studiului)
şi populaŃia care va fi efectiv investigată (formată din unităŃile de observaŃie/investigaŃie,
cele de la care vor fi culese datele). Este posibil ca într-o cercetare să nu fie culese date

8
Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

de la indivizi (analizând, bunăoară, doar documente sociale de tipul înregistrărilor

statistice), dar concluziile cercetării să se refere la o anumită populaŃie de indivizi umani
(de exemplu, şomeri). De asemenea, putem stabili ca univers al cercetării populaŃia cu
drept de vot a Ńării, dar să investigăm doar o parte a acesteia (un eşantion reprezentativ),
aşa cum se procedează în sondajele de opinie pe teme electorale.
Odată stabilite tipurile de date ce vor fi culese şi universul cercetării, poate fi luată
decizia privind selectarea metodei sau metodelor care vor fi folosite la culegerea datelor.
OpŃiunea pentru o metodă sau alta de cercetare se face în funcŃie de specificul cercetării,
în funcŃie de sursele de informaŃii considerate relevante pentru tema aleasă. Putem
distinge patru mari clase de metode pentru culegerea datelor, fiecare având mai multe
sub-tipuri:
- putem culege date întrebând oamenii (utilizând modalităŃi de tip interogativ), prin
metoda anchetei sociologice (pe bază de interviu sau de chestionar),
- putem observa comportamentele oamenilor în desfăşurarea acestora (folosind metoda
observaŃiei),
- putem cerceta urmele lăsate de acŃiunile umane (prin studiul documentelor sociale sau
angajând tehnici de analiză a conŃinutului comunicării)
- sau putem provoca în mod deliberat şi controlat producerea fenomenelor pe care dorim
să le studiem (este vorba despre metoda experimentării).
Pot fi utilizate simultan mai multe metode de culegere a datelor (utilizarea conjugată a
mai multor metode pentru studiul unuia şi acelaşi fenomen poartă numele de
triangularea metodelor):

4. Prelucrarea, analizarea şi interpretarea datelor care au fost recoltate

Este posibil ca datele culese să necesite codificarea lor, pentru a facilita prelucrarea
statistică, cu ajutorul computerului. În cadrul acestei etape se verifică acurateŃea datelor
culese. Se poate recurge la analizarea comparativă a unor serii de date. Interpretarea
datelor se face prin prisma ipotezelor cercetării; datele empirice sunt cele în baza cărora o
ipoteză este confirmată sau infirmată.

5. ReconstrucŃia şi definitivarea explicaŃiei teoretice

În orice demers de cunoaştere este prezentă o anumită orientare teoretică (implicită sau
explicită). Iată un motiv pentru care cercetarea empirică a unui domeniu trebuie să fie
urmată (am putea spune chiar “încununată”) de acest ultim efort de reîntoarcere la nivelul
teoretic al cunoaşterii. Indiferent dacă a debutat în manieră inductivă ori deductivă,
cercetarea sociologică presupune interconectarea permanentă dintre domeniul teoretic şi
cel al realităŃii empirice, concrete.
Generalizarea empirică constituie modalitatea principală de construire sau
reconstruire a unei teorii. În funcŃie de validarea sau invalidarea ipotezelor cercetării,
teoria iniŃială poate fi: confirmată, extinsă (aria sa de aplicabilitate poate include noi
fenomene şi procese), îmbunătăŃită cu noi explicaŃii, amendată (corectată) sau poate chiar
să fie complet abandonată.

9
Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

În cele ce urmează va fi ilustrată conceperea unui proiect de cercetare, prin specificarea

etapelor care vor fi parcurse în investigaŃia sociologică:

1. Formularea temei cercetării:

“Participarea politică a cetăŃenilor României” poate constitui tema unei cercetări socio-
umane, ca obiective ale cercetării urmărindu-se, de pildă, descrierea modului în care
membrii societăŃii româneşti desfăşoară activităŃi politice, explicarea diferitelor
comportamente politice observate, eventual fiind elaborate predicŃii ale acestor
comportamente politice, poate chiar soluŃii pentru facilitarea, pentru impulsionarea
participării cetăŃenilor la viaŃa politică. Aşadar, ne putem propune nu numai să descriem
modalităŃile în care cetăŃenii României participă la viaŃa politică, ci şi să punem în
evidenŃă factorii care influenŃează această participare.
Observăm că tema “participării politice” poate reprezenta atât un interes de cunoaştere al
comunităŃii ştiinŃifice, cât şi o problemă socială (în cazul în care se constată o apatie a
cetăŃenilor faŃă de politică, ori atunci când se apreciază că anumite forme de exprimare a
cetăŃenilor în plan politic pot conduce la anularea caracterului democratic al organizării
politice într-o anumită societate).
O teorie influentă în domeniul participării politice, pe care o vom alege ca teorie de
referinŃă, care să ghideze cercetarea noastră, afirmă că participarea politică pune în
evidenŃă interacŃiunile dintre autorităŃi şi cetăŃeni, mediate de instituŃiile politice. Potrivit
acestei teorii (elaborate în cadrul sociologiei politice americane), cetăŃenii continuă să se
manifeste politic şi în afara contextului electoral. Teoria arată că pot fi distinse trei mari
domenii ale acŃiunii politice:
- participarea convenŃională (electorală), care include: informarea pe teme politice,
discuŃii pe teme politice, încercarea de a convinge pe alŃii să-şi orienteze votul într-o
anumită direcŃie, implicarea în rezolvarea problemelor comunităŃii locale, participarea la
mitinguri politice autorizate, contactarea oficialităŃilor publice şi politice;
- participarea neconvenŃională, care vizează potenŃialul de protest al populaŃiei (realizarea
de activităŃi precum: petiŃionarea, boicotul, demonstraŃia neautorizată, refuzul de a plăti
taxele, greva ilegală, ocuparea de clădiri publice, blocări ale traficului);
- atitudinea pe care autorităŃile (dar şi cei guvernaŃi) o au faŃă de combaterea
comportamentelor neconvenŃionale (potenŃialul de reprimare a acŃiunilor
neconvenŃionale): sancŃiunea judecătorească, utilizarea forŃei de către poliŃie, interzicerea
demostraŃiilor politice).
Aceste elemente de ordin teoretic vor fi utilizate în etapele următoare ale cercetării.

2. Elaborarea modelului ipotetico-empiric:

Studiind tema participării politice, folosim concepte precum: participare politică,
informare pe teme politice, campanie electorală, cetăŃean (definit prin variabile precum:
mediu de rezidenŃă, nivel de şcolaritate, categorie de vârstă, gen, nivel de venituri etc.),
atitudine faŃă de obiecte politice (partide politice, stat, modul democratic de organizare a
societăŃii) ş.a..
ÎnŃelesul atribuit conceptelor cu care lucrăm trebuie specificat prin intermediul
definiŃiilor. Astfel, conceptul central al cercetării, “participare politică”, va fi definit

10
Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

drept: “implicarea cetăŃenilor în activităŃile de conducere a societăŃii, în procesul de luare

a deciziilor la nivel societal sau local.” Deşi foarte utilă, o asemenea definiŃie nu este
suficientă pentru a putea studia realitatea empirică pe care conceptul o desemnează. Este
nevoie de operaŃionalizarea conceptului de participare politică.
Dimensiunile conceptului de participare politică sunt identificate în funcŃie de obiectivele
cercetării. Putem considera ca dimensiuni ale participării politice: participarea
convenŃională (electorală), participarea neconvenŃională (potenŃialul de protest al
populaŃiei) şi potenŃialul de reprimare (atitudinea faŃă de combaterea comportamentelor
neconvenŃionale). Pot fi considerate, însă, şi alte dimensiuni: spre exemplu, putem axa
cercetarea pe o dimensiune acŃională (studiind acŃiunile efective şi comportamentele care
intră în sfera participării politice), considerând şi o a doua dimensiune – cea atitudinal-
valorică (vizând atitudinile populaŃiei faŃă de viaŃa politică şi valorile care ghidează
comportamentele politice ale oamenilor).
Pentru a finaliza operaŃionalizarea conceptului de “participare politică” este necesar să
ataşăm fiecărei dimensiuni câte un set de indicatori. De exemplu, pentru dimensiunea
“participare politică de tip convenŃional (electorală)” putem considera indicatorii:
- lectură pe teme politice din ziare,
- discuŃii pe teme politice,
- participarea la vot,
- încercarea de a-i convinge pe alŃii cum să-şi orienteze votul,
- contribuŃia la rezolvarea problemelor comunităŃii,
- participarea la mitinguri politice,
- contactarea oficialităŃilor publice şi politice,
- afectarea unui timp pentru a lucra în sprijinul unui partid politic sau al unui candidat,
- a fi membru al unui partid politic,
- a ocupa funcŃii de conducere într-un partid politic,
- a candida pentru ocuparea unei poziŃii în sistemul de guvernare.
Putem observa că activităŃile menŃionate anterior au un caracter gradual, fiind posibilă
ordonarea lor pe un continuum care se întinde de la o extremă semnificând un grad redus
de participare politică spre celălalt capăt al continuumului – ce corespunde unui grad înalt
al participării politice. Acest lucru ne va ajuta în faza de analizare şi interpretare a datelor
cercetării.
În privinŃa cuantificării, indicatorul “participare la vot” poate fi măsurat ca şi procent din
populaŃia cu drept de vot care a participat la operaŃiunea de votare. Indicatorul “lectură pe
teme politice din ziare” poate fi măsurat ca şi frecvenŃă cu care subiectul citeşte ziarele
(zilnic, de câteva ori pe săptămână, săptămânal sau mai rar decât atât) sau poate să fie
măsurat ca şi preferinŃă a subiectului pentru articolele care conŃin informaŃii referitoare la
politică (“Care sunt ştirile dvs. preferate atunci când citiŃi un ziar? Vă rugăm să ordonaŃi
următoarele tipuri de ştiri în ordinea preferinŃei, începând cu cel pe care îl preferaŃi în cea
mai mare măsură: divertisment, social, politică, economie, cultură, sport.” PoziŃia pe care
subiectul plasează ştirile din domeniul politic poate indica gradul său de informare pe
teme politice).
În urma observaŃiilor preliminare şi pe baza teoriei luată ca referinŃă putem construi
ipoteze de cercetare:
“Cu cât nivelul de scolaritate creşte, cu atât creşte frecvenŃa participării la vot” (această
ipoteză afirmă că prezenŃa la vot a persoanelor care au absolvit trepte înalte de şcolaritate

11
Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

are un grad mai mare de probabilitate decât în cazul celor care au un nivel mai redus de
educaŃie instituŃionalizată; “Gradul de informare pe teme politice al cetăŃenilor din
mediul urban este mai ridicat decât în mediul rural” (această ipoteză pune în relaŃie
apartenenŃa cetăŃenilor la un tip de mediu de rezidenŃă şi nivelul sau amploarea
participării politice).

3. Identificarea şi culegerea datelor empirice

Pentru tema: “participarea politică a cetăŃenilor României”, dat fiind caracterul său vast,
putem utiliza toate tipurile de date. Putem realiza o anchetă pe bază de chestionar, dar
utile se pot dovedi şi documente sociale precum statistici ale biroului electoral central
privind participarea la vot ori afişele electorale, ca şi date rezultate din observarea unor
mitinguri electorale.
Universul cercetării ar putea fi constituit din întreaga populaŃie a României cu drept de
vot, însă în mod efectiv ancheta sociologică va investiga persoanele care alcătuiesc un
eşantion reprezentativ pentru această populaŃie.
Pentru studierea acestei teme pot fi utilizate, exclusiv sau conjugat, următoarele metode
de culegere a datelor:
- ancheta sociologică pe bază de chestionar (în acest caz indicatorii vor fi transformaŃi în
întrebări);
- analiza conŃinutului comunicării şi studiul documentelor sociale sociale (afişe
electorale, statistici ale prezenŃei la vot, programe ale partidelor politice, discursuri
electorale, articole de presă, emisiuni de radio şi tv.);
- observaŃia (pentru mitingurile electorale în desfăşurare).

4. Prelucrarea şi interpretarea datelor care au fost recoltate

Răspunsurile la întrebările chestionarului vor fi codificate şi introduse într-o bază de date
computerizată, fapt care permite realizarea operaŃiilor statistice. Pot fi obŃinute distribuŃii
de frecvenŃe pentru fiecare variantă de răspuns, pot fi aplicate teste statistice prin care
sunt studiate relaŃiile dintre variabilele studiului.
Analizarea datelor culese prin ancheta sociologică ne poate indica, de pildă, dacă gradul
de informare pe teme politice este mai ridicat în mediul urban decât în cel rural (caz în
care ipoteza formulată iniŃial este validată empiric), precum şi importanŃa pe care o are
factorul “mediu de rezidenŃă” în explicarea variabilei dependente “grad de informare pe
teme politice” (ştiut fiind că o variabilă poate fi influenŃată în acelaşi timp de mai mulŃi
factori, în ponderi diferite).

5. ReconstrucŃia şi definitivarea explicaŃiei teoretice

În urma concluziilor obŃinute, teoria iniŃială privind participarea politică poate fi adaptată
realităŃilor politice de la noi, astfel încât să furnizeze explicaŃii care să contribuie la o mai
bună înŃelegere a modului în care se produce acest fenomen în România. Pe baza
explicării şi înŃelegerii participării la viaŃa politică, în calitatea sa de fenomen social, pot
fi eventual elaborate soluŃii pentru creşterea gradului de participare politică a unor
grupuri şi categorii sociale care, în urma studiului, apar ca având o poziŃie marginală din
acest punct de vedere.

12
Metode de Cercetare Socială şi Politică – MCSP Marius PrecupeŃu

BIBLIOGRAFIE
- Chelcea, Septimiu; Mărginean, Ioan; Cauc, Ion: Cercetarea sociologică. Metode şi
tehnici, Ed. Destin, Deva, 1998
- Durkheim, Emile: Regulile metodei sociologice, Polirom, Iaşi 2001
- Mărginean, Ioan: Proiectarea cercetării sociologice, Ed. Polirom, Iaşi, 2000 şi 2002
- Vlăsceanu, Lazăr: Metodologia cercetării sociale. Metode şi tehnici, Ed. ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1986
- Zamfir, Cătălin; Vlăsceanu, Lazăr (coord.): DicŃionar de sociologie, Ed. Babel, 1993

13