Leziuni traumatice primare

Definiţii
• Leziune traumatică (traumă) – orice modificare
locală sau generală a organismului uman ce apare în
urme unui traumatism şi care poate avea substrat
morfopatologic şi/sau funcţional obiectivabil
• Traumatism – acţiunea agentului traumatic asupra
organismului uman, faptul în sine prin care se
produc leziuni traumatice
• Agent traumatic (factor/agent vulnerant) – orice
substanţă (solidă, lichidă, gazoasă) sau formă de
energie (naturală, artificială) care, acţionând
asupra organismului uman poate produce leziuni
traumatice.
Clasificarea agenţilor
traumatici
• Agenţi traumatici fizici
• Agenţi traumatici mecanici
• Variaţii extreme de temperatură
• Electricitatea
• Variaţii extreme ale presiunii atmosferice
• Unde sonore, ultrasunete, infrasunete
• Radiaţii electromagnetice
• Câmpuri magnetice
• Radiaţii ionizante
• Agenţi traumatici chimici – substanţe toxice
• Agenţi traumaticic biologici
• bacterii, virusuri
• otrăvuri vegetale sau animale
• leziuni produse de animale
• Agenţi traumatici psihici – stress (imposibil de obiectivat)

©JV
Agenti traumatici mecanici
actionează prin transferul bilateral al energiei
cinetice între agentul traumatic și corpul
victimei

• mecanism de acceleratie ( agentul traumatic in miscare se loveste de

corpul aflat in pozitie stationara)
• mecanism de deceleratie ( corpul in miscare loveste un plan fix)
 Agenţii traumatici mecanici
1. Corpuri contondente
a. în funcţie de mărimea suprafeţei de contact
- cu suprafaţă mică (sub 16 cm2)
- cu suprafaţă mare (peste 16 cm2)
b. în funcţie de relieful suprafeţei de impact
- neregulată
- regulată (suprafeţe plane, muchii drepte)
i. cu suprafaţă plană (triunghiulară, pătrată, dreptunghiulară, rotundă)
ii. cu suprafaţă încurbată, cilindro-sferică
2. Obiecte cu vârfuri sau lame ascuţite
a. înţepătoare
- cu un vârf ascuţit (acul, cuiul)
- cu mai multe vârfuri (furculiţă, furcă)
b. tăietoare – cu una sau mai multe lame ascuţite (brici, lamă, cuţit de masă)
c. înţepătoare-tăietoare – cu vârf şi lamă/lame ascuţite (briceag, pumnal, foarfecă,
cuţit de bucătărie)
d. tăietoare-despicătoare – cu lamă ascuţită şi corp masiv (topos, satâr, sapă)
3. Proiectile – dimensiuni mici (de obicei) şi viteză mare de deplasare (> 50 m/s)
4. Unda de şoc (blast wave)

©JV
 Mecanisme de producere a leziunilor traumatice
Lovire activă
• cu corp dur
• în cazul unei agresiuni
• generează leziuni localizate în zona de impact
Lovire pasivă
• de corp dur
• se produc, cel mai frecvent, prin cădere
• caracteristici
• localizate în special la nivelul proieminenţelor (coate, genunchi, menton, nas, frunte)
• caracterul bipolar evidenţiabil la ex intern (cel mai frecvent în TCC): prezenţa
leziunilor traumatice în regiunea impactului primar şi în regiunea opusă acesteia
(contralovitură)
Comprimare-strivire-zdrobire
• între 2 corpuri/planuri dure
Înţepare-înjunghiere
• sub acţiunea unui obiect ascuţit de tip înţepător sau tăietor-înţepător
Tăiere-secţionare-despicare
• sub acţiunea unui obiect ascuţit de tip tăietor, tăietor-înţepător sau tăietor-despicător
Smulgere-rupere
Târâre (frecare)
Mecanisme asociate/complexe
• pot crea dificultăţi în evaluarea medico-legală

©JV
 Mecanisme de producere a
leziunilor traumatice
• În funcţie de particularităţile diferitelor categorii de agenţi traumatici mecanici,
leziunile traumatice prezintă caractere morfologice diferite care, în general, permit
recunoaşterea tipului de agent vulnerant.

• Aspectul unei leziuni nu depinde numai de caracteristicile agentului vulnerant ci şi

de: intensitatea lovirii, perioada de timp în care este aplicată lovitura, direcţia de
lovire/ înclinarea agentului vulnerant în raport cu suprafaţa corpului, suprafaţa
topografică, întinderea leziunii, reactivitatea locală şi generală a organismului.
• Dacă agentul traumatic se rupe/deformează în urma impactului, energia
transmisă ţesuturilor este mai mică deoarece o parte din aceasta este folosită
pentru deformare-ruperea agentului traumatic; dacă corpul se mişcă odată cu
aplicarea loviturii, perioada de timp în care energia este transmisă ţesuturilor
este mai mare şi severitatea leziunii este mai redusă
• Pentru orice intensitate a traumatismului, cu cât suprafaţă de impact este mai
mare, cu atât mai puţin severă leziunea consecutivă: un agent traumatic cu
suprafaţă plană, de dimensiuni mari (scândură) implică, la impact, o difuziunea
mai mare de energie în ţesuturi şi va determina o leziune mai puţin severă decât
un obiect de dimensiuni mai mici (ciocan) la aceeşi intensitate a loviturii

©JV
• În mod practic, medicul legist nu trebuie să facă
aprecieri de certitudine cu privire la obiectul
traumatizant, ci doar de a confirma sau infirma
producerea unei leziuni cu un anumit obiect cu care
sa presupune că s-a produs traumatismul.
• Efectele directe sunt consecinţa acţiunii nemijlocite
a agentului traumatic mecanic determinând
modificări morfo-functionale locale sau generale,
de gravitate variabila, putând duce la moarte.
• Efectele secundare sunt reprezentate de
complicaţiile locale şi generale apărute în evoluţia
modificărilor iniţiale produse de acţiunea agentului
traumatic.

©JV
 Examinarea traumatizatului- aspecte

• obligativitatea expertului de a raspunde doar pe baza datelor obiective si dupa epuizarea

mijloacelor de care dispune, la toate intrebarile organelor judiciare;
• furnizarea de date suplimentare care pot influienta ancheta, ori de cite ori legistul sesizeaza
situatii de acest gen;
• este absolut interzis ca medicul legist sa faca interpretari sau sa ajunga la concluzii cu
caracter judiciar;
• evitarea temporizarii examinarii persoanelor, pentru a se evita dificultatile de interpretare
lezionala;
• respectarea riguroasă a metodologiei de descriere a leziunilor;
• formularea aprecierilor cu caracter definitiv ( infirmitate, sluțire, etc ) doar după epuizarea
completă a tuturor mijloacelor terapeutice.
Obiectivele examinării medico-legale
traumatologice
Demonstrarea realităţii traumatismului
• Evidenţierea lez traumatice
• Aprecierea vechimii leziunilor
• Stabilirea fondului organo-patologic preexistent traumatismului (unele leziuni
patologice preexistente pot fi încriminate ca fiind posttraumatice)
Obiectivarea circumstanţelor de producere a leziunilor
• Estimarea caracteristicilor ag traumatic (particularităţile lez traumatice)
• Stabilirea mec de producere
• Aprecierea împrejurărilor/circumstanţelor de producere a lez traumatice
(agresiune/accident)
Stabilirea cauzalităţii
• Legătura de cauzalitate
• Raport de cauzalitate
Evaluarea gravităţii leziunilor
• Criteriul direct - zile de îngrijiri medicale
• Criteriul indirect
• Infirmitate, invaliditate
• Sluţire
• Punere în primejdie a vieţii
• Avort.

©JV
 Zilele de îngrijiri medicale
Reprezintă criteriul medico-legal direct, major,
indispensabil al concluziilor medico-legale

• Criteriul diagnostic- interpretarea tipului de leziune traumatică

constatată, funcție de localizare, număr, mărime, etc

• Criteriul terapeutic- intervalul de timp necesar aplicării oricărei

terapii medicamentoase, chirurgicale sau reparatorii adresată leziunii
traumatice respective

• Criteriul antecedentelor patologice - se referă la starea de

sănătate a victimei anterioară traumatismului suferit.
 nr zile de îngrijiri medicale
• Perioada de spitalizare – la latitudinea medicului

• Perioada de vindecare anatomică, respectiv acea perioada

în care dispar urmele vizibile ale traumatismului

• Perioada de vindecare funcțională, care poate fi de luni

sau chiar ani.
 Semiologie medico-legală

Dpdv anatomo-clinic - se disting următoarele elemente:

• localizarea
• forma
• dimensiunile
• înclinaţia
• culoarea
• numărul
• relieful
• marginile
• profunzimea
• aspectul ţesuturilor din jur
• incluziile asociate
• semnele de vindecare sau de infecţie
 Localizarea leziunilor traumatice
• regiunea anatomică mare a corpului (ex. Torace, abdomen, membrul
inferior drept)
• regiunea topografică respectivă (ex. Regiunea zigomatică, regiunea
brahială anterioară)
• distanţa faţă de un reper anatomic fix (ex. Plica cotului, piramida
nazală, tragus )
formula mnemotehnică: Pe-În-La

Pe regiunea anatomică mare, În regiunea topografică, La

distanţă de un reper anatomic fix.
Forma leziunilor
• se apreciază prin raportare la formele geometrice: triunghi,
pătrat, cerc etc.
• pot fi sub formă de:
linie – liniară
arc – arciformă
fus – fuziformă
stea – stelată
Cînd nu se poate preciza forma- leziune neregulată
Importanţa – pentru precizarea obiectului vulnerant
Dimensiunile leziunii
• Se vor aprecia în cm sau mm.
• Măsurarea leziunilor se va face în cele trei planuri:
lungimea, lăţimea şi profunzimea (sau înălţimea).
• Importanţa aprecierii dimensiunilor leziunii – serveşte la
identificarea obiectului vulnerant.
Înclinaţia
• reprezintă direcţia axei principale a leziunii pe suprafaţa
corpului.
• poate fi : verticală, orizontală sau oblică. În plăgile
penetrante, cu orificiu (glonte, cuţit) se notează înclinaţia
mare a orificiului: orizontal, vertical sau oblic pe regiunea
unde se află.
• Important – stabilirea înclinaţiei leziunii serveşte la
stabilirea înclinaţiei glontelui (vertical sau oblic) şi la
precizarea modalităţii de ţinere a cuţitului în mână.
Culoarea leziunilor traumatice
1. permite aprecierea datei producerii acesteia
2. identificarea obiectului vulnerant.
Exemplu:
• Echimoza – culoare roşie lividă – imediat după traumatism
• culoare albastră violacee – 1-3 zile
• culoare verzuie – 3-5 zile
• culoare galbenă – 7-8 zile
• resorbţia – 10-20 zile
Marginile leziunii
• în special în cazul plăgilor.
• identificarea obiectul vulnerant;

margini netede, liniare – în cazul plăgilor tăiate

margini neregulate, dantelate – în cazul plăgilor contuze
margini zdrobite, zdrenţuite – în cazul unor ruperi, sfîşieri
etc
• Profunzimea unei leziuni, în mod particular a plăgilor se
apreciază prin inspecţie, fără explorarea şi sondarea
acesteia.
Important – profunzimea unei plăgi arată gravitatea acesteia

• Aspectul ţesuturilor învecinate – reprezintă acele leziuni

traumatice asociate pe lîngă leziunea principală (ex.
zgârieturi, echimoze dispuse în jurul unei plăgi).
• Incluziile asociate - se cercetează în jurul unei plăgi (ex.
pămînt, funingine, pref de puşcă) şi în plagă (ex. sticlă,
rugină, glonţ etc).
Important – contribuie la cunoaşterea mijloacelor şi
condiţiilor în care a avut loc agresiunea.
• Numărul leziunilor traumatice – criteriu important în
justiţie, de apreciere asupra intenţiei agresorului;
• Relieful unei leziuni traumatice se exprimă raportat la
elementele de vecinătate (ex. hematoame, fracturi cu
deplasare, luxaţii)
Boala traumatică
• modificările locale şi generale
(simptomatologie clinică+modif ale
constantelor biochimice şi
endocrinoumorale) suferite de un organism
asupra căruia a acţionat un agent traumatic.
• se intalează treptat
• manif clinice pot fi discrete, NU direct
proporţionale cu gravitatea agresiunii
suferite
• NU trebuie confundată cu şocul traumatic

©JV
 Boala traumatică

Reacţia organismului la acţiunea unui agent traumatic depinde de:

• natura ag traumatic
• particularităţile organismului (pot agrava simptomatologia clinică,
uneori disproporţionat cu gravitatea leziunilor locale)
• reactivitatea SNC
• indivizi labili, anxioşi, excitabili/depresivi – forme clinice mai
severe
• starea de teamă/lez mutilante – tulb corticosuprarenale şi
vegetative
• durerea – reacţie psihogenă cu efect negativ asupra funcţiilor
generale ale organismului
• echilibrul funcţional general al organismului (tarele organice)
• factori meteorologici – frigul (!)
• forma morfo-patologică a leziunii şi regiunea afectată
• stările şocogene – leziuni întinse ale unor mase musculare
• afectare vasculară, nervoasă, chiar fără lez locale întinse sunt
urmate de atrofii, fenomene algice, tulb circulatorii (edeme,
cianoză) care depăşesc ca întindere zona afectată (aspect de proces
inflamator acut)

©JV
 Boala traumatică

• Simptomatologia clinică: - trebuie avute în vedere pentru evaluarea ML corectă a cazului

• fenomene locale: tumefacţie, durere, tulb circulatorii
• fenomene generale: TA ↑/↓ (şoc), hipertermie (în special prin distrugeri musculare
mari, în absenţa infecţiei) -> prognostic rezervat (dereglare centri bulbari)
• Evaluare paraclinică: - importantă în evaluarea corectă a gravităţii
• VSH ↑
• Timp de protrombină ↑ (+ fenomenele de stază -> tromboze posttraumatice)
• ↑ nr de elemente tinere în măduvă
• Globine serice ↑ (liza limfocitară <- hormoni adenocorticotropi)
• Glicoproteine serice ↑ (distrugeri tisulare), Fe ↓
• ↑ hormonii adenocorticotropi (! catecolamine)
• K, P ↓ imediat posttraumatic, apoi ↑
• Hematii şi Hb ↓
• Alterarea raportului alb/glob
• Hiperfuncţie paratiroidiană ( -> ↓ pragul de eliminare renală a fosfaţilor)
• Hiperreactivitate tiroidiană ( -> ↑Mg)
• Tulburări ale ciclului menstrual
• Ca – normal

©JV
Boala traumatică
• Gravitatea – depinde de multipli factori (! Reactivitatea organismului)
• Evoluţia – în raport cu gravitatea leziunilor, cu precocitatea şi competenţa
tratamentului
• Prognosticul – mai grav la bătrâni, copii, în cazul coexistenţei unor afecţiuni
cronice şi în cazul apariţiei complicaţiilor
• Complicaţiile
• Şocul (traumatic şi hemoragic)
• Infecţia
• Germenii pătrund prin focarul lezional
• Exacerbarea unor germeni pre-existenţi pe fondul diminuării imunităţii
• Pneumonii, bronhopneumonii
• Embolia (grasă, gazoasă, tisulară) – cu manifestări clinice în funcţie de
localizare
• Cerebrală – tulburări neurologice
• Pulmonară – deces prin asfixie (reflexe vasoconstrictoare+reducerea
câmpului respirator)
• Trombembolia

©JV
Şocul

• Definiţie: insuficienţă circulatorie acută asociată cu perfuzie tisulară

neadecvată ce determină hipoxie celulară generalizată şi/sau
incapacitatea celulelor de utilizare a oxigenului.
• este determinat de reacţiile generale ale organismului ca răspuns la
acţiunea unor agenţi traumatici, indiferent de natura lor.
• Se caracterizează prin:
• fenomene nervoase – vegetative/algice/psihice
• fenomene hemodinamice – hemoragie/colaps -> hipoxie locală şi
generală
• fenomene endocrine – în special suprarenalele -> eliberează exces
de catecolamine
• Tulburările neuroendocrinoumorale determină grave dereglări
metabolice în special la nivelul metabolismului intermediar glucidic,
proteic, lipidic => acumulare de produşi dismetabolici la nivel
hepatic şi muscular – trec în sânge => acidoză

©JV
 Şocul

• şoc cardiogenic – debit cardiac redus în prezenţa unui volum circulant normal prin afecţiuni ce
interesează cordul în mod direct
• Infarct miocardic acut (> 40% miocard VS afectat - şoc; >70% miocard VS afectat-deces)
• Regurgitate mitrală ischemică acută/ defect septal ventricular/ ruptură miocardică
• Anevrism VS
• Afectare severă a ritmului cardiac
• Contuzii miocardice (traumatice)
• şoc obstructiv
• obstrucţie mecanică a circulaţiei – embolie pulmonară
• restricţia umplerii cardiace – tamponadă/pneumotorax masiv
• şoc hipovolemic – volum circulant redus -> întoarcere venoasă deficitară + reducerea
volumului/bătaie, a debitului cardiac şi a tensiunii arteriale
• pierderi exogene – hemoragii/arsuri
• pierderi endogene – pierderi de fluide în spaţiile intestinale prin capilare alterate sau în
diverse cavităţi ale corpului (ex abdomen) – în ocluzii intestinale
• şoc distributiv – vasodilataţie + sechestarea sângelui în sistemul venos + maldistribuţia fluxului
sanguin + alterarea microcirculaţiei -> hipovolemie relativă, reducerea rezistenţei vasculare
periferice, alterarea extracţiei oxigenului la nivel celular -> şoc
• în sepsis/anafilaxie
• şocul traumatic

©JV
Şocul
• necesită un interval liber (ore) pentru a se instala
• 3 stadii:
• stadiul I: simpato-adrenergic – şoc compensat
• stadiul II: de decompensare hemodinamică şi metabolică (endocrin
– ACTH-tiroidian) – poate duce la deces
• stadiul III: de recuperare şi vindecare

©JV
Leziuni traumatice

3 categorii:
• superficiale (lez traumatice externe/ elementare) – ale
tegumentului şi ţesutului subtegumentar
• sistemice – interesează sistemul osteo-articular, muscular,
vascular, nervos
• topografice – localizate în anumite regiuni /zone anatomice

©JV
 Leziuni traumatice externe
(superficiale/elementare)
În funcţie de menţinerea sau nu a integrităţii tegumentului, aceste leziuni pot
fi

• Leziuni traumatice externe fără soluţie de continuitate

• Eritem posttraumatic
• Echimoza
• Hematomul
• Limfoseromul (revărsat Morel-Lavalee)
• Vezicula

• Leziuni traumatice externe cu soluţie de continuitate

• Excoriaţia
• Plaga

©JV
Leziuni traumatice externe
fără soluţie de continuitate
• se vindecă fără a lăsa urme pe piele
• dacă nu se însoţesc de leziuni traumatice secundare nu pun
în primejdie viaţa şi nu generează sluţire sau infirmitate
• apariţia lor se explică prin mecanism etiopatogenic vascular
(vasodilataţie/efracţie vasculară posttraumatică)

©JV
 • Localizare: pe, în, la

• Tipul leziunii: echimoză, excoriație, plagă

• Deascrierea leziunii
Descriere - Aspect/ forme particulare
• Echimoză- culoare
• Excoriație - existența crustei
- aderența crustei
• - culoarea crustei
• Plăgi: formă, margini, unghiuri, conținut,
țesuturi din jur

• Dimensiuni
Eritem traumatic
• Presiune continuă asupra ţesuturilor

• Iritare tranzitorie a terminaţiilor nervoase- vasodilataţie

• Durere, roşeaţă şi tumefacţie locală

• Dispar în cîteva ore

 • Leziune contuză-
strivire/compresiune a ţesuturilor
Echimoza
• Obiecte/mijloace
contondente

• - Ruperea vaselor mici şi mijlocii

• Cel mai frecvent subcutanat
• Posibil profund- organe, ţesuturi
Echimoza

- Spaţiul perivascular;
- Mărimea sîngerării:
* intensitatea traumatismului;
* mărimea şi densitatea reţelei vasculare;
- Prezenţa oaselor direct sub piele;
- Profunzimea sîngerării;
- Fragilitatea vasculară;
- Coagulabilitatea sîngelui
Echimoza

• De obicei nu reproduce forma agentului vulnerant

• Modificări- timp/localizare
Funcţie de localizare
• - Vizibilă după o perioadă de timp de la traumatism
• Vizibilă la un alt loc faţă de cel al traumatismului
 Echimoza
▪ Morfologie:
▪ Forma - variabila – de obicei nu reproduce forma agentului
vulnerant
reproduc uneori forma agentului traumatizant (bita, degete,
roata vehiculului)
▪ Localizare
▪Variabila
▪Mecanism
▪Lovire activa: palpebrale
▪Cadere: coate, genunchi
▪Sugrumare: git
▪Sufocare: peri-oral si la nivelul vestibulului
▪Viol: coapse etc.
 Echimoza
• Culoarea :
• Determinate de transformarile Hb
• Rosie (oxiHb)+vasodilatatie
locala (i-le h)
• Albastra violacee prin reducerea
Hb (2-3 zile)
• Verzuie prin oxidarea bilirubinei
la biliverdina zilele 3-5
• Galbuie 7-8 zile (hemosiderina)
• Rezorbtie in 10-20 zile (marime
si profunzime)
 Echimoza
Dgs. diferential cu lividitatile
▪ Echimoza:
▪ Orice regiune
▪ Contur imprecis si relief
datorita reactiei inflamatorii
▪ Asociata cu excoriatii
▪ Nu se modifica la presiune
sau schimbarea pozitiei
cadavrului
▪ Culoare dupa vechime
▪ Sectionare: singe si coaguli
care persista la spalare
▪ Micr.: rupturi vasculare,
infiltrate perivaculare,
prezenta fibrinei
Lividitatile:
Localizare decliva
Nereliefate , contur relativ net
Culoare in raport cu stadiul
Modificarile la presiune si
schimbarea pozitiei
cadavrului in raport cu
stadiul
Sectionare: dispar la spalare
si fixare in formol
Micr.: extravazare fara rupturi
vasculare si fibrina
 Echimoza
▪ Importanta: Ingrijiri medicale:
▪ Confirma traumatismul In general NU
▪ Aprecierea timpului Echimoze extinse
dupa culoare
▪ La cadavru atesta
caracterul vital al
leziunii

Echimoze de culori diferite la acceaşi persoană- produse la

momente diferite în timp- abuz asupra copilului
Echimoza
• Aspecte particulare

• Două linii paralele echimotice care delimitează o linie de

culoare normală- obiect contondent alungit, cu secţiune
cilindrică sau pătrată

• Echimoze ovalare pe feţele laterale ale gîtului- sugrumare

 Hematomul
▪ Revarsat sangvin bine delimitat in tesuturi, cavitati sau
organe/obiect-mijloc contondent
▪ Ruptura de vase cu calibru mare
▪ Complicatii:
▪ Locale : Compresiune ( tulb. functionale ) / Suprainfectie
▪ Generale: soc traumatic etc.
▪ Clinic:
▪ Culoare echimotica, tumefactie, fluctuenta
Evolutie:
- rezorbtie spontana,
- drenaj chirurgical,
- organizare
Limfoseromul (revărsat Morel-
Lavalee)
• tumefiere tegumentară imprecis delimitată, fluctuantă
la palpare fără modificarea coloraţiei locale a pielii
supraiacente
• etiopatogenie: se formează lent posttraumatic, prin
acumularea limfei
• poate să apară în cazul în care ag traumatic acţionează
tangenţial faţă de tegument (mecanism de forfecare) ->
decolarea-alunecare pielii faţă de ţesutul muscular
subiacent -> spaţiu subtegumentar în care se acumulează
limfa (moale, mobilizabil)
• se resoarbe lent
• absenţa modificărilor de culoare face să treacă
neobservat
• cel mai frecvent - în zone cu strat muscular
subtegumentar bine reprezentat (lombar, coapse)

©JV
Vezicula
• leziune bine delimitată, de mici dimensiuni, ce constă în
acumularea de lichid între straturile epidermului
(vezicule intraepidermice) sau la joncţiunea derm-
epiderm (vezicule dermo-epidermice/joncţionale) de
cauză cel mai frecvent patologică
• cele de cauză traumatică se produc prin presiune-
frecare/lovire tangenţială (rar)
• < 3 mm = vezicule; > 3 mm = bule
• Se întâlnesc mai rar în practică
• Evoluţie
• Resorbţie-vindecare fără cicatrice
• Suprainfectare -> pustule (conţinut purulent)
• Rupere -> ulceraţii (eroziuni)
• Se poate vindeca – formează crustă
• Se poate suprainfecta – zonă cicatricială

©JV
Leziuni traumatice externe cu
soluţie de continuitate
• se vindecă cu sechele (de regulă) – cicatrici
• gravitate mai mare (pot determina decesul/consecinţe
infirmizante)
• etiopatogenic: întreruperea totală/parţială a integrităţii
anatomice a tegumentului prin înţepare, tăiere, zgâriere
etc

©JV
 Excoriaţia
- Leziune superficială, lezează integritatea tegum.
Mecanism:
- Obiect ascuţit sau contondent- direcţie oblică
- Mai rar- impact vertical
Posibilităţi:
- Obiect vulnerant ce loveşte tegumentul (ex. muşcătură)
- Corpul loveşte un obiect staţionar (cădere)
Excoriaţia
Profunzime
• Frecvent epiderm lezat- fără sîngerare
• Lezarea dermului- sîngerare redusă
Formă:
• Liniară
• Suprafaţă excoriată
• Ex., tîrîre pe drum- excoriaţii liniare, multiple,
paralele între ele
• Piele acoperită cu haine- suprafaţă excoriată
•În timp excoriația evoluează diferit la persoane vii față de cadavre:
•-la persoane: faza inițială (primele 12 ore)→suprafață denudată
gălbui-roșietică→faza de formare a crustei(12-24 ore)→uscare, apare
crusta dură, gălbuie sau maroniu-gălbuie→faza de detașare a crustei(3-
4 zile), crusta se desprinde centripet→faza de reepitelizare (7-15 zile),
după desprinderea crustei rămâne o zonă netedă rozacee care în timp
capătă culoarea și consistența tegumentului (fără sechele cicatriceale).

•-la cadavre: se pergamentează→zonă gălbui-transparentă dură, fără

caracter vital.

•După direcția de producere excoriația poate fi apreciată astfel: la

debut(capul exc.) este mai adâncă și sub formă de pantă→la sfârșit
(coada exc.) se observă o rampă care se superficializează treptat.
 Excoriatia
▪ Morfologie: Evolutie:
▪ Localizare: Cruste sero-hematice
▪Git – sugrumare Cruste brun-roscate
▪Peri-oro-nazal - sufocare
Detasare la 3-4 zile de la
▪Coapse, sini - viol margini spre centru
▪ Forma :
Zona roz-rosietica care
▪Liniara, neregulata dispare fara cicatrice
▪Liniare si paralele in tirire
Ingrijiri medicale:
1-2 zile sau
4-6 zile (pe suprafete mari
sau suprainfectate)
 Excoriaţia
Particularităţi:
1. Excoriaţii produse de unghii
• sugrumare
• excoriaţii liniare (viol, abuz asupra copilului)

2. Excoriaţii marker
- Impact vertical- excoriaţii de “strivire”
 Excoriaţia

3. Tîrîre
- liniare, paralele între ele
- stabilirea direcţiei de tîrîre- epiderm detaşat la capătul distal al
excoriaţiilor

4. Excoriaţii postmortem
• tîrîrea cadavrului, leziuni cauzate de insecte (mai ales furnici)
• aspect: galbene, translucide, fără modificări de culoare la
margini
 Plagile
▪ Profunzime: Instrument/Morfologic
▪ Superficiale Contuze
▪ Profunde Intepate
▪Penetrante – Taiate
intereseaza cavitati
(craniana, toracica, Intepate-taiate
abdominala) Despicate
▪Perforante (org.
cavitare)
Impuscate
▪Transfixiante (org. *Evolutie:
parenchimatoase )
-necomplicate
▪Nepenetrante
-complicate
• În funcție de gravitate:
-ușoare (simple)
-grave → complicații (infecții)
-f. grave→ cele perforante sau transfixiante → infecții și
infirmitate
-mortale→ ex. interesează un vas important → hemoragie
masivă→deces
• În funcție de evoluție
-simple→ se vindecă fără efort terapeutic deosebit;
-complicate→ suprainfecție (plăgi contaminate) sau
apariția de cicatrici inestetice

• În funcție de timpul scurs

-recente (sub 6-8 ore)→ risc mic de infecție
-vechi (peste 6-8 ore)→ infecție
•În funcție de ag. Vulnerant
-ag traumatici mecanici
-ag fizici→termo sau crioagresiune, electrocuție
-ag. chimici→acizi (toxici corozivi)→coagulare,
precipitare,deshidratare→escară groasă, dură cu necroză
uscată. ;
baze (toxici caustici)→ necroză de lichefiere (colicvație)→
escară moale cu aspect translucid (necroză umedă).

•Dpdv medico-legal și criminalistic:

-plăgi de atac→ vizează anumite regiuni
-plăgi de apărare activă sau pasivă→pe palme, mâini
respectiv brațe, antebrațe.
Plaga contuză
(laceraţia)

Obiect
Penetrează
contondent-
întrega grosime
strivirea
a tegumentului
ţesuturilor
 Plaga contuză
Caracteristici
Margini neregulate, infiltrate hematic;

Ţesuturile din jur lezate- echimoze, excoriaţii;

Punţi de ţesut integru în interior;

Părul nu este lezat/poate fi strivit- examinare MO;

Conţinut- resturi tisulare devitalizate, cheaguri de sînge, corpi străini (haine, obiect vulnerant, etc);

Principala complicaţie- infecţia

Plaga contuză/zdrobită
• plaga plesnită

• plaga strivită

• plaga muşcată

• plaga smulsă

©JV
 Plaga contuză/zdrobită

• plaga plesnită – corpul contondent acţionează în zone unde

tegumentul este imediat deasupra unui plan osos
• margini relativ drepte, cu mici neregularităţi (franjurate)
• formă: stelată (ag traumatic plat), liniară (ag traumatic lung, subţire)
• dehiscenţă redusă (punţi tisulare)
• dg diferenţial: plaga tăiată

©JV
 Plaga contuză/zdrobită

• plaga muşcată – poate fi produsă de om/animal (se diferenţiază pe baza

amprentelor dentare)
• reproduce forma arcadelor dentare -> utilă în identificarea agresorului
• diverse aspecte (funcţie de forţa cu care se acţionează)
• lez superficiale: echimoze (uneori confluente), excoriaţii sau plăgi de mică
profunzime (generate de fiecare dinte) – sub forma a 2 arcuri care se unesc la
extremităţi, cu centrul indemn
• plăgi profunde: imprimarea formei dinţilor corespunzător arcadei dentare, cu
echimoze adiacente fiecărei plăgi (pot conflua)
• detaşarea fragmentului/zonei muşcate: pe marginea tegumentului restant se
pot identifica urmele generate de fiecare dinte (depresiuni) între care pielea
este puţin proeminentă (spaţii interdentare).

• plaga smulsă – prin tracţiune forţată care depăşeşte elasticitatea ţesutului

• plaga scalpată – porţiuni de tegument se detaşează de pe planul
subjacent (osos cel mai frecvent)
• plaga sfâşiată – de cele mai multe ori este o plagă muşcat-smulsă

©JV
Plăgi produse de instrumente
ascuţite
• plaga înţepată

• plaga tăiată

• plaga tăiată-înţepată (înjunghiată)

• plaga despicată

©JV
Plaga înţepată

• Mecanism
Obiecte cu vîrf ascuţit- ac, andrea, şurubelniţă
Comprimare laterală a ţesuturilor
• Caracteristici
• Orificiu de intrare
Pe piele
Un punct roşietic (diametru redus- ac)/ o mică plagă cu
margini regulate (diametru mai mare)
Plaga înţepată
• Canal
• În grosimea ţesuturilor
• Direcţia de lovire

• Orificiul de ieşire
• Rar
• Regiunea lezată are grosime redusă/ obiect înţepător lung
 Plaga înţepată
Complicaţii
Severe
- sîngerare letală cînd sîngele se acumulează în interiorul
unei cavităţi naturale (ex. pericard)

- Lezarea cordului sau a fontanelei anterioare (pruncucidere)

 Plaga taiata
Mecanism
Obiecte vulnerante cu cel puţin o margine tăioasă- cuţit, lamă de
ras, ciob de sticlă
Presiune şi deplasare pe suprafaţa pielii

Clasificare
Plagă tăiată (tăietură)- lungime mai mare decît profunzimea,
liniare de obicei- impact vertical

Plagă cu lambou- impact oblic- stabilirea direcţiei de tăiere

Secţionare completă a unui segment corporal

 Plaga taiata
Margini regulate;

Ţesuturile din jur- intacte;

Nu există punţi de ţesut între margini;

Părul este tăiat;

“Codiţa de şoricel”;

Forma, dehiscenta

Conţinut - sînge (lichid/cheaguri);

Principala complicaţie- hemoragia

 Plaga tăiată
• Margini netede, regulate, drepte; dacă obiectul vulnerant este mai puţin
ascuţit/interesează cute ale pielii (gât, scrot) -> uşor neregulat, zimţat
• Secţionarea transversală a unei cute este zimţată când cuta nu este secţionată în
întregime; dacă sunt interesate mai multe cute, aspectul este de multiple plăgi
• Lovitură oblică -> una dintre margini formează lambou în afară, iar cealaltă este
tăiată spre înăuntru

• Unghiurile - ascuţite, mai profunde la debut; la nivelul cozii plăgii – excoriaţie

(„codiţă de şoricel”); dacă ambele unghiuri prezintă câte o „condiţă de şoricel”,
locul de debut - cel cu excoriaţia mai scurtă
• Dacă plaga este localizată într-o regiune cu foliculi piloşi, aceştia vor fi tăiaţi la
debut şi în regiunea mediană şi intacţi în partea finală a plăgii (DIRECŢIA de
LOVIRE)

• Profunzimea este, de regulă, mai mică decât lungimea

• Depinde de gradul de ascuţire al lamei, forţa de apăsare şi rezistenţa ţesutului -
mai profunde în zone cu rezistenţă mai scazută (gât, abdomen, fese, coapse)
• În general la nivelul punctului iniţial unghiul este mai deschis şi profunzimea
este mai mare, iar la nivelul punctului terminal unghiul este mai închis şi
profunzimea este mai mică

©JV
 Plaga tăiată
• Dehiscenţa depinde de direcţie secţiunii şi de ţesuturile interesate
• Secţiune perpendiculară pe liniile Langer -> mai mare
• Mobilitatea pielii: minimă la nivelul scalpului şi spatelui; mare la nivelul feţei de
extensie a articulaţiilor
• Contracţia şi retractilitatea musculară poate modifica dehiscenţa odată cu instalarea
rigidităţii (revine la normal după dispariţia acesteia)
• Postmortem – retractilitatea musculară dispare => dehiscenţa unei plăgi sugerează că a
fost produsă în timpul vieţii

• În practica medico-legală identificarea acestor elemente este foarte

importantă întrucât furnizează date referitoare la direcţia de aplicare a
loviturii şi implicit la poziţia victimă-agresor (în caz de agresiune)

• Evoluţie
• când marginile au vitalitate păstrată şi sunt afrontate – per primam
• dacă intervine supuraţia, timpul de vindecare se prelungeşte
• cicatricea poate oferi informaţii asupra vechimii plăgii
• roşietică – plagă mai recentă
• alb-sidefie – plagă veche

• Sechele şi complicaţii ale cicatrizării

• tulburări funcţionale
• deficit estetic
©JV
Plaga tăiată

• Diagnostic diferenţial
• Plăgi despicate – plăgi tăiate la exterior care se continuă profund
cu plăgi zdrobite; pe margini – echimoze şi excoriaţii care se
pergamentează post-mortem
• Plăgi tăiat-înţepate – de obicei profunzimea este mai mare decât
lungimea; marginile netede, regulate şi pot reproduce secţiunea
transversală a armei; canalul poate păstra forma armei;
• Fracturi care, prin fragmente osoase pot crea plăgi similare cu
cele tăiate
• Rar: plaga plesnită – marginile sunt neregulate şi există punţi
tisulare (uneore necesită examinare cu lupa).
• Prognostic
• Plagă tăiată superficială – cicatrizare în 12-15 zile; mai târziu dacă
plaga este mai adâncă
• Plăgi cu lambouri/pierderi de substanţă – mult mai greu

©JV
Plaga tăiată
Leziuni de apărare

• pasivă - pe faţa dorsală a mîinilor

• activă - pe faţa anterioară a mîinilor

 Plaga intepata – taiata
Injunghiata
Mecanism
Înţepare+tăiere
Obiect vulnerant cu vîrf ascuţit şi una sau mai multe margini
ascuţite

Caracteristici
Orificiul de intrare
Pe piele
Plagă tăiată
Formă
* butonieră- două margini tăioase *
triunghi- o margine tăioasă
 Plaga tăiată-înţepată
• se produce cu arme tăietoare-înţepătoare care acţionează în 2 timpi
• înţepare-penetrare
• tăiere-secţionare

• Însumează caracteristicile plăgilor înţepate şi tăiate

• Forma plăgii
• Obiect cu 1 tăiş –> plagă „în săgeată”/ „în pană de despicat” – 1 unghi
ascuţit şi unul rotunjit
• Obiect cu 2 tăişuri -> plagă „în butonieră” – ambele unghiuri sunt
ascuţite
• Obiect cu mai mult de 2 tăişuri -> plăgi stelate/ triunghiulare/
neregulate – mai multe unghiuri ascuţite, corespunzător numărului de
muchii ascuţite-tăietoare
• În cazul răsucirii -> plagă „în coadă de rândunică” – cel puţin 2 unghiuri
ascuţite (unul la pătrunderea lamei şi celălalt la ieşire prin altă
regiune); poate lua şi forma literei „X”.

©JV
 Plaga tăiată-înţepată
• Lungimea plăgii – variază cu obiectul folosit şi retractilitatea tisulară
(se măsoară după afrontarea marginilor)
• pe tegument - pătrunde perpendicular – mai mică decât lăţimea lamei
• pe tegument - pătrunde oblic sau a fost mişcată/torsionată în plagă – mai mare decât
lăţimea lamei
• pe aponevroze, seroase, ficat, un plan osos – pătrunde perpendicular – se păstrează
lăţimea lamei
• Caz particular – plaga cordului: poate avea aspect de „V” sau de “A” (prin contracţie
poate să intre în contact cu lama tăietoare încă o dată)
• Retracţia marginilor plăgii depinde de liniile Langer (pattern al fibrelor elastice
dermice)
• perpendiculară pe liniile Langer -> marginile se retractă
• paralelă cu liniile Langer -> marginile nu se retractă
•
• Profunzimea – diferă de lungimea lamei
• Mai mare decât lungimea lamei dacă lama a intrat în totalitate (mânerul deprimă
părţile moi – poate lăsă o amprentă)
• Mai mică decât lungimea lamei dacă lama nu a intrat în totalitate

• Canalul reproduce direcţia loviturii; poate fi unic sau ramificat

• Pereţii canalului sunt netezi

• Plaga cutanată la locul de ieşire are aceleaşi caracteristici morfologice ca şi

plaga de la locul de pătrundere (mai mică)/plagă înţepată

©JV
 Plaga intepata – taiata
Injunghiata
Canal
În profunzimea ţesuturilor
Direcţia de lovire

Orificiul de ieşire
Plagă tăiată

Estimarea dimensiunilor cuţitului- cavităţi cu schelet osos:

Lungimea plăgii tăiate de pe piele- lăţimea maximă a lamei
Lungimea canalului- lungimea minimă a lamei
 Plaga intepata - taiata
▪ Dimensiuni
▪ Cu buzele plagii apropiate
▪ Lungimea plagii :
▪Apropiata de cea a lamei daca directia este
perpendiculara
▪Mai mare daca directia este oblica

Latimea : mai mare datorita retractiei tisulare

NU se sondeaza
Se diseca plan cu plan
Plaga despicată
Mecanism
- Obiect vulnerant cu greutate mare şi una sau mai multe
margini ascuţite- sapă, sabie, topor, ghilotină
- Combinaţie între tăiere (la suprafaţă) şi strivire (în
profunzime)
- Plagă tăiată pe tegument/plagă contuză în profunzime

Frecvent
- Fracturi osoase
- Leziuni ale organelor interne
- Periculoase pentru viaţă
Plaga despicată

• rezultatul acţiunii unor obiecte dure, grele cu o lamă tăietoare (mai

mult sau mai puţin ascuţită) – instrument contondent-tăietor
• leziunile sunt consecinţa forţei de lovire (funcţie de viteza cu care se
acţionează şi greutatea obiectului vulnerant) şi a ascuţimii lamei
• însumează caracteristicile
• plăgilor tăiate – predomină când lama este bine ascuţită şi
• plăgilor contuze – predomină când lama este boantă
• profundă – adâncimea depăşeşte, de obicei, lungimea lamei
• se însoţeşte de leziuni grave ale ţesuturilor subiacente
(rupturi/zdrobiri de organe, fracturi)
• margini dehiscente
• regulate, netede – dacă lama este ascuţită
• neregulate, anfractuoase – dacă lama este tocită sau f groasă
• pot să apară excoriaţii şi/sau echimoze (prin frecarea lamei de
tegument -iniţial comprimat, ulterior tăiat-rupt)

©JV
Plaga despicată
• formă
• liniară („în butonieră”/ „în fus”) – lama pătrunde incomplet cu
mijlocul tăişului -> 2 unghiuri ascuţite
• dreptunghiulară – lama pătrunde aproape în întregime (ex până în
vecinătatea cozii toporului) -> unghiurile sunt rotunjite sau au
forma literei „M”
• triunghiulară – realizată cu un unghi al lamei -> un unghi este
ascuţit iar celălalt în forma literei “M” sau rotunjit
• arcuită cu lambou – lama acţionează oblic faţă de planul
tegumentului -> detaşare incompletă; cu cât unghiul este mai
ascuţit cu atât zone excoriată de la nivelul tegumentului
nedetaşat este mai lată

• unghiurile prezintă, frecvent, mici plăgi superficiale

suplimentare
• lungimea plăgii cutanate se identifică, de obicei, cu lungimea
lamei; mai sigur dacă este interesat un plan osos (în absenţa
fisurilor iradiate).

©JV
 Plaga despicata
▪ Instrumente despicatoare
▪ Aspect : plaga taiata sau contuza ( functie de
starea lamei )
▪ Lungimea plagii este egala cu a lamei
despicatoare
▪ Excoriatii pe versantii plagii
▪ Gravitate mare: afecteaza si planurile
subiacente ( planul osos , viscere )
 Identificarea armei

• De cele mai multe ori nu se pot oferi decât

aproximaţii privind lăţimea (maximă ???– Di
Maio), lungimea şi dacă avea unul sau mai multe
tăişuri
• În general, lungimea plăgii cutanate este mai
mică decât lăţimea reală a lamei
• profunzimea plăgii nu poate oferi decât date
orientative despre lungimea lamei
• Aspectul versanţilor plăgii pot oferi informaţii cu
privire la tipul de lamă (zimţată, semne
particulare) – examinare microscopică/mulajul
plăgii
©JV
Criterii de diferenţiere al plăgilor
autoproduse şi heteroproduse
• nu sunt absolute!!!!
Plăgi Plăgi
autoproduse heteroproduse

• se aplică tuturor tipurilor de

plăgi în regiuni de în regiuni greu
elecţie: accesibile
extremitate victimei
distală antebraţ,
• Caz particular: Harachiri inimă, carotidă
• Secţiune a peretului abdominal (uneori)
cu evisceraţie bruscă -> scade Leziuni de
Leziuni de
presiunea intraabdominală ->
tatonare/ezitare autoapărare
scade întoarcerea venoasă ->
colaps cardiovascular

©JV