Sunteți pe pagina 1din 7

Recomandarea lui Jim Humble

La fiecare picătură de MMS Profesional adăugaţi 5 picături soluţie de acid citric de 10%, acesta este Activatorul.

Picuraţi MMS-ul într-un pahar uscat, adăugaţi cantitatea corespunzătoare de acid citric de 10%, amestecaţi şi
lăsaţi soluţia la activat 3 minute.

Adăugaţi 2-3 dl apă, eventual suc de mere sau de ananas proaspăt şi consumaţi într-un interval de o oră.

1. O picătură de MMS Professional într-un pahar uscat.

2. Adăugaţi 5 picături de Activator.

3. Amestecaţi şi lăsaţi soluţia 3 minute pentru ca cele două soluţii să reacţioneze.

4. După trecerea celor 3 minute turnaţi apă sau suc de ananas şi consumaţi lichidul.

Când veţi mări cantitatea de MMS, respectaţi întotdeauna proporţia de 1:5.

La 1 picătură MMS Profesional – întotdeauna 5 picături de activator.

Înlăturarea gustului neplăcut.

Foarte mulţi oameni au o aversiune puternică faţă de gustul şi mirosul MMS-ului. Unele persoane dezvoltă
această aversiune faţă de gustul şi mirosul MMS-ului în timp. Printre ei mă număr şi eu, din această cauză am
elaborat câteva metode pentru a rezolva problema.

Sute sau chiar mii de oameni au început să consume MMS spunând: „Nu mă interesează deloc cât este de rău la
gust”, iar după câteva săptămâni s-au simţit rău numai discutând despre el. Cred că această opoziţie şi aversiune
se datorează reacţiei de supravieţuire a microorganismelor care trebuie distruse în organism. Pare logic să
distrugem şi aversiunea care este de fapt un mecanism de supravieţuire. Bineînţeles dacă purtătorul are o
aversiune puternică şi renunţă la consumul antidotului, atunci microorganismele supravieţuiesc. Poate nu este aşa,
cert este că dacă cineva îşi curăţă organismul, partea cea mai grea a aversiunii dispare. Consider că nu este voie să
ne permitem o aversiunea atât de mare încât numai gândindu-ne să ni se facă rău.

Aici găsiţi o metodă de evitare a aversiunii: Urmăriţi atent descrierea pentru că dacă scăpaţi 1-2 puncte, nu va mai
funcţiona. Aveţi nevoie de piure de fructe. Cumpăraţi suc de fructe concentrat (mere, afine, struguri sau
grapefruit), la care adăugaţi atâta apă cât să devină puţin mai lichid. Dacă nu aţi găsit concentrat de fructe la care
nu s-a adăugat separat vitamina C, atunci folosiţi un suc care are un gust puternic (dar care să nu conţină adaos de
vitamină C).

Pasul 1: Turnaţi o jumătate de pahar de suc pentru doza dumneavoastră. Dacă doza este puternică, poate doriţi
mai mult lichid. La acest suc adăugaţi 2 linguriţe de acid citric de 10%. (Eventual puteţi evita acest pas, în cazul
în care urmaţi cu exactitatea paşii următori.)

Pasul 2: Într-un al doilea pahar turnaţi o anumită cantitate din acelaşi suc. În acest pahar nu veţi pune MMS.
Aceasta va fi băutura de acompaniere, şi este foarte important ca să fie identică cu cea la care adăugaţi MMS.
Poate nici nu veţi avea nevoie de o jumătate de pahar. Va fi de ajuns un sfert de pahar sau mai puţin.

Pasul 3: Preparaţi doza de MMS într-un al treilea pahar uscat şi curat. Folosiţi 5 picături de acid citric la fiecare
picătură de MMS şi aşteptaţi 3 minute. Adăugaţi jumătate de pahar de suc aşa cum e descris la punctul 1. Nu este
atât de rău la gust. Pur şi simplu o veţi putea înghiţi, însă dacă nu vă place acidul citric puteţi renunţa la punctul
1.

Pasul 4: Pregătiţi la îndemână câteva bomboane tari. Cu gust de lămâie sau caramel. Înainte de a consuma MMS-
ul luaţi în gură această bomboană. Şi consumatul bomboanei este un pas important. (Nu veţi avea nevoie de toată
bomboana, puteţi arunca o parte).

Pasul 5: Pasul important. Consumaţi (Beţi) sucul cu MMS după care imediat, fără a trage aer, beţi sucul fără
MMS. Acest suc să fie identic cu cel în care aţi amestecat MMS. Dacă procedaţi corect, nu trageţi aer, nu veţi
simţi gustul. Aerul oxidează dioxidul de chlorine aflat pe limbă. Din această cauză nu lăsaţi să intre aerul. Dacă
totuşi o faceţi, bomboana va şterge gustul MMS-ului şi puteţi să o daţi afară imediat, dacă sunteţi convinşi că a
trecut gustul.

În cazul în care sunteţi răcit sau aveţi vreo infecţie şi consumaţi o doză cu 20-30 picături, luaţi câte o înghiţitură la
fiecare jumătate de oră urmând instrucţiunile. Să aveţi la îndemână un pahar de suc fără MMS, dar acelaşi în care
aveţi MMS. Întotdeauna clătiţi sucul cu MMS cu cel curat având bomboana în gură. Nu veţi simţi 95-99% din
gust.

Noţiuni de bază pentru folosirea MMS-ului


Jim Humble recomandă în cartea sa:

Fiecare picătură de MMS trebuie amestecată cu cinci picături de activator (soluţie de acid citric de 10%), de
exemplu o picătură MMS + 5 picături activator, 5 picături MMS + 25 picături activator, 15 picături de MMS + 75
picături de activator.

Picuraţi MMS-ul într-un pahar uscat, adăugaţi cantitatea de picături de activator corespunzătoare. Amestecaţi
soluţia prin rotirea sticlei. Aşteptaţi trei minute. După aceasta adăugaţi apa potabilă sau sucul de mere ori de
ananas proaspăt stors şi consumaţi preparatul în interval de o oră. Dacă veţi folosi suc din magazin, atunci mai
bine achiziţionaţi suc de mere BIO, fără adaos de vitamina C. Atenţie: Vitaminele A, C neutralizează eficacitatea
MMS-ului!!!
Întotdeauna creşteţi doza cu o picătură de MMS, faceţi asta şi în cazul în care folosiţi deja mai mult de zece
picături de MMS (în cazul în care nu respectaţi această regulă, vi se va face rău sau veţi avea diaree).

Tratamentul cu MMS se începe întotdeauna cu 1 sau 2 picături de MMS şi 5 (10) picături de activator.

Întotdeauna începeţi tratamentul cu MMS seara.

Creşteţi întotdeauna cantitatea de MMS seara.

Mecanismul acţiunii biocide al dioxidului de clor -MMS

Jim V. Humble descrie acţiunea dioxidului de clor creat prin amestecul MMS cu o soluţie de acid citric de 10%

MMS amestecat cu o soluţie de acid citric de 10% într-o cantitate corespunzătoare produce un gaz care se
numeşte Dioxid de clor.

Dioxidul de clor este un material cu o acţiune


puternică de oxidare, denumit acceptor de electron. Ceea ce înseamnă că moleculele sunt în continuă căutare de
noi electroni pentru a reîncarca propria lor structură de electron.

Întâlnirea agenţilor patogeni cu dioxidul de clor conduce la îndepărtarea electronilor de pe peretele bacterial, ca
urmare, pe aceasta se creează crăpături prin care se deranjează echilibrul intern al celulelor. Prin această crăpătură
dioxidul de clor pătrunde în interiorul microorganismelor deranjând funcţia lor metabolică, contrar faţă de alte
remedii de oxidare care deranjează numai suprafaţa celulei. Reacţionează cu aminoacizi, schimbă structura
proteinei şi prin aceasta şi funcţionarea enzimelor care conduc procesul metabolic din celule.

După aceasta urmează sfărâmarea rapidă ai agenţilor patogeni. În organismul uman Dioxidul de Clor este prezent
sub forma activată, amestecat cu exactitate. Proporţia recomandată de către Jim V. Humble reacţionează numai cu
microorganismele agenţilor patogeni care au un caracter de acid. Cu siguranţă distruge bacteriile, virusurile,
ciupercile, dizolvă toxinele din organismul uman, etc.

Dioxidul de clor este cel mai atroce criminal ai agenţilor patogeni periculoşi din organismul uman. Nu există nici
un motiv pentru care nu ar distruge virusurile. Distruge şi virusul SIDA? Nu cunoaşte imposibilul sub nici o
împrejurare. Nu dăunează organismului uman la administrarea unei concentraţii reduse de MMS. Dar în cazul în
care administraţi MMS-ul intravenos, nu puteţi folosi activator. Motivul este că şi sângele are aceeaşi capacitate
de neutralizare ca şi apa. Diluat cu MMS, rezultă eliberarea dioxidului de clor fără folosirea acidului citric, cu
diferenţa că acest proces poate dura câteva ore.
Dioxidul de clor este un material chimic foarte puternic care poate avea nenumărate întrebuinţări. Este un agent
de oxidare mult mai puternic decât oxigenul. Dioxidul de clor reacţionând cu diferite materiale chimice,
„explodează”, iar faţă de altele este neutru. Deci este selectiv. Dar de fapt de ce se produce această „explozie”,
această reacţie chimică rapidă de oxidare? Se poate vedea că în formula CIO2 există doi ioni. De ce nu s-ar
elibera, pentru a se pune la dispoziţia organismului? Pentru că încărcătura atomului este minus doi. Înainte de a
ajunge în această situaţie, ionii au trecut printr-un proces de oxidare, şi astfel nu se mai pot oxida. Dar clorul
poate. Dacă dioxidul de clor se întâlneşte cu agenţii patogeni sau toxine cu caracter acid, imediat preia de la
aceştia cinci electroni. Distruge totul de unde poate capta electroni şi în acelaşi timp emană căldură (această
reacţie se numeşte oxidare, chiar dacă oxigenul nu ia parte la ea). În cazul în care din dioxidul de clor se
eliberează atomi de oxigen, care nu sunt asemănători elementelor, atunci acest oxigen va avea două sarcini
negative de ioni. Au sarcini egale, în oxigen, în dioxidul de clor cât şi în gazul în care sunt deja prezenţi.

Oxigenul se leagă de hidrogen în interiorul organismului şi devine apă. Poate asta este tot ce poate face în acest
moment: devine apă sau se poate deveni o parte a moleculei dioxidului de carbon. Clorul după explozia
oxigenului, aproape că îşi pierde sarcina şi devine clorid – adică sare. La rândul său tot nu are capacitate de
oxidare, pentru că nu are nici o sarcină. Nu rămâne nimic care ar putea provoca un efect secundar.

Esenţialul este că atât oxigenul cât şi clorul trebuie să aibă o sarcină de electroni într-o cantitate corespunzătoare
altfel nu pot participa în procesele de oxidare. Iar dacă oxigenul nu este capabil să se oxideze atunci nu-şi poate
îndeplini sarcinile necesare în organism. În astfel de cazuri cloritul de sodiu ne oferă dioxid de clor, substanţe
chimice care distrug aproape orice în mod selectiv, adică tot ce nu aparţine organismului. Fiecare moleculă, cât de
mică a Dioxidul de Clor are o capacitate incredibilă de a nimici orice din care poate prelua electroni.

Dioxidul de clor nu rămâne stabil mult timp. Concentrează o energie prea mare pe o suprafaţă mică, din care
pierde o parte în câteva minute în organism şi acelaşi lucru se întâmplă şi în conductele de apă. Ca o consecinţă a
acestui fapt, dioxidul de clor nu mai este capabil de explozie (nu este capabil de oxidare) şi se poate amesteca cu
alte materiale. Există dovezi care arată că ajută la formarea substanţelor chimice - myeloperoxidare prin care
organismul produce acid cloric pentru sistemul imunitar, distrugând în continuare agenţii patogeni, celulele
criminale şi alte materiale. Dioxidul de clor este singura substanţă chimică cunoscută care dispune de această
capacitate şi care se poate comporta astfel în organism fără a avea efecte secundare. La întreprinderile de canale şi
ape, în fabricile de hârtie la împachetarea celulozei se foloseşte dioxid de clor în loc de clorit de sodiu.

MMS

James V. Humble
Principiile de utilizare
ale soluţiei minerale miraculoase

MMS
Jim Humble
Această carte este destinată tuturor oamenilor suferinzi din lume.

Despre ce este această carte

Sper că nu vă gândiţi acum că, vreau să vă povestesc doar despre un alt


supliment alimentar interesant, care poate să ajute pe cineva după ce-l va
lua în mod regulat câteva luni. În mod sigur nu-i aşa. Soluţia minerală
miraculoasă îşi face efectul în decurs de câteva ore.

Printre primii ucigători ai omenirii, încă se mai află malaria, boală produsă
de paraziţi, cu care sistemul imunitar susţinut de această soluţie, se
răfuieşte în cele mai multe cazuri în decurs de numai patru ore. Acest lucru
a fost dovedit de testele clinice în una din ţările din Africa de est. În ce
priveşte distrugerea paraziţilor de malarie în corpul omenesc, aceasta nu a
dezamăgit niciodată. Soluţia, azi cunoscută sub prescurtarea de MMS, a
fost între timp încercată de milioane de oameni. În timpul, când scriu
aceasta, am utilizat-o cu succes în mai mult de 300 de cazuri HIV/ SIDA,
într-o ţară din Africa. Totul este documentat cu teste înainte şi după
aplicare, şi în tote cazurile există o documentaţie medicală completă. Ne
aşteptăm, să putem comunica 500 de cazuri vindecate cu succes, încă
înainte de afi publicată această carte (în engleză).

Oamenii, care utilizează soluţia minerală miraculoasă se descotorosesc de


multe ori de bolile lor în decurs de trei zile. Toate problemele de sănătate
de până în prezent, pur şi simplu dispar. Dacă pacienţilor în spitale li s-ar
aplica, mai mult de o jumătate dintre ei, ar putea să meargă acasă deja în
decurs de o săptămână, iar restul cam în decurs de o lună.

Medicina utilizează o componentă activă a acestei soluţii deja de mai mult


de 100 de ani pentru dezinfectarea holurilor din spitale, meselor şi
echipamentelor şi pentru o serie de alte obiecte. Astăzi ne pricepem deja
să dăm la dispoziţie acest distrugător de patogeni sistemului imunitar,
care-l foloseşte pentru lichidarea sigură a bacteriilor şi viruşilor în corpul
omenesc.

Cu toate că pare incredibil, la o utilizare corectă sistemul imunitar poate


profita de acest distrugător, numai în scopul atacului asupra organismelor,
care dăunează corpului – nu ameninţă în nici un fel bacteriile aliate din
corp şi nici celulele sănătoase. Este una din chimicalele produse în mod
natural de sistemul nostru imunitar.
MMS este varga cea mai formidabilă pentru toate infecţiile şi bolile
cunoscute ale omenirii; şi în acelaşi timp nu este deloc un medicament.
Aşa cum veţi afla în curând, în această carte veţi găsi descrieri detaliate,
cum să procedaţi. Se prea poate ca într-o bună zi să vă salvaţi viaţa
proprie sau a altora.
MMS nu se ocupă cu nici o boală specifică; funcţionează ca încărcător al
sistemului imunitar, pe care îl excită până la punctul, când acesta poate
răpune singur majoritatea bolilor, foarte des în mai puţin de 24 de ore.

Această carte am scris-o deoarece, este vorba de informaţii mult prea


importante, pentru a ajunge sub controlul unui individ, unui grup ori grupe
de influenţă. Aceste cunoştinţe trebuie să devină cunoştinţe de notorietate
publică. Trebuie să aparţină întregii lumi. După cinci ani, în care am privit
neputincios, cum un asemenea grup nu a făcut practic nimic, deşi putea să
facă foarte mult, am conştientizat că, pur şi simplu trebuie să aduc aceste
informaţii unui număr cât mai mare de oameni. Altfel se vor găsi
întotdeauna câţiva, care fără aceste informaţii de importanţă vitală, i-ar
scoate din joc. Este aproape o regulă că, medicina ascunde multe
informaţii importante cu privire la sănătate, care ar putea salva viaţa
oamenilor. Scopul acestei cărţi este acela de a împiedica aceasta şi în
cazul de faţă.

Notă referitoare la drepturile de autor

Autor James V Humble (Jim Humble)

Copyright © 2009 James V Humble


Copyright pentru România – Zapper Technology, Czech republic
Traducere 2010: Elisabet Basnikova
Efectul Herxheimer (comentariu important in
legatura cu detoxifierea)
Uneori, atunci cand o persoana incepe pentru prima oara sa ingereze o cantitate mare de MMS sau alti puternici
detoxifianti, ionii de dioxid de clor sunt extrem de eficienti in curatarea corpului de agenti patogeni, metale grele
si alte balasturi pe care organismul nu le mai elimina, depozitandu-le in tesutul adipos, intestine, etc.

Daca corpul este extrem de intoxicat sau bolnav, nu va grabiti sa dati afara tot dintr-o data. Daca agentii patogeni
sunt omorati prea rapid, cele 5 canale de eliminare a lor (adica ficatul, rinichii, pielea, plamanii si intestinele) ar
putea fi supraincarcate temporar de toxinele rezutate din actiunea MMS-ului, cauzand o scurta “criza de
vindecare” prin simptome asemenea gripei, iritatii ale pielii, dureri de cap, ameteli, greata sau crampe musculare.
Toate aceste simptome ar trebui sa cedeze curand.

Acesta este efectul numit “Herxheimer” – intalnit si sub denumirea de “Wellness Syndrome”. Se numeste astfel
dupa Dr. Karl Herxheimer, cel care a identificat pentru prima data fenomenul. Este rezultatul mortii in interiorul
organismului a zeci de milioane de agenti patogeni, si a faptului ca ei elimina toxine atunci cand sunt dezintegrati.
Eliminarea lor este atat de rapida si ampla incat corpul este incapabil sa proceseze eficient toxinele aparute,
indeajuns de repede pentru a preintampina simptomele descrise mai sus.

Este posibil sa apara si diareea deoarece corpul incearca sa se curete singur. In acest caz nu trebuie decat sa
reducem cantitatea de MMS pana ce criza vindecarii a trecut iar apoi sa reincepem sa crestem dozajul in cantitati
mai mici, marindule treptat.

Acest proces de purificare poate fi ajutat prin inghitirea unei cantitati mai mari de apa pura si curata in fiecare zi
pentru a ajuta corpul sa elimine milioanele de toxine aparute. Golirea regulata a intestinelor este obligatorie
pentru a ne elibera de discomforturile detoxifierii. Deasemenea o clisma este binevenita, aceasta accelerand
procesul de eliminare. Hotarati-va sa excludeti din dieta dvs. carbohidratii rafinati (zaharul alb rafinat, faina alba
rafinata si produsele derivate din aceasta, etc) precum si grasimile saturate. Deasemenea, in timpul ciclului de
MMS nu consumati vitamina C sau alimentele care o contin, cat si alimente bogate in atioxidanti, mai ales cei
artificiali. MMS este un oxidant puternic si daca il introducem in sistem odata cu vitamina C sau antioxidanti nu
veti pati nimic dar, acestia se vor elimina reciproc si organismul nu va beneficia de efectele niciunuia. Straduiti-va
sa faceti mai multa miscare. Daca i se da ocazia, corpul dvs. va va uimi cu abilitatea sa de a se autovindeca!

Observatie importanta: Efectul Herxheimer nu este o reactie toxica la MMS. De fapt, efectul
Herxheimer va declansa o reactie toxica, dar nu fata de MMS ci fata de infectiile ce se elimina rapid din corp.
Este important de retinut aceasta diferenta, mai ales daca persoana vrea sa se trateze de o boala cronica.