De-a lungul timpului, scriitorii au valorificat anumite evenimente istorice marcante și le-au

folosit drept sursă de inspirație pentru potențiale opere literare. În asemenea opere cu
caracter istoric, personalitățile sunt preluate din istorie și sunt prezentate sub forma unor
personaje cu abilități excepționale. Drept exemplu pot servi personajul principal Răzvan și
personajul secundar boierul Sbierea din drama istorică “Răzvan și Vidra”.
Numele lui Răzvan este regăsit în istoria românilor, fiind fiul unui țigan musulman și a unei
femei moldovence care a ajuns să devină domn al Principatului Moldovei pe o perioadă
foarte scurtă de câteva luni. Nu există surse care să demonstreze existența unui boier
Sbierea în trecut, dar cu toate acestea, el este prezentat ca un boier tipic din secolul al XVI
din teritoriul românesc - influent și interesat de a găsi metode de a se îmbogăți și de a se
implica în viața politică a țării.
În operă, Răzvan este un țigan dezrobit, făcând parte din cea mai joasă categorie socială,
pe când Sbierea este un boier influent care deține autoritate asupra țăranilor. Spre deosebire
de Sbierea, Răzvan este un personaj tipic romantic, fiind eroul excepțional (un tânăr revoltat,
macinat de o pasiune devoratoare) în împrejurimi excepționale (de la un simplu țăran a
ajuns să fie domnitorul unei țări întregi).
Portretul fizic al lui Răzvan este realizat de Bașotă: “Nas de șoim! O frunte-naltă! Din ochi
inima tresare!”. Răzvan era discriminat din cauza faptului că era țigan, cei din jur
considerându-l analfabet, însă el de fapt știa să scrie și să citească foarte bine: “Dintre mii de
țigănime, știut-am să-nvăț scrisoare,/ Sârbească și românească, încât ajunsei de mic/ În
casa mitropoliei cel mai isteț grămătic.” Pe lângă asta, Răzvan era generos și altruist,
deoarece atunci când a găsit punga cu galbeni care îi aparținea lui Sbierea a hotărât să o
împartă cu alții mai nefericiți decât el, chiar dacă și el avea mare nevoie de bani: “Iată banii,
mulțumește, du-te, caută-ți de treabă!/Copilașii tăi te-așteaptă fără pită și-nsetați!...”. Dând
dovadă de onestitate și bun-simț, Răzvan a recunoscut că el a fost cel care a scris pamfletul
la adresa domnitorului și nu a lăsat ca alți oameni nevinovați să fie executați din cauza
greșelilor lui: “Atunci lăsați-l pe dascăl și luați-mă pe mine;/ El nu-i vinovat, sărmanul;
cântecul făcut-am eu;”.
În paralel, Sbierea este prezentat ca fiind un om crud și răzbunător, deoarece l-a acuzat pe
Răzvan că i-a furat punga cu galbeni, chiar dacă el doar a găsit-o întâmplător, iar atunci când
era pe cale să fie arestat, Sbierea i-a aplicat o pedeapsă și mai dură lui Răzvan,
cumpărându-l ca să-i fie rob: “Tocmai așa rob îmi trebui. Este tocmai pentru mine./ Îmi va ține
catastișe, socoteli și daraveri./ Dă-mi-l după legea țării…”. Însă Răzvan, chiar dacă a fost
umilit și transformat în rob de Sbierea, a ales să nu se răzbune pe el atunci când l-a avut în
mâinile sale, demonstrând, de fapt, că îi este superior lui Sbierea în orice privință:
„Răzbunarea cea mai cruntă este când duşmanul tău e silit a recunoaşte că eşti bun şi
dânsu-i rău”.
Răzvan era ușor influențat de cei din jur, în special de Vidra, care tot îl forța să înainteze cât
mai mult în ierarhia socială: “Îi vezi mari, îi vezi în frunte, lăudați, slăviți, aleși,/ Iar tu rămâi tot
în urmă, ca o slugă printre leși!”. Pe parcursul operei, Răzvan devine tot mai dornic de a
ajunge sus, de a deține putere. Astfel, urmărim transformarea lui Răzvan (un om modest și
cinstit) în Sbierea (o persoană însetată de putere și avere).
Răzvan are o viziune romantică asupra vieții, fiind condus în totalitate de sentimente.
Dragostea pentru Vidra l-a împins spre a lupta pentru poziții sociale cât mai înalte, mila și
bunătatea l-au făcut să-i cruțe viața lui Sbierea, iar lăcomia l-a făcut să uite de principiile sale
În concluzie, pot spune că Răzvan și Sbierea nu sunt atât de diferiți la urma urmei. Odată ce
a gustat din putere, Răzvan nu s-a mai putut sătura și a luptat până la ultima suflare pentru
ea, pe când Sbierea deja o deținea și știa cum să profite de ea.