ÎNGRIJIREA PLĂGILOR,

ESCARELE DE DECUBIT ȘI
TOALETA PACIENTULUI
 ÎNGRIJIREA PLĂGILOR

Plăgile sau rănile sunt leziuni traumatice,

caracterizate prin întreruperea continuităţii
tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de
continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei
poate fi cu sau fără leziuni tisulare de
profunzime.
CRITERII DE CLASIFICARE

A. După tipul de acțiune a agentului

vulnerant (traumatic), plăgile pot fi:
1. mecanice: - prin tăiere;
                     - prin înțepare, arme albe, insecte,
etc.
                     - prin contuzii, prin lovire;
                     - prin strivire;
                     - prin arme de foc;
                    - prin mușcatura de animale
salbatice sau domestice;
2. termice: acestea pot fi provocate de căldură, frig,
electricitate;
3. plăgi provocate de agenți ionizanți prin iradiere
denumite și radiații;
4. plăgi provocate de agenți chimici: acizi, baze,
săruri;
B. După circumstanțele de producere, plăgile
pot fi:
- accidentale (accidente de muncă, accidente
casnice, accidente de circulație);
- plăgi intenționale (agresiunile, suicidul);
- plăgi iatrogene provocate de
intervențiile chirurgicale, de infecții, de puncții;
 C. După timpul scurs de la producere, avem:
- plăgi recente (sub 6 ore);
- plăgi vechi (care depăsesc 6 ore de la producere și care
întotdeauna acestea se consideră plăgi infectate);
            D. După profunzime, vom avea:
- plăgi superficiale (la suprafața tegumentului);
- plăgi profunde;
            E. După straturile anatomice interesate, avem:
- plăgi nepenetrante (când nu depășesc învelișul seros);
- plăgi penetrante (când se referă la lezarea seroasei
parietale cum ar fi peritoneu, pleura, etc.). Plăgile
penetrante pot fi simple sau perforate (când interesează
și un viscer parenchimatos sau cavitar).
            F. După evoluție, vom avea:
- plăgi necomplicate;
- plăgi complicate;
CARACTERISTICILE PLĂGILOR
Plăgile prin tăiere – au marginile regulate, limitate; se
vindecă repede; cele operatorii sunt de obicei aseptice.
Plăgile prin înțepare – sunt cele mai frecvente dar și
cele mai înșelătoare. Gravitatea lor este în raport cu
adâncimea, cu sediul și gradul de infectare. Plăgile limitate
adânci, favorizează dezvoltarea germenilor anaerobi.
 Plăgi prin înţepare cu spini vegetali:
- spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se la
incizie chirurgicală
- dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecţii
(abces, flegmon).
 Plăgile prin înţepare plantară (cui, sârmă) favorizează
dezvoltarea unor infecţii virulente; se tratează chirurgical
în servicii de specialitate.
 Plăgile prin înţepătură de insectă (albine,
viespi), prin inoculare de venin, produc fenomene
alergice: prurit, hiperemie, edem local sau, uneori,
edem glotic cu crize de sufocare, frisoane, convulsii,
şoc anafilactic sau colaps.
Plăgile prin contuzii – în cazul unor contuzii
profunde se pot produce leziuni distructive, deci,
plăgi ale organelor profunde cum ar fi: creier, splină,
ficat, rinichi, intestin, mușchi, etc. fără să existe o
plaga a pielii.
Plăgile prin mușcătura de animale – acestea
se supra-infectează cu regularitate. Ele reprezintă
poarta de intrare pentru turbare. Mușcătura de
viperă, produce fenomene generale toxice.
Plăgile prin arme de foc – acestea se
caracterizează prin destrucții mari și sunt foarte
complexe.    
SIMPTOMATOLOGIA PLĂGILOR      

În cadrul simptomatologiei plăgilor, vom decela:

A. simptome locale;

B. semne obiective;

C. semne generale;
            SIMPTOMELE LOCALE

1. Durerea este variabila ca intensitate,

poate ceda spontan sau după administrare de
antialgice. Reapariția ei cu caracter pulsatil,
atrage atenția asupra dezvoltării infecției.
2. Impotenta funcțională poate fi parțială
sau totală și are drept cauză durerea sau lezarea
elementelor musculo-articulare, osoase sau
nervoase.
            SEMNE OBIECTIVE

1. Prezența unei soluții de continuitate –

aceste soluții pot apărea în plăgile mai
mari, așa numitele plăgi cu mari decelări,
putându-se observa distrugerile atât la nivelul
pielii cât și la nivelul vaselor, a nervilor, a
mușchilor, a oaselor (sub formă de fragmente
osoase) sau aceste organe pot să iasă prin
marginile plăgii ceea ce denumim noi eviscerație.
2. Hemoragia este variabilă ca și abundența
sângerării în funcție de vasul lezat.
 SEMNE GENERALE

1. Pulsul poate fi rapid (tahicardic) în

plăgile însoțite de hemoragii externe sau interne
sau însoțit de șoc traumatic.   
                       
2. Tensiunea arterială dacă scade, indică
prezența unei hemoragii sau a unui șoc
traumatic.

3. Febra poate avea semnificația debitului

infecției sau resorbția unor hematoame.
VINDECAREA PLĂGILOR 
Se poate realiza prin: 

I. vindecare primară („per primam”) este vindecarea care

se obține de la început, fără complicații. Este
vindecarea ideală pentru orice plagă operatorie,
producându-se în 6-8 zile.

II. vindecare secundară („per secundam”) în acest tip de

vindecare este întotdeauna prezentă infecția spre
deosebire de vindecarea primară.

III. vindecare tertiară („per tertiam”) se produce atunci

când o plagă evoluează, un timp, pe linia vindecării
secundare și apoi se suturează în scopul scurtării
evoluției.
TRATAMENTUL LOCAL AL
PLĂGILOR

Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă

asistenţa (locul accidentului, la cabinet medical sau la spital).

Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a îngriji o

plagă în mod corespunzător se cere ca:

• îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie

• să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor

• plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi din

mediul înconjurător

• să fie asigurat un repaus al regiunii lezate

• tratamentul local al plăgilor să se facă cu ajutorul

pansamentelor.
INGRIJIREA PLĂGILOR RECENTE
Plăgile recente sunt plăgile care nu au depăşit 6 ore
de la accident:
- calmarea durerii, toaleta și dezinfecția tegumentului
- dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în
jurul plăgii până la o distanţă de 6 cm de marginea
plăgii
- se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apa ,apoi
cu ser fiziologic
- curățarea plăgii prin turnare în jet cu apă sterilă,ser
fiziologic,antiseptice neiritante(apă oxigenată
3%,cloramină 0,2-0,4%);acestea au rol de a îndeparta
cu ajutorul jetului,în mod mecanic impuritațile din
plagă,antisepticele de a dezinfecta plaga
- se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de
iod,prin mișcari circulare din jurul plăgii spre
exterior toaletei plăgii
- tamponarea plăgii cu comprese și tampoane de
tifon sterile ;nu se face tamponare cu vată;nu se
toarnă nici un fel de antiseptic în plăgile
penetrante,perforante în organe și cavități
naturale dezinfecția din nou a tegumentului
- dezinfecția tegumentului din jurul plăgii se face
cu tinctură de iod apoi cu alcool
- acoperirea plăgii se face cu comprese sterile,care
trebuie să depașeasca marginile plăgii cu 2-3 cm
- fixarea pansamentului se face cu
leucoplast,galifix sau prin înfașare,în functie de
întinderea ei și de eventualele complicații
PLĂGILE VECHI
Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră
infectate; li se face acelaşi tratament descris mai sus, însă
plaga nu se suturează primam.

Plăgile septice- pielea din jurul lor se curăţă circular,

de la interior spre exterior. Plăgile vechi, infectate,
secretante, nesuturate se aseptizează prin spălări cu
soluţii antiseptice, pansamente locale umede cu cloramină
şi rivanol sau soluţie de antibiotic conform antibiogramei.

Compresa umedă va fi acoperită cu una-două comprese

uscate, apoi se fixează pansamentul, fie prin înfăşurare
(bandajare), fie fixând compresa care acoperă
pansamentul cu leucoplast sau cu galifix; plăgile vechi se
pansează şi se controlează zilnic.
ÎNGRIJIREA UNEI PLĂGI
OPERATORII
Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare
sterilă.

se dezinfectează cu betadine, tinctură de iod, alcool iodat

sau alcool, pe o distanţă de 6-7 cm, folosind, la fiecare
ştergere, alt tampon

plaga suturată se dezinfectează, de asemenea, printr-o

singură ştergere cu tamponul îmbibat în tinctură de iod
sau alcool

se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii

se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul se

fixează după metoda cunoscută
PANSAMENTUL

Definiție: Pansamentul este un act chirurgical

de aseptizare,tratare și protejare a plăgilor.

Obiective:
favorizarea vindecării rănilor
prevenirea infecţiei
aprecierea procesului de vindecare
protecţia plăgii impotriva factorilor mecanici
CONDIȚIILE UNUI BUN
PANSAMENT

 Să fie făcut în condiţii aseptice

 Să fie absorbant

 Să fie protector

 Să nu fie dureros

 Să fie schimbat la timp

 TIPURI DE PANSAMENTE
a. Pansament protector acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu
prezintă tub de dren (plagă operatorie, locul unei injecţii sau
puncţii, locul unde este montat un cateter venos) pentru a realiza
protecţie faţă de mediul înconjurator.
b. Pansament absorbant acoperirea plăgilor drenate sau secretante
cu un strat de comprese şi un strat de vată dacă medicul montează
tub de dren notaţi cantitatea de lichid eliminată.
c. Pansament ocluziv acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor
însoţite de leziuni osoase peste care se aplica aparatul gipsat
pentru imobilizare pentru îngrijirea plăgii se poate face fereastră.
d. Panasment compresiv acoperirea unei plăgi sângerânde în scop
hemostatic, pentru imobilizarea unei articulaţii în caz de entorsă
sau pentru reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare
peste comprese se aplica un strat mai gros de vată astfel încat să se
acopere reliefurile osoase şi compresiunea să fie repartizată
uniform pe toată suprafaţa regiunii, să nu împiedice circulaţia de
întoarcere.
e. Pansament umed se folosesc cu scop antiinflamator este
contraindicat în plăgile care secretă abundent,deoarece favorizează
secreția și provoaca dermite,piodermite,foliculite.
MATERIALE NECESARE PANSAMENTELOR
 tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuţa pentru
pansamente;
 trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense

anatomice, foarfeci chirurgicali, stilete butonate, sonde

canelate;
 bisturiu casoleta cu comprese sterile,tampoane;

 tuburi de dren sterile;

 mănuşi sterile;

 muşama, aleză;

 soluţii antiseptice:pentru tegument(tinctură de iod,alcool

iodat,betadine,alcool medicinal);pentru plagă(apă oxigenată

3%,rivanol 1%o,cloramină,acid boric 2-4%);
 medicamente prescrise de medic: pulberi, unguente;

 materiale pentru fixare: feşe de tifon, benzi adezive, plasă

adezivă, soluţie adezivă, ace de siguranţă;

 tăviţa renală.
 BANDAJAREA

Definiție: Bandajarea este metoda de fixare a

pansamentului cu ajutorul unei feși de tifon de lungimi si
lațimi diferite în funcție de marimea și caracterul
plăgii,regiunea în care este situată.

Materiale necesare:
→ Feșe de tifon de mărimi diferite (lăţimi între 5 şi 25 cm,
lungimi între 2 şi 5 m)
→ Feşe elastice
→ Foarfece
→ Ace de siguranţă, plasă, leucoplast
REGULI PENTRU O ÎNFĂȘARE
CORECTĂ

 Fașa se ține în mâna dreaptă,capătul liber în mâna stângă

 Se derulează de la stânga la dreapta

 Turele de fașă nu trebuie sa facă cute

 Fașa trebuie să permită circulația sângelui, să nu fie prea

strânsă, dar nici prea largă

 Bandajarea membrelor se începe de la extremitate spre

rădăcină în sensul circulației venoase

 Se evita mișcările inutile

 Se execută cu mișcări blânde și cu multă îndemânare

pentru a nu spori suferința bolnavului

 Fixarea prin nod nu trebuie sa jeneze

 Se începe și se termina cu ture de fixare

CARACTERELE UNUI BUN BANDAJ
 să imobilizeze perfect pansamentul pentru a
favoriza cicatrizarea
 să fie elastic,suficient de strâns

 să fie estetic

Tipuri de bandajare:
1. circulară
2. în spirală
3. în forma cifrei
4. în spic de
8
5. în evantai
grâu
6. răsfrânt
7. recurent
înfașare în evantai
TIPURI DE ÎNFĂȘARE PE REGIUNI
i. la nivelul calotei craniene: capelina( boneta), mitra lui
hipocrat;
ii. la nivelul feței: praștia (în regiunea nazală), capastrul (în
regiunea bărbiei);
iii. la nivelul orbitelor: monoclul și binoclul;
iv. la nivelul toracelui: înfășare circulară, spica sânului,
bandajul Desault, bandajul Velpeau, eșarfa lui J.L.Petit;
v. la nivelul umarului și axilei: bandaj în 8, în spică sau cu
basma(cravata biaxilară a lui Mayor);
vi. la nivelul degetelor: înfășare circulară, înfășare în 8 sau în
spică;
vii. în regiunea inghinală: spica inghino-femurală unilaterală
sau bilaterală;
viii. pansamentele scrotului: bandaj în T,suspensor, etc.;
ix. în regiunea perineală si anală: bandaj în T;
x. în regiunea piciorului: înfășare în 8.
 ESCARELE DE DECUBIT

Definiție: Escarele de decubit sunt răni ce

apar atunci când exercită o presiune constantă
și/sau frecare pe o zonă restrânsă a corpului care
deteriorează pielea în zona afectată.
Presiunea constantă aplicată asupra unei
suprafețe a corpului reduce circulația sanguină
în zona respectivă, celulele încep să moară și
pielea se deteriorează.
Escarele poartă diferite denumiri: răni de
presiune, escare de decubit, ulcere de decubit,
ulcere de presiune.
CAUZELE ESCARELOR

Escarele apar la persoanele imobilzate sau cu

mobilitate scazută care rămân în
aceeași poziție perioade de timp îndelungate,
greutatea corpului induce o
presiune asupra diferitelor părti de țesut.
În mod normal o presoana se mișcă constant,
chiar și în somn. Persoanele ce nu se pot deplasa
au tendința de a se supune presiunii generată de
greutatea corpului asupra acelorași puncte pe o
perioadă îndelungată de timp.
 FACTORI CE FAVORIZEAZĂ
APARIȚIA ESCARELOR
 Persoanele imobilizate la pat sau în fotoliu cu rotile
prezintă un risc ridicat de a face escare.
 Pierderea în greutate favorizează apariția escarelor
datorită reducerii grosimii țesutului între os și piele.
 Poziția “alunecat” în pat sau fotoliu duce la “forfecarea”
pielii pe care se sprijină corpul ( Fig.6).
 Frecarea pielii.
 Medicația, cum este chimioterapia, terapii biologice,
steroizi.
 Dieta săracă în minerale, vitamine.
 Lipsa de lichide ( deshidratarea).
 Piele umedă datorită transpirației, incontinenței.
 Boli cronice, de exemplu diabetul.
PREVENIREA ESCARELOR DE
DECUBIT

Este mult mai simplu să se prevină apariția

escarelor decat tratarea acestora. Zonele cele mai
expuse apariției escarelor sunt în funcție de poziția
culcat sau în șezut, conform desenelor de mai jos.
Pentru început să exemplificăm cum se
manifestă un punct de presiune asupra pielii și
țesutului subcutanat. Urmarind Fig.1 observăm
cum datorită greutății corpului, partea osoasă
apasă superficial asupra pielii și în profunzime
asupra țesutului subcutanat. În punctul de
presiune superficială după un interval de minim 2
ore apar primele semne ale escarei de decubit.
 Fig.1

Fig.2 Puncte de presiune superficială în poziția culcat pe spate

Fig.3 Puncte de presiune superficială în poziția culcat pe burtă

Fig.4 Puncte de presiune superficială în poziția culcat lateral

 Fig.5 Puncte de presiune
superficială din poziția sezut

Fig.6 Puncte de presiune în zona

sacrală – cocis datorită poziției
incorecte în scaun (fotoliu), așa zisa
poziție de ‘alunecare’ care duce la
‘forfecarea’ pielii
 Primul semn al escarei de decubit este înroșirea sau
învinețirea pielii, poate să arate ca o vânătaie. Zona afectată este
dureroasă la atingere, mai caldă sau mai rece decât pielea din jur,
mai tare sau mai moale. Dacă nu se începe tratamentul, treptat
pielea se deteriorează până la apariția rănilor deschise. La
schimbarea poziției se ridică pacientul de pe pat sau scaun astfel
încât pielea acestuia să nu se frece de așternut sau lenjerie.
Reducerea presiunii pe diversele zone ale pielii este cea mai
bună modalitate de prevenire a escarelor. Schimbarea poziției
corpului ajuta. Dacă pacientul este imobilizat este necesar ca
poziția sa să fie modificată la cel putin odată la 2 ore.
Este important ca pielea să fie păstrată curată și uscată.
Lenjeria de pat trebuie să fie netedă, părțile șifonate măresc
presiunea asupra pielii. Lenjeria pacientului trebuie să fie
menținută în stare uscată și curată,se folosește lejerie din bumbac.
Un rol important în prevenția escarelor îl au saltelele și
pernele speciale, acestea au rolul de a reduce presiunea pe o
anumită zonă a corpului. Enumerăm câteva dintre ele: pneumatice
cu pompă de presiune, cu spumă poliuretanică, cu gel, cu spuma
vascoelestică cu sau fără memorie, cu spuma vascoelastică si gel.
ZONELE ÎN CARE APAR ESCARELE

În imaginea
alăturată este
reprzentată proporția
în care apar escarele
pe corp. Zona cea mai
favorizantă în apariția
escarelor este zona
feselor, soldurilor,
mijlocului, în aprox
50% din cazuri
escarele apar în
această zonă. Zona
gambelor și călcâielor
este o zonă favorizantă
cu aprox. 35% din
cazuri.
STADIILE ESCARELOR DE
DECUBIT
STADIUL I

Poate să apară după 2 ore de

imobilitate și zonele de risc sunt:
• regiunea sacrală
• gambe
• călcâie
• umeri
Primele simtome:
 înroșirea sau învinețirea pielii
 usoara durere 
STADIUL II
Odată cu descompunerea
stratului de piele,
posibilitatea de apariție a
unei infecții este mare.
Rănile deschise lăsate fără
supraveghere devin gazdă
ideală pentru bacterii.
Deosebit de puternice
sunt infecțiile provocate cu
infestarea bacteriilor din
urină sau fecale, situație ce
apare obișnuit în ranile
sacrale. Țesutul se
îngălbenește și dezvoltă un
crater ce agravează
rana.Rana trebuie
supravegheată și tratată
imediat.
STADIUL III

Rănile din această categorie sunt mult mai

grave,țesutul subcutanat s-a erodat mult.
Rana prezintă țesut mort, galben și țesut
necrozat ( culoare neagra, întărit). Acest tip
de rană este gravă,

este o rană greu de curățat și de

tratat.
Aceste răni pot trece rapid în
ulcerații de gradul IV și trebuie
tratate rapid si agresiv.
STADIUL IV
În acest stadiu rănile sunt deosebit de periculoase, rana poate
ajunge până la os, cartilajele fiind expuse. Rănile sunt foarte
profunde, supureaza, sunt pline de țesut mort, galben, necrozat.
Există pericolul unei infecții deosebit de grave prin răspândirea
în sânge (septicemie). Este posibil decesul datorita infecției.
TRATAMENTUL ESCARELOR

1. Eritemul - căutarea și îndepărtarea cauzei care a produs

înroșirea constitiue prima acțiune ce trebuie efectuată,
urmând apoi suprimarea sprijinului pe zona cutanată
afectată, până la dispariția totală a eritemului.
2. Flictena - căutarea cauzei care produce flictena (bașica) și
eliminarea ei; suprimarea sprijinului pe aceasta parte
cutanată până la dispariția totală; local se recomandă golirea
bășicii de lichid, apoi aplicarea unui pansament uscat de 2
ori/zi. Înainte de baie se aplică un pansament plastifiant
pentru a evita deteriorarea superficială a pielii până când
țesutul subiacent începe să se refacă.
3. Dezepidermizarea (ulcerația superficială) - se face
toaleta rănii de 2 ori/zi, folosind o soluție dezinfectantă
turnată în jet; se aplică apoi un unguent pentru regenerarea
țesuturilor peste care se pune un pansament steril. Este
interzisă presiunea, sprijinul și frecarea în zona afectată!
4. Necroza (ulcerație profundă) - vindecarea poate dura luni de
zile și implică consult și tratament medico-chirurgical de
specialitate.
5. Faza de granulație - este faza în care pielea începe să se refacă,
plaga este ocupată de țesut viu, roșu; pansamentul se va aplica în
scopul stimulării “înmuguririi", având ca obiective: absorbția
exudatului, prevenirea contaminării cu alte bacterii, menținerea
suprafeței umede. Nu se vor aplica pe rană dezinfectante puternice
(alcool medicinal, apă oxigenată, etc.), pentru că se pot distruge
mugurii noului țesut sanatos!
6. Faza de epidermizare - în acest stadiu se încheie procesul de
formare a cicatricei; se va avea în vedere închiderea rănii,
prevenind formarea cicatricei cheloide (neelastice) prin stimularea
regenerarii pielii cu creme nutritive si masaj în jur, stimulând
vascularizația.
Atenție!
Escarele pot fi vindecate numai daca se înlatura presiunea
exercitată pe zona afectată. Aceasta înseamnă că o escara localizată
pe zona fesieră poate fi vindecată numai dacă pacientul nu va mai
sta în scaunul rulant, deci va sta pe orizontală, pe-o parte sau alta
sau cu fața în jos (pe burtă).
POZIȚIA CORECTĂ A
PACIENTULUI CU ESCARĂ
 TOALETA PACIENTULUI

Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică

din îngrijirile acordate de asistenta medicală cu scopul de a
asigura confortul şi igiena bolnavului. Constă în menţinerea
pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei
leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării.

Toaleta pacientului poate fi:

zilnică - pe regiuni
săptămânală sau baia generală

În funcţie de tipul pacientului, acesta:

n-are nevoie de ajutor
are nevoie de sprijin fizic şi psihic
are nevoie de ajutor parţial
necesită ajutor complet
 Obiective:
îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului
cornos descuamat şi impregnate cu secreţiile
glandelor sebacee şi sudoripare, amestecate cu
praf, alimente, resturi de dejecţii şi alte
substanţe străine, care aderă la piele
deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor
pielii
înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului
organism
producerea unei hiperemii active a pielii, care
favorizează mobilizarea anticorpilor
liniştirea bolnavului, crearea unei stări plăcute
de confort
 Principii:
se apreciază starea generală a bolnavului , pentru a evita o
toaletă prea lungă, prea obositoare
se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea
bolnavului
se evită curenţii de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor
se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan) de
anturajul său
se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei,
schimbării lenjeriei patului şi a bolnavului şi pentru
prevenirea escarelor
bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi
pătură
se descoperă progresiv numai partea care se va spăla
se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie, pentru a nu se
scurge apa în pat sau pe bolnav
se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate,
pentru a favoriza circulaţia sanguină
apa caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată de câte ori
este nevoie, fără a se lăsa săpunul în apă
 se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile
interdigitale, la coate şi axile
se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor
şi se masează zonele predispuse escarelor
ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat,
clătit, uscat
se mută muşamaua şi aleza de protecţie, în funcţie
de regiunea pe care o spălăm
Etapele toaletei:
Se va respecta următoarea succesiune: se începe
cu faţa, gâtul şi urechile, apoi braţele şi mâinile,
partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa
anterioară a coapselor; se întoarce bolnavul în
decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa
posterioară a coapselor, din nou în decubit dorsal, se
spală gambele şi picioarele, organele genitale
externe - îngrijirea părului, toaleta cavităţii bucale.
 DE ŞTIUT:
înainte de a începe baia pe regiuni, asistenta va colecta
date cu privire la starea pacientului - puls, tensiune,
respiraţie - ce mobilizare i se permite în ziua respectivă,
dacă se poate spăla singur, pe care parte a corpului;
toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat
permite examinarea tegumentelor şi observarea unor
modificări - de exemplu, roşeaţă, iritaţie – luarea unor
măsuri terapeutice;
pentru activarea circulaţiei sanguine, după spălarea
întregului corp, se fricţionează cu alcool mentolat
îndeosebi regiunile predispuse la escare;
pacienţii care se pot deplasa vor face baie la duş sau la
cadă, sub supravegherea personalului de îngrijire.
DE EVITAT:
în timpul băii pe regiuni a pacientului imobilizat la pat,
udarea aparatului gipsat, a pansamentului
ÎNGRIJIREA OCHILOR
Scop:
prevenirea infecţiilor oculare
îndepărtarea secreţiilor Tehnica:
Pregătiri: se îndepărtează secreţiile oculare de la
comisura externă spre cea internă, cu
materiale ajutorul unui tampon steril

* apă se spală ochii cu mâna acoperită cu mănuşi,

se limpezesc şi se şterg cu prosopul curat
* prosop DE ŞTIUT:
* tampoane din tifon la pacientul inconştient, prin lipsa reflexului
palpebral, pentru a menţine supleţea
corneei, se picură „lacrimi artificiale" în
* comprese fiecare ochi; iar dacă ochiul rămâne deschis
(corneea se usucă), se aplică comprese
* manuşi de baie îmbibate în ser fiziologic şi se îndepărtează
în mod regulat secreţiile oculare.
pacientul
*se informează (îngrijirea
se face în cadrul toaletei
zilnice)
ÎNGRIJIREA MUCOASEI NAZALE
Scop: * dacă pacientul prezintă o sondă:
 se dezlipeşte romplastul cu care este
menţinerea permeabilităţii căilor
respiratorii superioare fixată
prevenirea escarelor, infecţiilor nazale, în  se retrage sonda 5-6 cm

cazul în care pacientul prezintă sonde  se curăţă tubul cu un tampon de

introduse pe această cale (pentru oxi urmele de romplast
genoterapie, pentru evacuarea conţinutului
 se îndepărtează crustele de pe
gastric).
mucoasa nazală cu tamponul umezit
Pregătiri:
în apă oxigenată diluată
materiale
 se reintroduce sonda gastrică, iar
* tampoane sterile
sonda pentru oxigenoterapie se
* montate pe bastonaşe poate reintroduce în cealaltă fosă
* ser fiziologic nazală
* H2O2 diluată  se fixează sonda

* tăviţă renală Îngrijiri ulterioare:

* mănuşi de cauciuc
pacientul
* se informează, i se explică
necesitatea tehnicii, i se întoarce capul uşor
într-o parte
* se curăţă fosele nazale, fiecare cu
câte un tampon umezit în ser fiziologic
◘ se controlează funcţionalitatea sondelor
după curăţarea mucoasei nazale
◘ se supraveghează respiraţia pacientului
DE EVITAT:
• contactul mâinilor cu secreţiile nazale
ÎNGRIJIREA URECHILOR

Scop:
se spală pavilionul urechii cu mâna
menţinerea stării de curăţenie a acoperită cu mănuşa de bumbac cu săpun,
pavilionului urechii si a conductului auditiv curăţind cu atenţie şanţurile pavilionului şi
extern regiunea retroauriculară
îndepărtarea depozitelor naturale se limpezeşte, se usucă cu prosopul
(cerumen) sau a celor patologice pavilionul urechii şi conductul auditiv extern
Pregătiri: Îngrijiri ulterioare:
materiale • se introduce în conductul auditiv extern un
* tampoane sterile tampon de vată absorbant
* montate pe beţişoare DE ŞTIUT:
* tăviţă renală  fiecare ureche se curăţă cu un tampon
* apă separat
* săpun  dacă prin conductul auditiv extern se scurge
* manuşă de baie LCR sau sânge va fi informat medicul
* prosop DE EVITAT:
pacientul  introducerea tamponului peste limita
* se informează vizibilităţii (pericol de lezare a timpanului)
* se întoarce cu capul pe partea opusă
Tehnica:
se curăţă conductul auditiv extern cu
tamponul uscat
ÎNGRIJIREA CAVITĂŢII BUCALE
Scop: Tehnica:
obţinerea unei stări de bine a pacientului pacientul conştient este servit, pe rând, cu
profilaxia cariilor dentare materialele şi ajutat să-şi facă toaleta cavităţii
bucale
profilaxia infecţiilor cavităţii bucale
Pregătiri: pacientul inconştient
materiale * se introduce deschizătorul de gură între
arcadele dentare
- pentru pacientul conştient:
* periuţă * se şterg limba, bolta palatină, suprafaţa
internă şi externă a arcadelor dentare cu
* pastă de dinţi tampoane îmbibate în glicerină boraxată, cu
* prosop mişcări dinăuntru în afară
* tăviţă renală * se şterg dinţii cu un alt tampon
* pahar cu apă * la sfârşit se ung buzele
- pentru pacientul inconştient:
Îngrijiri ulterioare:
* comprese
se strâng materialele
* tampoane sterile din tifon
se aşează pacientul în poziţie confortabilă
* instrumentar steril (deschizător de gură,
spatulă linguală, pensă, porttampon) DE ŞTIUT:
* glicerină boraxată 20% la pacienţii inconştienţi, care prezintă proteză
* tăviţă renală dentară, aceasta se va scoate, spăla şi păstra
într-un pahar mat cu apă
* mănuşi de cauciuc sterile
toaleta cavităţii bucale la pacientul inconştient
pacientul
se poate face şi cu indexul acoperit cu un tampon
- conştient : este aşezat în poziţie şezând de tifon, mâna fiind îmbrăcată în mănuşă
sau în decubit lateral stâng, cu prosopul în jurul
gâtului DE EVITAT:

- inconştient : în poziţie decubit dorsal, contactul mâinilor cu secreţia salivară a

capul într-o parte, cu prosopul sub bărbie pacientului sau cu materialul folosit
ÎNGRIJIREA UNGHIILOR
Scop:
obţinerea unei aparenţe îngrijite a pacientului
îndepărtarea depozitului subunghial, care
conţine germeni patogeni Tehnica:
evitarea leziunilor cutanate prin grataj la
se taie unghiile cu atenţie, la nivelul
pacienţii cu prurit şi de asemenea la pacienţii
degetului, pentru a degaja părţile laterale
agitaţi
spre a nu se aduna murdăria, apoi, se pilesc;
Zilnic: unghiile se spală cu apă şi săpun şi
cu periuţa de unghii. mâna sau piciorul se aşează pe un prosop pe
care se adună fragmentele tăiate.
Pentru spălarea piciorului, acesta va fi
introdus într-un lighean cu apă, după care se
va face tăierea unghiilor. DE ŞTIUT :
Pregătiri:
instrumentele după utilizare se
materiale
dezinfectează
* apă
DE EVITAT :
* săpun
* periuţă lezarea ţesuturilor adiacente (risc de
hemoragie la hemofilici, risc de infecţii
* forfecuţă de unghii
panariţii - la diabetici)
* pilă
* prosop
pacientul
* se informează, se aşează comod, relaxat
ÎNGRIJIREA PĂRULUI * lighean
Scop: * apă caldă
pentru starea de bine a pacientului * muşama
igienic * aleză
* spălare la una-două săptămâni, la * prosoape
pacientul cuspitalizare îndelungată
pacientul
* distrugerea paraziţilor
* se informează
pregătirea pentru examen E.E.G.
* poziţia se alege în funcţie de starea sa : -
pregătirea pentru operaţie la faţă, nas şezând pe un scaun
Contraindicaţii:
- şezând în pat
fracturi ale craniului
- decubit dorsal în pat, cu salteaua
traumatisme mari îndoită sub torace
pacienţi cu stare generală alterată - decubit dorsal, oblic în pat
febrili
Tehnica:
cu boli ale pielii capului ► se pregăteşte patul şi se protejează cu
Zilnic: se face perierea, pieptănarea muşama şi aleză
şi, eventual, împletirea părului ► se umezeşte părul, se şamponează
Pregătiri:
► se masează uşor pielea capului cu pulpa
condiţii de mediu degetului, se spală de două-trei ori
* temperature 22-24ºC ► se limpezeşte părul din abundenţă, se acoperă
* închiderea ferestrelor cu prosopul uscat
* evitarea curenţilor de aer ► se usucă părul, se piaptănă cu blândeţe
materiale Îngrijiri ulterioare:
* pieptene ▄ se acoperă capul pacientului cu o băsmăluţă
* şampon ▄ se reinstalează pacientul în poziţie
* săpun insecticid (dacă este cazul) confortabilă
* uscător ▄ obiectele folosite se dezinfectează
TOALETA INTIMĂ
Scop:
¬ igienic * se pregăteşte patul cu muşama, pacientul
fiind în poziţie ginecologică
¬ menţinerea unei stări de confort fizic
Părţile intime ale corpului sunt expuse * se serveşte un bazinet pentru a-şi goli
infecţiilor, ulcerelor de presiune, mirosurilor vezica urinară
neplăcute, având în vedere anatomia şi fiziologia * rămâne în poziţie ginecologică cu al doilea
lor (pliuri ale pielii, orificii naturale ale corpului, bazinet curat sub regiunea sacrată
glande, organe excretoare). Tehnica:
Se execută de mai multe ori pe zi la pacienţii ∆ se îmbracă mănuşa de cauciuc, apoi cea de baie
inconştienţi, cu sonde vezicale, înaintea
intervenţiilor chirurgicale în regiunea anală, ∆ se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre
organe genitale sau pe căile urinare şi în anus, turnând apă şi săpun lichid
perioadele menstruale. ∆ se limpezeşte abundent
Dacă pacientul este independent, i se ∆ se scoate bazinetul
pregătesc materialele pentru a se îngriji singur.
∆ se usucă regiunea genitală anală, pliurile
Pregătiri:
§ materiale
∆ se pudrează cu talc pliurile
*paravan Îngrijiri ulterioare:
* două bazinete  se îndepărtează materialele, se aranjează patul
* tampoane sterile din vată  pacientul este aşezat comod
* pensă porttampon DE ŞTIUT:
* cană cu apă caldă  spălarea organelor genitale externe se poate face
* săpun lichid cu tampoane de vată montate pe pensa
* prosop porttampon
* mănuşă de cauciuc  la bărbat, se degajă glandul de prepuţ şi se spală
* mănuşă de baie cu prudenţă (se previne pătrunderea săpunului în
* muşama, aleză uretră)
* se controlează temperatura apei DE EVITAT:
§ pacientul  contaminarea regiunii genitale cu
* se informează, se asigură intimitatea microorganisme din regiunea anală, prin mişcări
de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană
BIBLIOGRAFIE

1. http://www.scrigroup.com/sanatate/INGRIJIREA-PLAGI
LOR-NURSING81131.php

2. http://www.echipamenteortopedice.ro/mm/escare.pdf
3. http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/TOALETA-P
ACIENTULUI93.php
4. L. Titircă-Ghid de nursing
5. http://www.ms.ro/documente/Proceduri%20de%20practica%
20pentru%20Asistentii%20Medicali%20Generalisti_788_15
60.pdf
6. https://www.google.ro/url?
sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=3&ved=0CDEQFj
AC&url=http%3A%2F%2Fwww.scoalacantemir.ro%2Ffiles
%2Fuploads
%2FNursing.doc&ei=V6uyVNC5LJGtaeHKgPgK&usg=AF
REALIZAT DE:
Dănăilă Mădălina-Constantina
Drăgan Elena-Adelina
Farcaș Bianca
Huzum Alexandru
Lungu Mireea Mădălina