Sunteți pe pagina 1din 156

VIVIAN STUART

Mireasa lui
Darnley
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
FLAVIA VOINEA

ALCRIS
Capitolul 1

Cerul era întunecat [i începu s` plou` când plecar` din


Edinburgh, locul unde-[i petrecuser` ultima noapte din c`l`toria lor.
Wendy se înfior` u[or [i-[i strânse în jurul trupului haina de
tweed.
– Am dat drumul la c`ldur`, îi spuse Darnley. O s` se fac` foarte
repede cald. Avem noroc c` nu e z`pad` sau ghea]`!
Are dreptate, î[i spuse ea în gând. Era jum`tatea lui martie, dar
era foarte cald pentru acea perioad` [i prima z`pad` înc` nu
c`zuse.
Wendy se sim]ea foarte trist`. Se bucurase de fiecare clip` a
c`l`toriei lor, dar acum, când plecaser` din Edinburgh, era
nelini[tit` din pricina faptului c` avea s-o întâlneasc` pe m`tu[a [i
pe v`rul lui. Pân` acum o s`pt`mân`, cei doi nici nu [tiau de
existen]a ei.
Pentru prima dat`, î[i d`du seama de gravitatea gestului ei.
Nu mai era Wendy Hepburn, feti[cana liber` s` fac` tot ce voia.
De-acum era lady Blood, so]ia baronului Darnley Blood. |i era greu
s` cread` c` era c`s`torit` cu b`rbatul chipe[ care st`tea al`turi de
ea în ma[in`.
6 VIVIAN STUART

Pe m`sur` ce se apropiau de Forth Bridge, Wendy î[i reaminti


tot ce se întâmplase în Maroc, în hotelul cu covoare colorate în
care-l întâlnise pe Darnley. |[i luase o vacan]` de dou` s`pt`mâni în
februarie, încercând s` fug` de vremea rece [i de z`pada care
c`zuse în ora[ de Cr`ciun [i de Anul Nou. Nu se a[teptase s`
g`seasc` dragostea [i nici un so] înalt, dar cam distant. Era convins`
c`, dac` s-ar fi ciupit, s-ar fi trezit în micu]a ei camer`, în casa
m`tu[ii sale din Leaderfoot.
Cererea în c`s`torie venise pe nea[teptate. Era cel mai uimitor
[i, în acela[i timp, cel mai frumos lucru care i se putea întâmpla
unei persoane. Luaser` avionul c`tre Londra pentru a petrece trei
s`pt`mâni în capital`, vizitaser` multe locuri, f`cuser` cump`r`turi
[i se c`s`toriser` f`r` mult` zarv` în cabinetul unui judec`tor. Acest
lucru se întâmplase în urm` cu o s`pt`mân` [i amândoi se
gr`biser` s`-[i anun]e rudele: ea îi scrisese m`tu[ii sale, iar Darnley
m`tu[ii [i v`rului s`u.
Numai Dumnezeu putea [ti ce gândeau rudele lor! Wendy era
sigur` c` m`tu[a Heather era extrem de mul]umit`, pentru c` era o
romantic` incurabil`. Faptul c` o tân`r` bibliotecar` cunoscuse,
într-un loc atât de neobi[nuit ca Marocul, un baron adev`rat [i se
c`s`torise cu el p`rea un basm devenit realitate.
Dar oare m`tu[a lui ce gândea? Aceasta era principala întrebare!
Wendy [i Darnley consideraser` totul o glum` [i se amuzaser`
la gândul c` scrisorile lor vor stârni o adev`rat` furtun` în
\ndep`rtata Sco]ie. Dar acum, când luna de miere se sfâr[ise [i se
îndreptau spre ]inutul Fife, situa]ia nu mai p`rea amuzant`. Nu
cuno[tea zona în care mergeau [i, pentru o clip`, regret` c` nu
putea fi în casa primitoare a m`tu[ii sale.
– Mai avem mult de mers?
– Nu, draga mea, îi r`spunse el, zâmbindu-i. Mai pu]in de
[aptezeci de kilometri... O s` merg pe drumul cel mai scurt.
MIREASA LUI DARNLEY 7

Dup` ce ie[ir` din Forth Bridge, drumul se deschise în fa]a lor.


De-a lungul [oselei erau câmpuri [i copaci, cl`diri înalte [i case,
transformând ]inutul într-unul intresant [i pl`cut. Temerile ei
disp`rur` [i, mult mai lini[tit`, se uit` cu aten]ie la so]ul ei.
Darnley nu era frumos ca un actor de cinema, dar era chipe[, cu
tr`s`turi bine conturate. Avea maxilarul puternic [i nasul drept,
buze pline [i generoase, sprâncene fine [i ochi mari, mereu
zâmbitori. Era un om puternic, genul c`ruia toat` lumea îi spune
instinctiv „sir”. Darnley era amuzat de faptul c` era baron [i-i
explicase c` bunicul s`u cump`rase titlul nobiliar de la Lloyd
George. |n jurnalul acestuia, mo[tenit acum de Darnley, Sir Harvey
Blood scrisese c` pl`tise 40.000 de lire sterline în 1917.
Dac` bunicul cump`rase titlul, tat`l s`u cheltuise toat` averea
familiei. Sir Percival Blood, cel de-al doilea baron, fusese ucis în
1944, în Italia, dup` ce cucerise Crucea Militar`; so]ia [i fiul s`u
mo[teniser` o fabric` de ]es`turi, singura care r`m`sese dintr-un
adev`rat imperiu al familiei Blood, compus din mai multe fabrici [i
suprafe]e întinse de teren.
Darnley era proprietarul [i directorul fabricii St. Michael, o
afacere modest`, dar cu rezultate bune, care-i permitea s` suporte
toate cheltuielile castelului Lour. Castelul se afla pe coasta Fife,
\ntre Tayport [i Tentsmuir, într-un loc numit Rue Ness. Fabrica era
în Cupar, la o distan]` de aproximativ dou`zeci de kilometri.
Dar ce [tia, cu adev`rat, despre Darnley? {tia c` era un b`rbat
cumsecade, tandru, foarte amuzant, care, dintr-un motiv
necunoscut, o ceruse în c`s`torie; avea treizeci [i patru de ani,
un metru optzeci [i o constitu]ie robust`, mânca omlet` cu
brânz` la micul dejun [i urmase liceul Dolar [i universitatea St.
Andrew. Ca [i ea, era de p`rere c` nu mai merita s`-[i petreac`
iernile în ]inuturi însorite [i decise, dup` c`s`torie, s` nu mai
mearg` în Africa în primele luni ale anului. Nu fuma, bea cu
modera]ie [i... cam atât.
8 VIVIAN STUART

Originile lui erau complet diferite de ale ei. Familia Blood era
una veche, cu titlu nobiliar [i-[i men]inuse un standard ridicat
chiar [i în perioadele foarte dificile. Wendy, în schimb, era
singurul copil într-o familie de muncitori, iar p`rin]ii ei muriser`
în urma unei intoxica]ii alimentare. Primise dou` mii de lire de la
restaurant, drept desp`gubire, dar fusese obligat` s` plece din casa
în care-[i petrecuse copil`ria, pentru c` p`rin]ii ei nu reu[iser` s-o
cumpere.
Dac` cineva i-ar fi cerut s` se caracterizeze, Wendy ar fi spus
„sunt o persoan` obi[nuit`”. |i pl`cea slujba pe care o avea, o iubea
pe m`tu[a ei [i-[i dovedea independen]a prin c`l`toriile pe care le
f`cea în str`in`tate.
Nu avea ma[in`, pentru c` nu i se p`rea necesar`; \n schimb,
avea o biciclet` pe care o folosea foarte des. Era o buc`t`reas`
priceput` [i o expert` în patiserii. |i pl`cea s` citeasc` [i vara
obi[nuia s`-[i ia o carte în geant` [i s` caute un loc lini[tit, pe malul
râului, unde putea s` stea câteva ore. Nici ea nu fuma, bea foarte
pu]in [i foarte rar; cuno[tea pu]ini b`rba]i de vârsta ei, avusese
foarte pu]ine rela]ii, [i se considera mul]umit` cu via]a pe care o
ducea.
La dou`zeci [i cinci de ani, via]a i se întindea înainte ca un drum
drept [i neted. Pân` s`-l cunoasc` pe Darnley, î[i imaginase c` va
întâlni pe cineva în una din vacan]ele sale – un b`rbat c`ruia \i
pl`ceau c`l`toriile, educat [i bun. Poate un arheolog... Crezuse
întotdeauna c` arheologii erau oameni speciali, cu toate c` nu
întâlnise nici unul, niciodat`.
Realitatea se dovedise mult mai romantic` decât a[tept`rile ei. |l
privi cu dragoste pe b`rbatul de lâng` ea, cople[it` de faptul c` era
al ei. Senza]ia era ciudat`, dar încânt`toare.
– E[ti foarte t`cut`, îi spuse el brusc.
– M` gândeam.
– Umilul t`u so] poate s` întrebe la ce te gândeai?
MIREASA LUI DARNLEY 9

– Sigur! \i zâmbi Wendy. M` întrebam cum ar`]i tu în castelul


vechi al familiei tale. Totul la tine este nou! {tiu atât de pu]ine
lucruri despre tine, dragul meu!
– Dar ai [tiut destule ca s` faci dragoste cu mine, chicoti el. Asta
nu conteaz`?
V`zu chipul ei îmbujorat [i continu`:
– Castelul Lour e un loc cu care nimeni nu poate s` fac` nimic.
Cred c` ai mai întâlnit a[a ceva \n ]inutul Border. Nu e un castel
pitoresc [i romantic, ca Balmoral sau alte mo[ii de pe c`r]ile
po[tale. E pustiu, are ferestre mici [i sc`ri înguste. Este pozi]ionat
chiar la intrarea în sat, pe deal, în b`taia vânturilor, ca o sperietoare
de ciori din piatr`. Foarte nepl`cut! M` gândeam chiar s`-l vând...
– Nu se poate! S` nu mai spui a[a ceva!
– Dar nu înc` l-ai v`zut, draga mea. A[ putea s` ob]in un pre]
destul de bun pentru el, având în vedere c` a fost construit în
secolul [aisprezece, are sistem de înc`lzire propriu care
func]ioneaz` ocazional, toate camerele sunt locuibile, iar într-o zi
senin` priveli[tea este chiar frumoas`. Adev`rul este c` înc` nu
m-am hot`rât unde s` locuiesc, dac` vând castelul. Nu mi-ar pl`cea
s` m` mut în Cupar, lâng` fabric`. M` gândeam c` a[ putea alege
St. Andrews, dar iner]ia e foarte mare. E mult mai simplu s` nu fac
nimic! În plus, castelul este în familia noastr` de patru sute de ani.
Mai exact, din 1572, anul în care a murit John Knox. Sigur, acum
lucrurile s-au schimbat.
– Ce vrei s` spui?
– Pân` nu demult, eram un burlac iresponsabil. S-ar putea ca ]ie
s` nu-]i plac` s` locuie[ti aici, mai ales în timpul iernii.
– S` în]eleg c` ai vinde castelul, dac` mie nu-mi place? \ntreb`
ea, uimit`.
Nu era sigur` c`-[i dorea o asemenea responsabilitate, a[a cum
nu-i pl`cea ca alte persoane s` depind` de ea. Înc` nu era obi[nuit`
cu acestea.
10 VIVIAN STUART

– De ce nu, draga mea?


– Dar cum r`mâne cu v`rul [i cu m`tu[a ta?
– Oricum, era timpul ca Dick s`-[i g`seasc` un loc al lui. Iar
m`tu[a Lida... Cred c` a[ putea s`-i cump`r o cas`, undeva. Nu [tiu.
Nu [tiu câ]i bani are. Nu mi-a vorbit niciodat` despre asta [i nu
vreau s-o întreb. E o persoan` dur`, poate chiar însp`imânt`toare.
Wendy se încrunt` u[or. Caracterizarea f`cut` m`tu[ii Lida nu
era încurajatoare.
– Cu ce se ocup` Dick?
Erau foarte multe lucruri despre care nu apucaser` s`
vorbeasc`.
– Pentru moment, nu face nimic. A locuit mul]i ani în Tanzania
unde vindea ma[ini de scris [i alte echipamente de birou. Afacerea
a \nceput s` mearg` r`u [i în locul s`u a fost angajat un african, iar
Dick a venit acas`. Asta s-a întâmplat acum trei ani. Tot spune c`
vrea s` înceap` o afacere pe cont propriu, dar pân` acum nu a f`cut
nimic.
– {i nu face chiar nimic?
– Exact! Dup` vocea ta, în]eleg c` ]i se pare un lucru indecent.
– Este foarte bogat?
Darnley începu s` râd`.
– Draga mea, nici unul dintre noi nu este foarte bogat, dar nici
nu este s`rac. Eu, de exemplu! Am un venit destul de bun de la
fabric` [i am un castel care mi-ar aduce bani buni dac` l-a[ vinde,
dar n-am aproape nimic în banc`. {i pe fabric` a[ lua un pre] bun,
dac` a[ vinde-o. Cred c`, dac` a[ vinde tot, a[ aduna cam o sut`
cincizeci de mii de lire sterline. Dar acum tr`iesc cu un venit de
[apte mii de lire pe an [i trebuie s` strâng bani [i pentru o nou`
ma[in`.
– Aha!
Wendy în]elese c` avea multe de înv`]at despre finan]ele
aristocra]iei.
MIREASA LUI DARNLEY 11

– M`tu[a nu pl`te[te nimic pentru faptul c` locuie[te la castel [i


cheltuie[te foarte pu]in pentru propria persoan`, a[a c` habar n-am
câ]i bani are. Totu[i, cred c` are mai mult decât mine. Vezi tu, este
sora tat`lui meu, iar bunicul meu a fost foarte bogat. Tata [i-a irosit
mo[tenirea, dar presupun c` m`tu[a a avut grij` de partea ei. Pur [i
simplu, nu [tiu. Cât despre Dick... El nu este un Blood, ci un Weir,
pentru c` tat`l lui a fost frate cu mama. Cred c` are câteva mii de
lire puse deoparte, dar st` cu noi [i are parte de cas` [i mas` pe
gratis. {tiu c` pare ciudat, dar adev`rul este c` suntem oameni
obi[nui]i, iar via]a noastr` nu este spectaculoas`.
– Nu i-am cunoscut pe ceilal]i, dar tu e[ti grozav! \l contrazise
ea, strângându-l u[or de bra].
– Ce dr`gu]` e[ti! Dac` n-am fi c`s`tori]i, te-a[ cere de nevast`!
Ce p`rere ai? Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?
– Te iubesc, Darnley, zise ea cu o voce grav`.
– Nu fi atât de serioas`! râse el. {i eu te iubesc [i m` simt foarte
bine!
– Nu [tiu exact de ce te-ai c`s`torit cu mine, continu` ea, dar am
s` fac tot ce pot ca s` fiu o so]ie bun`.
– Dumnezeule! râse el [i mai tare. S` nu mai spui asta! Nu vreau
o so]ie bun`, orice ar însemna asta. O vreau doar pe Wendy a mea!
Iube[te-m` [i nu te mai gândi la altceva.
– Dar te iubesc!
– Atunci, nu mai conteaz` nimic altceva! O s` fie bine. {tiu c`
totul e nou [i pare înfrico[`tor, dar ai s` vezi c` dup` o s`pt`mân`
sau dou` o s` te obi[nuie[ti [i o s` fii mai lini[tit`. Important este
s` nu te gr`be[ti s` tragi concluzii. {i s` nu ui]i c` tot ceea ce nu-]i
place va fi schimbat pe loc!
– Te gânde[ti la toate!
Îi lu` mâna stâng` de pe volan [i, sub impulsul momentului,
i-o s`rut`.
12 VIVIAN STUART

– Nu face asta!
Darnley î[i trase mâna [i se r`sti la ea:
– Cine crezi c` suntem? Regele Cophetua [i una din servitoarele lui?
– Voiam doar s` te s`rut, [opti ea.
– Dar nu pe mân`! Bine?
– Îmi pare r`u.
Wendy se dep`rt` u[or de el [i se uit` pe fereastr`, cu o privire
de câine alungat de st`pâni.
Castelul Lour era exact a[a cum îl descrisese Darnley. Pe malul
M`rii Nordului, castelul înalt era înfrico[`tor [i p`rea o fort`rea]`
construit` de oameni dispera]i în fa]a unor du[mani de temut. Cel
care l-a construit p`rea s` nu fi cunoscut vreodat` termenii
„bucurie” [i „frumuse]e”.
Pentru c` furtuna era puternic` [i vântul b`tea cu violen]`,
prima ei impresie fu [i mai rea.
– Bun venit acas`, nu? glumi Darnley.
Opri în fa]a por]ilor mari care delimitau proprietatea.
– Nu cred c` puteam s` alegem o vreme mai rea. Dar o s` vezi
c` lucrurile se vor îmbun`t`]i! Oricum, e mai bine în`untru, pentru
c` \n salon este cald. O s` st`m în fa]a [emineului, o s` mânc`m
sandvi[uri cu unt [i o s` bem ceai. N-o s` fie atât de r`u dup` ce
intr`m, crede-m`!
Î[i dorea s` cread` c` interiorul era mai pl`cut, pentru c`
exteriorul era... Cuvântul potrivit era „hidos”. Era gata s`-i spun` c`
dorea s`-l vând`, dar se opri în ultima clip`.
– Cred c` arat` foarte bine vara, spuse Wendy, încercând s` fie
optimist`.
– Nu arat` niciodat` foarte bine, dar recunosc c` e interesant de
privit la apusul soarelui. Acum, vezi ce-ai f`cut?
– Despre ce vorbe[ti?
– Despre tine. Ai renun]at la via]a ta lini[tit`, confortabil` ca s`
te m`ri]i cu proprietarul unei fabrici, un b`rbat care nu e nici foarte
MIREASA LUI DARNLEY 13

bogat, nici foarte chipe[, care locuie[te într-o cas` ca o închisoare,


a[ezat` într-un loc în care nimeni n-ar fi trebuit s` construiasc` o
locuin]`. Sincer, draga mea, ar fi fost mai bine s` r`mâi în biblioteca
din Melrose, printre romanele literaturii engleze. Nu c` m` plâng
de norocul care a dat peste mine...
– C`l`toriile îmi plac mai mult decât romanele, râse ea.
– A[a c` te-ai dus în Maroc, dar te-ai c`s`torit cu mine [i nu cu
un magnat al petrolului. Ru[ine s`-]i fie!
Amândoi izbucnir` în râs, iar Darnley porni Jaguarul [i intr`
prin por]ile mari, de fier, care st`teau în permanen]` deschise. Opri
în fa]a u[ii înalte de lemn, cu încuietori de metal, ca o închisoare
medieval`. Ie[ir` din ma[in` [i alergar` prin ploaia toren]ial`, iar
u[a se deschise pe nea[teptate când ajunser` în fa]a ei.
Se scuturar` de ploaie, apoi Wendy îl cercet` pe cel care le
deschisese u[a. Era un b`rbat înalt, solid, cu p`rul ro[cat, care
sem`na cu un personaj din filmele lui Hitchcock.
– Draga mea, el este Chalmers, majordomul meu. Orice ai
nevoie, cere-i lui Chalmers. E \n serviciul nostru de ani de zile [i [tie
totul despre casa asta. Chalmers, doamna este noua ta st`pân`.
– Bun` diminea]a, lady Blood.
Vocea majordomului era nea[teptat de groas`.
– Îmi pare bine de cuno[tin]`, r`spunse Wendy, foarte serioas`.
Nu se gândise la personalul casei, dar î[i d`dea seama c` cei
care locuiau în acest castel antic aveau nevoie de ajutor.
– M`tu[a dumneavoastr` este în salon, îi spuse valetul lui
Darnley.
– Mul]umesc, Chalmers.
Îi întinse acestuia cheile de la ma[in`.
– Am l`sat bagajele în ma[in`. Nu ne gr`bim, po]i s` a[tep]i
pân` se mai potole[te ploaia.
Wendy îl urm` pe so]ul ei printr-un hol lung, întunecat.
Deschise o u[` [i o l`s` pe ea s` intre prima.
14 VIVIAN STUART

Primul lucru pe care-l observ` fu [emineul, pentru c` lumina


întreaga înc`pere. Alte dou` l`mpi de perete [i un lampadar erau
aprinse, dând un aspect feeric camerei mari, întunecate, de la
ferestrele c`reia se vedea marea.
Apoi o v`zu pe femeia care st`tea pe canapea, în fa]a
[emineului. Avea p`rul alb, piept`nat cu grij`, [i o bluz` pe gât, sub
un pulov`r gros, de culoare verde. Ea trebuia s` fie m`tu[a Lida.
Wendy a[tept` pân` când Darnley închise u[a [i veni lâng` ea,
apoi se apropiar` împreun` de [emineu.
– Bun`, m`tu[` Lida. În sfâr[it, iat`-ne! Ea este Wendy. Wendy,
dumneaei este m`tu[a Lida.
– Îmi pare bine, spuse Wendy, politicoas`.
Lida nu r`spunse imediat, ci o studie cu mult` aten]ie pe nou-
venit`. Dup` câteva clipe zâmbi, dar Wendy pricepu c` era doar o
aparen]` [i nu venea din suflet.
– Bine ai venit la castelul Lour.
Parc` ar fi un p`ianjen care-[i ademene[te victima, î[i spuse
Wendy în gând.
– Mul]umesc, zise cu voce tare.
– Nu e o zi foarte potrivit` pentru prima vizit`. M` tem c`
vremea nu e prea bun` în aceast` perioad` a anului.
– Da.
Wendy nu [tia ce ar fi trebuit s` r`spund`.
Darnley o conduse c`tre un fotoliu confortabil, apoi ap`s` pe
un buton [i veni lâng` ea, luând-o de mân`.
– A[ vrea ni[te ceai, spuse el, vesel. {i mult` pâine pr`jit`, uns`
cu unt! Pur [i simplu, mor de foame dup` c`l`toria cu ma[ina. Tu
nu, draga mea?
– Ba da.
Wendy îi zâmbi, recunosc`toare pentru sprijinul lui.
– Deja am comandat, îi spuse m`tu[a Lida. Chalmers se ocup`
de tot.
MIREASA LUI DARNLEY 15

– Oricum, am sunat. Unde e Dick?


– A trebuit s` se duc` pân` la Dundee, dar o s` se întoarc` pân`
la prânz.
– Totul e preg`tit pentru noi?
– Da. Am mutat lucrurile tale în dormitorul principal, iar Ella a
avut grij` ca totul s` fie în ordine.
– Bun. V-a luat prin surprindere vestea, nu-i a[a? \ntreb`
Darnley.
– Da, foarte tare.
În vocea m`tu[ii se sim]ea dezaprobarea, f`când-o pe Wendy
s`-[i spun` c` nu-i pl`cea prea mult b`trâna.
– N-am avut timp s` v` anun]`m, explic` el. Ne-am întâlnit [i...
Totul s-a petrecut foarte repede.
– Chiar trebuia s` v` c`s`tori]i la Londra?
– A fost mai simplu a[a.
– Tu nu ai rude? o întreb` pe nea[teptate m`tu[a Lida pe Wendy.
– Doar o m`tu[` care locuie[te în apropiere de Melrose. Am stat
cu ea pân` acum.
– Da, a[a am b`nuit [i eu. {i alte rude?
– Nu. În afar` de ea, nu mai am pe nimeni.
Lida pufni scurt, iar Wendy se întreb` care era motivul. Era o
ru[ine c` nu avea zeci de rude?
În acea clip`, u[a se deschise, iar în camer` intr` o menajer`
care împingea un c`rucior pe care era ceai [i o mul]ime de
sandvi[uri.
– Ella! zâmbi larg Darnley. Draga mea, ea este Ella, menajera
noastr`. Lucreaz` la noi de [apte sau opt ani. Câ]i sunt, Ella?
– S-au f`cut deja nou` ani, domnule.
– Atât de mult?
– Îmi pare bine, Ella, interveni Wendy.
Nu [tia cum trebuia s` se poarte cu o servitoare, pentru c` nu
mai fusese pus` într-o asemenea situa]ie. Tân`ra era dr`gu]`, dar
era foarte scund` – nu avea mai mult de un metru [aizeci.
16 VIVIAN STUART

– Ella nu locuie[te la castel, îi explic` Darnley. Vine în fiecare zi


de la Tayport. Numai Chalmers [i doamna Buddo locuiesc aici.
Doamna Buddo este buc`t`reasa noastr`. Cam atât ne putem
permite în aceast` perioad`, în afar` de un gr`dinar pe nume
Webster, care lucreaz` ocazional la noi.
– E foarte greu s` g`se[ti servitori în zilele noastre, spuse Lida,
privind-o fix pe Wendy. Iar cei buni sunt foarte scumpi. Vrei s`
torni tu?
– Eu? Da, sigur.
Nu era obi[nuit` cu asemenea lucruri [i-i tremurau mâinile, dar
î[i aminti s` pun` laptele în cea[c`, înainte s` toarne ceaiul. Ea bea
foarte rar ceai [i nu-i p`sa cum era f`cut. Îi d`du o cea[c` [i o
farfurioar` Lidei, apoi lui Darnley [i le oferi sandvi[uri. Trase aer
adânc în piept [i-[i spuse c` trebuia s` se lini[teasc`. Era doar un
ceai, nu o cin` festiv`!
– O s`-]i dau cheile dup` prânz.
– Poftim? clipi des Wendy, nedumerit`.
– Cheile mele, repet` Lida, privind-o fix. Tu e[ti acum st`pâna
casei. Dup` prânz, dac` n-ai nimic împotriv`, o s`-]i ar`t întreaga
proprietate.
– Dar nu...
Wendy voia s` spun` c` nu avea nimic împotriv` ca m`tu[a Lida
s` aib` grij` în continuare de gospod`rie, ca [i când nimic nu s-ar
fi schimbat. Totu[i, în ultimul moment, intui]ia îi spuse c` era pe
cale s` fac` o prostie.
– V` mul]umesc foarte mult, spuse ea, încercând s` par` calm`.
E foarte bine.
Lida se încrunt`, f`când-o pe Wendy s` se întrebe dac` se
a[tepta s-o aud` protestând.
– Dar nu e nici o grab`, nu? \ntreb` Darnley, \ntinzându-[i
picioarele lungi.
MIREASA LUI DARNLEY 17

– M`tu[a ta are dreptate, spuse Wendy repede. Acest lucru


trebuie f`cut [i e mai bine s` nu amân`m.
O privi cu un aer triumf`tor pe b`trân`, cu senza]ia c` avea un
avantaj asupra ei.
Darnley începu s` povesteasc` despre Maroc, iar Wendy se
relax` \n fotoliu, l`sânsu-i s` vorbeasc`.
Jum`tate de or` mai târziu, so]ul ei o invit` s` urce la etaj, în
camera lor.
– Te place, îi spuse Darnley când urcau sc`rile.
– N-a[ fi zis!
– M`tu[a nu-[i arat` sentimentele.
Wendy ignor` cuvintele lui, mult mai interesat` de dormitorul
lor. Camera era la primul etaj, iar de la fereastr` se vedea marea.
Era înalt`, dar întunecat` din pricina geamurilor mici [i a
lambriurilor. Ca întregul castel, [i acea înc`pere avea un aer ostil,
neprietenos.
Aprinse lumina [i v`zu un pat dublu imens, de mod` veche,
dou` fotoliii [i câteva taburete, un birou, dou` oglinzi mari, una
mai mic`, oval`, [i câteva tablouri anoste, în ulei. Nu era nici un
[ifonier [i b`nui c` acestea erau în budoar.
– Dormi singur aici? \ntreb` ea, uimit`.
– Nu, nu! Acesta e dormitorul principal. Nu a mai fost folosit de
ani de zile. Eu am un dormitor mai mic, pe hol. Acesta era
dormitorul p`rin]ilor mei.
– E îngrozitor, nu crezi?
– A[a crezi? \ntreb` el, privind în jur.
– Da. Tablourile sunt îngrozitoare, totul e anost... Ca s` nu mai
vorbim de pat!
– Ce ai cu patul?
– E incomod [i pun pariu c` scâr]ie. Putem s` cump`r`m mobil`
nou`, Darnley?
18 VIVIAN STUART

– Sigur. Mâine o s` mergem la Dundee [i o s` cau]i mobila


care-]i place.
– Nu crezi c` mobila asta în stil victorian e prea masiv` [i
ap`s`toare?
– Nu m-am gândit niciodat`. Întotdeauna a fost a[a! Avem dou`
camere de toalet`, pentru fiecare, iar baia este chiar vizavi. Cred c`
e pu]in cam demodat`.
– Nu lipse[te decât o broderie deasupra patului, pe care s` scrie
„Domnul e p`storul nostru!”, râse Wendy.
– Îmi pare r`u c` nu-]i place.
Brusc, deveni încordat, iar ea îl privi amuzat`.
– }i-a disp`rut sim]ul umorului? Nu fi atât de în]epat, dragul
meu!
În mod ciudat, el nu izbucni în râs [i o privi insistent, cu o
sclipire ciudat` în ochi.
– Îmi pare r`u, zâmbi el dup` câteva clipe. Trebuie s` faci toate
schimb`rile pe care le consideri necesare. Ai mân` liber`, draga
mea, [i avem destui bani pentru acest lucru.
– Mul]umesc, Darnley. Te iubesc atât de mult! Vreau s` fim
ferici]i. Sunt sigur` c` putem transforma camera asta într-una foarte
frumoas`.
– Sigur c` da!
Starea lui se schimb` [i o lu` în bra]e, s`rutând-o cu pasiune.
Wendy se lipi de el, alungând toate îndoielile [i incertitudinile.
Erau împreun`, se iubeau [i nimic altceva nu mai conta. Absolut
nimic nu mai conta!
Capitolul 2

Wendy î[i puse o rochie albastr`, care-i scotea în eviden]` talia sub]ire.
– Totul e în ordine? \ntreb` Darnley, ie[ind din camera lui de
toalet`.
– Da. O s` fiu gata într-un minut. Trebuie doar s` m` piept`n.
– Ar`]i minunat! Atât de proasp`t, c`-mi vine s` te m`nânc.
– Mi-ar pl`cea asta, canibalule!
– Mie îmi placi tu!
– Gata, am terminat. Hai s` mergem!
Îi înconjur` talia cu bra]ul [i ie[ir` împreun` din camer`. Când
ajunser` în hol, u[a de la intrare se deschise brusc [i intr` un b`rbat
care scoase un strig`t când îi v`zu.
– Darnley! În sfâr[it, a]i venit! Vreau s`-]i cunosc mireasa!
Wendy îl examin`, curioas`. Era un tân`r de în`l]ime medie,
suplu, cu p`rul negru [i musta]`, cu ochii c`prui. Era îmbr`cat în
haine sport, iar la gât î[i legase o e[arf` galben`.
– El e Dick, îl prezent` Darnley. Dick, ea este so]ia mea Wendy.
– Trebuie s` s`rut mireasa!
F`cu acest lucru înainte ca ea s` poat` protesta. O gâdil` cu
musta]a, iar ea sim]i un miros de parfum b`rb`tesc amestecat cu gin.
20 VIVIAN STUART

– Haide]i, îi îndemn` el, vesel. Cred c` prânzul e preg`tit! Cum


a fost în Maroc? Poveste[te-mi, vreau s` [tiu tot!
Wendy se bucur` c` se putea relaxa în timpul mesei [i-l l`s` pe
Darnley s` r`spund` la toate întreb`rile lui Dick.
Lida era nea[teptat de t`cut`. Abia atunci când se servi cafeaua
se întoarse spre Dick [i-l întreb`:
– Cum au mers lucrurile în Dundee?
– Era s` uit! Foarte bine! Totul s-a aranjat.
– Ce s-a aranjat? \ntreb` Darnley, intrigat.
– Am avut o întâlnire cu un tip din Aviemore, care vrea s`
investesc într-un hotel. {tii c` Aviemore e în plin` dezvoltare, a[a c`
un hotel acolo e o investi]ie sigur` [i foarte profitabil`. Am avut
noroc c` mi s-a ivit ocazia asta!
– {i ce-o s` faci? O s` accep]i?
– Sigur! Am acceptat deja.
– Asta înseamn` c` o s` pleci?
– Da, cam în dou` s`pt`mâni. E ocazia pe care am a[teptat-o de
atâta timp!
Darnley \l privi foarte serios câteva clipe.
– Ne bucur`m. Nu c` pleci, ci pentru c` ai g`sit ceea ce-]i
doreai.
– Las` tactul, b`trâne! Acum, c` ]i-ai adus acas` o mireas`
îmbujorat`, nu mai e loc [i pentru un burlac ca mine!
– Ai unde s` locuie[ti în Aviemore? \ntreb` Lida.
– Desigur, la hotel. Asta nu e o problem`! Pat Stuart, tipul de
care v` spuneam, locuie[te acolo cu so]ia lui. Au tot ce le trebuie!
Pat vrea s` se extind` [i are nevoie de capital, a[a c` e gata s`-[i ia
un partener cu care s` împart` profitul. Vrea s` mai construiasc`
înc` cincizeci [i [ase de apartamente. V` spun, e un loc foarte
solicitat de turi[ti! A, s` nu uit! Jamie se întoarce în seara asta.
M-am întâlnit cu el în Dundee, chiar înainte s` vin încoace.
MIREASA LUI DARNLEY 21

– Mul]umesc pentru avertisment, spuse Darnley.


– Cine e Jamie? \l întreb` Wendy.
– N-am avut ocazia s`-]i vorbesc de el, spuse Darnley, pe un ton
de scuz`. Este finul m`tu[ii Lida, dar to]i îl consider`m ca f`când
parte din familie. Locuie[te în St. Andrews [i picteaz`.
– Ce picteaz`?
– De toate... Picturi în ulei.
– A[adar, e un artist.
– El a[a se consider`, chicoti Dick. Po]i s`-l crezi sau nu,
depinde de ce p`rere ai despre tablourile lui. Uneori m` întreb din
ce tr`ie[te!
– Se descurc`, spuse scurt Lida.
– Normal, de vreme ce n-are de ales, nu se l`s` Dick.
Wendy îi privi pe cei doi b`rba]i [i-[i d`du seama c` între ei era
o rela]ie încordat`. Devenise evident, în timpul conversa]iei, c` cei
doi se ocoleau, ca [i când ar fi încercat s` evite o confruntare
direct`. Darnley nu-i spusese nimic despre Dick, cu excep]ia
faptului c` încerca s`-[i caute ceva de lucru. Acum, c` aceast`
problem` fusese rezolvat`, iar Dick urma s` plece în dou`
s`pt`mâni, ar fi trebuit ca Darnley s` fie mai lini[tit, mai relaxat. Cu
toate acestea, Wendy sim]ea la so]ul ei o ostilitate inexplicabil`. Sau
era doar imagina]ia ei?
Dup` ce terminar` cafelele, Wendy urc` în camera ei ca s`-[i ia
agenda, pentru a-[i putea nota tot ce avea s`-i explice m`tu[a Lida
în leg`tura cu castelul. R`mase câteva minute în camer`, gândindu-se
la toate modific`rile pe care dorea s` le fac`.
În timp ce cobora sc`rile, auzi voci [i-[i d`du seama c` veneau
de pe hol, din fa]a u[ii care ducea c`tre buc`t`rie [i c`tre camerele
servitorilor. Se opri [i recunoscu vocea lui Dick [i în]elese c`
vorbeau despre ea.
– E dr`gu]`, recunosc, dar nu e genul t`u. N-a[ fi crezut... E ca
un [oricel prins în curs`, nu? Nu, nu e cinstit s` spun asta. Oricum,
nu e genul t`u. Pare o fat` foarte respectabil` dintr-un ora[ de
provincie [i nu credeam c`-]i place a[a ceva.
22 VIVIAN STUART

– Vorbe[ti despre so]ia mea!


– Dragul meu Darnley, [tiu foarte bine acest lucru. M` întreb de
ce î]i trebuia o so]ie! {i dac` aveai nevoie într-adev`r, de ce n-ai
ales-o pe Georgie? Ea se apropie mai mult de genul t`u!
– Pentru Georgie nu simt ceea ce simt pentru Wendy. Dar nu e
treaba ta, Dick! }ine-]i gura! M` bucur c` n-o s` te mai v`d.
– Pentru c` [tiu atât de multe despre tine, dup` ce am locuit aici
trei ani?
Dick izbucni în râs.
– Stai lini[tit, n-o s` spun nimic. Scumpa ta Wendy n-o s` afle
nimic de la mine.
– Ai grij` s` nu se întâmple asta!
Amenin]area era foarte clar`.
Wendy r`mAse nemi[cat` pe scar`, încle[tându-[i degetele pe
balustrad`.
– Tu nu i-ai spus nimic? \ntreb` Dick, neimpresionat de
amenin]area v`rului s`u.
– Ce era de spus?
– E[ti de[tept, nu? Normal, nu exist` nici o dovad`.
– Pentru c` nu exist` nici o fapt`. Asta e tot!
– Ai avut grij` de tot, nu-i a[a? Oricum, î]i sunt recunosc`tor c`
m-ai l`sat s` stau aici atâta timp. Mi-a prins bine, a[a c` o s`-mi ]in
gura. Dar cred c` ar trebui s` l`mure[ti lucrurile cu mireasa ta. Sau
poate n-ai curajul s` spui tot adev`rul?
– Nu fi impertinent! se auzi vocea [uier`toare a lui Darnley.
– Cum vrei... Eu o s` plec acum, dar ne vedem disear`.
Wendy î[i d`du seama c` putea s` fie v`zut`, a[a c` urc` sc`rile
foarte repede, având grij` s` nu fac` nici un zgomot. Dup` câteva
clipe coborî, încercând s`-[i p`streze calmul.
Darnley o a[tepta în hol.
– Bine ai revenit, draga mea. Mai vrei o cafea?
– Cred c` e o idee bun`.
MIREASA LUI DARNLEY 23

– Grozav! Dick a trebuit s` plece, iar m`tu[a Lida este prin


buc`t`rie. Mi-a spus s`-]i transmit c` va fi gata în jum`tate de
or`.
Wendy îi ar`t` agenda [i pixul.
– Oricând vrea ea.
– E totul în regul`? o întreb` Darnley dup` câteva clipe.
– Sigur c` da, râse ea. De ce m` întrebi?
– A[a, f`r` un motiv anume. E[ti obosit`?
– Pu]in.
– {i eu. În seara asta o s` ne culc`m devreme, iar mâine o s`
mergem în Dundee. A[ vrea s` vii s` vezi fabrica. Poate luni dup`-
amiaz`?
– Mi-ar pl`cea. Când a spus Dick c` pleac`?
– Dick? Peste dou` s`pt`mâni.
– E stabilit?
– A[a cred, draga mea. De ce?
– Nu-mi place Dick, spuse ea cu sinceritate.
– E un b`iat bun.
Dup` discu]ia pe care o auzise, r`spunsul lui o uimi pe Wendy.
– E pu]in cam alunecos [i-i cam place compania doamnelor, dar
e b`iat bun. De ce nu-]i place?
– Nu [tiu, dar... E ceva în neregul` cu el.
Nu putea s`-i spun` c` nu-i pl`cuse ce auzise mai devreme, cu
toate c` nu în]elesese bine despre ce discutaser`.
– O s`-l vedem des dup` ce pleac`?
– Nu, nu cred.
– Crezi c` prietenii t`i o s` m` plac`? \l întreb` ea, pe
nea[teptate.
– Sper c` da. Ce întrebare ciudat`! Sigur c` te vor pl`cea!
– Îmi pare r`u. Dar tu e[ti baron, ai un castel, iar eu sunt o
simpl` bibliotecar`. Vie]ile noastre au fost foarte diferite.
– Draga mea...
Vocea lui era extrem de blând`. O lu` în bra]e [i-i zâmbi.
24 VIVIAN STUART

– Ce fel de oameni crezi c` sunt aici? Înalta societate? Uit` de


asta! }i-am spus, bunicul meu a cump`rat titlul nobiliar. La
propriu, nu e o figur` de stil.
– {tiu. Cu toate acestea, e[ti un baron care locuie[te într-un
castel.
Î[i aminti c` Dick o numise „o fat` respectabil` dintr-un ora[ de
provincie”. Era adev`rat, dar o deranja [i o f`cea s` se gândeasc`
mai bine la diferen]ele dintre ei.
Darnley f`cu un pas înapoi [i toat` c`ldura disp`ru din
vocea lui.
– Nu credeam c` dai atâta importan]` claselor sociale.
– Poftim? se încrunt` ea, cu obrajii în fl`c`ri. Cum îndr`zne[ti?!
– A[a se în]elege din ceea ce spui. Prietenii mei sunt oameni
obi[nui]i, ca to]i cei care locuiesc aici. Dac` ai un complex de
inferioritate, te sf`tuiesc s`-l p`strezi pentru tine. Când ne-am
cunoscut, am crezut c` e[ti o tân`r` foarte sensibil`.
– Darnley! exclam` ea, cu ochii în lacrimi. Nu vreau s` te
dezam`gesc!
El o privi cu aten]ie câteva clipe. Încordarea [i re]inerile lui
disp`rur` [i o lu` în bra]e, încercând s-o lini[teasc`.
– Wendy, Wendy! Ce s-a întâmplat cu noi? Sigur c` n-o s` m`
dezam`ge[ti! Te rog s` nu mai vorbe[ti a[a. E[ti so]ia mea, iar eu te
iubesc. Te ador, Wendy, [i sunt foarte mândru de tine! Ai în]eles?
– Am în]eles, r`spunse ea, lipindu-se de pieptul lui. Dar [i tu
trebuie s` în]elegi c`, pentru tine, nu s-a schimbat nimic. Te-ai
întors acas`. Eu, în schimb, am devenit lady Blood peste noapte [i
sunt printre str`ini. Sunt destul de confuz` [i uneori mi-e team`.
– Draga mea Wendy... Cât de prost [i de egoist pot s` fiu! Sigur
c` totul e nou pentru tine! Cred c` m-am transformat într-unul din
tic`lo[ii aceia [ovini pe care îi uram atât de mult.
– Nu-i adev`rat! râse ea, s`rutându-l. Nu e[ti a[a!
– Încerc s` nu fiu, dar va trebui s` m` mai tragi de mânec`,
zâmbi el. Serios vorbind, nu ai de ce s` fii speriat` sau confuz`. O
MIREASA LUI DARNLEY 25

s` vezi când Lida o s`-]i arate cl`direa asta antic`. Mare parte este
nelocuit` [i, mai mult, nelocuibil`, iar restul este obi[nuit, ca un
apartament normal.
– Nu [tiam c` ai servitori. Eu n-am avut niciodat` [i nu [tiu cum
s` m` port cu ei.
– Uit` de asta! Nu sunt decât Chalmers, doamna Buddo [i Ella.
– {tiu, dar ce trebuie s` fac?
– M`tu[a mea o s`-]i explice totul. Chlamers face oricum ceea
ce vrea, iar Ella \[i cunoa[te foarte bine \ndatoririle. Cred c` m`tu[a
nu face altceva decât s` stabileasc` meniurile s`pt`mânale cu
doamna Buddo, dar nu [tiu sigur. Nu [tiu multe despre treburile
casei, dar nu cred c` sunt multe de f`cut într-o gospod`rie atât de
mic`.
– Cine face cump`r`turile?
– Urm`toarea întrebare! râse el.
Wendy izbucni în râs, dându-[i seama de amuzamentul situa]iei.
– Ai dreptate. Hai s-o l`s`m balt`!
– Deci r`mâne stabilit – tu conduci casa, eu fabrica, iar în tim-
pul liber ne conducem unul pe altul! O s` ne în]elegem de minune.
– Iar acest Jamie...
– Jamie More. Ce-i cu el?
– Asta vreau s` [tiu [i eu. Spune-mi!
– Nu sunt multe de spus. E mai în vârst` decât mine, cred c` are
treizeci [i opt de ani, [i locuie[te chiar lâng` St. Andrews. Are o
sor`, Georgia, c`reia toat` lumea îi spune Georgie. E divor]at`, a
primit o sum` frumu[ic` dup` divor] [i este \nc` în Elve]ia. Merge
acolo în fiecare iarn`.
Wendy î[i reaminti c` Dick vorbise de o anume Georgie [i
spusese c` aceasta era genul lui.
– Unde locuie[te?
– Cu Jamie. Cred c` se întoarce acas` într-o s`pt`mân` sau dou`.
– În]eleg c` Jamie este un foarte bun prieten de-al t`u.
Darnley îi evit` privirea.
26 VIVIAN STUART

– Îl cunosc de când m` [tiu.


Acesta nu era un r`spunS, î[i spuse ea. {i de ce îi evita privirea?
– Vine des aici?
– M`tu[a Lida ]ine foarte mult la el. Chiar foarte mult! Vine aici
când are chef; mai exact, cam o dat` pe lun` vine [i st` câteva zile.
Sau a[a obi[nuia... În ultimul an a venit mai rar.
– Ai mul]i prieteni, Darnley?
El cl`tin` din cap.
– Nu, r`spunse, foarte serios. Aproape nici unul, în afara
serviciului. Nu am timp pentru prieteni, iar activit`]ile mele
preferate sunt solitare – navigatul, plimb`rile \n natur`. Te
deranjeaz` acest lucru?
– Absolut deloc! Nici eu n-am avut prea mul]i prieteni. Iar
acum, când te am pe tine, nu mai am nevoie de nimeni.
– Acesta e unul din lucrurile care mi-au pl`cut la tine, atunci
când ne-am cunoscut, îi spuse el, cu sinceritate. Nu-mi plac
petrec`re]ii, cei care cred c` via]a e doar o lung` [i zgomotoas`
petrecere. De obicei, evit mul]imile [i grupurile mari. S-ar putea s`
fiu considerat inadaptat, dar am fost foarte fericit a[a. Iar acum, ca
[i tine, nu mai am nevoie de nimic.
Faptul c` se potriveau atât de bine îi d`dea un sentiment de
siguran]` [i-i spulbera îndoielile referitoare la propria ei identitate.
Wendy î[i spuse c` so]ul ei nu avea de unde s` [tie ce însemna s`
treac` brusc dintr-o clas` social` în alta, chiar [i într-o perioad` în
care egalitatea claselor se r`spândea în toat` lumea.
M`tu[a Lida intr` peste ei când se s`rutau cu pasiune, ferici]i c`
multe nel`muriri se limpeziser`.

***

Jamie More ajunse la ora ceaiului.


Turul castelului nu fusese o experien]` îngrozitoare, a[a cum se
temuse Wendy. Aflase unde erau ]inute a[ternuturile [i prosoapele,
MIREASA LUI DARNLEY 27

ce era în diferitele c`m`ri [i o cunoscuse pe doamna Buddo.


Aceasta se dovedi o femeie micu]`, cu p`rul alb, foarte prietenoas`
[i cu sim] practic.
Adev`rul era, î[i spuse Wendy, c` Lida avea mult mai pu]in de
lucru decât l`sa s` se vad`. Cu trei servitori pricepu]i, nu trebuia
decât s` supravegheze lucrurile. M`tu[a Heather muncea mai mult
în micu]a ei cas` din Leaderfoot.
Lida fusese foarte rece [i chiar dur` cu ea. P`rea hot`rât` s`
p`streze o barier` între ele, dar Wendy încerc` s` ]in` seama de
sentimentele b`trânei, obligat` s` suporte o prezen]` str`in` în
via]a ei [i a nepotului s`u. Era normal s` aib` resentimente fa]` de
noua st`pân` a castelului Lour.
Jamie More era un b`rbat înalt, blond [i lat în umeri, bronzat,
care p`rea mult mai tân`r decât spusese Darnley. Purta un pulov`r
pe gât, o jachet` veche, sport, [i avea în mân` o serviet`. O s`rut`
pe m`tu[a Lida, apoi îl salut` pe Darnley.
– M` bucur s` te rev`d. Cum a fost în Maroc?
– Nici unul dintre noi nu a fost impresionat.
– Bineîn]eles! A[adar, ea este mireasa ta? M` mir c` ai [tiut în ce
]ar` te aflai. Faci prezent`rile?
– Wendy, el este Jamie More. Cu cât î]i spun mai pu]ine despre
el, cu atât mai bine. Jamie, ea este Wendy.
Spre surprinderea ei, Jamie o s`rut`, dar nu pe obraz, ci pe
buze, ap`sat, dup` care zâmbi larg.
– To]i sunt individio[i pe talentul meu artistic, spuse el,
luând-o de bra]. Cei care nu fac altceva decât s` adune bani i-au
invidiat întotdeauna pe cei talenta]i. De unde e[ti, Wendy?
– Din apropiere de Melrose.
– Un ]inut pl`cut, nu ca aici. Regiunea asta e renumit` pentru
furtunile violente, iar acesta este cel mai expus loc. Cum
Dumnezeu te-a convins s` vii s` locuie[ti aici?
– Lini[te[te-te, râse Darnley. Nu uita c` e so]ia mea!
– Biata fat`! Poate c` ea o s` te conving` s` tr`ie[ti în condi]ii
decente [i s` cumperi o locuin]` decent` lâng` Cupar.
28 VIVIAN STUART

– Poate, r`spunse Darnley. Cum a fost c`l`toria?


– Îngrozitoare. Vântul a b`tut foarte tare.
Ploaia [i vântul nu conteniser`, iar Wendy r`sufl` u[urat` c` zidurile
castelului erau atât de groase [i de rezistente. Era o sear` \n care nu-]i
doreai decât s` stai lâng` [emineu, cu o cea[c` de ceai în mân`.
Jamie refuz` ceaiul.
– Pentru mine, nu, spuse el exuberant. Prefer s` încerc
whiskyul. Dar tu, Wendy Blood? Nu vrei s` mi te al`turi, în cinstea
venirii tale în cel mai groaznic castel din Sco]ia?
– Nu, mul]umesc. Nu obi[nuiesc s` beau.
– Înc` un abstinent, precum Darnley? Nu-i nimic, r`mâne mai
mult pentru mine. A, mai este [i Dirk... Bea cu mine, Dirk!
Acesta d`du din cap, nep`s`tor, iar Jamie turn` b`utura în dou`
pahare. Cei doi b`rba]i se a[ezar` lâng` m`tu[a Lida, fa]` în fa]` cu
Darnley [i Wendy. Tân`ra avu impresia c` erau dou` p`r]i opuse,
care se preg`teau de confruntare.
Jamie vorbi cel mai mult, povestind despre nout`]ile de ultim`
or` din regiune, care n-o interesau deloc pe Wendy.
Dup` o vreme, m`tu[a Lida [i Dirk se scuzar`, iar Darnley spuse
c` avea de terminat o scrisoare. Jamie î[i mai puse un pahar de
whisky, apoi reveni la mas` [i se a[ez` în fa]a lui Wendy.
– Am impresia c` totul e nou pentru tine, c` nu e[ti obi[nuit`
cu genul acesta de via]`.
– Ai dreptate. Am avut o via]` foarte lini[tit` al`turi de m`tu[a
mea [i am lucrat într-o bibliotec`.
– {tiu locul acesta de când eram mic, dar m-am întrebat adesea
cum ar fi s` vii aici pentru prima oar`, mai ales în timpul unei
furtuni. Cred c` e un adev`rat [oc! Nimeni nu poate s` spun` c`
acest castel este un loc atr`g`tor, indiferent de anotimp.
– În`untru nu e atât de r`u, zâmbi ea.
– Bun r`spuns! A[adar, tu [i Darnley v-a]i cunoscut în
misteriosul Maroc [i a]i avut parte de o dragoste la prima vedere.
Pare o scen` desprins` dintr-un film.
Wendy se întreb` dac` prietenul so]ului ei era sarcastic, dar
alung` repede acest gând.
MIREASA LUI DARNLEY 29

– Vestea c`s`toriei lui ne-a luat pe to]i prin surprindere. Nu


ne-am gândit niciodat` c` Darnley se va \nsura.
– De ce nu? A[a procedeaz` to]i oamenii, iar el este destul de
matur, r`spunse ea rece, s`tul` de tonul superior al b`rbatului.
– Da, da, ai dreptate. Dar...
Se opri [i-i arunc` o privire scurt` lui Wendy.
– M` întreb cât de multe ]i-a spus Darnley, cât de multe [tii
despre el.
Ea decise s`-[i p`streze calmul.
– Cât de multe [tie o so]ie despre so]ul ei? Sau invers!
– Bun` precizare! Totu[i, trebuie s` spun c` nu m-am gândit
niciodat` c` Darnley se va c`s`tori. Niciodat`!
– Crezi c` e un tip ciudat? \ntreb` ea, zâmbind nevinovat.
Jamie izbucni în râs.
– Foarte bun`! Nu, sigur c` nu. {tiu foarte clar c` nu e ciudat!
Wendy se întreb` cum de [tia „foarte clar”, dar nu-l întrerupse.
– M` bucur pentru c`s`toria lui, s` nu m` în]elegi gre[it. Chiar
m` bucur!
– N-am crezut c` te va interesa atât de mult.
– Dar nu m` intereseaz`.
Jamie renun]` la atitudinea lui superioas` [i ironic`.
– Îl cunosc pe Darnley de când era un ]ânc. Ne-am jucat
împreun` o vreme, dar eu sunt cu patru ani mai mare, a[a c` a venit
o perioad` în care am crezut c` e mult prea mic pentru mine, un
adolescent. Mai târziu, dup` ce amândoi am terminat facultatea, am
redevenit prieteni. M` bucur c` s-a a[ezat la casa lui. În ce camer`
v-a instalat m`tu[a Lida?
Schimbarea atât de brusc` a subiectului de discu]ie o uimi.
– În dormitorul principal, murmur` ea.
– Serios? I-auzi! {i-]i place?
Ce vrea omul `sta? se întreb` Wendy. Ce-i pas` lui în care
camer` dormim? Doar nu se a[tepta s` st`m în dormitorul de
oaspe]i!
30 VIVIAN STUART

– Da, e foarte bine, zise ea, încordat`.


– N-am crezut c` o s` foloseasc` vreodat` camera aceea.
– De ce nu?
– Am f`cut ni[te leg`turi... {tii, desigur, c` el este fiul cel mic al
familiei.
– Cum s` fie fiul cel mic, de vreme ce a mo[tenit titlul?
– Nu ]i-a spus? Tat`l lui a fost al doilea baron, iar Darnley este
al patrulea. Doar n-o s`-mi spui c` n-ai [tiut asta!
– Am avut lucruri mai importante de discutat, replic` ea. Ce vrei
s` spui, mai exact?
– C` Darnley a avut un frate, pe Huntly.
– Huntly?
– Chiar dac` e greu de crezut, acesta e numele lui. Familia
Blood a ales întotdeauna nume excentrice pentru fii s`i.
– Ce s-a întâmplat cu Huntly?
– A murit acum un an [i jum`tate.
– N-am [tiut. Darnley nu mi-a spus, [opti ea.
– Au fost foarte apropia]i în tinere]e, continu` Jamie. Huntly era
numai cu un an mai mare. Cred c` Darnley o s`-]i povesteasc`
despre asta. Acum nu mai este atât de important.
– A[a e, fu ea de acord. De vreme ce a murit acum un an [i
jum`tate... Ce s-a întâmplat? A fost bolnav?
– A disp`rut.
– Disp`rut? Cum s-a întâmplat?
– Darnley [tie mai multe decât noi. S-a petrecut chiar acolo,
spuse el, ar`tând spre fereastr`.
– Ce vrei s` spui? Unde „acolo”?
– M` tem c` sunt cam melodramatic. Se spune c` a plecat pe
mare [i nu s-a mai întors.
– A fost prins într-o furtun`?
– Nu chiar. N-a fost nici o furtun`. De aceea am spus c` a
disp`rut, [i nu c` s-a înecat. Nimeni nu a v`zut nimic [i nu i-au g`sit
trupul, ci numai barca goal`.
MIREASA LUI DARNLEY 31

– Groaznic! Cine a g`sit barca?


– Darnley, dar ar fi mai bine s`-]i spun` chiar el am`nuntele.
{tii, eu nu m` pricep la asta [i s-ar putea s` nu-]i povestesc corect.
Ea nu spuse nimic câteva clipe.
– Am ceva de f`cut, spuse ea brusc. Te rog s` m` scuzi!
– Nu-i spune nimic lui Darnley, o sf`tui el. Las`-l pe el s`-]i
povesteasc`, atunci când crede c` este preg`tit. Chiar m` mir`
faptul c` nu ]i-a spus pân` acum.
– Poate c` este înc` afectat de pierderea suferit`.
– Poate, spuse Jamie, f`r` s` fie prea convins. Poate c` acesta e
motivul. Oricum, o s`-]i povesteasc` la un moment dat. O s`-]i
spun` toate lucrurile pe care nu va dori s` le auzi de la altcineva.
– Ce lucruri?
– Nimic special. Voiam s` spun c` nu vorbe[te niciodat` despre
Huntly.
– Înseamn` c` a suferit mult din pricina mor]ii lui.
– F`r` îndoial`. O s`-mi mai pun ceva de b`ut.
Se ridic` de la mas`.
– Pot s` beau whisky toat` ziua, atunci când am chef. Dar când
lucrez, nu m` ating de el. Nu pot s` beau atunci când pictez, chiar
dac` se spun multe pove[ti despre arti[tii care beau. A[a c` acum,
când sunt în vacan]`, încerc s` recuperez timpul pierdut.
– Cred c` o s` ne mai vedem, spuse Wendy.
Ie[i din salon [i urc` încet sc`rile c`tre dormitor.
Ve[tile despre fratele lui Darnley fuseser` un adev`rat [oc. De
ce nu i-a spus nimic? Chiar dac` r`nile lui nu erau închise, ar fi
putut s`-i dea de în]eles c` avea un frate.
Intr` în dormitor [i se a[ez` pe marginea patului. Î[i aminti
discu]ia cifrat` dintre so]ul ei [i Dirk. Oare secretul pe care nu
trebuia s`-l dezv`luie Dirk se referea la Huntly? Dar nu avea sens,
pentru c` moartea fratelui s`u nu putea fi ascuns` la nesfâr[it. Ar fi
trebuit s`-i spun` chiar din prima zi în care se cunoscuser`! Îl
auzise pe Dirk vorbind despre lipsa de dovezi [i despre faptul c`
32 VIVIAN STUART

aflase multe în cei trei ani pe care-i petrecuse la castel. La ce se


referise Dirk? Cu siguran]`, nu la Huntly... Trebuia s` fie altceva.
Se ridic` [i se duse în camera de toalet` a lui Darnley. Sem`na
cu a ei, dar mobila nu era la fel de frumoas` [i trebuia redecorat`.
Avea de gând s` fac` [i aici câteva modific`ri, pentru c` so]ul ei
merita s` aib` tot ce era mai bun. Deschise la întâmplare câteva
sertare [i v`zu c` nu existau pungu]e cu lavand`; tapetul era vechi
[i decise s` noteze tot ce trebuia schimbat.
Pe un dul`pior v`zu o cutie din lemn de nuc, frumos sculptat`.
O deschise [i g`si diverse obiecte, în trei compartimente: un dop
de [ampanie, ni[te chei vechi, un buton de man[et` rupt, nasturi [i
ace cu g`m`lie, agrafe [i foarfece, monede str`ine.
În capacul cutiei era îngr`m`dit un mic portofel. Îl scoase [i g`si
câteva fotografii. Crezu c` erau poze cu Darnley, dar v`zu c` se
în[elase. Erau peste zece fotografii, toate ale unei femei frumoase,
brunete, cu ochii negri [i o gur` frumos conturat`. P`rea o vedet`
de film! \[i spuse Wendy. Oare cine era? O veche iubit`? Dac` da, de
ce nu se c`s`torise cu ea?
Tot în portofel, împ`turit` cu grij`, g`si o panglic` ro[ie de
prins p`rul, exact a[a cum purta tân`ra din fotografie.
Ru[inat` c` umbla prin lucrurile altei persoane, Wendy puse
totul la loc [i închise cu grij` cutia de lemn. Trecutul îi apar]inea
numai lui Darnley [i nu era treaba ei. Dar fata era atât de
frumoas`...
Wendy avea impresia c` nu se putea compara cu ea.
Capitolul 3

Decise s` nu-i spun` nimic lui Darnley despre fotografiile g`site.


Mai târziu, când urc` în camer` s` se schimbe, Wendy intr` în
camera lui de toalet` ca s` discute cu el.
– M-am uitat pe aici în timp ce scriai scrisoarea. Trebuie
redecorat` în culori deschise [i câteva piese de mobilier trebuie
schimbate. Ce p`rere ai?
– {tii bine c` ai mân` liber`, spuse el, pu]in nelini[tit. F` cum
î]i place, Wendy.
– Dar e camera ta, iubitule. Trebuie s`-]i cer p`rerea \nainte de
a lua o decizie. Ce cutie de lemn frumoas`! Mi-ar pl`cea s` am una
a[a. De unde o ai?
– Vechitura asta? \ntreb` el, uitându-se c`tre cutiu]a sculptat`. O
am de ani de zile. Tata mi-a dat-o, când eram la [coal`. E din India,
din câte ]in minte. Din Kashmir... Dac` o vrei, o golesc [i ]i-o dau.
– O, nu! Nu se poate, dac` e un dar de la tat`l t`u. Poate o s`
g`sesc una asem`n`toare într-un magazin.
Darnley îi zâmbi [i continu` s`-[i fac` nodul la cravat`.
A doua zi, în timp ce luau prânzul în Dundee, Wendy îi d`du
ocazia s`-i vorbeasc` despre fratele lui:
34 VIVIAN STUART

– Dormitorul în care st`m noi a mai fost folosit dup` moartea


p`rin]ilor t`i, iubitule?
– Poftim? Nu, nu cred. Nu era folosit ca dormitor de oaspe]i.
Din nou, Darnley evitase foarte inteligent s`-i r`spund`. Poate
c` acolo nu dormiser` oaspe]i, dar ea nu-l întrebase acest lucru. Era
un [iretlic foarte vechi – nu r`spundeai exact la întrebarea pus` [i,
cu pu]in noroc, nu se insista asupra întreb`rii ini]iale.
Apoi Wendy avu un moment de inspira]ie.
– Numele t`u apare în Who’s who?
– Dar [tiu c` sari de la un subiect la altul! râse el. Sigur c` nu.
Nu sunt destul de important.
– Cum s` nu ? Doar e[ti baron!
– Asta nu înseamn` c` intri în Who’s who. În acea lucrare e[ti
inclus dup` biografia personal`, nu dup` genealogie. Numele meu
apare, totu[i, în dic]ionarul Peerage, care con]ine numele tuturor
persoanelor care au titlu nobiliar.
– Sigur c` da! {i numele meu o s` fie trecut acolo, nu-i a[a?
– Când vor scoate urm`toarea edi]ie, \mi vor trimite o scrisoare
prin care îmi vor anun]a acest lucru [i este de datoria mea s` le
transmit dac` m-am c`s`torit, dac` am copii sau orice alte
modific`ri care au intervenit de la edi]ia precedent`.
– Ai acas` un dic]ionar Peerage? Al lui Debrett sau al lui Burke?
– Amândou`.
– {i apari în amândou`?
– Da, aprob` el, circumspect. Ce e cu interogatoriul acesta?
– Nimic, r`spunse Wendy iute. Dar vreau s` v`d cu ochii mei,
când ajungem acas`. Cred c` e grozav s` ai un so] al c`rui nume
apare într-o lucrare de referin]`. Imagineaz`-]i ce ar spune fostele
mele colege de la bibliotec` dac` ar [ti!
– Nu pot s`-mi imaginez! se amuz` el.
Când li se aduse cafeaua, Darnley reveni la subiectul deschis de
Wendy.
MIREASA LUI DARNLEY 35

– {tii, în leg`tur` cu dic]ionarul, începu el, u[or stânjenit.


– Da, dragule?
– E ceva ce nu ]i-am spus. Eu sunt al patrulea baron.
– Parc` ai spus c` bunicul t`u a fost primul, iar tat`l t`u al
doilea. Sau tat`l t`u a avut un frate mai mare?
– Nu, tata a fost al doilea.
– {i atunci, cum e[ti al patrulea?
– Am avut un frate mai mare.
– Nu mi-ai spus niciodat`.
– {tiu [i îmi pare r`u. Ar fi trebuit s-o fac.
Privi, prin fereastra restaurantului, la ploaia care continua s`
cad` afar`.
– Fratele meu a murit. S-a înecat pe mare... Vorbesc foarte rar despre el.
– Îmi pare r`u. Era]i apropia]i?
El f`cu o scurt` pauz`.
– L-am urât din toat` inima, spuse el încet, dar foarte r`spicat.
– Poftim?
Wendy f`cu ochii mari, nevenindu-i s` cread`.
– }i-ai urât fratele?
– De ce nu? De aceea nu vreau s` vorbesc despre el. Când
moare o persoan` pe care o ur`[ti, ai un sentiment ciudat de
vinov`]ie, ca [i cum ura ta ar fi cauzat moartea. E foarte greu de
explicat, dar nu-mi place s` m` gândesc [i nici s` vorbesc despre el.
– Mai ai [i al]i fra]i?
Întinse mâna [i o puse peste a lui.
– Întotdeauna am crezut c` ai fost singur la p`rin]i.
– Nu, am fost doi fra]i.
– De ce l-ai urât, dragul meu?
– Nu [tiu sigur. Poate pentru c` eram mai mic, eram al doilea
fiu... El avea totul – castelul, banii, titlul. Era foarte chipe[ [i foarte
norocos [i era capul familiei. Oamenii îl pl`ceau. Mi-a dat o slujb`
la fabric` [i mi-a permis s` locuiesc la castel. M` f`cea s` m` simt...
nesemnificativ.
36 VIVIAN STUART

– Dac` a[a st`teau lucrurile, de ce ai mai r`mas aici?


– E greu de spus.
Îi evit` privirea, iar Wendy [tiu c`-i ascundea ceva.
– Nu l-am urât dintotdeauna, s` [tii. Adev`rul este c`, atunci
când eram mai tân`r, l-am venerat. Totul e foarte complicat [i
prefer s` nu vorbesc despre asta. }i-am spus despre el pentru c`,
dac` ai fi c`utat în dic]ionar, ai fi descoperit c` sunt succesorul lui
Huntly [i nu al tat`lui meu. A[ fi vrut s`-]i spun alt`dat`, când eram
preg`tit... Dar [tiam c` po]i s` afli din carte [i am vrut ca eu s` fiu
cel care-]i spune.
– Acesta este motivul pentru care n-ai folosit dormitorul
principal?
– Cred c` da. N-am vrut s` dorm în patul lui Huntly.
– Vrei s` ne mut`m, s` alegem alt` camer`? Sunt destule în
castel.
– Nu, acum e în ordine. Nu mai conteaz`. În plus, o s-o
redecorezi [i o s-o remobilezi, iar camerele de toalet` sunt foarte
utile. O s` r`mânem acolo.
– Fratele t`u a [tiut ce sim]eai pentru el?
– Nu. Huntly n-ar fi conceput c` exist` cineva care nu-l admir`.
N-am \ntâlnit pe nimeni atât de popular în via]a mea, [uier`
Darnley.
Îi ceru nota de plat` chelnerului.
– N-ar fi conceput! repet` el. Era prietenul tuturor, sigur pe
sine, amuzant.
– Cum a murit? Te deranjeaz` c` te întreb?
– Oricum ai fi auzit la un moment dat. Am ie[it pe mare
împreun`, cam acum un an [i jum`tate. Mai exact, în septembrie.
F`cu o scurt` pauz` [i-[i adun` gândurile.
– {i mie, [i lui ne pl`cea s` mergem pe mare cu barca [i chiar
f`ceam parte dintr-un club de naviga]ie. Am ie[it pe mare
împreun`, dar ne-am desp`r]it. Eu m-am dus spre golf, iar el spre
MIREASA LUI DARNLEY 37

mare. Mai târziu, m-am dus dup` el [i am g`sit ambarca]iunea


goal`. Nu era nic`ieri! Curentul l-a împins [i cred c` ar fi putut s`
fie v`zut de la castel. A disp`rut, iar trupul n-a fost g`sit niciodat`.
Nimeni nu [tie cu siguran]` ce s-a întâmplat. E un mister!
– {tia s` înoate?
– Era un înot`tor foarte, foarte bun. Dac` ar fi c`zut în ap`, ar fi
înotat spre mal, dar nu s-a întâmplat acest lucru. P`rerea mea este
c` [i-a pierdut cuno[tiin]a, a c`zut în ap` [i s-a \necat. Probabil c`
trupul lui a fost dus de curen]i.
– Groaznic! {i cum s-ar fi putut lovi?
– Cred c` s-a lovit la cap, dar e foarte ciudat, pentru c` vremea
era foarte bun`, iar el avea mult` experien]`. Amândoi eram buni,
dar, ca întotdeauna, el era mai bun decât mine. Nu gre[ea
niciodat`.
– {i totu[i a gre[it, nu crezi?
– A[a este. Nimeni nu a v`zut nimic, dar asta e explicabil. Era la
mare distan]` de ]`rm [i nimeni nu putea s` vad` ce se întâmpla pe
barc`. Concluzia este c` am plecat amândoi [i m-am întors numai
eu. M` simt îngrozitor, pentru c` eu am mo[tenit titul, castelul [i
fabrica. Pur [i simplu, am luat locul unui b`rbat care a murit!
– Dragul meu, a[a se transmit toate titlurile nobiliare. Sun`
îngrozitor!
– Pentru c` a[a m` simt eu.
Pe drumul de întoarcere c`tre cas`, Wendy îi spuse:
– Sper c` nu te-am sup`rat prea tare pentru c` te-am f`cut s`
vorbe[ti despre fratele t`u.
– Trebuia s` vin` ziua aceea [i cred c` mi-a f`cut bine s` vorbesc
despre fratele meu. Nu m` mai simt atât de r`u. Vezi, prezen]a ta
îmi face bine!
Îi zâmbi, apoi continu`:
– Dac` o s` cau]i numele noastre în c`r]ile alea, o s` mai
descoperi ceva. Huntly era c`s`torit.
38 VIVIAN STUART

– C`s`torit? repet` ea, proste[te.


– Da. {tiu c` sunt foarte multe lucruri noi pentru tine, dar
trebuie s` ]i le spun. A fost c`s`torit cinci ani înainte s` moar`. So]ia
lui locuia la castel, fire[te. O chema Lorna.
– {i unde e acum? Ce s-a întâmplat cu ea?
– Locuie[te în Perth, r`spunse el.
Wendy avu impresia c` îi era ru[ine, dar nu putea s` explice motivul.
– Te-ai mai întâlnit cu ea?
– Nu! ridic` el tonul. Niciodat`!
– Nu e ciudat? Cred c` ai cunoscut-o foarte bine, având în
vedere c` a]i locuit împreun` cinci ani. De ce nu v` mai vede]i?
– Lorna a preferat s` rup` leg`turile cu noi.
În mintea ei ap`ru o idee.
– Cum se recomand`? \ntreb` ea, brusc.
– Lady Blood, evident.
– Dumnezeule, asta înseamn` c` suntem dou`! E legal s` se
numeasc` a[a, atâta timp cât eu sunt lady Blood?
– Perfect legal. Este v`duva lui [i nu este obligat` s` revin` la
numele ei de fat`.
– Care era numele?
– Moncreiffe. Lorna Moncreiffe din Kilspindie, o localitate din
apropiere.
– Darnley, ce s-a întâmplat? E ceva în neregul`?
– Sigur c` nu. Ce s` fie?
– Nu [tiu, dar comportamentul t`u e ciudat.
– Nu-mi place s` vorbesc despre Huntly.
– Credeam c` vorbim despre Lorna. Era dr`gu]`?
– De ce m` întrebi?
– Din curiozitate. Sunt femeie, n-ai observat?
– Sigur c` am observat, zâmbi el. Da, cred c` poate fi
considerat` dr`gu]`. Poate chiar frumoas`. Acum, hai s` schimb`m
subiectul, bine?
MIREASA LUI DARNLEY 39

– Dac` vrei tu... Huntly e un nume neobi[nuit.


– Nu-i adev`rat. E un nume obi[nuit în familia noastr`. Acas`
avem un arbore genealogic foarte am`nun]it [i, dac`-l analizezi, o
s` vezi c` era foarte folosit în vremurile de demult.
– Credeam c` are leg`tur` cu familia Gordon.
– Marchizul de Huntly este un Gordon, chiar este [eful clanului,
dar n-are nici o leg`tur` cu noi. Nu au exclusivitate asupra numelui.
Exist` [i un castel Huntly foarte aproape de Dundee [i trebuie s`
nu ui]i c` suntem \nrudi]i cu aproape toate familiile din aceast`
parte a Sco]iei.
Era rândul lui Wendy s` p`streze t`cerea. Avea senza]ia c`, de[i
vorbise deschis despre Huntly [i Lorna, existau lucruri pe care nu
voia s` i le spun`. Era convins` c` nu aflase \ntreaga poveste, a[a c`
risc` o ultim` întrebare.
– În acea zi a]i ie[it numai voi doi pe mare? Nu mai era nimeni
din familie?
– Noi eram familia. {tiu ce vrei s` spui. Uneori, Lorna \l
înso]ea, dar nu [i în acea zi. Jamie iese uneori cu barca cu motor,
nu cu ambarca]iuni cu pânze, iar Dirk era \n Africa. De ce m-ai
\ntrebat?
– Nu [tiu. N-o s` te mai întreb nimic. Hai s` uit`m trecutul!
Poate c` Darnley îi împrumutase cutia de lemn lui Huntly [i nu-i
controlase con]inutul dup` ce o primise înapoi, î[i spuse ea.
– Da, ar fi mai bine, aprob` Darnley, recunosc`tor pentru
sugestia so]iei sale.
Duminic`, dup` masa de prânz, Wendy urc` în dormitorul
m`tu[ii Lida. Aceasta st`tea la masa de scris [i se încrunt` când v`zu
cine o deranjeaz`.
– Ce vrei? \ntreb` ea pe un ton t`ios.
– Voiam s` v` întreb ceva. Nu dureaz` mult! De ce nu avem un
congelator în cas`? Am observat c` nu avem decât un frigider [i nici
acela nu e foarte mare.
40 VIVIAN STUART

– Întreaga cas` e un congelator în timpul iernii. Ne-am


descurcat întotdeauna f`r` probleme. Doamna Buddo merge la
cump`r`turi de trei sau patru ori pe s`pt`mân`.
– Dar n-ar fi mai bine s` avem un congelator? În felul acesta, am
putea cump`ra cantit`]i mai mari, ar fi mai ieftin [i nici n-ar trebui
s` mergem la cump`r`turi atât de des. Cred c` toat` lumea are
acum în cas` un congelator.
– Nu avem probleme cu banii, iar mie nu mi-au pl`cut niciodat`
alimentele congelate. Cât despre ce are „toat` lumea”, nu m`
intereseaz`!
Se purta ca [i când propunerea lui Wendy era indecent`, dar
tân`ra prefer` s` zâmbeasc`. M`tu[a era consecvent` \n atitudinea
ei r`ut`cioas`.
– Atunci, dac` nu exist` nici un motiv special, de ce s` nu
cump`r`m un congelator?
– Tu trebuie s` iei decizia asta. Acum tu e[ti responsabil` de
gospod`rie, iar eu [i doamna Buddo trebuie s` accept`m. Totu[i,
insist asupra faptului c` eu vreau s` m`nânc alimentele proaspete,
nu congelate.
– O s` vedem ce putem face, replic` Wendy.
Discu]ia era nepl`cut`, dar [tia c` trebuia s` discute cu m`tu[a
Lida înainte s`-i spun` lui Darnley. Nu era cel mai pl`cut mod de a
conduce o gospod`rie, dar spera ca, în timp, Lida s`-[i schimbe
atitudinea.
Înainte s` ias` din camer`, observ` pe masa de scris o fotografie
într-o ram` de argint.
– Cine e tân`ra aceasta? \ntreb` ea.
– Este Lorna. Presupun c` Darnley ]i-a povestit despre ea – a
fost so]ia fratelui s`u. A fost lady Blood, înaintea ta.
– Da.
Era tân`ra din fotografiile g`site în cutia de lemn din camera de
toalet`.
MIREASA LUI DARNLEY 41

Wendy se uit` în jurul ei [i v`zu mai multe fotografii cu Lorna,


unele al`turi de un b`rbat brunet, chipe[, despre care presupuse c`
era Huntly.
– Era foarte frumoas`, nu-i a[a?
– Mi-e foarte dor de Lorna, spuse m`tu[a Lida cu aceea[i voce
dur`, f`r` nici o urm` de emo]ie. Sigur, când era aici, eu m`
ocupam de gospod`rie. Am f`cut asta foarte mul]i ani. Pe Lorna
n-o interesau probleme legate de frigidere sau congelatoare.
– Frumos din partea ei!
– Lorna era o Moncreiffe. Familiile noastre se cunosc de ani
buni, chiar de genera]ii! Nu e prima oar` când cineva din familia
Moncreiffe se c`s`tore[te cu un Blood. Leg`turile dintre cele dou`
familii sunt foarte puternice.
– E ciudat c` n-a r`mas aici.
– A avut motivele ei.
– {i nu vine în vizit`?
– Nu, acum nu mai vine. {i-a f`cut o via]` nou` în Perth.
– Darnley mi-a spus c` s-a mutat acolo.
– Toat` lumea o iubea. Când Lorna era aici, lucrurile erau foarte
diferite.
– În ce fel?
– Mi-e team` c` n-ai putea s` în]elegi.
Wendy trase adânc aer în piept, s`tul` de comportamentul femeii.
– Ce vre]i s` spune]i?
– Nimic special.
Insolen]a m`tu[ii o scoase din s`rite.
– B`nuiesc c` sunte]i de p`rere c` nu m` compar cu Lorna.
– Eu n-am spus a[a ceva, dar dac` ai adus vorba... Trebuie s`
spun c` este foarte bine educat`. To]i cei din familia Moncreiffe
sunt! Tat`l ei este judec`tor, o figur` foarte important` în Sco]ia.
Sunt foarte cunoscu]i! Nu vreau s` fiu dur`, dar tu ai întrebat...
– Am întrebat, nu-i a[a?
Ochii ei str`luceau.
42 VIVIAN STUART

– Dac` vrei s` m` scuzi...


– Cu pl`cere, r`spunse Wendy, încercând s`-[i p`streze calmul.
Ie[i din camer` spumegând de furie, chiar dac` nu ar`ta acest
lucru. Îi permisese Lidei s-o jigneasc` [i s-o pun` la punct cu
duritate. Într-un fel, avea dreptate – venea dintr-o familie simpl`,
f`r` preten]ii. Ea [i m`tu[a Heather nu cuno[teau persoane
importante [i nici nu-[i doreau asta.
Dumnezeule! \[i spuse ea în gând. M` lupt cu o femeie pe care
abia am întâlnit-o [i care nu m` intereseaz`. E stupid!
Îl g`si pe Darnley în dormitor.
– Dragul meu, am vorbit cu m`tu[a ta...
– Da? zâmbi el, privind-o cu simpatie.
– Am vorbit despre un congelator. Pot s` cump`r unul?
– Sigur c` da. Dac` tu crezi c` avem nevoie, du-te [i cump`r`.
– Este destul de scump.
– Nu suntem s`raci.
– Ai spus c` nu suntem boga]i, îi aminti ea.
– La naiba! Putem s` ne permitem tot ce ne trebuie ca s` avem
o via]` bun`. Te-ai consultat cu m`tu[a, mi-ai cerut permisiunea,
acum du-te [i ia tot ce crezi c` ne trebuie [i spune-le s`-mi trimit`
nota de plat`. Dar de ce ai mai vorbit cu m`tu[a Lida? Credeam c`
tu te ocupi acum de gospod`rie.
– A[a e, dar mi s-a p`rut c` e politicos s` vorbesc cu ea. Gre[eala mea!
– Ce s-a mai întâmplat? E în continuare scorpie cu tine?
– Foarte! M` prive[te ca pe o înlocuitoare de mâna a doua
pentru minunata Lorna, iubit` [i respectat` de to]i.
Ridic` din umeri.
– I-a f`cut mare pl`cere s`-mi spun` c` scumpa Lorna nu-[i
b`tea capul cu frigidere [i congelatoare.
– A[a e, spuse el, cu blânde]e. Lorna nu era genul de femeie
interesat` de gospod`rie. Pentru asta erau servitori, m`tu[a Lida [i,
desigur, Huntly, care avea mai mul]i bani decât mine. Uit` de
Lorna, draga mea! Nu mai locuie[te aici.
MIREASA LUI DARNLEY 43

– De ce nu-i spui asta m`tu[ii Lida? Ea are nevoie s` i se reaminteasc`!


– Chiar te-a sup`rat, nu-i a[a?
O lu` în bra]e [i o s`rut` foarte tandru.
– Draga mea, te iubesc. Asta e tot ce conteaz`. Dac` Lida
exagereaz`, jur c` am s-o dau afar`. Tu e[ti st`pân` aici, în]elegi?
St`pâna casei!
Î[i punct` fiecare afirma]ie cu s`rut`ri u[oare, iar Wendy se lipi
de el.
– Scorpie b`trân`! spuse el, f`r` patim`. A ]inut foarte mult la
Lorna, dar trebuie s` se controleze. O s` vorbesc cu ea.
– Nu, te rog. Nu înr`ut`]i situa]ia! Pot s` m` descurc, atâta
vreme cât [tiu c` pot s` m` bazez pe tine.
– Întotdeauna! Totul o s` fie bine. Sunt foarte mândru de tine,
draga mea Wendy.
– Serios? \ntreb` ea, emo]ionat`. Chiar e[ti mândru?
– Absolut! Fratele meu era un playboy. Eu conduc fabrica mai
bine decât el [i am \n]eles c` ani în [ir m-am sim]it inferior f`r`
motiv. So]ia lui era frumoas`, dar superficial`. M`tu[a mea a fost de
acord cu mariajul lor pentru c` Lorna era o Moncreiffe, pentru c`
nu-i lua locul Lidei la conducerea casei [i pentru c` d`dea petreceri
grandioase. Lucruri goale de con]inut, f`r` importan]`... Tu nu te
compari cu ea!
– Dragul meu! Ce m-a[ face f`r` tine?
– Ai recomanda ultimele romane din bibliotec` oamenilor din
Melrose. S` nu ui]i niciodat` c` nimeni din casa asta nu are
preg`tirea necesar` pentru a[a ceva!
În bra]ele lui, Wendy se sim]ea în siguran]` [i încrez`toare în
propriile puteri [i voia ca lucrurile s` r`mân` a[a.
Capitolul 4

Duminic` sear`, dup` ceai, Wendy [i Darnley erau în hol [i


auzir` o ma[in` oprind în fa]a casei. El deschise u[a, iar Wendy
trase cu ochiul [i v`zu o ma[in` alb`, model sport.
– Ia uite cine a venit! exclam` Darnley, încântat.
– Cine este? \ntreb` so]ia lui.
– Georgie. M` întreb când s-a întors din Elve]ia. Probabil c` ieri...
– O s` stea aici?
– A[a face, de obicei.
– Pentru cât timp?
– Habar n-am, draga mea. Nimeni nu [tie sigur, când este vorba
de Georgie.
Femeia care coborî din ma[in` avea p`r ro[cat, era îmbr`cat` cu
haine scumpe [i elegante [i era extrem de atr`g`toare. Urc` în fug`
sc`rile c`tre Darnley , care-[i deschise bra]ele în întâmpinarea ei.
– Bun venit acas`, îi spuse el, s`rutând-o cu entuziasm. Când
te-ai întors?
– Ieri, r`spunse ea. Am sperat s` v` iau prin surprindere. Dragul
meu, Saint Moritz este incredibil de plictisitor, iar hotelul Palace nu
MIREASA LUI DARNLEY 45

mai este ce era odat`. Oameni îngrozitori sunt caza]i acolo! Nu [tiu
unde o s` m` duc la schi iarna viitoare...Poate o s` \ncerc în
America. Am auzit c` americanii sunt uimitori!
El începu s` râd`.
– Pe cine crezi c` p`c`le[ti? {tiu foarte bine cât de mult î]i place
hotelul Palace. Hai, intr`.
– Sincer, dragule, acum permit absolut tuturor s` stea acolo.
Incredibil!
O studie pe Wendy din cap pân`-n picioare, iar aceasta tu[i
u[or.
– Wendy, draga mea, ea este Georgie, sora lui Jamie. Georgie,
ea este so]ia mea, Wendy.
– Am auzit de tine. Mare surpriz`! La început, nu mi-a venit s`
cred. Cum ai reu[it?
– Întreab`-l pe Darnley, veni r`spunsul lui Wendy.
– N-are nici un rost s`-l întreb. Pur [i simplu, nu mi-a venit s`
cred.
Oare ce voia s` spun`? se întreb` Wendy.
Georgie îl lu` de bra] pe Darnley [i se lipi de el, îndreptându-se
c`tre salon.
– Bun`, o salut` Dirk, ridicându-se. Ce surpriz`!
Ea se dep`rt` de Darnley, îi s`rut` pe Dirk [i pe m`tu[a Lida,
apoi se a[ez` întinzându-[i picioarele lungi. Wendy o privi cu
aten]ie. Georgie avea treizeci [i doi de ani, dar p`rea mult mai
tân`r` pentru c`-[i petrecea mult timp în aer liber. Avea un chip
frumos [i [tia acest lucru.
– Ai cunoscut-o pe Wendy? \ntreb` Dirk.
– Da, da.
– Presupun c` e[ti la fel de uimit` ca noi to]i, râse el.
– F`r` cuvinte, dragul meu. F`r` cuvinte!
– A[ vrea s` termina]i, se plânse Darnley. Cine v` aude, ar putea
crede c` sunt o partid` foarte proast`.
46 VIVIAN STUART

– Te rog... {tii foarte bine despre ce vorbim! spuse Georgie, cu


dulcea]` în glas.
Wendy v`zu c` so]ul ei se încrunt`. Alte secrete? Într-o bun` zi,
va deveni cu adev`rat un menbru al familiei [i va fi capabil` s`
în]eleag` toate nuan]ele discu]iilor.
– Despre ce vorbim? \l întreb` ea pe Darnley, refuzând s` fie
exclus` din conversa]ie.
– Râd de mine, atâta tot. Tot timpul am spus c` n-o s` m` însor.
Georgie pufni scurt, iar Wendy decise c` n-o pl`cea pe tân`ra
care ap`ruse pe nea[teptate. Lista devenea din ce în ce mai
lung`...
În acea clip`, intr` \n camer` Jamie.
– Bun`, surioar`. A[adar, te-ai întors!
– Ce frate încânt`tor am!
B`tu cu palma pe canapea.
– Vino s` stai lâng` mine, Darnley.
Wendy privi uimit` cum acesta se duce [i se a[az` foarte
aproape de Georgie. Tân`ra se lipi de el [i-l lu` de mân`, f`r` ca
Darnley s` se opun`. Jamie schimb` o privire amuzat` cu Wendy.
– Wendy, draga mea, n-ai vrea s`-mi poveste[ti despre
modific`rile pe care vrei s` le faci în cas`, cât timp î[i povestesc ei
ultimele nout`]i?
Wendy accept` cu bucurie sprijinul lui [i se a[ezar` împreun` la
fereastr`.
– S` nu te superi pe sora mea, \i [opti Jamie. E ca o pisic`!
– Serios?
– Privilegiul fratelui – o cunosc foarte bine. Adev`rul este c` l-a
pl`cut întotdeauna pe Darnley, iar venirea ta i-a distrus speran]ele.
Nu [tie s` piard` [i cred c` a avut un adev`rat [oc când a aflat
despre c`s`toria voastr`.
Dar Georgie abia venise, î[i spuse Wendy, [i [tia f`r` s`-i spun`
nimeni din cas`.
MIREASA LUI DARNLEY 47

– Cum a aflat?
– Mi-a telefonat acum o or` [i jum`tate [i i-am spus eu.
– A[adar, [tiai c` va veni?
– Da, îns` m-a rugat s` nu spun nimic. Îi plac intr`rile dramatice!
E o fat` bun` [i o s` vezi acest lucru când o s-o cuno[ti mai bine.
– A[a a spus [i Darnley.
– Serios? Normal, de vreme ce suntem prieteni vechi. B`nuiesc
c` te sim]i înc` foarte ciudat, c` nu e[ti în largul t`u. Am \n]eles de
la Lida c` [tii despre Huntly [i Lorna.
– {tiu de existen]a lor. Am v`zut câteva fotografii ale Lornei [i
am fost impresionat`.
– Era foarte frumoas` [i era un om minunat. Poate chiar prea...
– Cum adic`?
– Îmi pare r`u, am prostul obicei de a gândi cu voce tare. Nu
trebuie s` ne iei în seam`, pentru c` nu suntem o adun`tur` foarte
pl`cut`.
– E[ti cinic?
– Doar sincer, dar sinceritatea doare adesea.
– Sper c` nu te referi [i la Darnley când spui asta.
– Mai ales la Darnley. Consider` c` te-am avertizat.
Wendy sim]i cum o cuprinde furia.
– Explic`-te!
– Nu pot. A fost o simpl` remarc`...
– Nu te cred! Acum e[ti foarte antipatic!
Vorbeau în [oapt`, pentru ca celelalte persoane din salon s`
nu-i aud`.
– Asta este pedeapsa pentru c` am încercat s` fac ceva bun. Nici
n-ar trebui s` mai încerc. Crezi ce vrei, dar, dac` a[ fi în locul t`u,
n-a[ crede nimic. Absolut nimic! E nevoie de timp, de foarte mult
timp ca s` ajungi s` ne cuno[ti.
– N-o s`-i povestesc lui Darnley aceast` conversa]ie, dar te rog
s` nu mai spui a[a ceva.
48 VIVIAN STUART

– Bine, bine. Dar dac` ai avea pu]in` minte, ai pleca acas`.


Era pu]in b`ut, a[a c` Wendy puse cuvintele lui pe seama
paharelor în plus pe care le b`use.
– Mult` lume poate s` plece de aici, dar Darnley [i cu mine nu
ne num`r`m printre ei. M-am f`cut în]eleas`? {i \nc` ceva – acum
eu sunt st`pâna casei [i am întregul sprijin al so]ului meu.
– Bravo, bravo! murmur` el, sarcastic. Cred c` ar fi bine s` plec
pân` nu sco]i artileria grea.
Se ridicar` [i se al`turar` celorla]i. Wendy încerc` s` nu ia \n
seam` zâmbetul lui batjocoritor.
Georgie nu p`rea deranjat` de faptul c` Darnley era acum un
b`rbat însurat. Un str`in care ar fi privit scena ar fi jurat c` Georgie
era proasp`ta so]ie, iar Wendy era un musafir.
Wendy afl` c` tân`ra ducea o via]` de lux – schia în fiecare iarn`
în Elve]ia; la începutul verii mergea pe Rivier`, unde f`cea schi
nautic [i juca tenis, iar spre sfâr[itul verii se ducea \n Anglia, la ni[te
prieteni cu care mergea pe mare. Înainte de Cr`ciun, pleca din nou
în str`in`tate, în c`utarea soarelui [i a c`ldurii.
O via]` lipsit` de griji, dar plin` de distrac]ii [i sport. Wendy nu
mai întâlnise o asemenea persoan` [i era fascinat`. Dac` era
adev`rat ce-i spusese Jamie, cum de nu reu[ise s` pun` mâna pe
Darnley? Care b`rbat putea s`-i reziste Georgiei More?
În intimitatea dormitorului lor, Wendy decise s` discute cu
so]ul ei.
– Nu cred c` ar trebui s-o încurajezi pe Georgia, dragul meu.
– Georgie, o corect` el. Cum adic`, o \ncurajez?
Darnley st`tea pe scaun [i o privea pe so]ia sa periindu-[i p`rul.
– Nu-i mai permite s` fie atât de familiar`. Acum e[ti un b`rbat
c`s`torit.
– {tiu asta, râse el. Nu e[ti geloas`, nu-i a[a? În nici un caz pe
Georgie! O [tiu de ani de zile, de când amândoi eram pu[ti...
MIREASA LUI DARNLEY 49

– În]eleg c` a[a stau lucrurile, dar s-a comportat îngrozitor,


având în vedere c` so]ia ta era chiar în aceea[i camer`. Dac` a
încercat s` m` fac` geloas`, s` [tie c` n-a izbutit, dar m` deranjeaz`
foarte tare proasta cre[tere.
– Hei, ce cuvinte dure! Georgie e prietena mea, nimic mai mult.
– Poate c` pentru tine nu e nimic mai mult, dar fratele ei mi-a
spus c` te place de mult` vreme [i e furioas` pentru c` te-ai însurat
cu mine.
– Jamie ar trebui s` înve]e s`-[i ]in` gura! Fir-ar s` fie! N-ai
încredere în mine?
– În tine am, dar în ea nu. E ceva ce m` deranjeaz` la ea.
– Îi cam place s` flirteze, dar e o persoan` de treab`.
– Îi cam place? repet` Wendy. Am v`zut cum te prive[te, cum î[i
flutur` genele false, cum se sprijin` de tine [i te ia de mân`...
– Ai în]eles gre[it.
– Eu am în]eles gre[it?! ridic` ea tonul. Chiar dac` fac parte din
\nalta societate, femeile u[oare sunt u[or de recunoscut.
– E o prostie ce spui, îi replic` Darnley, pe un ton dur.
– Normal, spuse ea, cu ironie. Eu spun prostii! Eu nu pot s` am
dreptate niciodat`! Oare de ce te-ai c`s`torit cu mine?
– Wendy...
– Cum ai reac]iona dac` m-ai vedea purtându-m` a[a cu un alt
b`rbat? Crezi c` eu n-am sentimente? Crezi c` nu conteaz` ceea ce simt?
– Draga mea! spuse el, luând-o \n bra]e. Tu nu e[ti Georgie [i
nu mi-ar pl`cea dac` te-ai purta ca ea. Acesta e unul din miile de
motive pentru care m-am c`s`torit cu tine, [i nu cu ea. La care se
adaug`, desigur, faptul c` te iubesc. Îmi pare r`u... Mi-e prieten` de
foarte mul]i ani.
Wendy se lipi de el, cu ochii în lacrimi.
– În]eleg, dar mi-ar pl`cea s-o ]ii la distan]`. Nu cred c` e
amuzant... Darnley, de unde are atâ]ia bani? Dup` via]a pe care o
duce, ai zice c` e so]ie de milionar.
50 VIVIAN STUART

– Exact asta a fost. Acum doisprezece ani s-a c`s`torit cu Julius


Salmon, proprietarul concernului „Salmon Soap”. Mariajul n-a
durat decât patru ani. A[a a ajuns s` mearg` la hotelul Palace din St.
Moritz. Dup` divor], a primit o pensie alimentar` enorm`, având în
vedere c` el este multi-milionar.
– Norocul ei!
– Da, chiar a fost norocoas`. O s` încerc s-o ]in la distan]`, dar
m` îndoiesc c-am s` reu[esc. Când despre ceea ce a spus Jamie...
Nu cred nici o clip` c` este interesat` de mine [i am s`-]i spun de
ce. Dac` se rec`s`tore[te, pierde pensia alimentar`. Dac` s-ar
m`rita cu mine, ar fi norocoas` dac` ar ajunge la Majorca o
s`pt`mân` pe an! N-a[ putea s`-i asigur luxul cu care a fost
obi[nuit`. Prime[te zece mii de lire pe lun`, doar dac` r`mâne
nec`s`torit`.
– Poftim?!
– M` gândeam eu c` asta te va pune pe gânduri...
– Mi-a[ dori s` plece de aici.
Nu voia s` spun` cu voce tare, dar credea c` o femeie în situa]ia
lui Georgie, tân`r`, atr`g`toare [i f`r` inten]ia de a se rec`s`tori, nu
va ezita s` aib` o aventur`. Iar dac` b`rbatul era c`s`torit, era cu
atât mai sigur!
– N-o s` stea mult. Vizitele ei nu sunt niciodat` lungi.
– Era prieten` cu Lorna? \ntreb` ea, dintr-o dat`.
– Da, erau foarte apropiate.
– M` întreb...
Wendy îl privi îngrijorat`.
– Darnley...
– Da, draga mea.
– Î]i place cum m` îmbrac? Î]i plac hainele mele?
– Foarte mult.
– M` întrebam, nimic mai mult.
– De ce? Ce te macin`?
MIREASA LUI DARNLEY 51

– Nimic special. Dar ne-am c`s`torit foarte repede [i sunt multe


lucruri pe care nu le-am aflat înc`. S-ar fi putut s` nu-]i plac` felul
în care m` îmbrac, dar s` fii prea politicos s`-mi spui asta.
– Ai o p`rere prea bun` despre mine, zâmbi el. E flatant, dar nu
sunt atât de politicos pe cât crezi tu. Cu tine nu vreau s` fiu
politicos, ci sincer. Îmi placi a[a cum e[ti [i nu vreau s` te schimbi,
auzi? {i asta nu e polite]e, ci o rug`minte foarte serioas`.
– Mul]umesc.
Wendy îl s`rut`, apoi se îndreptar` împreun` spre pat.
– Î]i faci prea multe griji, \i [opti el, strângând-o în bra]e. Am
avertizat-o pe m`tu[a Lida c` am fost de acord cu tine asupra unor
schimb`ri majore în cas`. Po]i s` faci tot ce-]i trece prin cap. Dac`
ai chef, po]i s` pui un televizor color în baie, iar ea n-o s`-]i spun`
nimic.
– O s` m` urasc`!
– Cred c` te în[eli. A[teapt` s-o cuno[ti mai bine [i o s` vezi c`
ai judecat-o gre[it. La urma urmei, e o femeie în vârst`,
nec`s`torit`, care locuie[te înconjurat` de oameni dintr-o alt`
genera]ie. }ine foarte mult la familie [i sunt sigur c` o s` v`
\n]elege]i bine.
Wendy nu-l contrazise, dar era sigur` c` m`tu[a Lida considera
c` Darnley s-a însurat cu o femeie complet nepotrivit` pentru el.
Dup` Georgie [i Lorna, acest lucru era de în]eles. Dar Wendy î[i
dorea din toat` inima s` nu semene cu cele dou` tinere.
– Acum e totul în ordine?
O s`rut` din nou, de aceast` dat` cu mai mult` pasiune.
– Da, dragul meu.
– Ce mult îmi place când suntem de acord, zâmbi el. Crezi c`
am putea fi de acord [i dac` am închide lumina?
– Cu siguran]`, aprob` ea, fericit`.

***
52 VIVIAN STUART

Luni, în timpul mesei de prânz, Wendy \i spuse lui Darnley:


– Putem s` mergem miercuri la Dundee?
– Sigur c` da, iubito.
– Miercuri, Darnley? \ntreb` Georgie.
Brusc, Wendy î[i d`du seama c` ochii tuturor erau îndrepta]i
asupra lor.
– Dumnezeule, am uitat complet! Nu, draga mea, m` tem c`
miercuri nu se poate. Putem s` mergem mâine sau joi, dar în nici
un caz miercuri. Chiar în ambele zile, dac` vrei.
– Atunci, s` mergem mâine.
– Trebuie s`-]i cump`r o ma[in`, zise Darnley. În felul acesta,
po]i s` mergi oriunde vrei, atunci când vrei.
– Dar de ce nu putem merge miercuri?
Wendy în]elese c` so]ul ei voia s` schimbe subiectul.
– Miercuri... Sunt foarte ocupat cu afaceri.
– La fabric`?
Nu se dusese la serviciu în acea diminea]`, de[i inten]ionase s`
fac` acest lucru.
– La fabric`. Este cea mai aglomerat` zi din s`pt`mân`.
Din nou, Wendy avea certitudinea c` ceva \i sc`pa. Dar oare
despre ce era vorba?
– În acest caz, a[a cum spui [i tu, ar fi mai bine s` am cât mai
curând ma[ina mea. Mai sunt [i alte zile în care n-ar trebui s`-]i cer
s` facem ceva împreun`?
– Nu, nu, numai în zilele de miercuri sunt foarte ocupat. Atunci
avem [edin]ele în care se prezint` rapoartele de vânz`ri. A, [i
[edin]ele comitetului director sunt programate tot miercurea.
– În]eleg.
– Sunt sigur` c` Wendy g`se[te plictisitoare toate am`nuntele
despre munca ta de la birou, remarc` Georgie.
– Deloc, o contrazise Wendy, întorcându-se spre ea. Chiar m`
intereseaz`.
MIREASA LUI DARNLEY 53

– Serios?
– Da, foarte serios. M` intereseaz` cu adev`rat.
– Ce ciudat!
– A[a ]i se pare? Voiam s` te întreb ceva... Când ai de gând s`
pleci?
În jurul mesei se stârni rumoare.
– Nu [tiu. De ce? Are importan]`?
– Trebuie s` preg`tesc mesele.
– Poftim?!
– A[a este, interveni Lida, pe un ton mali]ios. Wendy a preluat
toate responsabilit`]ile mele [i conduce acum gospod`ria.
– Serios?
– Da, r`spunse Wendy.
F`cea eforturi s`-[i p`streze zâmbetul.
– De aceea vreau s` [tiu câte persoane vor fi la mas`.
– Asta n-a deranjat-o niciodat` pe m`tu[a Lida. Întotdeauna am
venit [i am plecat când am dorit.
– Da... De acum înainte, vreau s` nu mai facem atâta risip` [i, în
plus, a[ vrea s` [tiu ce se întâmpl` în casa asta.
Polite]ea ei nu p`c`lea pe nimeni, iar Georgie ro[i violent.
– Cred c` voi pleca mâine diminea]`. Dac` m` gândesc mai
bine, sunt sigur` c` a[a voi face. Vii [i tu, Jamie?
– Da, a[ putea s` vin.
– Bun, acum [tii. Mâine la prânz vor fi dou` persoane mai pu]in,
spuse Georgie, cu tonul cu care-i vorbea unei servitoare.
– Mul]umesc.
Wendy î[i ridic` b`rbia, dar [tia c` n-a câ[tigat acea minor`
confruntare. Comportarea ei p`rea ridicol` [i [tia c` gre[ise când se
l`sase provocat`. Pe viitor, nu va mai face aceea[i gre[eal`, mai ales
atunci când era vorba despre adversare mai puternice. Concluzia o
f`cu s` zâmbeasc`, spre uimirea lui Georgie.
Mai târziu, Darnley i se adres` pe un ton nea[teptat de dur:
54 VIVIAN STUART

– Am crezut c` am l`murit problema cu Georgie. Te-ai purtat


foarte urât la prânz.
– Atunci când am întrebat-o când are de gând s` plece?
Presupun c` a[ fi putut s-o întreb cât are de gând s` stea. Cred c`
ar fi sunat mai bine. Dar m-a iritat îngrozitor.
– Am v`zut. Ascult`, Wendy, am în]eles când mi-ai cerut s-o ]in la
distan]`. Ai avut dreptate, chiar dac` sunt de p`rere c` ai exagerat.
Chiar a[a? se întreb` ea \n gând.
– Dar acum e altceva. Ai fost nepoliticoas` cu ea. E o prieten`
veche de familie, care toat` via]a a venit aici ca la ea acas`. N-o s`
fie pl`cut deloc dac` o s` ur`[ti toate persoanele pe care le-am
cunoscut \nainte s` ne c`s`torim.
– Dar nu e adev`rat. Nu ur`sc toate cuno[tin]ele tale! Pe Dirk [i
pe Jamie nu-i placi nici tu. Cât despre Georgie [i m`tu[a Lida, e
foarte clar c` nu m` pot suferi.
– De ce spui c` nu-i plac pe Dirk [i pe Jamie?
– Se vede de la o po[t`. Devii nervos [i încordat ori de cât ori
e[ti în preajma lor.
– Ce imagina]ie ai! Gre[e[ti, Wendy. {tiu c` Georgie are un
comportament aparte, dar n-am ce face. Fostul ei so] i-a împuiat
capul cu prostii [i acum e convins` c` cei care se duc în locuri ca
Davos [i Zermatt sunt de categorie inferioar`. Mare gre[eal`,
pentru c` [i ea era la fel înainte s` se m`rite cu un milionar. Ea [i
Jamie nu aveau nimic. Acum, Jamie este mo[tenitorul m`tu[ii Lida
[i va primi tot ce are ea...
– N-am [tiut.
– Acum [tii! Trebuie s` la[i de la tine, s` faci compromisuri,
Wendy.
– Da, ai dreptate. Îmi pare r`u.
Încercase s-o pun` la punct pe nesuferita Georgia More [i nu
reu[ise decât s`-[i atrag` antipatia tuturor. Acum [tia, îns`, c`
trebuia s` fie mai atent`.
MIREASA LUI DARNLEY 55

– Trebuie s` m` duc la birou în dup`-amiaza asta. O s` m` duc


singur, pentru c` am câteva lucruri de f`cut [i n-o s` am timp s`-]i
ar`t fabrica [i împrejurimile. Ce-ar fi s` vii cu mine mâine
diminea]`? O s` mergem la Dundee s` ne interes`m de o ma[in`
pentru tine, dup` care putem s` lu`m prânzul.
– Mi-ar pl`cea. Vreau s` v`d fabrica [i biroul t`u.
– {i eu vreau ca to]i angaja]ii s` te cunoasc` [i s` afle ce b`rbat
norocos e [eful lor.
– Chiar crezi asta, dup` tot ce mi-ai spus mai devreme?
– Iubita mea!
O s`rut` [i-i zâmbi încurajator.
– Sigur c` a[a cred. N-o s` mai spun nimic despre Georgie,
Jamie sau Dirk. B`nuiesc c` e greu s` faci fa]` trecutului meu, dar
lucrurile se vor aranja de la sine. Dirk va pleca în curând. Georgie
nu st` niciodat` prea mult [i probabil c` acum va veni [i mai rar,
dup` ce a aflat c` Lida nu mai este st`pâna casei. Ea [i Lorna au
f`cut întotdeauna ce au vrut cu m`tu[a Lida. Cât despre Jamie... Nu
el e pericolul real, nu-i a[a?
– A[a e, r`spunse ea, cu sinceritate. Uneori chiar îmi place de el.
– E doar o chestiune de timp.
– Iar noi avem toat` via]a înainte.
– Ce gând lini[titor! replic` Darnley.
Totul era în ordine. Iar Wendy î[i propuse s` fac` tot ce-i st`tea
în puteri ca acest lucru s` nu se schimbe.
Capitolul 5

A doua zi, luar` micul dejun foarte devreme [i ajunser` în Cupar


la ora nou` [i jum`tate. Când intrar` pe poarta fabricii, Wendy privi
cu interes spre cl`dirile al c`ror proprietar era Darnley. Acesta era
locul de unde proveneau banii lor.
Parcar` al`turi de alte ma[ini – mult mai multe decât ar fi crezut
ea – [i intrar` într-un hol modern, cu marmur` [i pere]i vopsi]i în
culori pastelate. Totul p`rea curat [i foarte proasp`t, în ciuda
dimine]ii posomorâte.
Biroul lui Darnley era situat la primul etaj, iar pe u[` scria
„Director general”. Când intrar`, o tân`r` care st`tea în fa]a unei
ma[ini de scris se ridic`, zâmbind.
– Bun`, Maisie, spuse Darnley. Draga mea, ea este secretara [i
asistenta mea personal`, Maisie Allarton. Maisie, ea este so]ia mea.
– Îmi pare bine, lady Blood.
– Îmi pare bine.
P`rea dr`gu]` [i istea]`. {i c`s`torit`, remarc` Wendy,
observând inelul simplu de aur de pe mâna stâng`.
– Maisie, nu sunt aici pentru nimeni. O s` m` uit repede prin
coresponden]`, apoi o s`-i ar`t lui lady Blood fabrica [i o s`-i
MIREASA LUI DARNLEY 57

prezint câ]iva angaja]i. Dup` aceea, o s` plec la Dundee pentru


prânz. Cred c` o s` m` întorc pe la dou` sau trei.
– Am în]eles, sir. Scrisorile sunt pe masa dumneavoastr`.
– Mul]umesc, Maisie.
Biroul lui era o înc`pere mare, luminoas`, cu o mochet` groas`
[i fotolii confortabile. Pe pere]i erau câteva tablouri, iar pe m`su]a
din col] erau câteva flori, frumos aranjate.
– Cine se ocup` de flori, dragul meu? \ntreb` Wendy.
Darnley se uit` spre ele, cu o sprâncean` ridicat`.
– Probabil le-a adus Maisie, în semn de „bun venit”. Nu, nu e
a[a! I-am telefonat diminea]` [i i-am spus c` vin cu tine, a[a c` a
adus florile pentru tine. Eu mi-am primit cadoul ieri – un teanc de
dosare cu men]iunea „urgent”.
Darnley chicoti amuzat.
– Ce frumos din partea ei! E c`s`torit`, nu-i a[a?
– Într-adev`r. So]ul ei lucreaz` tot aici, o s`-l cuno[ti curând.
Mi-ar pl`cea s` angajez mai multe cupluri, pentru c` e bine pentru
ambele p`r]i.
Wendy a[tept` cu r`bdare pân` când so]ul ei termin` de citit
scrisorile. La birou, concentrat asupra muncii lui, Darnley p`rea un
om complet diferit, dezv`luind o nou` latur` a personalit`]ii sale.
Desf`cu jum`tate din scrisori [i f`cu însemn`ri pe marginea lor,
apoi i le d`du lui Maisie. Pe celelalte le puse deoparte, cu gândul
s` le citeasc` mai târziu.
Darnley o invit` s` fac` un tur al fabricii, iar angaja]ii pe care-i
cunoscu o întâmpinar` cu c`ldur` [i o f`cur` s` se simt` ca acas`.
O or` mai târziu, cei doi se îndreptau spre Dundee. Prima
oprire o f`cur` la un magazin de automobile, de unde ea î[i alese
o ma[in` micu]`, ro[ie [i str`lucitoare.
– O s-o pute]i lua dup` prânz, le spuse vânz`torul, dup` ce
completar` toate actele. Pe la ora trei e bine?
– Eu trebuie s` m` întorc la Cupar, îi spuse Darnley so]iei sale,
dar tu po]i s` mai r`mâi, s` iei ma[ina [i s` te duci acas` singur`.
58 VIVIAN STUART

– Dar eu...
Pentru moment, Wendy se panic`, pentru c` nu mai condusese
de circa doi ani, de când m`tu[a ei vânduse ma[ina. Î[i pierduse
antrenamentul, iar traficul în Dundee era destul de aglomerat.
Darnley în]elese motivul [i o strânse u[or de bra].
– Ce prostie din partea mea! Am uitat c` ai o întâlnire în dup`-
amiaza asta. Ar fi mai bine ca ma[ina s`-]i fie livrat` acas`.
Wendy aprob` repede, recunosc`toare. So]ul ei puse la punct
toate detaliile, apoi plecar` din magazin.
– Mul]umesc, îi spuse ea dup` ce urcar` în Jaguar. Mi-ai salvat
via]a, dragul meu! M` \ngrozea ideea c` voi conduce o ma[in`
complet nou` într-un ora[ necunoscut, cu trafic intens.
– Ar fi trebuit s`-mi amintesc. Ce prost am fost! Oricum, s-a
rezolvat.
– Cum?
– O s-o aduc` cineva de la magazin. Nu e nici o problem`.
– Dar o s` se întrebe de ce n-am venit eu s-o iau.
– Nu. O s` presupun` c` ai avut de rezolvat alte lucruri, mai
importante. Hai s` intr`m prin câteva magazine [i apoi s` mergem
la mas`.
– E[ti foarte atent.
– Da, merit o medalie pentru asta!
Zâmbi [i o mângâie u[or pe mân`.
– Nu exist` nimic mai important decât tine! Gata, hai s`
discut`m despre altceva.
O înso]i din magazin în magazin, r`bd`tor [i f`r` s` comenteze,
de[i Wendy \[i d`du seama c` se plictisise îngrozitor. Ajunser` la
mas` dup` ora unu.
– Voiam s`-]i spun ceva, îi zise el, dup` ce comandar`. Trebuie
s` mergem în vizit` la m`tu[a ta. {i asta curând!
– Da, [tiu. Nu voiam s`-]i cer asta acum, pentru c` [tiu c` ai
multe lucruri de rezolvat.
MIREASA LUI DARNLEY 59

– Nu-s chiar atât de multe, râse el. M` gândeam s` mergem la


Leaderfoot vinerea asta. Oare va dori s` r`mânem acolo peste
noapte?
– Cu siguran]`. Ar fi jignit` peste m`sur` dac` n-am petrece
sfâr[itul de s`pt`mân` cu ea.
– Putem face asta. O s` mergem vineri [i o s` plec`m înapoi
duminic` diminea]`, dup` micul dejun. E bine a[a?
– Da. O s`-i scriu, ca s-o anun].
– Poate ar fi bine s`-[i pun` telefon, având în vedere c` acum
locuie[te singur`.
– Nu e a[a de u[or, râse Wendy. E o list` de a[teptare destul de
lung`. O s` vorbim despre asta cu ea, dar, pân` atunci, putem s`
apel`m la doamna Tilbrook.
– Cine e aceast` doamn`?
– O vecin`, v`duv`, care locuie[te foarte aproape de m`tu[a
mea. Sunt bune prietene [i în fiecare diminea]` beau ceaiul
împreun`. Dac` se întâmpl` ceva, doamna Tilbrook afl` imediat [i
ne anun]`, pentru c` are telefon.
– Foarte bine!
– M`tu[a Heather o s` fie extrem de emo]ionat` la gândul c` te
va cunoa[te.
– {i eu sunt foarte ner`bd`tor.
Dup` mas`, Darnley o conduse acas`, apoi se întoarse la fabric`.
Wendy urc` sc`rile foarte bucuroas`, fredonând o melodie. Se a[ez`
la mas` [i începu s`-i scrie m`tu[ii, dar o b`taie în u[` o întrerupse.
– Intr`, strig` ea.
U[a se deschise [i intr` m`tu[a Lida. Privirea ei era dur`, iar
buzele strânse, foarte nemul]umit`.
– Da? \ntreb` Wendy, amabil`.
– M` întrebam când aveai de gând s` te întorci acas`.
– Am fost plecat` cu Darnley, dar [tiai acest lucru. Am luat
prânzul în Dundee.
60 VIVIAN STUART

– A[adar, ai mâncat de prânz!


– Sigur c` da. Dumneata nu?
Oricât ar fi încercat, nu în]elegea ce voia s` spun` m`tu[a Lida.
– N-aveam cum, de vreme ce n-ai l`sat instruc]iuni pentru
prânz. Se pare c` ai plecat foarte repede, f`r` s` vorbe[ti cu doamna
Buddo.
Wendy f`cu ochii mari, consternat`. Avea dreptate!
– Vrei s` spui c` n-ai mâncat nimic?
– Am cerut ceva la un moment dat, când m-am plictisit s` te
a[tept.
– Dar nu trebuia s` m` a[tep]i, spuse ea, pe un ton destul de iritat.
– Am crezut c` o s` vii mai devreme. Când am v`zut c` întârzii,
am hot`r`t s` fac ceva!
Wendy prefer` s` tac`. Ce prostie! Chiar trebuia s-o a[tepte sau
era numai o modalitate de a o face s` se simt` prost?
– Poate data viitoare o s` ]ii minte, pufni Lida. Am fost nevoit`
s-o trimit pe doamna Buddo s` cumpere carne.
– Poftim?!
– Aveam numai carne de porc, iar eu nu m`nânc a[a ceva.
– Dar aveam destul` friptur` rece de vac`.
– Nu e o zi potrivit` pentru carne rece.
Ar fi putut s` fie înc`lzit` în cuptor, î[i spuse Wendy în gând,
exasperat`. Aveau destul` mâncare în cas` [i nu era cazul s` fac`
alte cump`r`turi, dar regreta c` nu vorbise cu doamna Buddo,
pentru c` avusese de gând s` fac` acest lucru.
– {i ce ai cerut s` cumpere?
– Rinichi. M-am gândit c` ar fi o schimbare pl`cut`. Sper c`
masa e gata, pentru c` e deja ora dou` [i jum`tate.
– N-o s` se mai întâmple, o asigur` Wendy.
O privi pe b`trân` ie[ind din camer`, apoi reveni la scrisoare.
Era ridicol ca, într-o cas` în care se g`seau tot felul de alimente,
m`tu[a Lida s` se înfometeze ca un martir [i s` insiste s` m`nânce
MIREASA LUI DARNLEY 61

ceva ce nu avea, ca de pild` rinichi. În mod evident, f`cuse acest


lucru ca s` atrag` aten]ia asupra faptului c` Wendy î[i neglijase
îndatoririle. Faptul c` situa]ia era, într-o oarecare m`sur`,
adev`rat`, o enerva peste m`sur` pe tân`r`.
Când termin` scrisoarea, i-o d`du Ellei [i o rug` s-o pun` la
po[t`. Apoi se duse la buc`t`rie, ca s` discute cu doamna Buddo.
– Îmi pare r`u c` azi diminea]` am plecat atât de repede [i n-am
avut timp s` discut cu dumneata.
– Nu e nici o problem`, r`spunse ea, zâmbitoare. Nu era decât
domni[oara Lida. Domnul Jamie [i domni[oara Georgie au plecat
imediat dup` micul dejun.
– Am auzit c` a trebuit s` te duci la cump`r`turi.
– Nu m-am dus eu, râse buc`t`reasa. Am trimis-o pe Ella. A]i
comandat congelatorul?
– Dou`.
– Grozav!
– În leg`tur` cu domni[oara Lida...
Doamna Buddo îi arunc` o privire [ireat` lui Wendy.
– S` [ti]i c` e în ordine. Nu m` deranjeaz`.
– Ce anume?
– Faptul c` s-a r`zgândit. Nu se întâmpl` prea des.
– Nu în]eleg despre ce vorbi]i!
– Despre rinichi, evident. Dup` micul dejun, am stabilit cu
dumneaei s`-i fac o omlet` cu brânz`. Nu m`nânc` prea mult
când este singur` la masa de prânz [i-i plac foarte mult
omletele.
Ca [i lui Darnley, \[i spuse Wendy \n gând.
– Vre]i s` spune]i s` a]i discutat cu ea despre masa de prânz în
timpul dimine]ii?
– Da. Pe la zece f`r` un sfert, când Ella a spus c` a]i plecat cu
domnul Darnley. De ce întreba]i?
Wendy cl`tin` din cap.
62 VIVIAN STUART

– N-are importan]`.
– M` rog... Pe la ora dou`sprezece m-a chemat [i mi-a spus c`
s-a r`zgândit [i prefer` s` m`nânce carne. Nu m`nânc` porc [i nu
avea poft` de carne de vit`. A spus c` nu vrea s` m`nânce nimic din
conserv`, a[a c` am trimis pe cineva s` cumpere rinichi. E în
ordine. Doar de asta sunt aici, nu? S` g`tesc! Spune]i-mi, [ti]i când
vor sosi congelatoarele?
– S`pt`mâna viitoare, luni sau mar]i. Mul]umesc pentru prânz.
Am crezut c` a]i avut probleme, dar m` bucur c` nu v-a]i sup`rat.
În leg`tur` cu masa de sear`...
– Vom avea pe[te, v` aminti]i? A fost livrat în aceast` diminea]`.
– Sigur c` da.
Wendy se sim]i lini[tit`. A[adar, Lida fusese dovedit` – se purtase
ca un copil r`sf`]at, care f`cea boac`ne [i nu recuno[tea acest
lucru. Dup` aceast` întâmplare, Wendy se întreb` dac` b`trâna nu
era, de fapt, o femeie nu foarte de[teapt`, care o ura pe mireasa
adus` acas` de nepotul ei.

***

Noul automobil ajunse acas` la patru f`r` un sfert, iar Wendy î[i
petrecu urm`toarea or` conducând, pentru a se obi[nui cu
comenzile ma[inii.
Când Darnley sosi acas`, îi ie[i în întâmpinare [i-l s`rut` bucuroas`.
– Dragul meu, ce cadou minunat! Pe cuvânt, e grozav! Pot s` te
duc la serviciu, mâine?
– Nu, nu mâine. Mai bine joi.
– De ce nu mâine?
– Pentru c` am nevoie de ma[in` miercurea.
– Dar ai spus c` ai întâlniri la birou.
– A[a este, dar tot am nevoie de ma[in`. Nu vin acas` la prânz
[i uneori merg la mas` cu partenerii de afaceri. Hai s-o l`s`m pe joi.
O s` fii [oferul meu, bine?
MIREASA LUI DARNLEY 63

– Bine. Tu [i zilele tale de miercuri! În]eleg c` trebuie s`-mi fac


singur` planuri pentru acea zi.
– Draga mea, acesta este unul din motivele pentru care ]i-am
luat o ma[in`.
O s`rut` [i o strânse în bra]e.
– Ar fi bine s`-i spui Lidei c` vineri, dup` masa de prânz, o s`
plec`m la Leaderfoot.
– O s`-[i fac` o provizie de rinichi!
– Ce tot spui acolo?
– Nimic, dragul meu. O mic` glum`... M`tu[a ta [i cu mine ne
în]elegem perfect.
– M` bucur s` aud asta. Eu nu cred c` pot s` spun acela[i lucru.

***

A doua zi, când Darnley plec` la serviciu, Dirk coborî la micul


dejun. Se trezea târziu [i obi[nuia s` m`nânce numai pâine pr`jit`
cu gem [i s` bea cafea neagr`.
Wendy îi umplu o cea[c` de cafea.
– Ce program ai ast`zi? o întreb` Dirk.
– M` gândeam s` fac o plimbare cu ma[ina.
– Pot s` vin cu tine?
– Sigur c` da.
– Am putea merge la Crail, care este la o or` distan]`. O s` bem
o cafea acolo [i ne întoarcem acas` înainte de masa de prânz. E o
zi frumoas`, potrivit` pentru plimbare.
– A[a este.
Wendy se ridic` de la mas`.
– M` duc s` vorbesc cu doamna Buddo despre masa de prânz
[i s` m` preg`tesc.
– Bine. Eu o s` fiu gata în cincisprezece minute. Ne
vedem aici.
64 VIVIAN STUART

Dup` ce rezolv` problemele zilnice, Wendy î[i lu` m`nu[ile [i


reveni în salon, unde o a[tepta Dirk. Se îndreptar` spre Crail, la o
cafenea unde comandar` cafea [i fursecuri.
– N-ai condus r`u, glumi Dirk. Am avut emo]ii o singur` dat`,
atunci când ai ie[it cu spatele din garaj.
– Bestie ce e[ti!
– Da, dar sunt sincer, râse el. O s` descoperi c` ma[ina este
extrem de util`, pentru c` nu e amuzant s` stai închis` în castelul
Lour.
– Adu-mi aminte s` cump`r ni[te h`r]i rutiere de la benzin`rie,
îi spuse ea. N-am fost niciodat` mai sus de Edinburgh pân` acum.
– Poftim? {i mai spui c` e[ti sco]ian`?
– A[a este. Cunosc foarte bine nordul Angliei, dar Glasgow [i
Edinburgh sunt cele mai nordice ora[e pe care le-am vizitat înainte
s` m` c`s`toresc.
– În prim`var`, dac` mai e[ti aici, ar trebui s` facem o plimbare
spre nord, prin Dunkeld [i Pitlochry. Înc` nu [tii ce înseamn` s`
tr`ie[ti, draga mea!
– Cum adic` „dac` mai sunt aici”?
Chelnerul sosi în acel moment, a[a c` Dirk î[i amân` r`spunsul.
– Poate c` pân` atunci o s` te saturi de c`soaia familiei Blood.
– A[a numesc oamenii de pe aici castelul?
– Nu, a[a îi spun eu. Nu [tiu ce p`rere ai despre el [i nici dac`
ai avut destul timp s`-]i faci o p`rere. Anul acesta nu avem o iarn`
adev`rat`, dar cred c` po]i s`-]i dai seama ce înseamn` s` locuie[ti
în el într-o iarn` grea [i lung`. Numai dou` camere de la parter pot
fi înc`lzite a[a cum trebuie, iar dormitoarele... Nici unul nu este
potrivit pentru locuit.
– Are nevoie de un sistem de înc`lzire, atâta tot.
– Da, atâta tot! râse el. Într-o asemenea cl`dire? Darnley a cerut
un deviz acum trei sau patru ani. De atunci, nu s-a mai discutat
despre acest lucru. Nu e u[or de înc`lzit [i trebuie f`cut ceva [i cu
MIREASA LUI DARNLEY 65

podelele de piatr`. O s` coste o avere s` amenajezi parterul [i


primul etaj. De alte nivele nici nu poate fi vorba! Ar fi mai ieftin s`
construie[ti un alt castel.
– {i ce sugerezi? S` fie vândut?
– Sincer, da. Eu l-a[ vinde vara, când arat` foarte bine. Are o
mul]ime de avantaje: are un sistem de înc`lzire, chiar dac` este
nefunc]ional; are [ase camere de primire, zece dormitoare, trei b`i
cu toat` canalizarea necesar`, alte c`m`ru]e la mansard` [i, desigur,
dependin]e. Mul]i s-ar îngr`m`di s`-l cumpere, f`r` s`-[i dea seama
cât de mult vor regreta aceast` decizie. Poate un petrolist milionar
din Texas o s`-l mute piatr` cu piatr` în Houston. M`car acolo nu
e frig!
– Dac` e atât de r`u, de ce locuie[ti în el?
– N-o s` mai locuiesc. Recunosc c` am avut nevoie de o cas` în
ultimii trei ani, dar nu l-a[ cump`ra. A fost ieftin [i foarte
convenabil s` stau aici, dar n-o s` regret când o s` m` mut.
– E[ti foarte nerecunosc`tor.
– {i pentru ce s` fiu recunosc`tor? N-am ocupat decât o camer`
[i chiar m-am oferit s`-mi pl`tesc mâncarea, dar m`tu[a Lida n-a
acceptat. La urma urmei, fac parte din familie! Adev`rul este c` am
fost dat afar` din afacerea din Dar es Salaam. Am r`mas f`r` serviciu
[i am vrut s`-mi p`strez capitalul intact. Acum, când am primit o
ofert` bun`, m` bucur c` am f`cut acest lucru. A meritat s` a[tept.
Crede-m`! Cunosc bine castelul [i n-a[ vrea s` locuiesc permanent
acolo.
– În]eleg motivele care te fac s` vorbe[ti de vânzarea lui, dar
este c`minul lui Darnley. Familia lui a locuit acolo mult` vreme.
– Dup` p`rerea mea, acesta e un argument foarte slab. Pre]ul a
crescut foarte mult, a[a c` Darnley o s` ia o sum` frumu[ic` pe
castel. Ar putea s` cumpere o cas` pe care s-o amenaja]i a[a cum
vre]i voi, s`-[i cumpere vreo dou` ma[ini [i tot s`-i mai r`mân`
bani. Spune-mi c` nu e treaba mea!
66 VIVIAN STUART

– Nu e, râse ea. M` întreb ce-ar spune Lida.


– I-ar face bine s` plece.
– Dar n-a locuit acolo toat` via]a?
– Ba da. A plecat foarte rar în vacan]e, dar în ultimii ani a
renun]at [i la asta. De când m-am întors din Africa, n-a plecat nici
m`car pentru o zi de la castel. E o femeie ciudat`! E o poveste
despre ea...
– Da? \l încuraj` Wendy.
– N-a[ putea s` bag mâna în foc c` a[a s-a \ntâmplat, dar se
spune c`, prin 1930, a existat un b`rbat... Era militar [i a plecat în
Malaya. Trebuia s` se m`rite cu el la prima permisie, dar a murit
acolo.
– Biata femeie!
– Toat` lumea s-a obi[nuit cu ea la castel, dar cred c` nu s-ar
sup`ra s` se mute. Mai ales acum, când Darnley s-a c`s`torit.
– Dar n-a vrut s` plece când s-a însurat Huntly.
– Nu, r`spunse Dirk.
O privi cu r`ceal`.
– O pl`cea pe Lorna.
– Vrei s` spui c` pe mine nu m` place? Am în]eles asta. Mi se
pare patetic.
– E greu de explicat. Nu e vorba c` nu te place, dar nu te
cunoa[te [i nici nu vrea s` fac` asta. Lorna era altfel. Lorna îi d`dea
importan]`, o f`cea s` se simt` dorit`, o ruga s` fac` diferite lucruri.
Cred c` ar fi plecat, dac` Huntly ar fi fost însurat cu altcineva, nu
cu Lorna. Vezi tu, b`rbatul care a murit în Malaya se numea
Moncreiffe. Cred c` era unchiul Lornei.
– N-am [tiut asta.
– Nu sunt sigur, dar o adora pe Lorna. Poate c` n-a fost nimic
între Lida [i Randolph Moncreiffe, dar a[a se spune.
– Oricum, eu nu sunt Lorna. Asta e problema, nu-i a[a?
– M` tem c` da, aprob` el.
MIREASA LUI DARNLEY 67

– M` întreb unde o s` se duc`.


– Cred c` are unde, dar Jamie [tie mai multe.
– Serios?
– Jamie e o alt` persoan` la care m`tu[a Lida ]ine foarte mult. E
finul ei, cel care va mo[teni toat` averea ei. Se spune c` are o
gr`mad` de bani!
Ridic` din umeri, ca [i când n-ar fi avut importan]`.
– Mai spune-mi, îl îndemn` ea.
– Ce mai e de spus? {i a[a am spus prea multe. Îmi placi, dar va
trebui s` a[tep]i [i s` afli singur` tot ce se întâmpl` aici. Ne-am
ab`tut de la subiect – dac` a[ fi în locul t`u, a[ încerca s`-l conving
pe Darnley s` vând` castelul.
Wendy în]elegea atitudinea lui Dirk. {i ea descoperise foarte
multe puncte slabe ale casei [i era de acord cu p`rerea lui, dar nu
putea uita c` acel castel era casa familiei Blood de peste patru sute
de ani. Cum ar fi putut s`-i cear` lui Darnley s`-l vând`?
Dac` so]ul ei ar lua hot`r`rea s`-l vând`, ar fi bucuroas`, dar
trebuia s` decid` acest lucru f`r` ca ea s`-i spun` ceva.
Wendy p`stra cu sfin]enie ceasul tat`lui ei [i inelul de logodn`
[i verigheta mamei sale, a[a c` \n]elegea faptul c` Darnley era ata[at
de casa care fusese transmis` din genera]ie în genera]ie. Poate c`
era de p`rere c` urma[ii lui aveau tot dreptul s` locuiasc` acolo, în
castelul familiei.
– Mergem? \ntreb` Dirk.
Adâncit` în gânduri, Wendy nu-l auzi, a[a c` el o atinse u[or pe bra].
– Ce e?
– Te-am întrebat dac` vrei s` mergem.
– Da, desigur. Îmi pare r`u.
– La ce te gândeai?
– La nimic special.
În ma[in`, lui Wendy nu-i d`dea pace o întrebare. De ce Jamie,
iar acum [i Dirk, sugeraser` c` ea avea s` plece de la castel?
Capitolul 6

Ajunser` la Blackhaugh Cottage exact la timp pentru ceai, dup`


ce Wendy condusese aproape tot drumul puternicul Jaguar al
so]ului ei.
M`tu[a Heather, o femeie vioaie în vârst` de cincizeci [i nou` de
ani, care era v`duv` de treizeci de ani, îi întâmpin` cu mult` c`ldur`.
Pentru c` locuin]a avea numai dou` dormitoare, Darnley [i Wendy
se instalar` în fosta camer` a so]iei sale, din vremea când era copil.
– A[adar, aici ai locuit înainte s` ne cunoa[tem? \ntreb` el,
plimbându-se prin camera micu]`, de la fereastra c`reia se vedea
gr`dina din spatele casei. Foarte frumoas`, draga mea.
– Am iubit camera asta.
Darnley veni lâng` ea [i o lu` în bra]e.
– M` simt ciudat aici, cu tine. Parc` te [i v`d cum st`teai la
fereastr` [i visai la un F`t-Frumos înalt, chipe[, poate francez. {i
uite ce ai primit! Un b`iat de prin partea locului!
– E[ti genul de b`rbat care cer[e[te complimente? vru ea s` [tie.
– Categoric! Dar serios vorbind, sunt sigur c` nici un b`rbat nu
corespunde portretului pe care [i l-a creat, în secret, so]ia sa. M`
întreb cum ar`ta b`rbatul visurilor tale.
MIREASA LUI DARNLEY 69

– N-am de gând s` mai discut pe tema asta, râse ea. Totu[i, pot
s`-]i spun c` visurile mele au fost dep`[ite de realitate. Aici, în
camera asta, mai mult am citit decât am visat. Citeam tot timpul.
– Sper ca mâine s` fie o zi frumoas`, ca s`-mi ar`]i
împrejurimile. Vreau s`-mi ar`]i toate locurile tale preferate.
– Vrei s` mergem la bibliotec` mâine diminea]`?
– Sigur, de ce nu?
– Toate fetele or s` se înverzeasc` de invidie când o s` intru la
bra]ul t`u.
– Înseamn` c` sunt u[or de impresionat!
O s`rut` pe p`r.
– O s` facem tot ce vrei tu, pentru c` m` intereseaz` lumea ta,
pasiunile tale. Tot ce am v`zut pân` acum mi s-a p`rut încânt`tor.
Când coborâr`, o g`sir` pe m`tu[a Heather preg`tind masa.
Wendy se oferi s-o ajute, dar m`tu[a nu accept`. Totu[i, tân`ra
insist` [i o urm` în buc`t`rie.
– Ei bine? \ntreb` ea. Ce crezi?
– D`-mi pu]in timp, feti]o. Arat` bine.
– Sigur c` arat` bine. Doar nu te a[teptai s` m` m`rit cu o
pocitanie, nu?
– E[ti fericit`?
– Extrem de fericit`!
– Asta e tot ce conteaz` pentru mine. Mama [i tat`l t`u ar fi fost
foarte mândri, dac` te-ar fi v`zut acum. Cum arat` castelul?
– Descurajator, râse ea. E destul de bine în`untru, dar privit din
afar`... Nu glumesc! N-are pic de farmec [i nu-]i ascund c`-mi
lipse[te foarte mult c`su]a asta [i vechiul meu dormitor.
– Nu-]i place nici m`car dormitorul?
– E foarte mare, dar e întunecat. Am decis s`-l remobilez [i s`-l
redecorez [i sper s` arate mai bine.
– Nu ave]i probleme cu banii?
– Nu, de[i familia nu este foarte bogat`. Ne descurc`m destul de
bine.
70 VIVIAN STUART

– Sunt foarte lini[tit` s` aflu c` ai f`cut o c`s`torie bun` [i e[ti fericit`.


– A fost un [oc când ai aflat, nu-i a[a?
– Nu mi-a venit s` cred. Cum te sim]i acum, când e[ti o lady?
– Ciudat. Am impresia c` oamenii vorbesc despre altcineva, nu
despre mine. Presupun c` o s` m` obi[nuiesc într-o bun` zi. D`-mi
mie tava!
– Nu, o duc eu.
– Uite ce e! spuse ea, hot`rât`. Nu sunt un musafir, ci nepoata
ta, Wendy. D`-mi tava [i nu te mai certa cu mine.
Duse tava în salon, unde Darnley le a[tepta citind un ziar.
Vorbir` pân` târziu, pentru c` atât Darnley, cât [i m`tu[a Heather
voiau s` afle cât mai multe unul despre cel`lalt. Wendy era fericit`
c` cei doi se în]elegeau atât de bine.
Diminea]a urm`toare luar` ceaiul împreun` cu doamna
Tillbrook, dup` care Wendy îl duse pe Darnley la Melrose [i-l
prezent` fostelor ei colege. Se plimbar` pu]in prin ora[ [i b`ur` o
cafea la una din cafenelele ei preferate, dup` care se întoarser`
acas`.
La cin`, Darnley o invit` pe Wendy [i pe m`tu[a ei la restaurant.
Pentru m`tu[a Heather, ie[irea era un adev`rat eveniment, pentru
c` cina foarte rar în ora[.
Darnley era impresionat de simplitatea [i veselia m`tu[ii ei. Era
o femeie foarte ocupat`, c`reia nu-i pl`cea s` stea degeaba. So]ul ei,
un militar de carier`, murise în 1943 [i-i l`sase o cas` [i o sum`
destul de mare, investit` într-o firm` de construc]ii. La pu]in`
vreme dup` ce r`m`sese v`duv`, se angajase la prim`rie, de unde
se pensionase în urm` cu patru ani. Avusese un salariu, respectiv o
pensie, care-i permiseser` s` fie independent`.
C`nd se întoarser` de la restaurant, m`tu[a f`cu în a[a fel încât
s` r`mân` singur` cu Darnley.
– M-am bucurat foarte mult când am auzit de c`s`toria lui
Wendy. Îmi este ca o fiic` [i m` preocup` viitorul ei. Are o inim`
MIREASA LUI DARNLEY 71

bun`, e foarte bine crescut` [i am sperat tot timpul c` se va m`rita


cu un b`rbat potrivit. Sper c` ve]i fi ferici]i împreun`.
– Eu sunt fericit, zâmbi el. {i sper c` [i Wendy este.
– Cel pu]in, e în siguran]`.
El se gândi câteva clipe, apoi aprob` cu o mi[care a capului.
– Da, cred c` pute]i s` spune]i asta.
– Cum se în]elege cu m`tu[a ta? O cheam` Lida, nu-i a[a?
Darnley ezit` [i tu[i stânjenit, fapt care nu-i sc`p` b`trânei.
– M`tu[a mea e o femeie ciudat`, spuse el. Dar m` bucur c`
Wendy [tie cum s` se poarte cu ea. E de la sine în]eles c`, dac` vor
fi probleme, m`tu[a Lida va trebui s` se mute.
– Nu trebuie s` vorbe[ti a[a.
– Nu cunoa[te]i situa]ia. Am avut un frate mai mare, iar m`tu[a
a ]inut foarte mult la el [i la so]ia lui. De aceea, nu e foarte
mul]umit` c` în cas` a ap`rut o nou` lady Blood.
– Ce s-a \ntâmplat cu cei doi?
– El s-a înecat într-un accident pe mare, iar so]ia lui a plecat de
la castel. Acum tr`ie[te în Perth.
– Îmi pare foarte r`u.
– V` mul]umesc. Cred c` m`tu[a are înc` resentimente în
privin]a lui Wendy, dar m` bucur c` ea reu[e[te s` fac` fa]`. A[ vrea
s` nu intervin între ele [i pân` acum se pare c` n-a fost nevoie.
– În]eleg. Atâta timp cât voi doi sunte]i ferici]i, sunt sigur` c`
ve]i g`si cea mai bun` cale ca s` comunica]i cu m`tu[a ta.
– Sper!
– Ce te-a f`cut s` alegi o so]ie ca Wendy?
Întrebarea ei, extrem de direct`, îl lu` pe nepreg`tite.
– N-a[ fi crezut c` este genul t`u de femeie, având în vedere
originile voastre sociale, complet diferite. Sunt sigur` c` în]elegi...
Nu vreau s` spun c` are importan]` faptul c` nu are origine nobil`.
Ea e lini[tit`, cam timid` [i solitar`, mai interesat` de lucrurile
spirituale decât de cele materiale. Cred c` ai putea s-o nume[ti o
persoan` inocent`.
72 VIVIAN STUART

– Tocmai asta îmi place la ea, admise Darnley, foarte serios.


În]eleg întrebarea dumneavoastr`. E adev`rat c` n-am cunoscut nici
o tân`r` ca Wendy [i exact asta m-a atras. În zilele noastre, e foarte
greu s` g`se[ti o partener` simpl`, deschis`, curat`. Dar Wendy este
exact a[a!
F`cu o scurt` pauz`, apoi continu`.
– Într-o perioad`, eram impresionat de alt tip de femei, dar am
dep`[it acel moment, slav` Domnului! Nu vreau s`-i vorbesc de r`u
pe prietenii mei, dar sunt imaginea exact` a lumii în care tr`im.
Wendy, îns`, îmi aminte[te de o alt` lume. Când zâmbe[te...
– Da? \l îndemn` m`tu[a Heather s` continue.
– Când zâmbe[te, am impresia c` Dumnezeu a fost foarte fericit
când a creat-o.
Cu obrajii în fl`c`ri, Darnley privi în p`mânt.
– Tare frumos vorbe[ti, fl`c`ule. E unul din cele mai frumoase
lucruri pe care le-am auzit! Acum nu mai sunt îngrijorat` pentru voi
[i-]i mul]umesc c` ai fost atât de sincer.
– Sincer? În leg`tur` cu ce? \ntreb` Wendy, din cadrul u[ii.
– Tocmai \i spuneam m`tu[ii tale c` e[ti o mare mincinoas`,
r`spunse el f`r` s` clipeasc`.
– De ce sunt mincinoas`?
– Pentru c` mi-ai spus c` m`tu[a ta e o b`trân` de la ]ar`, care
vobe[te într-un dialect sco]ian de neîn]eles [i nu aude bine.
– Tu e[ti mincinos! râse ea. E timpul s` mergem la culcare. Am
f`cut ni[te cacao, ca s-o lu`m în dormitor.
Îi spuser` noapte bun` m`tu[ii, apoi urcar` împreun` sc`rile.
– Despre ce vorbea]i? insist` Wendy.
– A[teapt` pân` ajungem în dormitor.
– Ei bine? repet` ea, dup` ce închiser` u[a.
– I-am spus c` m` faci foarte fericit. În mod normal, m`tu[a ta
e foarte preocupat` de soarta ta [i vrea s` fie sigur` c` totul este în
regul` între noi.
MIREASA LUI DARNLEY 73

– {i pe mine m-a întrebat.


– {i ce i-ai spus?
– C` sunt speran]e...
– Da? A[a ai spus? {i ce-ar trebui s` fac?
Se apropie amenin]`tor de ea [i o trânti pe pat. O strânse în
bra]e [i o s`rut`, iar ea îl îmbr`]i[` fericit`.
– Cât dureaz` luna de miere? \ntreb` ea. Majoritatea cuplurilor
pleac` de acas`.
– În loc de asta, noi am venit acas`! Dar tot lun` de miere se
consider`... Ar trebui s` dureze cel pu]in dou`zeci [i patru de ani.
– Ajutor!
– Dup` perioada asta, o s` ne obi[nuim unul cu altul [i n-o
s`-mi mai fie fric`.
– Fric`? \ntreb` ea, trecându-i mâna prin p`r. De ce ]i-e fric`?
– S` nu m` trezesc [i s` descop`r c` totul e doar un vis, c` via]a
e la fel de plictisitoare cum era înainte s` ajung în Maroc. Recunosc,
excursia aceea [i-a meritat banii!
– Sunt de aceea[i p`rere, [opti ea. {i nici m`tu[a nu ne-ar
contrazice.
– Sper c` nu. Sunt recunosc`tor c` ai renun]at la toate astea ca
s` vii cu mine, într-o cas` [i într-o familie complet necunoscute. Aici
e atât de frumos! Mi-ar pl`cea s` venim în timpul verii.
– O s` venim! M`tu[a Heather o s` fie încântat`!
– Cred c`-i este foarte dor de tine. Nu pot s`-mi imaginez ce
m-a[ face f`r` tine!
– Tu nu e[ti m`tu[a mea, ci so]ul meu. E cu totul altceva!
– {tiu, chicoti el. Îmi place diferen]a asta, ]ie nu?
– Poart`-te frumos!
S`rutul lui Darnley întrerupse protestele so]iei sale.

***
74 VIVIAN STUART

Duminic`, dup` un mic dejun copios, Darnley [i Wendy î[i luar`


r`mas bun de la m`tu[a Heather [i pornir` spre castel.
Wendy nu-i mai ceru s-o lase s` conduc` ma[ina, mul]umit` s`
stea lâng` el, cu gândul la noaptea trecut`.
– }i-ai prins vreodat` p`rul în coad`? \ntreb` el, dintr-o dat`.
– Nu, nu e destul de lung. De ce întrebi?
– Îmi place p`rul prins [i cred c` ]i-ar sta bine.
– Pot s` încerc, dac` vrei. Va trebui s` mai creasc`, totu[i.
– Ro[ul e o culoare frumoas`. Sau galbenul pal... Ar trebui s`-]i
iei ni[te panglici de prins p`rul.
În acea clip`, Wendy î[i aminti de panglica pe care o v`zuse în
cutia de lemn a lui Darnley.
– Lorna purta panglici ro[ii, nu-i a[a?
– De unde ]i-a venit o asemenea idee?
– M`tu[a ta are mai multe fotografii cu ea.
– Da, a[a e. Adev`rul e c` Lorna a purtat întotdeauna panglici
de p`r, dar niciodat` ro[ii. Culorile ei preferate erau verde [i
albastru. Mie nu-mi place nici una!
– Dar în fotografii se vede c` avea panglic` ro[ie.
– Toate pozele au fost f`cute în aceea[i zi, de un fotograf
profesionist, care lucra la o revist` de mod`. Era prieten cu Jamie
[i a stat la noi câteva zile. Atunci a fost singura dat` când am v`zut-o
purtând ro[u, [i numai pentru c` a insistat el. Pur [i simplu, ura
aceast` culoare!
– Ca s` vezi cât de u[or po]i s`-]i faci o impresie gre[it`, [opti ea.
– Mie-mi plac ro[ul [i galbenul. Cred c` ro[ul ]i s-ar potrivi
foarte bine. Oricum, f` cum î]i place.
– Cred c-o s` te ascult, dac` tu crezi c` e mai bine a[a.
– Nu poate fi mai bine, draga mea. Tu e[ti perfect`!
– Ce lingu[itor e[ti!
– Nu, spun numai adev`rul. Tu e[ti frumoas` oricum. Personal,
eu prefer s` fii îmbr`cat` [i aranjat` cât mai simplu.
Ea râse u[or.
MIREASA LUI DARNLEY 75

– Câ]i ani are Lorna?


– E[ti foarte curioas` cu privire la cumnata mea, nu-i a[a? Este
cu un an mai mic` decât mine. Suntem n`scu]i în aceea[i zi, a[a c`
[tiu exact când este ziua ei de na[tere.
Wendy începu s` regrete c` abordase acest subiect de discu]ie.
Avea impresia c` o [tia pe Lorna, prin intermediul m`tu[ii Lida [i al
fotografiilor pe care aceasta le p`stra, dar adev`rul era c` n-o
cuno[tea deloc. De ce continua s` se gândeasc` la o persoan` care
plecase de la castel [i pe care nimeni n-o mai vedea?
Parcurser` restul drumului în t`cere.
Când ajunser` la castel, Chalmers la ie[i în întâmpinare [i le lu`
bagajele.
– V-a]i întors! exclam` Dick, ie[ind din bibliotec`. Cum a fost
vremea?
– Destul de bun`. {i aici?
– Rece [i umed`. M`tu[a Lida este în vizit` la ni[te prieteni, dar
nu va întârzia mult. A stabilit ca prânzul s` fie servit la ora dou`. E
bine a[a?
– E foarte bine, r`spunse Darnley. Avem timp s` facem un
du[ [i s` ne schimb`m înainte de mas`. Totul e în regul` pe
aici?
– Da, nu s-a întâmplat nimic neobi[nuit. Eu o s` plec mâine
diminea]`, dup` micul dejun.
– Credeam c` o s` mai stai înc` o s`pt`mân`.
– M-am gândit s`-i fac o surpriz` lui Pat Stuart [i s` m` duc mai
devreme. În plus, vreau s` am timp s` m` familiarizez cu locul [i cu
afacerea. O s` plec pe la ora unsprezece.
– O s` fie ciudat aici, f`r` tine.
– Vrei s` spui c` am stat mai mult decât s-ar fi cuvenit? râse Dirk.
Wendy, ar`]i minunat!
76 VIVIAN STUART

– Mul]umesc.
– Te-ai sim]it bine cu m`tu[a ta?
– Amândoi ne-am sim]it bine, preciz` ea. Din p`cate, Darnley
n-a putut s` vad` întreaga frumuse]e a zonei, pentru c` martie nu
e cea mai potrivit` lun`. Abia a[tept s` mergem acolo la var`!
Urcar` împreun` în dormitor. Darnley se schimb` primul [i veni
în camera ei de toalet`.
– Dac` prânzul se va servi la ora dou`, am timp s` m` duc pân`
la birou. Vreau s` v`d dac` am primit o scrisoare foarte important`.
O s` m` \ntorc într-o or`. Dac` Dirk pleac` mâine, n-o s` m` duc la
fabric` diminea]`, a[a c`... Te deranjeaz`?
– Absolut deloc, dragul meu.
Darnley o s`rut` pe p`r [i ie[i. Zece minute mai târziu, Wendy
coborî [i i se al`tur` lui Dirk, în bibliotec`.
– Vrei ceva de b`ut? o întreb` el.
– Nu, mul]umesc.
– Beau în cinstea plec`rii mele, explic` el, ridicând paharul în
care avea gin tonic.
Wendy î[i d`du seama c` nu era la primul pahar, de[i nu se
putea spune c` era beat.
– Trei ani! continu` el. Privind înapoi, nu pare mult, dar când
m-am întors din Africa n-a[ fi crezut c` voi r`mâne aici atâta timp.
Ochii îi str`luceau, iar Wendy presupuse c` motivul era
începerea unei vie]i noi, în Aviemore.
– Te bucur` faptul c` ai o nou` slujb`, nu-i a[a?
– Foarte mult! E o nou` [ans` pentru mine.
– Cum s-a întâmplat?
– L-am cunoscut pe tipul `sta, Pat Stuart, în Africa. A plecat de
acolo acum [ase ani [i am auzit c` a intrat în afaceri hoteliere. Acum
a cump`rat înc` un hotel, în Aviemore, [i avea nevoie de capital ca
s` se extind`. Am v`zut un articol despre el în ziar [i i-am scris. A[a
am aflat c` are nevoie de un partener. Norocul meu!
MIREASA LUI DARNLEY 77

– M` bucur.
– S-ar zice c` chiar a[a e.
– Chiar m` bucur, repet` ea, cu sinceritate. Ai avut o slujb`
bun` în Africa, nu-i a[a?
– Da.
– {i ]i-a pl`cut acolo?
– Foarte mult. E o ]ar` minunat` [i mi-ar fi pl`cut s` stau acolo
pentru totdeauna. Din punct de vedere politic [i economic, nu e
a[a grozav.
– Nu ]i-ai pierdut slujba din vina ta, nu-i a[a?
Îl privi cu simpatie.
– Mi-a p`rut r`u atunci când mi-a spus Darnley. Acum, îns`, ai
[ansa unui nou început.
– Da, e foarte important. M-am gândit adesea s` plec de aici, dar
adev`rul este c` nu [tiu de unde s` pornesc. Dac` ai [ti ce pierdere
de vreme este s` vorbe[ti în ]ara asta despre experien]a anterioar`
din Africa! Nimeni nu vrea s` [tie... Nu fac altceva decât s` stea toat`
ziua [i s` bea gin! Nimeni nu [tie ce înseamn` cu adev`rat termenul
„munc`”, dar nici nu accept` s` li se explice. Eu [i Pat, îns`, vorbim
aceea[i limb`.
– A[teptarea s-a terminat, Dirk, îi zâmbi ea.
– {tii, e[ti o pu[toaic` de treab`. Te plac foarte mult!
– Mul]umesc, dar pe cine faci tu pu[toaic`?
– Sunt cu paisprezece ani mai mare decât tine. Când beam
primul meu gin tonic, tu abia înv`]ai s` numeri pân` la zece.
– A[adar, e[ti Matusalem!
– Sper ca totul s` mearg` bine pentru tine, Wendy. Asta e tot ce
voiam s` spun!
Brusc, Wendy î[i aminti de prima zi la castel [i de conversa]ia
misterioas` dintre Darnley [i Dirk.
– {i de ce n-ar merge bine? \ntreb` ea, foindu-se nelini[tit` în
scaun.
78 VIVIAN STUART

El se îndrept` spre barul de b`uturi [i-[i preg`ti înc` un gin tonic.


– Depinde, nu-i a[a? zise el, privind-o fix.
– Ai grij` s` nu ver[i paharul! De ce depinde?
– De Darnley, evident.
– Ce vrei s` spui? Ce e cu Darnley?
– Wendy, e[ti foarte dr`gu]`. Te plac mult, [tiai asta? Nu e[ti ca
Lorna. Nu vreau s` fiu r`u, dar Lorna...
– Ce leg`tur` am eu cu Lorna? exclam` ea, uimit`. Lorna a fost
so]ia lui Huntly, în vreme ce eu sunt so]ia lui Darnley!
Dirk continua s-o priveasc` fix.
– Ei bine? insist` ea, furioas`. Am dreptate sau nu?
– Sigur. Într-adev`r, era m`ritat` cu Huntly.
– Atunci? Ce e cu discu]ia asta cu dou` în]elesuri?
– Îmi pare r`u, nu e treaba mea.
– Nu po]i s` dai înapoi acum. Termin` ce ai de spus!
Dirk oft` prelung, apoi veni [i se a[ez` lâng` ea.
– N-ar trebui s` beau înainte de prânz, pentru c` devin prea
guraliv. Chiar ]in la tine [i te plac foarte mult.
– Mi-ai mai spus asta.
– E[ti atât de inocent`, de pur`, de... Nu [tiu...
– Ce este, Dirk? ridic` ea tonul, exasperat`.
– Nu vreau s` te r`nesc, dar to]i [tiu de Darnley [i Lorna. Pân`
la urm`, cineva va spune ceva.
– Ce e cu Darnley [i Lorna? \ntreb` ea, abia auzit.
– Au fost aman]i.
Wendy r`mase nemi[cat` [i închise ochii. Acum, când cuvintele
fuseser` rostite, avea puterea s` recunoasc` faptul c` se a[teptase la
a[a ceva.
– Continu`.
Vocea ei era de ghea]`.
Capitolul 7

– Nu sunt multe de spus, se eschiv` Dirk, stânjenit.


– Ba sunt, îl contrazise Wendy. Când a început totul?
– Nu [tiu exact. Înainte ca eu s` m` întorc din Africa, iar asta s-a
intâmplat acum trei ani. Cred c` toat` lumea [tia, cu excep]ia lui
Huntly – Lida, Jamie, Georgie, poate [i servitorii. Ei [tiu totul, oricum.
– Ce fel de femeie era? M`ritat` cu un b`rbat [i-[i f`cea de cap
cu fratele lui!
– Era... Lorna, pur [i simplu. Pân` [i Lida a iertat-o. Nu era un
subiect pe care s`-l putem discuta deschis ori foarte des, dar toat`
lumea [tia c` nu va dura [i c` lucrurile se vor lini[ti.
– Când a plecat de aici? Acum un an [i jum`tate, nu-i a[a? Dac`
tu ai venit acum trei ani, înseamn` c` leg`tura lor a durat cel pu]in
un an [i jum`tate, nu?
– M` tem c` da. De fapt, cred c` a durat cam trei ani, cu ceva
întreruperi. Cea care î]i poate spune mai multe este Georgie, dar ea
nu vorbe[te.
– Ce leg`tur` are ea?
– {i ea ar fi vrut s` aib` o rela]ie cu Darnley. Oricât de ciudat ar
p`rea, ea [i Lorna erau bune prietene [i a aflat tot.
80 VIVIAN STUART

– So]ul meu cel popular, remarc` ea, absent`.


Acum o pl`cea chiar [i mai pu]in pe Georgie More. Ro[i
violent la gândul c` fusese considerat` naiv` [i to]i se distraser`
pe seama ei.
– {i spui c` fratele lui n-a [tiut nimic? Înseamn` c` au fost foarte
discre]i.
– Sigur c` au fost, dar n-a fost numai asta. Huntly era complet
orb [i surd când era vorba de Lorna. A fost \ndr`gostit nebune[te
de ea pân` în ultima clip`.
– Asta e cu totul altceva, spuse ea încet. Dac` ei aveau o
leg`tur`, iar Huntly a murit, de ce Darnley [i Lorna nu s-au... De ce
ea a plecat de aici?
N-avea sens, î[i spuse ea în gând. Dac` Dirk spunea adev`rul,
so]ul ei [i Lorna fuseser` aman]i trei ani de zile, iar leg`tura lor nu
se terminase când Huntly a murit în acel teribil accident. Cu toate
astea, Lorna a plecat de la castel tocmai când nu mai st`tea nimic în
calea dragostei lor.
– Lorna se s`turase de Darnley, r`spunse Dirk. Cred c` se
s`turase de to]i b`rba]ii. Nu trebuie s-o consideri vinovat`.
– Poftim?! exclam` ea, f`când ochii mari.
– Sunt multe lucruri pe care nu le [tii. E[ti de pu]in` vreme aici
[i oricum e prea târziu. S-a terminat de mult! De fapt, nici nu [tiu
de ce s-a m`ritat cu Huntly. A fost o gre[eal`... Huntly nu sem`na
deloc cu fratele s`u. În ciuda aspectului [i a farmecului s`u, era un
b`rbat timid, cu un sim] al umorului foarte pu]in dezvoltat, care
râdea la propriile glume. Avea mul]i prieteni, dar nu era b`rbatul
potrivit pentru Lorna. În mod ciudat, era foarte vulgar, dar nu-[i
d`dea seama de acest lucru. Dup` cum [tii, Darnley e complet
diferit, a[a c` Lorna s-a apropiat foarte mult de el. Cred c` era de
a[teptat s` se plictiseasc` de Huntly [i s` se \ndrepte spre fratele lui.
Era o mare diferen]` între cei doi!
MIREASA LUI DARNLEY 81

– În]eleg.
Wendy avea foarte multe întreb`ri la care dorea s` afle r`spuns.
Pentru c` Dirk urma s` plece diminea]a urm`toare, trebuia s` afle
cât mai multe de la el.
– De ce nu l-a p`r`sit pe Huntly atunci când s-a plictisit de el?
\ntreb` ea. Dac` [i-a dat seama c` a f`cut o gre[eal`, de ce n-a
încercat s` îndrepte lucrurile?
– Din mai multe motive.
Dirk î[i preg`ti din nou o b`utur`, de aceast` dat` într-un pahar
mai mic.
– Ea [i Huntly erau foarte cunoscu]i în regiune, a[a c` un astfel
de scandal ar fi fost nepl`cut. În al doilea rând, ce putea s`-i ofere
Darnley? Era b`iatul mai mic al familiei, f`r` bani. E adev`rat c` e
foarte pl`cut [i chiar atr`g`tor, dar nu po]i s` tr`ie[ti numai cu
aceste calit`]i. Darnley lucra pentru Huntly, î]i dai seama? {i, cel
mai important, nu-l iubea. Niciodat` nu l-a iubit. A fost o
distrac]ie, o pauz` într-o c`snicie care o plictisea de moarte. Era
prins` \n capcan`, în]elegi? Ea, personal, n-avea nici un ban, a[a
c` nu putea s` fac` tot ce voia. Erau multe lucruri de care trebuia
s` ]in` cont.
– Din ce tr`ie[te acum? \ntreb` repede Wendy.
– Huntly a avut o asigurare de via]` mare. Banii i-au revenit
Lornei, împreun` cu celelalte economii ale so]ului ei. Huntly ]inea
foarte mult la Darnley, a[a c` acesta a mo[tenit fabrica, casa, titlul
[i alte bunuri personale. To]i banii i-a primit Lorna, a[a cum se
cuvine, [i are o situa]ie foarte bun`. O v`duv` bogat`...
Dirk zâmbi amar, iar ea î[i d`du seama c` fusese îndr`gostit de
Lorna.
– Ai iubit-o, nu-i a[a?
– Am locuit în aceea[i cas` timp de un an [i jum`tate.
– Dumnezeule! Ce are femeia asta? Cum face?!
Respir` adânc [i \ncerc` s` se controleze.
82 VIVIAN STUART

– A[adar, a luat banii [i a plecat? A[a s-a întâmplat?


– Da. Oricum, niciodat` nu i-a pl`cut castelul. Eliberat` de
Huntly [i plictisit` de Darnley, a putut s`-[i fac` o via]` nou`,
departe de familia Blood.
– În]eleg. Sau m`car cred c` încep s` în]eleg. De ce îmi spui
toate astea? Crezi c` Darnley este înc` îndr`gostit de ea [i o s` m`
p`r`seasc`, într-o bun` zi? Asta este? Nu sunt de acord. Nu cred
c-o iube[te pe Lorna.
– Nu, e vorba despre altceva.
– Atunci? Ce voiai s` spui atunci când ai zis c` sper ca lucrurile
s` maerg` bine pentru mine?
El roti între degete paharul, privindu-l fix.
– Regret c` am deschis discu]ia asta. Dar tu erai atât de dr`gu]`
cu mine, încât am vrut s` te r`spl`tesc într-un fel. Nu în]elegi?
Îi înfrunt` privirea.
– Chiar trebuie s`-]i explic totul? Darnley era nebun dup` Lorna
[i a crezut c` [i ea îl iube[te. Lorna era legat` de Huntly din punct
de vedere financiar, iar Darnley [tia cât de mult contau banii pentru
femeia pe care o iubea. Dac` Huntly ar fi murit, Lorna ar fi primit
to]i banii, iar Darnley castelul [i fabrica. Ar fi fost liberi s` se
c`s`toreasc`, \n]elegi? A[a c`... Darnley [i Huntly ies într-o bun` zi
pe mare, în ambarca]iuni diferite. Numai unul dintre ei se întoarce
acas` [i nimeni nu descoper` care a fost cauza accidentului în urma
c`ruia [i-a pierdut via]a Huntly. Darnley a descoperit barca fratelui
s`u, plutind în deriv`. Convenabil, nu? Da, numai c` planul n-a
func]ionat pân` la cap`t. Lorna se plictisise [i de Darnley, a[a c`
[i-a luat banii [i a plecat rapid. Nu spun c` [tia de planul lui
Darnley... a fost la fel de [ocat` de accident – dac` de un accident
a fost vorba – la fel ca to]i ceilal]i.
– Îl acuzi pe Darnley de...
– Faptele îl acuz`, o întrerupse el. Nu sunt singurul care adun`
unu [i cu unu.
MIREASA LUI DARNLEY 83

– {i ob]ine rezultatul trei! strig` ea. Cum îndr`zne[ti s`-l faci


„criminal” pe so]ul meu?
– Nu eu l-am numit a[a, ci tu. Nimeni n-o s` poat` vreodat` s`
dovedeasc` acest lucru. N-a ap`rut cadavrul, nu sunt dovezi, a[a c`
nu poate fi pedepsit de lege. Am vrut doar s` te avertizez de ceea
ce s-a petrecut aici \nainte s` vii tu. Ei, la naiba! Mai bine \mi ]ineam
gura!
– {i eu a[ fi vrut s` fi f`cut asta, dar numai dac` mi-ai spus
minciuni. Tu chiar crezi c` Darnley [i-a omorât fratele, nu-i a[a?
– Da, a[a cred.
Vocea lui era sigur` [i clar`, ca [i când n-ar fi b`ut paharele de
gin.
– Cred c` a fost condus de pasiune [i [i-a pierdut cump`tul. Dar
lucrurile n-au decurs a[a cum a sperat el. Lorna nu era pentru el!
To]i am fost de p`rere c` a suportat foarte bine plecarea ei, având
în vedere tot ce se întâmplase.
– To]i împ`rt`[esc aceea[i p`rere, f`r` îndoial`!
– Cred c` Lida, Jamie [i Georgie b`nuiesc adev`rul. De fapt, [tiu
sigur c` Lida b`nuie[te asta. Darnley avea un motiv foarte serios, iar
fratele lui era un marinar foarte bun.
– Darnley îl ura, [opti ea, amintindu-[i brusc vorbele so]ului ei.
– Poftim? Darnley ]i-a spus asta? f`cu el ochii mari. Ce mai vrei? S`
semneze o declara]ie prin care-[i recunoa[te vinov`]ia? Ascult`-m`,
Wendy! Tu e[ti o tân`r` dr`gu]`, decent`, normal`, care merit` tot
ce-i mai bun. Ascult`-mi sfatul: întoarce-te la m`tu[a ta [i f`-]i o
familie cu un b`iat bun de prin partea locului. O s` fii mult mai
fericit` decât ai putea s` fii aici.
– De ce s-a \nsurat cu mine? se întreb` ea cu voce tare. Toat`
lumea îmi spune c` nu sem`n deloc cu Lorna, c`-i sunt inferioar`...
M-am s`turat s` aud asta! De ce s-a însurat cu mine?
– Nu [tiu s`-]i r`spund. Poate c` s-a de[teptat brusc, ad`ug` el,
galant.
84 VIVIAN STUART

– Scuz`-m`, zise ea ridicându-se.


– Te sf`tuiesc s` nu discu]i cu Darnley despre asta. Dac` vrei s`
verifici varianta mea, întreab-o pe Lida. O s` cite[ti r`spunsul pe
chipul ei.
– Te temi s` nu fii demascat? \l întreb` ea, bucuroas` c`-l putea
tachina.
– De ce a[ fi? Eu plec mâine [i nu m` deranjeaz`. Sunt sigur c`
Darnley este con[tient de b`nuielile familiei, dar s-ar putea s` nu fie
prea încântat când o s` afle c` [i tu îl b`nuie[ti. În locul t`u, a[ fi
foarte atent.
Ea vru s`-i r`spund`, dar se r`zgândi, pentru c`-[i d`du seama
c` avea timp s` se gândeasc` la tot ce aflase.
– Cred c` ai avut inten]ii bune, Dirk, dar ar fi fost bine dac` nu
mi-ai fi spus nimic.
– Îmi pare r`u.
Wendy ie[i în fug` din camer` [i urc` sc`rile. Str`b`tu holul [i
se opri în ultima camer`, vechea camera a copiilor, pentru c` [tia
c` nimeni n-o va c`uta acolo. Se a[ez` \ntr-un balansoar, încercând
s` pun` în ordine toate nout`]ile aflate.
Multe lucruri începeau s` se l`mureasc` – conversa]ia pe care o
surprinsese în hol, privirile curioase [i, în acela[i timp,
comp`timitoare. Acum în]elegea ostilitatea m`tu[ii Lida [i faptul c`
Darnley îi lua ap`rarea Georgiei More. Aceasta fusese prietena
Lornei [i nu voia s-o supere, ca s` nu înceap` s` vorbeasc` despre
b`nuielile ce planau asupra lui.
Cel mai r`u [i dureros lucru pe care-l aflase nu era faptul c`
Darnley avusese o aventur` cu Lorna. F`cea parte din trecutul lui [i
ar fi acceptat, în cele din urm`. Era sigur`, absolut sigur` c` Darnley
o iubea.
B`nuiala c`-[i omorâse fratele era o alt` problem`. Cum s`
accepte a[a ceva? Cum s` tr`iasc` lâng` un asemenea b`rbat?
MIREASA LUI DARNLEY 85

Nu reu[ea s` se calmeze [i s`-[i pun` gândurile în ordine, oricât


de mult ar fi încercat. Chiar se c`s`torise cu un criminal? Partea cea
mai rea era c` s-ar putea s` nu [tie niciodat`. To]i ceilal]i credeau,
nu [tiau sigur. Dac` va ajunge s` cread` [i ea?
R`mase în înc`perea rece, privind în gol.
În cele din urm`, Darnley o g`si.
– Ce faci aici, draga mea? Masa este preg`tit` de o jum`tate de
or` [i te-am c`utat peste tot!
– Bun`, r`spunse Wendy încet. Sim]eam nevoia s` fiu pu]in
singur`.
– Sunt locuri mai frumoase pentru asta. Te sim]i bine? \ntreb`
el, \ngrijorat. Vrei s` te întinzi în pat? A[ putea s`-]i aduc ceva de
mâncare în camer`.
– Po]i? Cred c` a[a ar fi cel mai bine, pentru c` nu vreau s`
cobor în salon.
– Sigur. Hai, te conduc în dormitor. Dar ce s-a \ntâmplat? }i-e
r`u?
– Pu]in.
– O s` chem doctorul.
– Nu, te rog. O s`-mi treac`.
– Ai febr`? Te doare ceva?
Bra]ul lui îi înconjurase talia, iar Wendy f`cea eforturi s` nu
resping` atingerea lui. Da, o durea inima, îns` nu putea s`-i spun`
asta so]ului ei.
– O s`-mi treac`, repet` ea, evitându-i privirea. Poate am mâncat
ceva ce nu mi-a priit.
O ajut` s` se întind` în pat [i puse în priz` p`tura electric`.
– Vrei ceva anume?
– Nu prea mi-e foame.
– Am s`-i spun Lidei.
– S` nu vin` aici! \i ceru ea repede. Vreau s` fiu singur`.
– Cum spui tu. Vrei ceva de b`ut?
86 VIVIAN STUART

– Po]i s-o trimi]i pe Ella, cu o cea[c` de cafea. Cred c` o s` dorm


pân` la ora ceaiului.
Darnley plec` [i reveni în câteva minute, cu o tav` înc`rcat`. Se
întoarse din nou, dup` ce mânc` de prânz al`turi de restul familiei,
[i descoperi c` Wendy nu-[i schimbase pozi]ia [i nu atinsese nimic
de pe tav`.
– Suntem îngrijora]i din pricina ta. Spune-mi cum te sim]i.
– Bine, dar sunt pu]in obosit`.
– Nu-]i mai e r`u?
– Dar nu mi-a fost r`u!
– Atunci, ce naiba se întâmpl`?
Se \ntoarse spre el [i-l fix` cu privirea.
– Poveste[te-mi despre Lorna.
Darnley se a[ez` lâng` ea, pe marginea patului.
– Ce s`-]i spun despre ea?
– Poveste[te-mi despre voi doi. Despre leg`tura pe care ai avut-o
cu so]ia fratelui t`u [i despre felul cum s-a terminat.
– Cine a vorbit? Normal, Dirk! Cu siguran]`, a fost Dirk! Când
am plecat, nu erai a[a [i înc` nu te-ai întâlnit cu Lida, deci trebuie
s` fi fost Dirk.
– S` spunem c` el a fost... Ai avut o aventur` cu Lorna sau nu?
E o minciun`?
Privirea lui se întunec`.
– S-a terminat de mult.
– Ce convenabil. S-a terminat, deci s` nu mai vorbim, nu?
– N-am mai v`zut-o pe Lorna de foarte mult timp. A plecat de
aici acum un an [i jum`tate [i locuie[te singur` în Perth, la cincizeci
de kilometri distan]`. Asta î]i r`spunde la întrebare?
– Nu-mi r`spunde la nici o întrebare! Poate c` nu vrea s` te mai
vad`. Poate c` s-a plictisit de tine înainte de decesul... avantajos al
fratelui t`u.
MIREASA LUI DARNLEY 87

– Dumnezeule! Dirk a fost foarte vorb`re], nu-i a[a? Ar trebui


s`-l dau afar` chiar acum, f`r` s` mai a[tept s` plece singur.
Ascult`-m`! orice ar fi fost între mine [i Lorna, s-a terminat de mult.
Cu mult înainte s` te cunosc pe tine! E o crim` faptul c` am fost
îndr`gostit înainte s` te întâlnesc? Eu nu te-am întrebat nimic
despre trecutul t`u, dar asta nu înseamn` c` n-ai mai fost
\ndr`gostit` niciodat`. Sunt sigur c` ai fost!
– Nu, n-am fost, neg` ea.
El nu coment`, pentru c` o credea.
– So]ia fratelui t`u, Darnley? Ce fel de om e[ti?
– Un om simplu, cu emo]ii [i sentimente. Lorna îl dispre]uia pe
Huntly [i apoi, tu n-o cuno[ti.
– Dac` îmi mai spune cineva asta, o s` strig s` se cutremure
casa! Crede-m`, am ajuns s-o cunosc foarte bine, dar regret c` s-a
întâmplat asta!
– Îmi pare r`u, iubito.
O mângâie u[or pe mân`, dar ea [i-o trase rapid.
– Poate sun` prostesc, dar pe atunci eram impresionabil [i lipsit
de experien]`. Nu mai fusesem îndr`gostit niciodat`, iar Lorna era
aici, sub acela[i acoperi[.
– Continu`.
– Nu-mi place s` vorbesc despre asta. Pe scurt, ea voia s` se
distreze, iar eu eram la îndemân`. Din p`cate, mi-am pierdut capul
[i am crezut c` [i ea m` iube[te. Apoi a venit accidentul lui Huntly...
Am crezut c` vom fi împreun`, dar ea mi-a spus c` a fost o simpl`
aventur` [i nimic mai mult. Detaliile nu mai conteaz`, îns` a fost
foarte dur`. Î[i rec`p`tase independen]a [i avea de gând s` profite
de ea, ca [i de banii pe care îi mo[tenise. Mi-a spus c`-mi
mul]ume[te pentru amintirile pe care i le-am oferit, dar s` n-o mai
deranjez. N-am crezut c` poate s` fie atât de rea, mai ales dup`
modul în care s-a ]inut dup` mine.
88 VIVIAN STUART

– S-a ]inut dup` tine? Chiar a[a?


– La început, da. Credeam c` e ceva mai frumoas` [i atr`g`toare
femeie din lume. Era so]ia lui Huntly [i o admiram enorm. În scurt
timp, îns`, am \n]eles c` era mai interesat` de mine, decât de
Huntly. {i... Chiar trebuie s` vorbim despre asta? Ce naiba a fost \n
capul lui Dirk? De ce ]i-a vorbit despre asta?
– Nu mai [tiu cum a început, dar pot s`-]i spun c` era cam b`ut.
Cred c`, \n alte condi]ii, n-ar fi tr`dat un membru din aceea[i
echip`.
– Ce echip`?
– Echipa format` din b`rba]ii îndr`gosti]i nebune[te de Lorna.
Sunte]i la fel! Dezgust`tor! Cât a durat, Darnley?
– Patru ani.
– Patru ani?! A[adar, n-a fost ceva trec`tor!
– Ba da. Au fost [i întreruperi. Nu vreau s` mai vorbesc despre asta!
– {i cu mine cum r`mâne?
– Te iubesc! Nu [tii asta? E[ti complet diferit` de Lorna! Nu
vreau s-o vorbesc de r`u, dar mi-am dat seama, dup` ceva vreme,
c` nu era deloc a[a cum am crezut la început, atunci când m-am
îndr`gostit de ea. M` bucur c` am sc`pat de ea, pe cuvânt! Când m`
gândesc c` a[ fi putut s` m` c`s`toresc cu ea, dup` moartea lui
Huntly, mi se face r`u! Nu în]elegi? Tu e[ti cea pe care o iubesc!
– Nu mai [tiu ce s` cred.
Încerc` s-o s`rute, dar ea se feri.
– Wendy, e ridicol! spuse el, dând semne c`-[i pierde r`bdarea.
}i s-a spus o poveste exagerat` despre un capitol din trecutul meu.
Nu sunt singurul b`rbat care a mai fost îndr`gostit înainte s` se
\nsoare. E adev`rat c` femeia era so]ia fratelui meu, dar nici m`car
asta nu e o situa]ie nemaiîntâlnit`. Ea nu-l iubea.
– {i credeai c-o s` se întâmple? Ce sperai?
– Am sperat c-o s`-l p`r`seasc` pe Huntly pentru mine. Evident,
n-a f`cut-o. Acum în]eleg c` era imposibil. Eu eram fratele mai mic,
cu un cont mai mic de zece mii de lire, care lucra în fabrica fratelui
MIREASA LUI DARNLEY 89

s`u. Pentru mine, toate acestea nu contau, dar ea era foarte realist`.
Cred c` ar fi trebuit s`-mi dau seama mai devreme c` nu m` iubea.
Era prea... calculat`. În cele din urm`, mi-a spus c` avea nevoie de
cineva [i c` n-am fost important pentru ea. Nu sunt mândru de
trecutul meu, dar totul s-a terminat \nainte de a te cunoa[te. Nu
în]elegi c` dragostea mea pentru tine e real`? E adev`rat`?
– Nu mai în]eleg nimic! E[ti sigur c` nu te mai gânde[ti la ea, c`
rela]ia voastr` s-a terminat cu adev`rat?
– Dumnezeule, da!
– {i n-ai v`zut-o de când a plecat?
– N-am vizitat-o niciodat`. Oricum, nu cred c` vrea s` m` vad`.
În ce o prive[te pe Lorna, sunt absolut sigur c` n-am fost decât o
etap` din via]a ei.
– Chiar [i a[a, cum r`mâne cu mine? oft` ea. M`tu[a ta [tie, prietenii
t`i Jamie [i Georgie [tiu. B`nuiesc c` [tiu [i Chalmers, Ella [i
doamna Buddo. To]i râd de mine, nu? Nu trebuia s` m` aduci aici.
– Nimeni nu râde de tine E ridicol!
– A, deci vorbi]i despre asta! }i-au spus c` au încetat s` râd` de mine?
– Nici n-au început, la naiba! Nimeni n-ar îndr`zni. Nu uita c`
asta e casa mea! A noastr`... Iubito, nimic nu s-a schimbat \ntre noi.
Totul e la fel.
– Am impresia c` nimic nu mai poate fi la fel. B`rba]ii au
aventuri, iar femeile [tiu acest lucru. Nu m` interesa trecutul t`u,
dar acum e altceva. Chiar dac` e la cincizeci de kilometri distan]`,
Lorna a existat în casa asta din prima zi în care am venit aici. M-am lovit
tot timpul de ea! Iar acum aflu c` ai fost amantul ei, timp de patru ani.
El ro[i violent.
– Nu pot s` schimb trecutul, dar pot s` înv`] din experien]ele
pe care le-am tr`it. {tiu diferen]a dintre ce am sim]it pentru Lorna
[i dragostea pe care ]i-o port.
– E un compliment?
– Nu face jocuri de cuvinte, Wendy. Am f`cut o gre[eal`. Tu
n-ai gre[it niciodat`?
90 VIVIAN STUART

– În asemenea mod, nu.


Îi zâmbi timid, iar el îi prinse mâinile în ale lui.
– Te rog, Wendy... Toat` discu]ia asta e inutil`.
– Trebuie s` plec`m de aici, Darnley. Po]i s` vinzi castelul sau
s`-l d`ruie[ti cuiva... Nu m` intereseaz` ce faci, dar nu vreau s`
tr`iesc cu fantomele din trecutul t`u. Dac` r`mân cu tine...
– Dac`?
– Trebuie s` hot`r`sc asta [i o s` dureze ceva timp. Dac`
r`mânem împreun`, trebuie s` locuim în alt` parte. M` gândeam s`
m` întorc la m`tu[a Heather ast`zi.
– Te rog, nu face asta, Wendy. O s` scot la vânzare castelul [i o
s` începem s` c`ut`m alt` cas` imediat. Va dura ceva timp, dar o s`
începem chiar mâine diminea]`. Pe cuvânt! O s` iau leg`tura cu
avoca]ii mei, ca s` g`sim un cump`r`tor.
– A[ vrea s` plec`m din regiunea asta.
– Va trebui s` g`sim ceva destul de aproape de fabric`. Am
putea încerca în Kinross sau în Loch Leven.
– Dac` o s` r`mânem împreun`, vreau s`-i evit`m cât se poate
de mult pe fo[tii t`i prieteni. Po]i s` accep]i asta? Îmi pare r`u, dar
nu se poate altfel. Nu vreau s`-mi petrec tot restul vie]ii întrebându-m`
cine [tie despre tine [i so]ia fratelui t`u.
– Nu pot s`-]i promit c` n-o s` m` mai recunoasc` nimeni, dar
nu vreau s` mai am de-a face cu nimeni din trecutul meu. Nu m`
deranjeaz`, Wendy. Chiar \mi doresc asta!
– Poate c`, totu[i, ar fi mai bine s` m` duc la Leaderfoot câteva zile.
– Te rog, iubito, nu face asta!
– Bine, o s` r`mân aici pentru moment. Dirk pleac` mâine
diminea]`, iar eu [i Lida suntem adversare declarate [i n-avem
multe s` ne spunem. B`nuiesc c` mai pot suporta o lun` sau dou`.
O s` m` simt destul de ciudat în fa]a angaja]ilor.
– Lucrurile nu sunt atât de grave, Wendy.
– Servitorii afl` întotdeauna tot ce se petrece. {tiu asta din surs`
sigur`.
MIREASA LUI DARNLEY 91

– De la Dirk?
– Nu, din c`r]i. Ai uitat c` am fost bibliotecar`?
– Am în]eles.
Ridic` bra]ele, în semn c` se pred`.
– Darnley, dac` mai ai ceva s`-mi spui, f`-o acum. Dac` a[tep]i,
s-ar putea s` fie prea târziu.
– Nu în]eleg ce vrei s` spui.
– Spun c` n-ar trebui s`-mi mai ascunzi nimic. Data viitoare, n-o
s` mai a[tept s` stau de vorb` cu tine, ci o s` plec direct acas`. {i n-o
s` m` mai \ntorc niciodat`!
– Ce-am mai f`cut acum?
– Nu [tiu, spune-mi tu!
– Nu e nimic de spus. E[ti o femeie dificil`, Wendy.
– Sunt doar speriat`, dar poate c` este acela[i lucru. E[ti sigur
c` nu mai ai nimic s`-mi spui?
– Jur!
– {i n-ai ]inut leg`tura cu Lorna de când a murit Huntly?
– Sigur c` nu. Între Lorna [i mine nu mai e nimic. N-am fost la
ea acas` [i nici ea n-a mai venit aici. Totul s-a terminat! Da, am
v`zut-o întâmpl`tor în Perth, dar acest lucru este inevitabil. Sunt
vindecat de Lorna. A avut ea grij` de asta... Dup` cum ]i-am
povestit, n-a fost foarte delicat` atunci când mi-a spus c` rela]ia
noastr` s-a sfâr[it.
Durerea din privirea lui o f`cu pe Wendy s` se întrebe cât de
dur` fusese Lorna. Îi era greu s` suporte amintirile [i trecutul lui,
destul de inc`rcat, dar nu putea s` nege faptul c`-l iubea.
– Bine, oft` ea. Te rog, las`-m` pu]in singur`. Vreau s` m`
odihnesc pu]in, dar totul o s` fie bine pân` disear`.
– Sigur, draga mea.
Se aplec` s-o s`rute, dar Wendy întoarse capul [i r`mase
nemi[cat` pân` când el p`r`si camera. Abia atunci l`s` lacrimile s`-i
curg` pe obraji.
Dragostea ei nu mai era pur` [i str`lucitoare [i nu mai putea s`
fie a[a niciodat`.
Capitolul 8

În urm`toarele zile, Wendy nu f`cu nici o referire la dezv`luirea


pe care i-o f`cuse Dirk. Încerc` s` fie în continuare vesel` [i pl`cut`;
cu Darnley, se purta ca [i când nimic nu s-ar fi întâmplat, de[i
rela]ia lor era destul de tensionat`. Totu[i, faptul c` Dirk plecase o
f`cea s` se simt` mai bine.
Lida continua s` petreac` mult timp singur`, în dormitorul sau
în camera ei de zi.
Wendy profita de vremea destul de frumoas` [i f`cea zilnic
plimb`ri cu ma[ina, timp în care c`uta case de vânzare. Spre
nemul]umirea ei, g`si foarte pu]ine [i nici una pe placul ei.
O s`pt`mân` mai târziu, duminic` seara, când to]i st`teau în
salon, Lida primi un telefon.
– Jamie [i Georgie sosesc mâine dup` prânz [i vor sta câteva
zile, îi spuse ea lui Wendy. S-o anun] pe doamna Buddo?
– Nu, mul]umesc. Am s`-i spun eu.
De[i nu-i pl`cea vizita lor, se gândi cu pl`cere c` noile
congelatoare erau înc`rcate cu mâncare.
– Cât timp vor sta?
– N-au spus.
MIREASA LUI DARNLEY 93

– S-au autoinvitat, pe o perioad` nedeterminat`?


– A[a fac de obicei, spuse m`tu[a Lida pe un ton arogant.
– M-am gândit c` i-ai invitat dumneata. Ai putea s`-i spui finului
dumitale c` ar fi politicos, pe viitor, s` m` întrebe pe mine. La urma
urmei, eu sunt st`pâna casei.
Darnley f`cu ochii mari, iar Lida pufni.
– Dumnezeule mare! Întotdeauna au venit [i au plecat atunci
când au poftit!
– Asta a fost înainte. Acum casa e condus` de altcineva.
– De Darnley? \ntreb` ironic` Lida.
– Darnley e so]ul meu, r`spunse r`spicat Wendy. Iar el las` casa
în seama mea. Nu-i a[a, Darnley?
– P`i... Da, draga mea. Jamie a fost nepoliticos, recunosc, dar nu
cred c` a f`cut-o inten]ionat.
– Nu a fost Jamie la telefon, ci Georgie, interveni Lida.
– În cazul acesta, am s` vorbesc chiar eu cu ea. Ar fi trebuit s-o
sune pe Wendy.
Î[i d`du seama c` so]ia lui îl privea insistent [i tu[i stânjenit:
– Dac` m` gândesc mai bine, poate c` ar trebui s` vorbe[ti
dumneata cu ea, m`tu[` Lida.
– N-am s` fac una ca asta! Dac` ea e st`pân` aici, poate s` dea
chiar ea ordinele astea! Nu [tiu în ce se transform` casa asta...
Noapte bun`!
Ie[i intempestiv din camer`, iar Wendy începu s` chicoteasc`.
– M` bucur c` ]i se pare amuzant, spuse Darnley cu severitate.
– Nu e, recunoscu ea, zâmbind în continuare.
Era imposibil s`-i explice c`, dup` atmosfera încordat` din cas`,
i se p`rea o u[urare s` se contreze cu cineva cum era m`tu[a Lida.
– {tii c` nu vreau ca Jamie [i Georgie s` stea aici. {i [tii [i
motivul! Presupun c` obiceiurile vechi dispar greu, dar o s`-mi fac`
pl`cere s` discut cu Georgie despre bunele maniere.
94 VIVIAN STUART

– Uite ce e, nu fi nesuferit`! N-ar fi mai bine s` vorbesc eu...


– Sigur c` nu! Dup` cum a precizat m`tu[a Lida, e ideea mea.
Pot s` fiu foarte nesuferit`, a[a cum poate s` fie [i Georgie. E în
stare! Apropo, mâine o s` m` duc s` v`d o cas`.
– Ce cas`? Unde?
– E o vil` modern`, cu [ase dormitoare, în apropiere de
Falkland, [i e disponibil` imediat. Am vrut s`-]i spun mai devreme,
dar am uitat. Probabil o s` fie ca toate celelalte, ni[te vechituri! Dar
mi-ar pl`cea s` locuim într-o cas` frumoas`, ca un cuplu proasp`t
c`s`torit. }ie nu?
– Ba da. Vrei s` vin cu tine?
– Po]i s`-]i faci timp?
El se gândi câteva clipe.
– Mâine e cam greu. Vin ni[te parteneri din str`in`tate, mai
exact din Boston. A[ vrea s` încep vânz`rile în Statele Unite cât mai
curând posibil.
– Atunci, tu ocup`-te de fabric`, iar eu o s` v`d în continuare
case. Poate c` cea de mâine va fi cea potrivit` pentru noi. S-ar
putea s` dureze câteva luni. Nu e a[a de simplu pe cât am
crezut.
– Fruntea sus! o îmb`rb`t` el, înconjurându-i umerii cu bra]ul.
Poate o s` avem noroc.
Jamie [i Georgie sosir` la castel a doua zi dup`-amiaz`, când
Wendy era plecat` la Falkland. Când se întoarse acas`, o g`si pe
Georgie în salon.
– Bun`. E[ti singur`?
– Jamie este cu Lida. Ce mai faci? \ntreb` Georgie, politicoas`.
– Darnley [i cu mine suntem bine, mul]umesc. Tocmai am fost
s` cump`r o cas`.
Georgie f`cu ochii mari.
MIREASA LUI DARNLEY 95

– Ce s` faci?!
– S` cump`r o cas`. Am g`sit locuin]a perfect`, modern` [i
elegant`. Are [ase dormitoare [i garaj dublu. Eu [i Darnley vom tr`i
acolo confortabil [i lini[ti]i, f`r` s` fim deranja]i.
– Te referi la Jamie [i la mine?
Georgie era uimit` de maniera direct` în care-i vorbea Wendy.
– Da, printre al]ii. Cred c` ai fi putut s` m` anun]i pe mine de
venirea voastr`, [i nu pe Lida, de vreme ce eu sunt st`pâna casei.
Oricum, nu mai are importan]`, pentru c` o s` ne mut`m la
Falkland.
– Darnley [tie de planul t`u? \ntreb` Georgie, complet uimit`.
– Nu în întregime, r`spunse calm` Wendy. Dar o s` afle când
vine acas`. E un cas` foarte frumoas` [i cost` numai patruzeci [i
cinci de mii de lire. E la poalele unor dealuri, cu un pârâu al`turi.
A fost construit` pentru un arhitect pensionar. So]ia lui a murit, iar
el vrea s` se mute la fiica lui. Am avut mare noroc!
– {i ce-o s` face]i cu castelul Lour?
– O s`-l vindem, evident. Ar fi p`cat s`-l d`râm`m.
– E[ti foarte arogant`, nu-i a[a? pufni Georgie. M` întreb ce
crede Darnley despre p`rerile tale.
– Sigur c` este de acord cu mine, altfel n-a[ fi c`utat o cas` de
cump`rat, nu crezi?
Pentru prima dat`, Georgie r`mase f`r` cuvinte.
Chiar în acea clip`, Darnley intr` în salon, a[a c` Wendy avu
ocazia s`-i spun` înainte ca Lida [i Jamie s` afle nout`]ile de la
Georgie.
Subiectul se discut` la cin`, dar nimeni nu se putea opune, de
vreme ce Darnley era de acord cu tot ce f`cuse Wendy.
Dup` mas`, Darnley o vizit` pe m`tu[a Lida în camera ei.
– Ei bine, m`tu[`... Ce-o s` facem cu tine? \ntreb` el, pe un ton
amuzat.
96 VIVIAN STUART

– Ce-o s` face]i cu mine? Crede]i c` sunt un copil neajutorat?


– Voiam s` spun c` ai nevoie de o cas` nou`. Nu [tiu nimic
despre situa]ia dumitale financiar`.
– {i a[a vor r`mâne lucrurile! se r`sti ea. Cât prive[te viitorul
meu, oricum o s` plec de aici în câteva s`pt`mâni.
– Nu [tiam nimic de plecarea dumitale, spuse el, luat prin
surprindere.
– Nici tu nu mi-ai spus de vânzarea castelului.
– Asta numai pentru c` ar fi putut s` dureze câteva luni pân`
când am fi g`sit o cas` potrivit`.
– E treaba voastr`! pufni ea, nemul]umit`. Dac` vrei s`-]i vinzi
mo[tenirea, dreptul t`u prin na[tere...
– În ceea ce nume[ti dumneata „dreptul meu prin na[tere” nu
se mai poate locui [i ar costa o avere s`-l moderniz`m. Mai mul]i
bani decât a[ avea vreodat`!
– Bine, vinde-l. Dup` cum ]i-am spus, eu oricum o s` plec.
– {i unde o s` te duci?
– Nu vreau s`-]i dezv`lui înc`. O s` afli la momentul potrivit.
– Cum vrei dumneata, zise el, cu ciud`.
– O s` plec cam în trei s`pt`mâni [i o s` trimit mai târziu dup`
lucrurile mele.
– Bine, bine. M` bucur c` n-o s` te incomodeze vânzarea
castelului.
– Abia a[tept s` plec! Nu vreau s` stau în aceea[i cas` cu tine [i
cu so]ia ta nici o zi mai mult decât sunt nevoit`!
– {tiu c` dumneata [i Wendy nu v-a]i în]eles bine.
– Hmm! pufni Lida. Fata asta [i-a luat-o în cap. M` tem c` s-au
f`cut prea multe schimb`ri care nu sunt pe placul meu. Dac` te-ai
fi însurat cu Lorna...
– Lorna nu m-a vrut [i acum sunt recunosc`tor pentru asta.
– N-ai spus mereu acest lucru!
MIREASA LUI DARNLEY 97

– Nu conteaz`. Chiar vorbesc serios!


– Nimeni nu poate s-o condamne c` a fugit de aici. Moartea lui
Huntly a fost prea... convenabil`.
– Ajunge! se r`sti el. Nu vreau s` mai aud nici un cuvânt despre
asta, te avertizez.
– S` nu m` amenin]i]i pe mine! Mi-aduc aminte c` ]i-am
schimbat scutecele. Voiam doar s` spun c`, dac` moartea lui Huntly
ar fi fost cu adev`rat un accident, ai fi putut s` te însori cu Lorna.
Ce final fericit! Ea se potrivea aici.
– Moartea fratelui meu chiar a fost un accident! }i-am tot spus
c` aceasta e singura explica]ie.
– S` fim recunosc`tori c` acesta a fost verdictul oficial, chiar
dac` nu e [i cel corect.
Darnley ridic` bra]ele, exasperat. {tia ce b`nuiau cu to]ii, iar
acest lucru îl înfuria peste m`sur`.
– Ai grij` ca p`rerile dumitale s` nu ajung` la urechile so]iei
mele. Dac` se va întâmpla asta, s-ar putea s` devin furios, a[a cum
nu m-ai v`zut niciodat`.
– Eu n-o s`-i spun nimic. M` tem c` ai stricat rela]ia cu Lorna
pentru totdeauna [i regret acest lucru.
– {i eu am crezut c` regret, dar mi-am dat seama c` nu-i a[a. Am
o c`snicie fericit` [i am de gând ca situa]ia s` nu se schimbe.
M`tu[a Lida îl privi dispre]uitor.
– Spui tu a[a, dar sunt sigur` c` te p`c`le[ti. O s` locuie[ti într-o
cutie modern` din c`r`mid`, cu micu]a ta so]ie care-[i va întinde
rufele pe frânghie, în spatele casei... {i când m` gândesc c` e[ti al
patrulea baron!
Încercarea ei de a-l înfuria nu reu[i.
– Cel pu]in o s` fiu fericit. Nu voiam s` sim]i c` te d`m afar`,
asta e tot. Am vrut s`-]i ofer ajutorul, dar dac` n-ai nevoie...
98 VIVIAN STUART

– Categoric, n-am! M` bucur c` tat`l t`u n-a tr`it s` vad` ziua asta!
– Dac` bietul meu tat` ar mai fi în via]`, probabil c` am locui
într-un apartament cu dou` camere, f`r` ap` cald`. Era un om bun,
dar [tii foarte bine cât era de cheltuitor. Noapte bun`, m`tu[`.
Se duse c`tre u[` [i se opri, cu mâna pe clan]`.
– Am vorbit serios, Lida. Nu vreau ca Wendy s` afle p`rerile tale
ciudate despre moartea lui Huntly. V-am l`sat pe to]i s` spune]i ce
vre]i despre mine [i n-am comentat niciodat`. Îns`, dac` o s`-mi
distrugi c`snicia, s-ar putea s` te ucid.
Râse aspru.
– La urma urmei, mi-am câ[tigat deja reputa]ia asta [i a[ putea
s` profit de ea. Dac` dumneata chiar crezi prostiile referitoare la
moartea lui Huntly, ar trebui s`-]i fie fric`!
Darnley o privi fix câteva clipe, apoi ie[i din camer` [i închise
u[a \n urma lui. Pe hol, î[i vârî adânc mâinile în buzunarele
pantalonilor [i se opri îngândurat în fa]a unei ferestre.
Auzi pa[i [i sim]i bra]ul lui Georgie strecurându-se sub al lui.
– Pari dus pe gânduri, dragul meu.
– Am stat de vorb` cu Lida. E destul de obositor, uneori.
– Hai s` vorbe[ti cu mine, atunci. Vreau s` discut`m ceva în
particular.
Îl trase dup` ea \n bibliotec`. Nu aprinse nici lumina, pentru c`
era suficient` lumina care intra prin u[a pe jum`tate deschis`.
– Darnley, dragul meu! Ce Dumnezeu se întâmpl` cu tine? Ce
e cu prostiile astea despre vânzarea castelului? Am crezut c`
prostu]a aia nu e zdrav`n`, dar am stat aici [i te-am auzit vorbind
despre asta ca [i când ar fi fost cel mai normal lucru din lume. Ai
înnebunit?
– Nu, abia acum m-am îns`n`to[it. Castelul nu e un loc bun de
locuit, iar lui Wendy nu-i place. S` fiu sincer, nici mie nu-mi place
foarte mult.
MIREASA LUI DARNLEY 99

– Dar nu se poate s`-l vinzi, dup` patru sute de ani!


– De ce nu? Ar fi trebuit s`-l vindem de mult. Ce femeie ar vrea
s` locuiasc` într-un loc rece [i înfrico[`tor ca `sta?
– Pe mine nu m-ar deranja, cel pu]in o parte din an, [opti ea.
Serios, îi permi]i s` fac` ce vrea din tine. Întotdeauna ai fost slab în
fa]a femeilor. Nu te în]eleg, pentru c` so]ia ta este atât de... Nu pot
s` mi te imaginez într-un apartament modern, ca un func]ionar de
banc`.
– Nu începe [i tu. {i nu te mai lua de Wendy, te avertizez! Am
avut o scen` asem`n`toare cu m`tu[a Lida [i nu mi-a pl`cut deloc.
{i nu e un apartament, ci o vil` frumoas`, construit` de un arhitect.
E exact ce ne place [i ne trebuie.
– Nu se cuvine, pentru un Blood! Nu trebuie s` stai aici tot anul.
Eu, de plid`, fac o mul]ime de c`l`torii în str`in`tate.
– Eu nu sunt putred de bogat ca tine, scumpo.
– Am eu suficient pentru amândoi. Ascult`-m`! Trimite-o acas`.
D`-i ni[te bani lui Wendy [i divor]eaz` de ea. Nu e potrivit` pentru
tine [i [tii asta. Am putea s-o trimitem înapoi, la m`tu[a ei.
– Am putea? Noi?
– Noi.
Se apropie de el [i-l mângâie foarte u[or pe obraz cu degetele ei
lungi.
– Tu [i cu mine, Darnley. Am putea s` ne distr`m foarte bine
împreun`. Cu banii mei [i venitul t`u de la fabric`, am putea avea
o via]` minunat`.
– Nu [tii ce spui! Sunt c`s`torit [i a[a vreau s` r`mân.
– Iubitule! râse ea u[or. Asta nu m` deranjeaz`. Nu vorbeam de
c`s`torie. Doar avem nevoie de pensia alimentar`, nu-i a[a? În
sfâr[it, nu te mai gânde[ti la Lorna, dar asta nu înseamn` c` trebuie
s` cazi în cealalt` extrem` [i s` te însori cu cineva care nu este de
seama ta. Asta a fost reac]ia ta, nu? Dar noi doi...
100 VIVIAN STUART

Îi înconjur` talia cu bra]ul [i se lipi de el, l`sându-[i buzele pline


s` alunece peste ale lui. Dup` câteva secunde, Darnley încerc` s` se
elibereze, lucru foarte dificil având în vedere insisten]a Georgiei.
Nici unul dintre ei nu observ` silueta din cadrul u[ii pe jum`tate
deschise. Wendy, care-l c`uta pe Darnley, v`zuse c` u[a era
întredeschis` [i era pe cale s` intre. Se opri în ultimul moment,
apoi se retrase neauzit` [i urc` în fug` sc`rile.
Între timp, Darnley reu[i s` se dep`rteze de Georgie.
– Maturizeaz`-te, Georgie! E mult prea târziu pentru a[a ceva.
– Doar n-o s` ne purt`m ca doi str`ini pentru simplul motiv c`
te-ai c`s`torit. M` socotesc vinovat`, dragul meu, pentru c` te-am
l`sat liber prea mult timp. Habar n-am avut c` o s` fugi drept în
bra]ele unei turiste! Voiam s`-]i dau timp ca s-o ui]i pe Lorna, dar...
Te doresc, Darnley! Dintotdeauna te-am dorit.
– Poftim?!
– De ce crezi c` am venit aici în seara asta? Ca s` te v`d pe tine.
Jamie a venit s-o viziteze pe m`tu[a Lida, doar e principalul
beneficiar din testamentul ei.
– În cazul `sta, s` nu mai vii dac` ai de gând s` te por]i a[a! \i
spuse el, pe un ton dur.
Ea f`cu un pas \napoi, extrem de mirat`.
– N-o s` mai vin, dac` asta e tot ce po]i s`-mi spui.
– Ar fi mai bine dac` ai sta departe de casa noastr`. O s` ne
mut`m curând, iar casa din Falkland n-o s` fie deschis` tuturor.
– Dumnezeule, chiar vorbe[ti serios!
– Da.
– Fii blestemat!
F`r` nici un avertisment, Georgie îl p`lmui cu putere [i se
n`pusti afar` din camer`.
Darnley î[i duse mâna la obraz. Dup` câteva clipe, începu s`
râd` u[or.
MIREASA LUI DARNLEY 101

***

Atitudinea lui Wendy îl uimea pe so]ul ei. Rela]ia lor se


îmbun`t`]ise [i comunicau ca doi prieteni când brusc redeveni
tensionat`. Darnley avu o noapte agitat`, evitând discu]ia de teama
unei noi scene.
A doua zi, Wendy descoperi c` Georgie nu coborâse la micul
dejun.
– Unde este? \ntreb` ea.
– A plecat acas`, r`spunse scurt Jamie. A plecat în mare grab`,
f`r` s` bea nici m`car o cea[c` de cafea.
– Ce ciudat!
– Te superi dac` eu mai stau pu]in? \ntreb` Jamie.
– Nu, absolut deloc.
Era foarte sincer` când spunea acest lucru. Era sup`rat` pe
Darnley, dar înc` n-avea curajul s` ac]ioneze, iar cu Dirk nu voia s`
discute, din pricina ve[tilor pe care i le d`duse. De aceea, Jamie
r`mânea singura persoan` cu care putea comunica pân` când se
hot`ra ce avea de f`cut.
– De ce s-a gr`bit Georgie? \ntreb` ea, nel`murit`. De ce a mai
venit, dac` a plecat atât de repede, dup` numai câteva ore?
– Habar n-am, ridic` din umeri Jamie.
– Femeile au dreptul s` se r`zgândeasc`, interveni Darnley.
Privirea dur` pe care i-o arunc` so]ia lui îl l`s` cu gura c`scat`.
Dup` micul dejun, Darnley se preg`ti s` plece la serviciu.
– O s` vin foarte târziu ast`zi, anun]` el. Am o zi grea, a[a c` nu
m` a[tepta.
– Foarte bine.
Se apropie s-o s`rute, dar Wendy nu f`cu nici un gest. Încruntat,
Darnley ie[i din camer`.
102 VIVIAN STUART

R`mas` singur`, Wendy î[i spuse c` g`sirea casei din Falkland


fusese o mi[care foarte inteligent`. Cu cât mai repede îl avea pe
Darnley numai pentru ea, cu atât mai bine. Ce v`zuse cu o sear` în
urm` între el [i Georgie nu fusese o apropiere prieteneasc`, ci ceva
mai mult.
Împreun` cu Jamie, se a[ezar` în fa]a [emineului din salon, cu
câte o cea[c` de cafea din mân`.
– Tu [i Darnley sunte]i ferici]i? \ntreb` Jamie, pe un ton
nep`s`tor.
– Ce întrebare ciudat`! Da, sigur c` suntem.
– Serios?
– Da, serios. O s` fiu foarte fericit` când o s` ne mut`m de aici.
Orice femeie ar fi! Castelul acesta arat` bine pe o carte po[tal`, dar
nu se poate locui în el. O s` fim mult mai ferici]i [i mai lini[ti]i la
Falkland. Dar ce e cu interesul `sta subit?
– F`ceam conversa]ie, atâta tot. El un tip foarte norocos.
– Crezi?
Wendy îi zâmbi [i-[i d`du seama c` era un b`rbat atr`g`tor.
– Sigur c` da. Sper c` apreciaz` cât de norocos este c` s-a
însurat cu o femeie ca tine.
– Credeam c` impresia general` este c` i-am distrus via]a.
– Asta ai în]eles? E ciudat c` lucrurile nu ies niciodat` a[a cum
te a[tep]i. Vreau s` spun, cine ar fi crezut c` Darnley, tocmai
Darnley, va pleca într-o excursie [i se va întoarce însurat?
Începu s` râd`.
– B`nuiesc c` nici tu nu ]i-ai imaginat c` o s` te m`ri]i cu unul
ca el, nu-i a[a?
– A[a e, n-am crezut niciodat`.
– {i totu[i, lucrurile merg foarte bine.
– Minunat!
– M` bucur s` aud asta!.
MIREASA LUI DARNLEY 103

– Dup` tonul t`u, a[ zice c` e[ti serios.


– Chiar sunt! E[ti o persoan` foarte dr`gu]`, spuse el.
– Sunt obi[nuit`, nimic mai mult.
– Nu cred. Ai lucrat într-o bibliotec`. Trebuie s` fii foarte
de[teapt` ca s` faci asta.
– Îmi place s` cred asta, zâmbi ea. Dar nu e decât o slujb`.
– Chiar [i a[a, trebuie s` [tii foarte multe despre c`r]i. Ai vreun
hobby?
V`zu ezitarea ei [i insist`.
– Ai, nu-i a[a? Ce hobby?
– Nu prea vreau s`-]i spun. S` nu uit`m c` e[ti pictor!
– Pictezi?
– Numai în acuarel`. Tablourile le d`deam cadou sau le
vindeam la târgurile organizate de biseric`. Adev`rul este c` nu
sunt foarte bune.
– Nu, nu spune asta. Mi-ar pl`cea s`-]i v`d lucr`rile.
– N-am nici un tablou aici. M`tu[a Heather are câteva în
dormitorul ei, dar celelalte sunt vândute sau d`ruite.
– Vândute? Draga mea, dac` ai putut s` vinzi m`car un tablou,
nu mai po]i s` te consideri o încep`toare. Lumea e plin` de pictori
în devenire care n-au reu[it s`-[i vând` nici m`car [evaletul, pe post
de lemn de foc. Mai pictezi?
– N-am mai pictat de un an. M-am gândit s` încep din nou.
Poate atunci când vom avea copii...
– Aha, copii! B`nuiesc c` fac parte din plan.
Wendy îl privi cu aten]ie. I se p`ruse sau chiar avusese un ton
dezaprobator?
– Da, vreau copii [i vreau s` pictez din nou. Dar nu [tiu cum
trebuie s` fac, nu [tiu nici un pic de teorie. Mi-ar pl`cea s` v`d
studioul t`u.
104 VIVIAN STUART

– O s`-l vezi. Darnley o s` întârzie. Georgie a plecat cu ma[ina


mea, a[a c` hai s-o lu`m pe a ta [i mergem la St. Andrews.
– Dar... Ea n-o s` fie acolo?
– Nu, a plecat la Perth pentru câteva zile.
– Nu [tiu ce s` zic...
– N-ai încredere în mine? chicoti el. Promit s` m` port frumos.
– Nu e vorba de asta. Dar cred c` ai o p`rere gre[it` despre
mine. Sunt doar o amatoare!
– M` îndoiesc. N-am mai pictat acuarele de ani de zile. Nu vrei
s` cump`r`m lucrurile necesare [i s` pict`m împreun`?
– Noi doi? S` pict`m \mpreun`? repet` ea, neîncrez`toare.
– Da. Ascult`, nu sunt un geniu. Câ[tig foarte pu]in din pictur`
[i, dac` n-a[ avea un alt venit din familie, cred c` a[ lucra în min`.
– N-am nimic de f`cut acum. Trebuie s` g`sesc un cump`r`tor
pentru castel, dar mai poate a[tepta. Mi-ar pl`cea s` pict`m. {tii,
casa din Falkland are un pod care ar putea fi transformat în atelier.
– O s` vedem.
Se l`s` pe spate [i o privi cu aten]ie.
– Dup` cum spuneai, î]i trebuie ceva care s` te distreze atunci
când vor sosi copiii. Mergem?
Capitolul 9

Wendy se obi[nuise cu noua ei ma[in`, a[a c` Jamie o l`ud`


pentru modul în care conduse pân` la St. Andrews.
– Am descoperit c`-mi place s` conduc, r`spunse ea.
Îi d`du indica]iile necesare [i ajunser` la casa lui situat` pe
malul apei, cu vedere spre mare.
– Ce loc frumos, remarc` Wendy când ie[i din ma[in`.
– A[a e. E destul de mic, dar eu [i Georgie suntem foarte rar aici,
în acela[i timp. Eu stau mai mult singur aici.
La parter erau trei camere, o buc`t`rie [i o baie, iar la etaj erau
trei dormitoare [i o baie. Dou` dormitoare, situate pe aceea[i parte
a holului, fuseser` transformate într-un atelier foarte spa]ios [i
luminos.
Jamie o conduse în atelier.
– Eu dorm aici, spuse el, indicându-i dormitorul de la etaj.
Camera Georgiei este la parter. E foarte convenabil a[a, iar
priveli[tea este foarte bun`.
– Cred c` e grozav vara.
– A[a e.
106 VIVIAN STUART

În timp ce el c`uta pensule [i acuarele, Wendy examin` pânza


de pe [evalet. Era un peisaj – dealuri, o plaj` stâncoas` [i castelul
Lour.
– O priveli[te neobi[nuit`, remarc` ea. Cum ai reu[it s` faci
schi]ele din unghiul `sta?
– M` chinui de mult s`-l termin, evit` el r`spunsul. Poate c`
acum o s` reu[esc.
– O s`-l vinzi?
– Nu, e pentru mine. De câte ori sunt lefter, pictez un peisaj cu
Clubul Regal din ora[. Se vinde rapid... Am ajuns s`-l pictez [i legat
la ochi!
În vocea lui se sim]ea nemul]umirea, iar Wendy se întreb` care
era motivul, de vreme ce nu-l obliga nimic s` picteze. Spera ca
Jamie s` nu fie dezagreabil, dar î[i d`du seama rapid c` era amuzant
[i chiar dornic s-o fac` se simt` bine.
În timp ce Wendy î[i încerca mâna pe o natur` moart`, Jamie se
juc` f`când o copie în acuarel` a tabloului în ulei de pe [evalet –
castelul v`zut de pe mare.
Renun]` destul de repede, pentru c` nu-i pl`cuse niciodat` s`
deseneze natur` moart`, [i se uit` la pictura lui.
– Ce rapid! exclam` ea, admirativ. L-ai f`cut acum?
– O copie a celuilalt, nimic mai mult.
– Cred c` e foarte dr`gu]. Mi-ar pl`cea s`-l am.
– O s` ]i-l dau când o s`-l termin cu adev`rat, a[a cum trebuie.
– Nu [tiu cum s`-]i mul]umesc.
– Nu e nevoie de mul]umiri. Hai s` mergem jos s` bem o cafea,
cât timp se usuc` desenele.
– Nu cred c` mai pot bea cafea.
– Un martini, atunci?
– P`i... Cred c` da. Ar trebui s` plec`m curând, ca s` ajungem la
masa de prânz.
MIREASA LUI DARNLEY 107

Coborâr` în salon, unde Jamie prepar` dou` pahare de martini.


– Ce-ar fi s` lucr`m mâine toat` ziua? Pot s` preg`tesc ceva
pentru prânz.
– Mi-ar pl`cea.
Wendy î[i spuse c` va fi amuzant [i va fi o modalitate bun`
pentru a-l pedepsi, într-un fel, pe Darnley.
– Dac` e vreme frumoas`, putem s` pict`m în aer liber. Dac`
nu, o s` st`m aici [i po]i s` copiezi desenele mele, ca antrenament.
Ai mân` bun`, s` [tii.
Wendy ro[i, pl`cut impresionat` de cuvintele lui.
– O s` stai mult timp la castel? \ntreb` ea.
– Nu [tiu. Am câteva lucruri de vorbit cu na[a mea. Am fost
foarte uimit s` aflu c` va fi vândut, pentru c` a fost ca a doua cas`
pentru mine.
– B`nuiesc c` [i tu crezi c` eu sunt de vin` pentru asta, c` am o
influen]` negativ` asupra lui Darnley, remarc` ea cu am`r`ciune.
– Chiar a[a? Nu sunt sigur... Nu cred c`-l po]i face pe Darnley s`
accepte un lucru pe care nu-l vrea sau pentru care nu este preg`tit.
Ani de zile a stat în umbra lui Huntly, dar acum gânde[te singur.
Casa pe care o s-o cump`ra]i e frumoas`?
– Noi credem c` da. Pentru copii va fi mai bine decât la castel.
Are împrejurimi mai frumoase.
– Da, copii... În]eleg c` te-ai gândit la toate, nu?
– Sigur, râse ea. O s` avem trei b`ie]i [i dou` fete. Cred c` pe
Darnley \l intereseaz` mai mult b`ie]ii.
– {i v` da]i silin]a s` apar` cât mai repede, nu?
Wendy ro[i, stânjenit` de întrebarea lui direct`.
– Nu v`d de ce am a[tepta, spuse ea, privind lichidul din pahar.
Oare unde o s` se duc` Lida?
Nu-[i putea st`pâni curiozitatea.
– Darnley mi-a spus c` are ceva aranjat, dar nu vrea s` discute
despre asta.
108 VIVIAN STUART

– Trebuie s` a[tept`m [i o s` vedem nu-i a[a? r`spunse Jamie.


Ar trebui s` plec`m.
Dup` masa de prânz, Wendy urc` în camera ei [i-i scrise o
scrisoare m`tu[ii Heather. La un moment dat, se opri [i începu s` se
gândeasc` la Jamie. Dup` ce-l cunoscuse mai bine, putea s` spun`
c` era un b`rbat de treab`. Pictura nu p`rea s` fie un lucru de care
era pasionat sau extrem de interesat, ci mai mult un hobby. Nu [tia
cum î[i petrecea restul timpului [i nici de ce nu se c`s`torise.
Bietul Jamie, se gândi ea. Georgie avea pensia alimentar` care-i
permitea s` se plimbe prin toat` Europa, dar Jamie era un
singuratic, a c`rui singur` rud` era na[a, o femeie b`trân` [i dur`.
Oare fa]` de finul ei se purta cu mai mult` c`ldur` [i compasiune?
Wendy era sigur` c` r`spunsul era negativ. Un motiv în plus pentru
ea s` fie recunosc`toare c`, în scurt timp, se vor muta într-un c`min
nou, luminos [i primitor.
În urm`toarele zile, pict` destul de mult, fie la St. Andrews, fie
la castel. Jamie era extrem de r`bd`tor cu ea [i-i d`du o mul]ime de
sfaturi, care o ajutar` s` progreseze vizibil.
R`ceala dintre Wendy [i Darnley nu disp`ruse, spre
nemul]umirea lui. Nu [tia motivul pentru care primea un asemenea
tratament din partea so]iei sale, iar ea refuza s` discute.
Adev`rul era c` Wendy î[i punea câteva întreb`ri. Ce fel de
b`rbat era so]ul ei? Avusese o aventur` cu so]ia fratelui s`u,
terminat` numai la moartea brusc` [i tragic` a acestuia. La pu]in`
vreme dup` c`s`torie, îl g`sise într-o camer` întunecat`, într-o
îmbr`]i[are pasional` cu Georgie, o tân`r` care era interesat` de el
de mult` vreme. Pictura, compania lui Jamie, planurile referitoare
la noua cas` – toate o ajutaser` s` nu se mai gândeasc` la aceste
lucruri nepl`cute, dar nu putea s` evite subiectele la nesfâr[it.
Orice ar fi f`cut, r`mânea întrebarea: chiar îl omorâse pe
Huntly, a[a cum b`nuiau to]i ceilal]i? Nu putea s` spun` sau s` fac`
nimic pân` când nu afla mai multe.
MIREASA LUI DARNLEY 109

O s`pt`mân` mai târziu, într-o sear` furtunoas`, la castel sosi un


musafir neanu]at – Dirk, într-o ma[in` nou`, îmbr`cat în haine noi,
foarte elegante.
– Sper c` nu v` deranjeaz` c` am sosit f`r` s` v` anun], se scuz`
el fa]` de Wendy. Am fost la Perth [i la Dundee cu afaceri [i m-am
gândit s` v` cer g`zduire pentru noaptea asta. Noi, oamenii de
afaceri, suntem foarte aten]i la costuri.
– E[ti binevenit, îi r`spunse Wendy. Vino s` te înc`lze[ti lâng` foc.
Darnley, Lida [i Jamie erau în salon, la un pahar de whisky
\nainte de cin`, iar Dirk li se al`tur`. Dup` cin`, Dirk se retrase la o
discu]ie în particular cu m`tu[a Lida, iar Wendy [i Darnley se
duser` la culcare.
A doua zi, Wendy urma s` se duc` la Falkland [i s` discute cu
avoca]ii despre proprietatea pe care doreau s-o cumpere.
– Cum merge pictura? o întreb` el.
– Foarte bine, mul]umesc.
– Nu l-am mai v`zut niciodat` pe Jamie atât de interesat de rolul
de profesor. Remarcabil!
– Exist` un început pentru toate. De ce e atât de remarcabil? vru
ea s` [tie.
– Ar avea toate motivele s` te urasc`.
– Ce vrei s` spui?
– Din cauza noastr`, mo[tenirea lui, indiferent în ce va consta
aceasta, va fi mai mic`.
– Nu în]eleg nimic din ce spui!
– }i-am mai spus c` Lida ]ine foarte mult la familie. Oricât de
mari ar fi neîn]elegerile dintre voi, copiii no[tri nu vor suferi.
Primul nostru fiu va primi o parte din averea Lidei.
– Serios? \ntreb` ea, uimit`. Copilul meu?
– Lida nu este de aceea[i p`rere. Copilul acela nu va fi al meu
sau al t`u, [i nici m`car al nostru. El va fi nepotul tat`lui meu – ceea
ce este cu totul altceva! Am avut o discu]ie cu ea acum dou` seri.
110 VIVIAN STUART

– Despre ce?
– În principal, despre noua noastr` cas`. Vrea s` fie sigur` [i
m-a pus s`-i promit c` viitorul baron va avea suficien]i bani [i va fi
crescut într-un mediu corespunz`tor.
Darnley râse u[or.
– M` tem c` e foarte dezam`git` de mine. I-am spus c` nimeni
nu poate face promisiuni financiare în aceste vremuri, iar ea a spus
c` vrea s` fie sigur` c` bietul b`iat va fi îngrijit [i educat a[a cum se
cuvine. Nimeni nu [tie despre ce sum` e vorba. Pot fi cinci sute sau
cinci mii de lire.
– {i crezi c` Jamie [tie asta?
– Sunt sigur c` da. Tocmai de aceea am spus c` s-a purtat foarte
frumos.
– Da, a[a e. M` întreb de ce e hot`rât s` fie atât de amabil cu
mine?
– Probabil l-ai fermecat, râse Darnley.
Wendy observ` cu pl`cere c` în vocea lui se sim]ea am`r`ciune.
– Oricum, e o îmbun`t`]ire fa]` de sora lui!
– Nu po]i s-o suferi, nu-i a[a?
– S` spunem doar c` sper s` nu fac` gre[eala de a reveni aici. O
s-o dau afar` imediat! Po]i s`-i spui asta, data viitoare când o vezi.
– S-o v`d? Cum s-o v`d, dac` nu mai vine aici?
– Nu [tiu. Oricum, asigur`-te c` st` departe de mine.
Darnley, care uitase incidentul din bibliotec`, ridic` din
umeri, neîn]elegând motivele care o f`ceau pe so]ia sa s`
reac]ioneze a[a.

***

Era o diminea]` ploioas`, iar vântul b`tea cu putere. Wendy


conducea spre Cupar, regretând c` fusese nevoit` s` ias` din cas`
pe o asemenea vreme.
MIREASA LUI DARNLEY 111

Brusc, o ma[in` îi t`ie drumul, iar Wendy frân`. Ap`s` pe pedala


de frân` încet, ca s` nu derapeze, apoi din ce în ce mai tare, dar
automobilul nu se opri. În ultima clip`, încerc` s` evite ma[ina din
fa]` [i trase de volan cu putere. Camionul care venea din sens opus
o izbi în lateral [i o arunc` pe marginea drumului.
Pe jum`tate incon[tient`, Wendy sim]i c` cineva o scoate din
ma[in` [i o poart` pe bra]e, apoi o puse pe pat. Sim]i cum i se pune
un pahar în mân` [i i se spune:
– Bea asta.
Lu` o înghi]itur` de whisky care îi înfierbânt` tot corpul.
– Ce s-a întâmplat? \ntreb` ea.
– Asta a[ vrea s` [tiu [i eu, se auzi o voce aspr`. N-am v`zut o
prostie atât de mare în via]a mea! Pur [i simplu, ai ap`rut în fa]a
camionului meu. Ai noroc c` n-ai murit. Poli]ia va sosi aici în câteva
minute.
Brusc, Wendy î[i aminti ceva.
– Frânele! exclam` ea. Frânele n-au ]inut [i a trebuit s` fac ceva
ca s` evit ma[ina care mi-a intrat în fa]`.
{oferul camionului pufni neîncrez`tor, apoi cineva \i d`du o
cea[c` de ceai. În scurt timp, ap`ru un echipaj de poli]ie, iar Wendy
se chinui s` le explice ce se întâmplase.
– O s` verific`m ma[ina, evident.
Sergentul era foarte respectuos, pentru c` sora lui lucra pentru
sir Darnley Blood.
– Dar frânele au fost de vin`!
– Se poate, dar un defect nu apare din senin, mai ales la o
ma[in` nou`.
Wendy î[i strânse buzele. Chiar dac` n-o credeau, era convins`
c` examinarea ma[inii va dovedi c` ceva nu era în regul`.
Tot drumul spre cas`, în taxi, se gândi la posibilele explica]ii ale
accidentului. Darnley era în Perth, iar Dirk nu era acas`. Jamie îi ie[i
în întâmpinare, în hol.
112 VIVIAN STUART

– Te-ai întors repede.


– Am avut un accident. Ma[ina arat` groaznic [i e la poli]ie.
– Dumnezeule! Spune-mi ce s-a întâmplat!
Wendy ceru o cafea [i apoi se a[ez` \n fotoliu, bucuroas` c` era
acas`, în siguran]`. Înc` tremura, dar era mul]umit` c`, în mod
miraculos, sc`pase doar cu o vân`taie pe bra]. Jamie îi suger` s`
cheme doctorul, dar ea se opuse.
– Nu e nevoie, serios. O s` m` duc în camera mea, s` m` întind
pu]in \n pat.
Îi povesti tot ce se întâmplase, iar el ascult` în lini[te.
– Nu putem face nimic pân` când nu vine raportul de la poli]ie.
Dac` a fost o problem` la frâne, probabil c` n-o s` se întâmple
nimic. Nimeni n-a fost r`nit, slav` Domnului! {i chiar n-ai mai avut
frâne?
– Nu, absolut deloc!
– Nu-]i face griji, o s` se l`mureasc` lucrurile.
– Jamie, cum se poate ca frânele s` nu mai func]ioneze a[a,
dintr-o dat`?
– E un lucru destul de neobi[nuit. Cea mai simpl` explica]ie ar
fi c` n-ai mai avut lichid de frân`. Ai verificat nivelul lichidului?
– N-am verificat nimic, în afar` de benzin` [i cauciucuri,
recunoscu ea. Înc` nu i-am f`cut nici o revizie.
– În cazul `sta, e foarte greu de spus. Doar dac`...
– Ce anume?
– Nu, e imposibil!
– Ce anume?
– Poate cineva a golit recipientul cu lichidul de frân`, ca s`
apar` problema asta la un moment dat.
– Vrei s` spui c` cineva ar fi putut s` fac` asta inten]ionat ca s`
provoace un accident?
– Foarte simplu. Oricine ar fi avut acces la motor ar fi putut s-o
fac`. Dac` nu ai lichid de frâne, frânele nu func]ioneaz`.
MIREASA LUI DARNLEY 113

– {i recipientul se poate goli u[or?


– Da. Îns` e posibil s` fie o scurgere accidental`, din pricina
unei conducte care s-a spart.
– Dar magazinul de la care am cump`rat ma[ina? Dac` au f`cut
o gre[eal`?
– Nu, cl`tin` el din cap. Dac` n-ar fi uitat s`-]i pun` lichid de
frân`, ai fi avut probleme de la bun \nceput. Nu, problema nu e la
cei care ]i-au vândut ma[ina. Ai pu]in` r`bdare [i poli]ia î]i va spune
exact despre ce a fost vorba.
Wendy urc` în camera ei, bucuroas` c` reu[ise s-o evite pe
Lida, deoarece nu voia s` povesteasc` înc` o dat` ce se
întâmplase în accident. Se gândi la cuvintele lui Jamie. Nu [tia
foarte multe despre ma[ini, dar i se p`rea pu]in probabil ca o
conduct` s` se fisureze, la câteva zile de la cump`rea
automobilului. Dar care era alternativa? C` cineva pusese la cale
accidentul? Dar cine? {i de ce?
Toat` lumea care avea acces la ma[in` – a[a \i spusese Jamie.
Garajul era \ncuiat, dar cheile erau în hol [i oricine ar fi putut s` le
ia. Dar cine ar fi vrut ca ea s` aib` un accident? Nu se putea gândi
decât la Georgie More, dar ea nu era în preajm`. Se hot`rî s`
discute cu Darnley, când se va întoarce acas`.
Se \nfior` u[or, dar \[i spuse c` temerea ei nu avea suport. Nu
se putea ca tocmai Darnley s`-i doreasc` r`ul. Sau se putea?

***

Accidentul r`mase un mister. Darnley, care era o persoan`


foarte cunoscut` în Cupar, avu o discu]ie foarte lung` cu poli]i[tii,
apoi îi povesti totul lui Wendy.
– Sistemul de frânare n-avea nici o defec]iune, dar nu aveai nici
o pic`tur` de lichid de frân`. Acesta este motivul pentru care n-au
func]ionat frânele. M-am oferit s` pl`tesc repara]iile camionului,
114 VIVIAN STUART

dar mi-au spus c` nu este nevoie. Asigur`rile se vor ocupa de asta.


E un adev`rat mister! Au c`utat o garnitur` slab`, o fisur` la vreo
conduct`, dar totul este în ordine. Poli]i[tii nu-[i explic` ce s-a
întâmplat.
– Jamie a spus c` e posibil s` se scoat` tot lichidul de frân`, îi
spuse ea pentru prima dat` lui Darnley.
– Da, se poate, dar cine ar vrea s` fac` a[a ceva? {i, mai ales,
pentru ce?
– Ca s` provoace un accident?
– Vrei s` spui, deliberat?
Darnley izbucni în râs.
– Nu prea cred, draga mea. Cine s` fac` una ca asta? Jamie are
o imagina]ie foarte bogat`! Nu, r`mâne un mister!
Nu era atât de încrez`tor pe cât voia s` par`, pentru c` un
inspector de poli]ie îi sugerase acela[i lucru când îl întrebase cine
avea acces la ma[in`.
– O s` cump`r`m o alt` ma[in`, îi spuse el.
– Nu sunt sigur` c` vreau alta.
– Nu trebuie s` la[i accidentul acesta s` te tulbure atât de tare.
O s` cump`r`m o alt` ma[in`, [i asta cât mai repede.
Wendy [tia c` o ma[in` era util`, pentru c` avea foarte multe
drumuri de f`cut, mai ales în perioada în care c`utau o cas` nou`.
A doua zi, merser` în ora[, la magazinul auto. De aceast` dat`,
Darnley alese un model la care capota se deschidea numai
din`untru, spre u[urarea lui Wendy. Cu toate c` nu credea c`
accidentul fusese pl`nuit, faptul c` r`m`seser` atâtea întreb`ri f`r`
r`spuns îi d`dea un sentiment de nesiguran]`.
Pentru c` vremea se îmbun`t`]i [i ploaia se opri, ea [i Jamie
puser` la cale o nou` [edin]` de pictat, în aer liber. Jamie alese un
loc la poalele unui deal, ferit de vântul care b`tea, dar [i de ochii
curio[ilor, deoarece nu se vedea de la [osea.
Când afl`, Darnley o privi îngrijorat.
MIREASA LUI DARNLEY 115

– S` ai grij`, draga mea, o sf`tui el. Acolo drumul e destul de


accidentat [i po]i s` te r`ne[ti foarte u[or.
– Sigur c` o s` fiu atent`, dar nu cred c` trebuie s` faci atâta caz
de ie[irea asta. N-o s` p`]esc nimic.
El oft` prelung. Se p`rea c` nu f`cea [i nu spunea nimic bine în
ultimele zile, pentru c` Wendy era ve[nic nemul]umit`. Pe lâng`
problemele cu vânzarea castelului [i încerc`rile de a extinde
activitatea de export a fabricii, atitudinea so]iei sale era greu de
suportat. |n plus, ap`ruse o complica]ie în leg`tur` cu casa din
Falkland, a[a c` avea foarte multe pe cap.
– S` nu uit! \[i aminti el. Trebuie s` plec la Londra, pentru trei
zile. O s` plec mâine, cu trenul de noapte, stau dou` nop]i [i m`
întorc sâmb`t` diminea]`.
– O s` fii acas` la cin`, mâine sear`?
– Nu, din p`cate. Mâine dup`-amiaz` m` duc în Edinburgh, s`
m` întâlnesc cu cineva, dup` care plec direct la Londra. O s` m`
întorc sâmb`t` dup`-amiaz`.
– Foarte bine.
Deranjat de tonul ei indiferent, Darnley ridic` din umeri [i ie[i
din camer`.
Când afl` aceste planuri, Jamie se ar`t` foarte interesat.
– A[adar, o s` fie plecat trei nop]i?
– Da. Miercuri, joi [i vineri. De ce?
– A[a. F`ceam conversa]ie, nimic mai mult... {i eu o s` fiu plecat
vineri noapte. Trebuie s` plec la Edinburgh [i o s` dorm acolo, dar
sâmb`t` m` duc acas`. Se întoarce Georgie [i vreau s` fac cur`]enie,
s` aranjez totul.
– Se întoarce? Dar unde a fost?
– Peste tot, râse el. Acum e la Londra.
– Georgie e la Londra?
– Da. Face cump`r`turi, ca întotdeauna înainte s` plece în
str`in`tate. Are o prieten` care-i permite, uneori, s` stea în
apartamentul ei din Mayfair. E pl`cut s` fii bogat! zâmbi el larg.
116 VIVIAN STUART

– Da... {i spui c` se întoarce sâmb`t`?


– Exact.
Poate c` [tia la ce se gândea Wendy, dar nu coment`.
– Avem dou` zile întregi pe care putem s` le dedic`m picturii,
spuse el. Mi-ar pl`cea s` iau unul sau dou` din desenele tale la
Edinburgh, s` le ar`t cuiva. Dac` se poate...
– Ia-le pe toate, cu pl`cere.
– Numai câteva. Poate chiar o s` reu[esc s` le vând.
– De ce-]i ba]i capul cu mine? \l întreb` ea, cu sinceritate.
– De ce nu? E[ti dr`gu]`, talentat` [i, într-un fel, îmi pare r`u
pentru tine.
– |]i pare r`u pentru mine? De ce?
– Cred c` o s` te superi, dar tu ai \ntrebat... Nu cred c` locul t`u
e aici, în familia asta de nebuni. E[ti mult mai bun` pentru ei!
– N-am mai auzit asta! râse Wendy, pu]in uimit`. Credeam c` nu
sunt îndeajuns de bun`!
– Nu se poate s` spui asta! Oricum, e[ti cu adev`rat talentat` [i
meri]i s` fii încurajat`. N-o s` te îmbog`]e[ti din pictur`, dar nu
cred c` te intereseaz` asta, nu-i a[a?
– Absolut deloc.
– Nu prea te intereseaz` banii, nu? \ntreb` el, cu [iretenie.
Wendy f`cu o scurt` pauz` înainte s` r`spund`.
– Nu. Nu prea m-am gândit la acest lucru, dar acum îmi dau
seama c` nu m` intereseaz`. Banii n-au importan]` pentru mine.
– Un punct de vedere simplu, absolut încânt`tor! Dup` cum
spuneam, e[ti mult prea bun` pentru aceast` familie. Ar fi fost
mult mai potrivit s` te c`s`tore[ti cu mine, [i nu cu Darnley. Am fi
putut locui singuri, într-o cas` a noastr`, am fi pictat împreun` [i
am fi îmb`trânit acoperi]i de vopselele pe care le iubim atât de
mult.
|ncepu s` râd`.
MIREASA LUI DARNLEY 117

– Desigur, eu nu-mi permit s` m` însor, a[a c` nu considera


vorbele mele o cerere în c`s`torie.
Ea f`cu ochii mari, bulversat`. Uneori, i se p`rea imposibil s`-[i
dea seama dac` vorbea serios sau glumea.
– Dar m-am m`ritat cu Darnley!
– S` sper`m c` nu vei ajunge s` regre]i acest lucru!
– Nu e frumos s` spui a[a ceva unui prieten. Am crezut c`
suntem prieteni...
– Suntem, afirm` el. Întreab`-te un singur lucru, Wendy. Cred
c` ai observat c` Darnley este destul de criticat – de Lida, de Dirk,
de mine. Din ce cauz`? Te-ai întrebat vreodat`?
– Georgie îl place, spuse ea, nesigur`.
– Poftim?!
Camera se umplu de hohotele lui de râs.
– Georgie nu d` doi bani pe el.
– Dar...
– Nu, nu, spuse el, cl`tinând din cap. Când se plictise[te,
alearg` dup` orice b`rbat care-i iese în cale [i ador` s` provoace
neîn]elegeri. E o tic`loas` r`sf`]at`.
Vocea lui era joas` [i dur`, iar Wendy privi cu uimire schimbarea
din atitudinea lui. Jamie î[i rec`p`t` rapid controlul [i-i înconjur`
umerii cu bra]ul.
– Iart`-m`! Purtarea mea e îngrozitoare... Singura mea scuz`
este c` sunt îngrijorat din pricina ta.
Ea prefer` s` p`streze t`cerea, ne[tiind cum s` interpreteze
comportamentul [i cuvintele lui. Era mult mai preocupat` de
Darnley ca s`-[i mai fac` griji [i pentru Jamie.
Capitolul 10

Wendy se trezi devreme sâmb`t` diminea]`, dar z`bovi câteva


minute în pat, ca s`-[i adune gândurile. Era singur` în tot castelul,
pentru c` Darnley era la Londra – ca [i Georgie, î[i aminti ea – iar
Jamie î[i petrecuse noaptea în Edinburgh. Chiar [i Lida era plecat`.
Cu o zi în urm`, anun]ase c` Chalmers avea s-o duc` la Perth, unde
fusese invitat` de ni[te „prieteni”. Plecarea ei o luase prin
surprindere pe Wendy, care uitase s-o întrebe cum ar putea s-o
g`seasc`, dac` ap`rea vreo urgen]`.
Se ridic` [i se duse la fereastr`. Era o zi senin`, mult prea
frumoas` ca s` fie petrecut` \n cas`. De aceea, î[i propuse s`-[i fac`
ni[te sandvi[uri [i cafea [i s` se duc` \n golfule]ul din apropierea
castelului. Îi pl`cea din ce în ce mai mult plaja îngust`, cu bolovani
mari, acoperi]i de alge. Descoperise chiar [i un loc în care se putea
ad`posti de vânt [i ploaie, în cazul în care vremea se înr`ut`]ea
brusc. Era un loc lini[tit [i-i era recunosc`toare lui Jamie c` i-l
ar`tase.
Dup` un mic dejun târziu, se îndrept` spre aleea care conducea
c`tre golful situat mai jos fa]` de castel, cam la cinci sute de metri
distan]`. Era îmbr`cat` destul de gros [i-[i prinsese p`rul cu o
MIREASA LUI DARNLEY 119

e[arf` galben`. Avea cu ea un roman, dar [i un caiet de desen,


pentru c` de câteva zile încerca s` deseneze pesc`ru[ii din golf. Era
foarte vesel` [i chiar fredona încet o melodie în timp ce cobora
dealul. Pe un um`r avea un scaun pliant, pe care-l desf`cu îndat` ce
ajunse în golf.
Î[i turn` o cea[c` de cafea [i se relax` în scaun, privind spre
cerul senin [i marea albastr`. Nu o tr`gea inima s` fac` nimic, nici
m`car s` citeasc`. Se bucura c` era departe de to]i [i de toate, a[a
cum se întâmpla în Leaderfoot, când pleca singur` s` se plimbe
prin împrejurimi. Închise ochii, amintindu-[i acele zile fericite [i,
pe nesim]ite, adormi.
Când se trezi, avu senza]ia ciudat` c` ceva nu era în regul`. Se
uit` la ceasul de la încheietura mâinii stângi [i v`zu c` dormise mai
bine de dou` ore. Era ora dou`sprezece [i jum`tate. Uimit` c`
dormise la numai câteva ore dup` ce se trezise, Wendy î[i d`du
seama c` era mai obosit` decât crezuse.
Acum, îns`, era complet treaz` [i înfometat`. Scoase din co[
sandvi[urile f`cute acas`, cu [unc`, brânz`, friptur` rece [i ro[ii. Î[i
turn` o cea[c` de cafea [i începu s` m`nânce. Un al [aselea sim] o
f`cu s` se uite în spatele ei [i v`zu ceva rostogolindu-se din vârful
dealului. Scoase un ]ip`t [i se l`s` pe spate, c`zând cu scaunul,
chiar în clipa în care un bolovan foarte mare trecu prin fa]a ei [i
ajunse în mare.
Wendy s`ri în picioare [i privi bolovanul. Oricât ar fi p`rut de
ciudat, cuno[tea piatra care fusese aruncat` – era una mare, alb`,
de pe deal, din locul unde începea poteca. Era înalt` de un metru
[i aproape la fel de lat`. Oare ce se întâmplase? Ar fi putut s` cad`
pe ea! Atâtea accidente... Mai întâi, accidentul de ma[in`, iar acum
piatra care ar fi putut s-o loveasc`.
M`car acum era, cu siguran]`, un accident, î[i spuse Wendy.
Doar era singur` acas`! Dar cum de se rostogolise piatra a[a, f`r`
nici un motiv? Urc` iute dealul [i cercet` p`mântul în zona în care
120 VIVIAN STUART

fusese piatra. Era intact, ceea ce însemna c` aceasta nu se


pr`bu[ise sub propria greutate. Oare \l împinsese cineva?
Cu inima b`tându-i nebune[te, începu s` alerge spre castel.
Intr` prin u[a din spate [i deschise brusc u[a care d`dea spre
hol.
În hol, cercetând scrisorile de pe m`su]`, era Georgie More.
– Tu!
Era ultima persoan` pe care se a[etpta s-o vad` Wendy.
– Da, draga mea, r`spunse tân`ra, lungind cuvintele. Nu r`mân
la mas`, a[a c` po]i s`-mi oferi doar o pl`cint`.
– Ce cau]i aici?
– Uite ce e! Dac` ai fi preferat s` stau afar`, în fa]a u[ii...
– N-am vrut s` spun asta! Ce cau]i aici, ast`zi? Credeam c-o s` fii
acas` la tine!
– A[a e, am fost. Casa era \ncuiat` [i n-aveam cheie, a[a c` am
venit aici s`-l caut pe Jamie. Dar v`d c` nu e nimeni pe aici! Unde
sunt to]i?
– M`tu[a Lida se va \ntoarce în dup`-amiaza asta, iar Darnley
este la Londra. Nu [tiai?
– Nu, nu m` ]ine la curent cu ceea ce face. Ce p`cat c` n-am
[tiut... Tocmai am plecat din Londra!
– Hmm! Jamie a plecat ieri la Edinburgh. Urma s` r`mân` acolo
peste noapte [i apoi s` se duc` acas`, ca s` preg`teasc` locuin]a
pentru venirea ta.
– Ei bine, nu-i acolo.
– Poate ar fi bine s` intri [i s` bei ceva.
– Dac`-]i po]i permite...
Wendy ignor` remarca ei ironic` [i o invit` în salon.
– Serve[te-te, te rog. M` întorc în câteva minute.
Se duse în aripa servitorilor, acum p`r`sit`, [i cercet` toate
camerele, atât la parter, cât [i la etaj. În cele din urm`, ie[i în fa]a
castelului, unde era parcat Rolls Royce-ul Georgiei.
MIREASA LUI DARNLEY 121

Georgie era responsabil` de rostogolirea bolovanului? Dar [tia


oare c` Wendy obi[nuia s` picteze în micul golf, ascuns` de privirile
celor din cas`?
Ar fi putut s` [tie lucrul acesta numai dac` i-ar fi spus Jamie...
Poate avea leg`tur` [i cu faptul c` venise tocmai în acea zi, când nu
mai era nimeni acas`. În plus, Georgie purta un costum de in, de
un alb imaculat. Era posibil ca Georgie s` fi provocat accidentul,
dar era foarte pu]in probabil. {i nu avea nici un motiv, pentru c`
nu p`rea sup`rat` din pricina faptului c` Darnley se însurase.
Cineva încerca s-o sperie. Acum, când avusese timp s` se
gândeasc` la tot ce se \ntâmplase, era sigur` c` a[a st`teau lucrurile.
Bolovanul ar fi putut s-o loveasc`, a[a c` oricine ar fi fost, voia doar
s-o sperie [i nu s-o omoare. {i aceea[i persoan` fusese responsabil`
pentru faptul c` frânele ma[inii ei nu func]ionaser`.
Cine voia s` scape de ea? În noaptea dinaintea accidentului de
ma[in`, la castel se aflau Jamie, Darnley [i Dirk, dar acum nu era
nimeni.
Jamie ar fi trebuit s` fie la St. Andrews, dar, dup` cum spunea
Georgie, nu era. Jamie ar fi putut s` umble la ma[in` [i tot el îi
spusese c` acest lucru era posibil. Poate c` [tia c`, astfel, se
dezvinov`]ea. Respinse repede aceast` variant`, spunându-[i c`
Jamie era singura persoan` care se purta frumos cu ea. Era singurul
ei prieten de la castel!
Poate Dirk... Dar cu ce-l deranja pe Dirk prezen]a ei, de vreme
ce oricum plecase la Aviemore?
Inevitabil, se gândi la Darnley. Darnley, cel care [tia de golf [i de
faptul c`-i pl`cea s` picteze acolo, cel care ar fi putut s` umble la
frânele ma[inii ei, cel care ar fi trebuit s` fie la Londra... Dar oare
era? Observase faptul c` Georgie fusese sincer surprins` s` afle c`
Darnley se aflase în acela[i ora[ cu ea. Surprins` [i, în acela[i timp,
dezam`git`. Faptul c` nu i-a spus nimic lui Georgie însemna c` avea
de gând s` se întoarc` repede?
122 VIVIAN STUART

{i totu[i, multe întreb`ri r`mâneau f`r` r`spuns. De plid`, de


unde ar fi [tiut el c` Wendy avea de gând s`-[i petreac` ziua în
golfule]? Ar fi putut s` fie oriunde altundeva. {i de ce ar fi vrut s-o
sperie? Chiar dac` se îndr`gostise de Georgie, a[a cum fusese
îndr`gostit de Lorna, nu trebuia s`-[i asume riscul de a o elimina.
Era suficient s`-i spun` c` dorea s` se despart` de ea [i puteau
divor]a foarte u[or.
Vocea Georgiei o f`cu s` tresar`.
– Îmi admiri ma[ina, draga mea?
– Da, spuse ea, ro[ind violent. Sincer` s` fiu, este foarte
frumoas`.
– Ar trebui s` fie, la cât m` cost` s-o închiriez! Dar e mult mai
pl`cut s` merg cu ea decât cu o alt` ma[in` de duzin` [i merit` s`
pl`tesc mai mult. Cred c` ar fi mai bine s` m` întorc la St.
Andrews.
– Dar ziceai c` n-ai cheie! N-ar fi mai bine s` dai un telefon?
– Am încercat, dar nu r`spunde nimeni. Jamie `sta!
– Hai s` mergem în buc`t`rie s` preg`tim o salat`.
Georgie o privi cu curiozitate.
– Dar ce aveai de gând s` m`nânci la prânz?
Wendy se gândi la sandvi[urile ei, f`cute în urm` cu câteva ore.
– Eram pe plaj` [i voiam s` pictez, a[a c` nu m-am mai gândit la
masa de prânz.
– A[adar, e[ti singur` acas`?
– Da, de azi-diminea]`. Hai s` mânc`m. Pun pariu c` ]i-e foame!
– Recunosc c` mi-este, spuse Georgie, pe un ton mult mai
prietenos. E foarte ciudat c` Lida nu este acas`. Unde a plecat?
– Chalmers a dus-o ieri la Perth [i o va aduce \napoi cândva în
timpul zilei de ast`zi. I-am spus doamnei Buddo c` poate s`-[i ia
liber ca s`-[i viziteze ni[te rude. În plus, ast`zi este ziua liber` a
menajerei, iar gr`dinarul a fost bolnav toat` s`pt`mâna.
MIREASA LUI DARNLEY 123

– Ai vândut castelul? \ntreb` Georgie când intrar` în buc`t`rie.


– Nu, Darnley se ocup` de asta.
– {i cum este noua cas`?
– A ap`rut o mic` problem` [i putem s` ne mut`m acolo abia
luna viitoare.
– Nu credeam c` Darnley o s` plece vreodat` de aici.
Wendy îi înfrunt` privirea.
– Te asigur c` n-a fost nevoie s`-l conving. De fapt, el a fost
primul care a adus vorba de vânzare, chiar \nainte ca eu s` locuiesc
aici.
– Serios? Înseamn` c` are amintiri nepl`cute aici.
Wendy nu se putu opri s` remarce c` [i ea c`p`ta amintiri
nepl`cute la castel.

***

Jamie telefon` dup` prânz.


– M` gândeam s` te întreb dac` ai vreo veste despre Georgie, îi
spuse el lui Wendy. Am avut o problem` cu ma[ina [i a durat foarte
mult repara]ia. Am tot sunat acas` la noi, dar n-a r`spuns nimeni.
– E aici.
– Ce caut` acolo? De ce nu m-a a[teptat acas`?
– Pentru c` a plecat f`r` cheie [i n-a avut cum s` intre.
– În]eleg.
– Vrei s` vorbe[ti cu ea?
– Nu. Plec chiar acum c`tre tine, pentru c` mi-am uitat acolo o
valiz`. Spune-i lui Georgie c` vin imediat.
La o or` dup` venirea lui Jamie, sosi [i Darnley, cu o ma[in` de
serviciu care-l a[teptase la gar`. La scurt timp, opri în fa]a castelului
ma[ina lui Chalmers, care o aduse pe m`tu[a Lida. Wendy observ`, cu
interes, c` Lida era mult mai prietenoas` decât fusese înainte de
plecare.
124 VIVIAN STUART

Dup` ceai, Jamie [i Georgie plecar`, iar Lida urc` în camera ei.
Se întuneca rapid [i Wendy [tia c` avea pu]in timp la dispozi]ie,
a[a c` intr` direct în subiect:
– Darnley, [tii bolovanul acela mare de pe deal?
– La cap`tul potecii? Da, îl [tiu. Când eram copil, m-am urcat pe
el [i am ame]it. N-am fost niciodat` atât de speriat! De ce întrebi?
– Nu mai e acolo.
– Nu mai e? Cum adic`?
– A c`zut la vale, pân` în mare.
El se încrunt`, nel`murit.
– Glume[ti?
– Nu, deloc.
Wendy era foarte atent` la so]ul ei [i încerca s` surprind` fiecare
nuan]` a vocii lui.
– Draga mea, sunt foarte obosit [i n-am chef de glume.
Bolovanul `la st` acolo de ani de zile. Nu se poate s-o ia la vale, a[a,
pur [i simplu! Îmi imaginez c` cineva poate s`-l împing`, dac` se
str`duie[te, dar... A fost cumva o alunecare de teren?
– Vino s` vezi. Mai avem timp.
Îl conduse pe deal [i-i ar`t` locul unde înc` se vedeau scaunul
pliant, co[ul, blocul de desen.
– Erai acolo, jos, când a c`zut? \ntreb` el, neîncrez`tor.
– Da, acolo eram. {i n-a fost nici o alunecare de teren. Acesta
este al doilea.
– Al doilea ce?
– Al doilea incident. Mai întâi frânele, iar acum bolovanul care
se rostogole[te brusc.
– Ce vrei s` spui? C` cineva încearc` s` te omoare?
– M` întrebam...
– Cine ar vrea s` fac` asta?
O prinse de bra]e [i o strânse cu putere.
– Nu cred c` vorbe[ti serios!
– Speram s` ai o idee, o explica]ie. Pân` atunci, ar trebui s`
cobor, s`-mi iau blocul de desen. S-ar putea s` plou` la noapte.
MIREASA LUI DARNLEY 125

– Stai aici! M` duc eu.


Coborî rapid dealul, îi adun` lucrurile [i urc` înapoi la fel de
repede.
– Hai s` intr`m în cas`, îi spuse el pe un ton dur. Aici nu putem
s` discut`m.
Urcar` în dormitor, cu o or` înainte de cin`.
– Chiar crezi c` cineva încearc` s` te omoare? repet` el, dup` ce
intrar` în cas`.
– Ai o alt` explica]ie?
– Nu [tiu ce s` cred. Te-ai purtat atât de ciudat în ultima
vreme...
– {i asta te surprinde? Având în vedere circumstan]ele, nu cred
c` ai de ce.
– Despre ce circumstan]e vorbe[ti? \ntreb` Darnley, foarte
serios.
– În primul rând, nu mi-ai spus c` ai un frate, îi aminti ea.
– }i-am explicat, nu? Huntly nu mai e un secret. Poate doar... e
vorba de mai multe lucruri. Am avut un sentiment de vinov`]ie,
]i-am spus, pentru c` nu-l pl`ceam pe fratele meu. Sigur, aceasta se
datora [i faptului c` eram îndr`gostit de so]ia lui. Fir-ar s` fie,
Wendy! Majoritatea oamenilor nu vorbesc despre experien]ele lor
dinainte de c`s`torie. În cazul meu, a vorbi despre Hunlty
înseamn` a vorbi despre Lorna. Ce b`rbat vrea s`-i vorbeasc` so]iei
sale despre o femeie pe care o iubit-o în trecut? Am mai discutat
despre asta. Chiar trebuie s` insist`m?
– Nu vorbesc doar despre Lorna [i Huntly, spuse ea încet.
Vorbesc [i despre alte lucruri – despre accidentul de ma[in`,
despre bolovanul care se rostogole[te f`r` motiv [i...
– {i? insist` el, exasperat.
– Despre tine [i Georgie în bibliotec`, neispr`vitule!
– Dumnezeule! Ai v`zut asta?
|ntr-o frac]iune de secund`, el î[i aminti momentul când îi
spusese Georgiei c` între ei nu putea fi nimic.
126 VIVIAN STUART

– Da, am v`zut.
– Acesta e motivul comport`rii tale? Nu pot s` cred!
– {tiu bine ce am v`zut!
– Nu în]elegi, nu-i a[a? A fost altceva... nu e a[a cum pare!
– Parc` e o replic` dintr-un film, spuse ea, sup`rat`. Ce
înseamn` asta? O dore[ti?
– Doamne, nu! Niciodat`! N-am dorit-o niciodat`! Nu mai
exagera. S-a întâmplat, atâta tot. M-a asaltat, s-a aruncat, pur [i
simplu, asupra mea. Georgie nu înseamn` nimic pentru mine. N-a
însemnat niciodat`!
– Tu spui asta, dar eu sunt în continuare îngrijorat`.
– Î]i imaginezi prea multe lucruri. Cine ar vrea s`-]i fac` r`u?
Nimeni de aici, te asigur.
– A[adar, bolovanul acela a s`rit, pur [i simplu?
– Chiar tu ai spus c` nu era nimeni acas`. Cine poate [ti ce s-a
întâmplat? Trebuie s` recunosc c` [i eu sunt îngrijorat.
– E ceva!
Era, în egal` m`sur`, sup`rat` [i speriat`.
– Draga mea, mâine sear` trebuie s` plec la Inverness.
– Duminica?
– Da, pentru c` am o întâlnire mâine diminea]`, la ora nou`. O
s` m` întorc mar]i, î]i promit. Acum mi-e team` s` te las singur`.
Ea d`du din cap, ca [i când nu l-ar fi crezut.
– Chiar trebuie s` pleci?
– E o afacere important`.
– Dou` nop]i? Duminic` sear` [i luni sear`?
– Da. Dup` aceea, pot s` stau acas`. Sunt sigur c` totul o s` fie
în ordine. Cât despre Georgie... Era doar un flirt, nimic mai mult.
– Bine.
Darnley o lu` în bra]e.
– M` mai iube[ti?
– Da, r`spunse ea, cu un aer absent.
Era mult prea confuz` ca s` se gândeasc` la dragoste.
Capitolul 11

Luni sear`, dup` cin`, Wendy [i Lida jucar` canast`. Schimbarea


din comportamentul m`tu[ii Lida era remarcabil`, pentru c` fusese
prietenoas` toat` s`pt`mâna.
– La ce or` îl a[tep]i pe Darnley, mâine?
– A spus c` va veni înainte de prânz, ca s` se schimbe [i s` bea
o cafea, dup` care va pleca la fabric`.
– Sper c` nu munce[te prea mult. Spune-mi, e[ti fericit`?
Întrebarea m`tu[ii Lida o lu` prin surprindere.
– Da, r`spunse ea, dup` câteva secunde de pauz`. Cred c` sunt
îns`rcinat`, m`tu[` Lida.
– Minunat! Sper s` fie adev`rat, spuse Lida, surprinzând-o din
nou. Sunt sigur` c` ve]i fi ferici]i în noua voastr` cas`.
– Sper din toat` inima.
Soneria telefonului le întrerupse conversa]ia. Era Jamie.
– M` întrebam dac` ai chef s` facem ceva împreun` mâine, o
invit` el. Georgie a plecat, iar eu sunt singur.
– A [i plecat?
– Da. I-au telefonat ni[te prieteni [i s-a dus pentru câteva zile
undeva, la ]ar`. Cu ma[ina aia a ei care o cost` o avere în fiecare zi!
Deci, ce zici? Accep]i?
128 VIVIAN STUART

– Hmm... Poate ar trebui s` renun]`m de data asta, Jamie.


Darnley se întoarce mâine [i nu [tiu cât timp o s` stea la birou.
S-ar putea s`-[i ia liber restul zilei.
– Atunci, o l`s`m pe miercuri. Darnley este ocupat în acea zi.
– Da, mi-ar pl`cea. Miercuri diminea]`, bine? Vin eu la St.
Andrews?
– Nu, vin eu la tine. Ne vedem pe la zece.
Puse receptorul în furc` [i se întoarse la jocul de canast`.
Încheiar` jocul pe la ora zece [i se duser` la culcare. Wendy f`cu o
baie fierbinte [i citi pre] de cincisprezece minute, pân` când sim]i
c` o cuprinde somnul [i stinse lumina.
Dormi profund pân` a doua zi la ora [apte [i jum`tate, când
sun` ceasul. Când se ridic`, observ` c` pe pat, peste p`tur`, era un
obiect. Când se uit` cu aten]ie, v`zu c` era vorba de un cu]it – un
cu]it obi[nuit, de buc`t`rie, cu mâner de lemn [i o lam` lung`,
flexibil`. În lam` era înfipt` o hârtie pe care scria: PLEAC~ ACUM,
CÂT MAI AI TIMP.
Se uit` câteva minute f`r` s` spun` nimic, dup` care scoase
foaia de pe lama cu]itului [i o cercet`. Din pricina meseriei pe care
o avusese, putea s` spun` c` era o hârtie scump`. Darnley avea trei
cutii cu astfel de foi de hârtie, pe care le p`stra pentru ocazii
speciale. Ea n-o folosise niciodat`, dar [tia unde se aflau – într-unul
din sertarele biroului.
Cineva intrase în camera ei în timp ce dormea. Dar cine? De un
lucru era acum sigur` – exista un complot, pus la cale ca s-o fac` s`
plece de la castel. Oricine ar fi fost responsabil, era evident c` nu
voia s-o ucid`, pentru moment, dar era dispus s`-[i asume acest risc.
Trebuia s` fie Darnley, î[i spuse ea. Cu siguran]`, s-a întors acas`
în timpul nop]ii, s-a strecurat în cas`, i-a jucat aceast` fars` stupid`,
dup` care a plecat înapoi. Avea cheia de la intrare, folosea acel tip
de hârtie, iar dac` era prins în cas`, putea s` spun` c` s-a întors mai
devreme. Prezen]a lui în cas` nu putea s` stârneasc` b`nuieli.
MIREASA LUI DARNLEY 129

Era sigur` c` nu putea s` fie Lida. Jamie era acas`, în St.


Andrews [i apoi, cum ar fi putut s` intre în castel în timpul
nop]ii?
Nu, cu siguran]` era vorba de Darnley! Propriul ei so] încerca
s-o fac` s` plece! Era incredibil [i n-avea nici o logic`... Care s` fie
motivul? Georgie More? Sau... O idee nepl`cut` îi încol]i în minte.
Putea fi din cauza Lornei? Lorna era în Perth, dar cine putea [ti ce
f`cea Darnley în intervalul în care se presupunea c` era la fabric`.
Î[i strânse buzele cu putere. Nu se va l`sa speriat` de Darnley [i,
înainte s` plece, va reu[i s` rezolve misterul. Pân` atunci, va trebui
s` aib` mare grij` de propria persoan`.
Puse cu]itul [i hârtia într-un sertar al mesei ei de toalet` [i se
schimb`, ca [i când nimic nu s-ar fi întâmplat.
În timpul mesei, întreb` pe un ton voit nep`s`tor:
– A mai vorbit cineva cu Lorna în ultima perioad`, m`tu[` Lida?
Efectul fu remarcabil – Lida r`mase nemi[cat`, dar mâinile
începur` s`-i tremure.
– De ce m` întrebi asta? vru ea s` [tie, cu o voce gâtuit`.
– M` întrebam, pur [i simplu... A f`cut parte din familie mult
timp.
– Este înc` lady Blood, punct` m`tu[a Lida.
– Da, a[a este. N-o mai viziteaz` nimeni?
– Eu, câteodat`, recunoscu ea.
– {i Darnley? El nu se mai întâlne[te deloc cu ea?
– Va trebui s`-l întrebi pe Darnley. Acum te rog s` m` scuzi. Am
multe lucruri de f`cut în diminea]a asta.
Wendy \n]elese c` atinsese un punct sensibil, dar nu afl` prea
multe, a[a c` decise s` a[tepte pân` când Darnley avea s` vin`
acas`. El sosi la ora unsprezece.
– Ce mult m` bucur c` m-am întors acas`! O s` despachetez [i
o s` m` schimb. O s` cobor în dou`zeci de minute. Dar... N-ar fi
mai bine s` vii cu mine, draga mea?
130 VIVIAN STUART

– Ba da, vin. Ai avut o c`l`torie pl`cut`?


– Excelent`! Nu se putea mai bine.
– Ce bine dispus e[ti!
– Ca urmare a acestei c`l`torii [i a c`l`toriei la Londra, am
încheiat dou` contracte pentru export [i s-ar putea s` mai apar` [i
altele. Mi-ai sim]it lipsa?
– Da, cu siguran]`! Când ai plecat din Inverness?
– Am luat micul dejun devreme [i am plecat repede, imediat
dup` ora opt. De ce?
– A[a, m` întrebam. La micul dejun s-a întâmplat un lucru foarte
ciudat.
El î[i ridic` privirea din valiz` [i-i zâmbi.
– Ce anume?
– Am întrebat-o pe m`tu[a Lida dac` vreunul dintre voi se mai
întâlne[te cu Lorna [i a fost foarte uimit`. Pân` la urm`, mi-a spus
c`, uneori, o mai vede.
– Nu prea des. {tii c` m`tu[a Lida iese foarte rar. Da, cred c` au
p`strat leg`tura. Dar ce a fost atât de ciudat?
– Când am întrebat dac` tu o vezi pe Lorna, mi-a spus c` ar fi
mai bine s` te întreb pe tine.
– }i-am spus deja c` n-o v`d.
– Da, dar de ce nu mi-a spus m`tu[a Lida acest lucru? De ce
mi-a dat r`spunsul `sta ciudat?
– De unde s` [tiu? Te fr`mânt` ceva, Wendy? Dac` da, spune
limpede!
– M` întrebam dac` tu [i Lorna a]i reluat rela]ia.
– Ce idee absurd`! exclam` el.
– Cred c` este vorba de o alt` femeie, iar ea nu este departe. La
urma urmei, ai spus c` nu este Georgie!
– O alt` femeie? Ai \nnebunit?
– Nu, [i nici nu sunt [anse s` m` \nnebuneasc` cineva.
MIREASA LUI DARNLEY 131

– Ce naiba spui acolo?


Arunc` pe pat c`m`[ile [i tricourile [i o lu` în bra]e, dar ea se
smuci [i se eliber`.
– Ce-]i mai trece prin cap? \ntreb` el, pe un ton dur.
– Nu sunt proast`, Darnley. Poate c` sunt o tân`r` dintr-un ora[
de provincie, dar mai [tiu [i eu câte ceva.
– Ce [tii? se încrunt` el.
– {tiu totul despre tine, dragul meu. Totul! Sau, mai bine zis,
aproape totul... Înc` nu sunt sigur` cine este iubita ta.
– Nu exist` nici una!
– A[a spui tu.
– Jur! Nu exi[ti decât tu [i a[a vor r`mâne lucrurile!
Sinceritatea lui o impresion` [i ie[i în fug` din camer`, iar el
r`mase pe loc, privind lung în urma ei.
În acea noapte, r`mase pân` târziu la birou. Când se întoarse,
Wendy îl trat` cu r`ceal`, iar Darnley nu avu ocazia s`-i vorbeasc`
decât atunci când se retraser` în dormitor.
– Vreau s` discut cu tine.
– Nu vreau s` vorbesc, Darnley. Am prea multe lucruri la care
trebuie s` m` gândesc.
– Ascult`-m`! Este important!
– Nu este atât de important încât s` nu poat` a[tepta. Vorbim
mâine sear`. Acum sunt obosit`.
– {i eu sunt obosit, fir-ar s` fie! Am avut ni[te negocieri foarte
dure [i n-am timp s`-mi fac griji [i din pricina prostiilor tale
dramatice!
– Prostii dramatice, zici?
– Da!
– În cazul `sta, nu mai am nimic s`-]i spun. Doamne, ce mult
te-ai schimbat de când am venit aici!
– Eu m-am schimbat? \ntreb` el. Nu, nu eu, ci tu! Sunt momente
când nu te mai recunosc.
132 VIVIAN STUART

– Abia a[tept s` plec, dar atunci când vreau eu! A[a c` nu mai e
nevoie s` încerci s` m` sperii. {i po]i s`-]i p`strezi castelul `sta
nenorocit! N-o s` mai avem nevoie de casa din Falkland.
– Chiar ai de gând s` pleci? \ntreb` el, neîncrez`tor.
– Da, atunci când vreau eu. Nu mai încerca s` m` sperii!
– Nimeni nu încearc` s` te sperie sau s` te alunge! se r`sti el.
– Prostii! }i-a[ fi recunosc`toare dac` m-ai l`sa în pace.
– Cu pl`cere! strig` Darnley, ajuns la limita r`bd`rii. Dac`
oricum pleci, înseamn` c` nu mai avem ce discuta.
Nu mai schimbar` nici un cuvânt pân` a doua zi diminea]`, când
plec` la birou.
– E miercuri, remarc` el. O s` vin acas` dup` ora cinci.
Wendy îi arunc` o scurt` privire, dar nu-i r`spunse. R`sufl`
u[urat` când îl v`zu pe Jamie, care sosi la ora zece.
– Nu ar`]i prea bine, îi spuse el. Sper c` totul este în ordine.
– M` simt foarte bine.
Remarca lui o surprinse.
– A[adar, totul e în regul`?
– Da.
{tia c` i-ar fi f`cut bine s` vorbeasc`, dar prefer` s` p`streze
pentru ea discu]iile pe care le avusese cu Darnley.
– Ce mai face baronul nostru? S-a ref`cut dup` c`l`torie?
– Da. Nu este o zi potrivit` pentru pictat.
Afar` ploua tare [i nu d`dea semne c` se va opri curând.
– A[a e, admise el. Am ceva treab` în Perth. Nu vrei s` vii cu
mine, s` lu`m prânzul împreun`? Poate c` acolo n-o s` plou`... {i
chiar dac` plou`, ar fi o schimbare binevenit`.
– Da, e o idee bun`. Avem timp de o cafea?
– Sigur c` da.
Jamie se dovedi o companie pl`cut`. Ajunser` în Perth la ora
dou`sprezece [i parcar` în fa]a unui hotel.
MIREASA LUI DARNLEY 133

– Putem s` intr`m aici s` bem ceva, dup` care s` urc`m în


restaurant s` lu`m masa.
– {i cum r`mâne cu treburile tale?
– Pot a[tepta pân` dup` masa de prânz. N-o s` dureze decât
zece minute.
Intrar` în bar, iar Jamie comand` ceva de b`ut.
– Arat` bine, spuse Wendy.
– {i mâncarea e foarte bun`, complet` el. Acesta e locul unde
m`nânc ori de câte ori sunt în Perth. Tuturor ne place.
– {i Darnley vine aici?
– Toat` lumea – Huntly, Darnley, Dirk, eu. E locul nostru
preferat.
– Aha!
– P`reai foarte sup`rat` azi-diminea]`, insist` el. E[ti sigur` c`
totul este în ordine? Te îngrijoreaz` ceva?
– Nu, sigur c` nu, replic` ea, ridicându-[i b`rbia.
Într-un fel, acesta era adev`rul. Nu mai era îngrijorat`,
nedumerit` sau speriat`. {tia c` Darnley urm`rea ceva [i se purta ca
un copil – un copil periculos, care se dovedea capabil s`-i pun`
via]a în pericol. Dar se sim]ea în stare s`-i ]in` piept, chiar dac`
acest lucru însemna sfâr[itul c`s`toriei ei. Putea s` jeleasc` mai
târziu din pricina asta, dar trebuia s`-i arate lui Darnley c` nu putea
fi alungat` atât de u[or din familia lui.
Dup` ce-[i terminar` b`uturile, urcar` în restaurant, iar Jamie
alese o mas` retras`, într-un col]. Locul era gol, dar în câteva
minute începu s` se umple.
– Întotdeauna se aglomereaz` în jurul orei unu, îi explic` el,
privind mul]imea de clien]i care n`v`leau în salon. Îmi place s`
ajung înaintea lor.
– Uite! exclam` Wendy, recunoscând un chip familiar. Uite-l pe
Dirk!
134 VIVIAN STUART

– Dirk? tres`ri Jamie, surprins.


Wendy, în schimb, era uimit` de tân`ra care-l înso]ea pe Dirk –
înalt`, foarte frumoas`, cu p`rul strâns la spate cu o fund` mare.
Era tân`ra din fotografii – Lorna Moncreiffe. Lady Blood!
– Dumnezeule mare!
– Cine e tân`ra? \ntreb` Wendy.
– Vreo prieten` a lui Dirk, presupun.
– E Lorna Moncreiffe, nu-i a[a?
– De unde [tii? \ntreb` Jamie, privind-o cu aten]ie.
– Am v`zut fotografiile Lidei.
– Nu e genul de femeie pe care-l ui]i repede, nu-i a[a? Lorna [i
Dirk! M` întreb ce se întâmpl` aici.
– Am crezut c` Dirk este în Aviemore, spuse Wendy.
– E foarte scurt drumul dintre Aviemore [i Perth. Dar ce ciudat!
Wendy era foarte interesat` de reac]ia lui – p`rea nu numai
surprins, ci [i deranjat de ceea ce vedea. Oare de ce? se întreb` ea.
Dirk nu-i v`zuse pe cei doi. El [i Lorna st`teau la o mas` în
col]ul opus al s`lii. Wendy vedea profilul tinerei [i-[i d`du seama c`
era, într-adev`r, foarte frumoas`. Dirk p`rea foarte fericit în
compania ei.
La un moment dat, înc` o persoan` se apropie de masa lor [i se
a[ez`. Wendy abia \[i st`pâni un strig`t când îl v`zu pe Darnley
s`rutând-o pe Lorna [i a[ezându-se lâng` ea.
– Ca s` vezi! \l auzi ea pe Jamie. Vrei s` ne a[ez`m [i noi la masa lor?
– Nu! r`spunse ea repede.
Darnley o min]ise, î[i repeta ea obsesiv. Se întâlnise cu Lorna [i
chiar o s`rutase. Deci, Lorna fusese femeia dup` care suspinase în
tot acest timp, femeia pe care n-o uitase niciodat`!
– Poate ar fi bine s` termin`m mai repede masa [i s` ne
retragem, suger` Jamie.
– Da, cred c` ar fi mai bine.
Brusc, îi veni o idee.
MIREASA LUI DARNLEY 135

– {tiai c` vor fi aici, nu-i a[a? \l lu` ea la întreb`ri pe Jamie. Nu


te a[teptai s`-l vezi pe Dirk, ci numai pe Lorna [i pe Darnley. A[a
este?
– E[ti foarte de[teapt`. Nu [tiam cu exactitate, dar
presupuneam.
– Se întâlnesc cu regularitate, nu?
– Va trebui s`-l întrebi pe Darnley, r`spunse el cu blânde]e.
– Nu-mi spune [i tu asta, \i ceru ea. Miercurea... Normal! Îmi
spunea c` are întâlniri, c` nu poate s` vin` acas` la prânz, c` e o zi
foarte plin`. Ce proast` am fost!
– Nimeni nu te consider` proast`, încerc` el s-o lini[teasc`. Cu
toate astea, trebuia s` afli la un moment dat. }i-am mai spus, e[ti
prea bun` pentru familia Blood. Presupun c` acum o s`-l p`r`se[ti,
nu-i a[a?
– S`-l p`r`sesc? Numai atunci când o s` hot`r`sc eu. Oricum, î]i
mul]umesc c` m-ai adus aici. Presupun c` ai avut inten]ii bune, ca
[i Dirk, dar adev`rul este c` îmi doresc s` nu v` fi cunoscut pe nici
unul dintre voi.
– Dirk? Ce leg`tur` are Dirk? \ntreb` Jamie.
Osp`tarul îi întreb` dac` doreau desert, dar Wendy spuse c`
voia doar o cafea neagr`, iar Jamie \i urm` exemplul.
– Dirk mi-a vorbit despre moartea lui Huntly [i despre
b`nuielile care planeaz` asupra lui Darnley. Dac` o iubea pe Lorna
[i o iube[te [i acum, dup` ce l-a ucis pe Huntly, m` întreb de ce
[i-a mai b`tut capul s` se însoare cu mine.
– }i-a spus Dirk c` Darnley l-a ucis pe Huntly?
– A spus c` b`nuie[te. Dirk mi-a spus c` toat` lumea [tie asta.
– S-a vorbit despre asta, e adev`rat. Nu crezi c` ai aflat destule,
Wendy? Vrei s`-]i spun ce ar trebui s` faci?
– Ce?
– Te duc acas`, iar tu \]i faci bagajele, te urci în ma[in` [i pleci
la m`tu[a ta. Am s`-i spun eu lui Darnley.
136 VIVIAN STUART

– O s`-i spun chiar eu, dac` nu te deranjeaz`. {i n-o s` plec


decât dup` ce putem la punct câteva lucruri. Abia a[tept s` discut
cu el în seara asta, când se întoarce acas`.
– Nu cred c` e bine s` procedezi a[a, o sf`tui Jamie, u[or iritat.
Chiar ar fi o prostie! Va încerca s` te fac` s` te r`zgânde[ti, ca s` nu
mai spunem c` este periculos.
– Cum adic`, periculos? Te gânde[ti la Huntly? Pe mine n-o s`
m` înece, stai lini[tit!
– M` gândeam la problemele pe care le-ai avut cu ma[ina.
– A[a e, Darnley a fost, aprob` ea. Te rog s` m` duci acas`,
Jamie. Dar n-am s` plec de acolo pân` nu-l fac s` m`rturiseasc` tot
ce-a f`cut, [i înc` în fa]a m`tu[ii Lida.
– S` nu faci asta!
– Dar pe tine de ce te intereseaz` ce se întâmpl`? M-ai adus aici
[tiind c` o s`-i v`d. Doar nu te a[teptai c-o s` plec f`r` s` le spun nimic.
– A[ putea s`-]i explic eu.
– Sunt în stare s` aflu eu singur` explica]iile! I-am dat o [ans`,
spuse ea cu ochii în lacrimi. I-am spus c`, dac` este ceva ce trebuie
s` [tiu, s`-mi spun`. L-am întrebat direct dac` se întâlne[te cu
Lorna, iar el mi-s spus c` nu. Iuda! Cum a putut s` m` priveasc` în
ochi [i s` nege?
– L-ai întrebat direct?
– Da!
El mestec` în cafea f`r` s` spun` nimic, apoi ridic` privirea spre
ea [i-i zâmbi.
– Bine, cum vrei tu, aprob` Jamie. Poate c` a[a e mai bine. Nu
l-am pl`cut niciodat`, Wendy, [i am [tiut c` nu v` potrivi]i din
prima clip` în care v-am v`zut împreun`. E[ti mult prea bun`
pentru el! Nu-mi place s-o spun, dar este un tip lipsit de scrupule.
Wendy f`cea eforturi s`-l asculte pe Jamie, pentru c` nu putea
s` fie atent` decât la so]ul ei care o privea cu afec]iune pe Lorna [i
râdea împreun` cu ea.
MIREASA LUI DARNLEY 137

Terminar` cafelele [i pl`tir` nota, dup` care se strecurar`


nev`zu]i din restaurant. Jamie porni spre castelul Lour, dar dup`
câteva sute de metri veni cu o propunere:
– Ce-ar fi s` mergem la mine? Când o s` ajung` la castel [i o s`
vad` c` nu e[ti acas`, o s` se îngrijoreze. N-o s`-i strice s` fie pu]in
speriat... Po]i s`-i telefonezi mai târziu [i s`-i ceri s` vin` s` te ia. În
felul acesta, o s` ai controlul asupra situa]iei.
Era pe punctul s` refuze, când î[i d`du seama c` nu era nimic
r`u în a-l face pe Darnley s` sufere pu]in.
– Bine, accept` ea. Nu m` deranjeaz`.
– Bun!
Nota de satisfac]ie din vocea lui o uimi pe Wendy. Nu pricepea
de ce bucura atât de mult de aceast` situa]ie.

***

Darnley se întoarse acas` la ora cinci, foarte bine dispus. La


birou, stând în fa]a unui dosar din care nu în]elegea nimic, decise
c` era momentul s`-i spun` tot ade`vrul lui Wendy. Era ridicol ca
so]ia lui s` cread` c` alerga dup` alte femei! Putea s` l`mureasc`
toate neîn]elegerile care existau între ei [i s` alunge toate îndoielile
care umbreau rela]ia lor fericit`, intim`, \mplinit`, care-i bucura pe
amândoi în urm` cu câteva s`pt`mâni.
– Unde e Wendy? o întreb` el pe m`tu[a Lida.
– Habar n-am.
– Când ai v`zut-o ultima oar`?
– A plecat cu Jamie la Perth, înainte de prânz. A spus c` o s` se
întoarc` dup`-amiaz`.
– La Perth? se încrunt` Jamie. De ce tocmai la Perth?
– Jamie avea ni[te treburi acolo.
– Cu ce ma[in` au plecat?
– Cu vechea camionet` a lui Jamie. Ma[ina ei ar trebui s` fie în
garaj.
138 VIVIAN STUART

– Oare de ce a întârziat pân` la ora asta?


– Trebuie s` vin` din clip` în clip`. Vrei un ceai?
Se duse în garaj [i v`zu c` ma[ina era la locul ei, dup` care se
întoarse în cas`, nelini[tit.
S` ia masa în Perth! \[i spuse Darnley. Sper ca Jamie s` fi avut
destul` minte [i s` n-o fi dus la hotelul unde o cunoscuse pe Lorna!
Ridic` telefonul [i form` num`rul lui Jamie, descoperind cu
surprindere c` acesta era acas`.
– Sunt Darnley. {tii cumva unde e Wendy?
Urm` o scurt` pauz`.
– Nu [tiu. Am l`sat-o în Perth.
– F`r` ma[in`? Cum adic`, ai l`sat-o în Perth?
– N-a vrut s` se întoarc` acas` cu mine. Avea bani – numerar,
cecuri, c`r]i de credit. Am avut impresia c` vrea s` se duc` la m`tu[a
ei. Când am plecat, se îndrepta spre oficiul po[tal ca s` trimit` o
telegram`.
– Unde a]i luat prânzul? La locul obi[nuit?
– Evident!
– Cum ai putut s` fii atât de prost, Jamie? Tocmai într-o zi de
miercuri!
– Adev`rul este c` am dus-o acolo inten]ionat, cu gândul c` o
s`-i fac o surpriz` când o s` intri în restaurant. Dar n-a mers! A
recunoscut-o pe Lorna, s-a sup`rat foarte tare [i a refuzat s` vin` [i
s` discute cu voi. Nu i-ai spus de zilele de miercuri?
– Nu, oft` Darnley.
– În cazul `sta, de ce m` faci pe mine prost?
Darnley trebuia s` recunoasc` faptul c` Jamie avea dreptate.
N-ar fi fost nici o problem` dac` i-ar fi v`zut pe cei doi dup` ce ar
fi aflat cum st`teau lucrurile. Acum, era foarte greu s`-i explice
întâlnirile cu Lorna [i faptul c` zilele de miercuri erau speciale.
– Crezi c` a plecat la Leaderfoot?
– Nu mi-a spus foarte clar, dar eu a[a am în]eles. Am încercat s-o
conving s` vin` acas`, îns` n-a acceptat. N-am putut s-o for]ez!
MIREASA LUI DARNLEY 139

– Nu, sigur c` nu. Nu e vina ta.


– Vreau s` te întreb [i eu ceva. Ce c`uta Dirk în Perth?
– Acum nu mai e nici un secret, pentru c` o s` apar` în toate
ziarele de mâine. El [i Lorna se vor c`s`tori [i vor locui la Aviemore.
Dup` vânzarea castelului, m`tu[a Lida o s` se duc` s` locuiasc`
împreun` cu ei.
– Lorna [i Dirk?! C`s`tori]i?!
– M` gândeam eu c-o s` te ia prin surprindere!
– De ce se c`s`toresc?
Întrebarea îl mir` pe Darnley peste m`sur`.
– De ce nu? Doar nu te gândeai c-o s` r`mân` singur` toat`
via]a!
– Credeam c` n-o mai intereseaz` b`rba]ii.
– }i-a spus ea asta? Nu cred c` a sim]it vreodat` asta, cu
adev`rat.
– De când dureaz` rela]ia?
– Am în]eles c` se întâlnesc de câteva luni, dar ar fi mai bine
s`-i întrebi pe ei, nu pe mine. Îmi pare r`u, dar trebuie s` \nchid.
Sunt îngrijorat din pricina lui Wendy.
– Da, sigur. Îmi pare r`u, dar m-ai luat prin suprindere.
Puse receptorul în furc` [i se duse la m`tu[a Lida, c`reia îi spuse
tot ce aflase de la Jamie.
– Ar fi trebuit s`-i spui.
– {tiu, dar mi-a fost foarte greu. Am vrut s`-i spun când
socoteam eu de cuviin]`, când eram preg`tit, dar Dirk a gr`bit
lucrurile când i-a povestit de rela]ia dintre Lorna [i mine. La naiba!
Noaptea trecut` m-a acuzat c` o în[el cu alte femei – avea impresia
c` am o rela]ie atât cu Lorna, cât [i cu Georgie! Nu [tiu de unde a
scornit a[a ceva! Oricum... în]elegi de ce este atât de greu.
– Da, în]eleg, r`spunse Lida, \ncet. Ce ai de gând s` faci?
– Cred c-o s` iau ma[ina [i o s` m` duc la Leaderfoot. Vrei s`
suni tu la birou mâine diminea]` [i s` anun]i c` nu m` duc?
140 VIVIAN STUART

– Nu po]i s`-i trimi]i o telegram` m`tu[ii ei?


– Nu cred c` ar fi frumos din partea mea. Mai bine plec... Cred
c` o s` m` întorc în noaptea asta. S` nu m` a[tep]i!
– Darnley! Acum, c` Lorna [i-a ref`cut via]a... Ceea ce \ncerc
s`-]i spun e c` ar trebui s` te împaci cu Wendy. N-am pl`cut-o prea
tare la început, dar a fost vina mea. Cred c` [tii de ce.
– Da, [tiu.
Îi înconjur` umerii cu bra]ul, într-un gest plin de afec]iune pe
care nu-l mai f`cuse de mult timp.
– Ai suferit foarte mult din pricina Lornei [i a lui Huntly.
– A[a e, recunoscu ea. Am fost foarte sup`rat`.
– Te rog, adu-]i aminte c` eu n-am avut nici o leg`tur`. Am vrut
s` fug cu Lorna, dar ea n-a acceptat [i cu asta, basta! Restul a fost
un accident nefericit.
– Dac` spui tu...
– Da, spun. Acum trebuie s` plec, pentru c` drumul dureaz`
dou` ore. Suni la birou, dac` nu m` întorc, da? Poate r`mân acolo
peste noapte.
– Bine.
Scoase ma[ina din gaaj [i se îndrept` spre Leaderfoot. Ajunse cu
un sfert de or` înainte de ora opt, iar m`tu[a Heather îi deschise
extrem de mirat`.
– Tu erai! Intr`!
Se uit` peste um`rul lui.
– Unde e Wendy?
El intr` în hol.
– Nu e aici?
– Nu. De ce ar trebui s` fie aici?
– Am crezut...
– Ar fi mai bine s` intri [i s` stai jos pân` preg`tesc un ceai, spuse
m`tu[a Heather, foarte hot`rât`. Dup` aceea, po]i s`-mi spui tot.
Dup` ce aduse ce[tile de ceai [i pr`jituri proaspete, se a[ez`
lân` el.
MIREASA LUI DARNLEY 141

– Acum, spune-mi. Despre ce e vorba?


– Ai primit o telegram` de la Wendy dup`-amiaza asta?
– Nu.
– {i n-a fost aici?
– Nu.
– Dumnezeule! M` întreb unde e?
Îi povesti totul, de la bun \nceput, inclusiv întâlnirea din acea zi,
de la hotelul din Perth.
– În]eleg c` n-ai fost foarte sincer cu Wendy, concluzion` ea.
Dar cred c` în]eleg de ce. Dac` nu e cu prietenul t`u Jamie în Perth
[i nu e nici aici, unde poate fi?
– Nu [tiu. Singurul lucru... Poate a aflat unde locuie[te Lorna [i
s-a dus s` discute cu ea. Unde este cel mai apropiat telefon?
– La vecina de al`turi. Vino cu mine.
Darnley telefon` [i afl` c` Lorna [i Dirk n-o v`zuser` pe Wendy.
– Ce-o s` faci acum? \l întreb` m`tu[a Heather, care-l îmb`rb`t`
cu un pahar de coniac.
– N-am nici o idee. Presupun c-o s` m` duc acas` [i o a[tept s`
v`d ce se întâmpl`. Dac` are destui bani la ea, ar putea fi oriunde.
Poate st` la un hotel!
– Tinerii din ziua de azi! cl`tin` din cap m`tu[a, nemul]umit`.
Capitolul 12

Jamie puse telefonul în furc`, dup` care, cu zâmbetul pe buze,


intr` în atelierul unde Wendy îi admira tablourile.
– Îmi pare r`u c` a durat atât de mult.
– Era Darnley?
– Nu, era Georgie. Hai s` mergem jos, s` bem o cafea. Trebuie
s` plec pentru o jum`tate de or`. O s` te descurci singur`, nu-i
a[a?
– Da, sigur.
Era ner`bd`toare s`-l vad` pe Darnley, dar î[i d`dea seama c`,
cu cât a[tepta mai mult, cu atât era mai bine.
– Vino s` stai lâng` [emineu, iar eu o s` m` ocup de cafea, o
invit` Jamie.
– Nu, e în regul`.
– F` cum ]i s-a spus, zâmbi el. Nu uita c` e[ti musafir aici!
Ea \l ascult` [i se a[ez` lâng` foc. {tia c`-i va fi foarte greu s`-[i
st`pâneasc` lacrimile. Îl iubea foarte mult pe Darnley [i nu voia s`
cread` c` totul s-a terminat.
Dup` câteva minute, Jamie reveni cu dou` c`ni aburinde de
cafea [i un ibric plin.
MIREASA LUI DARNLEY 143

– Uite, asta o s`-]i ajung` pân` m` întorc.


Ad`ug` zah`r [i fri[c`, dar cafeaua avea un gust amar.
– Este un soi special, \i explic` el. Ar fi trebuit s`-]i spun. Unele
persoane prefer` s` pun` mai mult zah`r.
Dup` ce terminar` de b`ut, Jamie î[i lu` haina [i se preg`ti de
plecare.
– N-o s` dureze mai mult de jum`tate de or`. Dac` Darnley nu
sun`, ai putea s`-l suni tu, dar sunt de p`rere c` ar trebui s`-l mai
la[i s` a[tepte pu]in.
– O s` a[tept pân` te întorci.
– Cred c-o s` sune curând. Cu siguran]`, m`tu[a Lida o s`-i
spun` c` e[ti cu mine.
– Mul]umesc, Jamie.
Î[i lu` camioneta, se duse la St. Andrews [i aliment` cu benzin`.
Între timp, acas`, Wendy î[i mai turn` cafea [i se a[ez`
comfortabil în fotoliu. Cafeaua nu i se mai p`rea atât de amar`, dar
\[i sim]ea capul greu [i, curând, c`zu în bra]ele somnului.
Când se trezi, o durere de cap nu-i d`dea pace. Dup` câteva
clipe, î[i d`du seama c` cineva o purta pe um`r, ca [i cum ar fi fost
un sac de c`rbuni. Deschise ochii, dar era noapte [i nu vedea nimic.
Încerc` s` se mi[te, îns` decoperi cu uimire c` avea mâinile [i
picioarele legate, iar la gur` avea un c`lu[.
Oare unde era? Auzi sunetul valurile, dar nu era suficient ca s`
în]eleag` unde era, cine o c`ra în spate ori de ce. În]elese, din
mi[c`rile f`cute, c` erau pe o potec` pe un deal, iar r`pitorul ei
cuno[tea foarte bine drumurile.
În cele din urm`, o l`s` jos, iar Wendy v`zu c` b`rbatul purta o
masc` ce-i ascundea tr`s`turile chipului. Avea un pulov`r albastru [i
pantaloni lungi, gro[i, iar mâinile îi erau ascunse sub m`nu[i de piele.
Intrar` într-o grot` s`pat` în piatr`, mult mai spa]ioas` decât ar
fi p`rut la prima vedere. Dup` ce-i control` leg`turile de la mâini,
picioare [i gur`, p`r`si grota [i o l`s` singur`.
144 VIVIAN STUART

La lumina lunii, Wendy deslu[ea foarte pu]ine în jurul ei, dar


avea senza]ia c` intrarea în grot` i se pare cunoscut`.
Dac` asta era ideea lui Darnley despre o glum`, exagerase! \[i
spuse ea. Lacrimi grele începur` s`-i curg` pe obraz.

***

– Nu în]eleg, îi spuse Darnley m`tu[ii sale a doua zi, la micul


dejun. {tiu c` a fost surprins` [i sup`rat` când m-a v`zut cu Lorna,
dup` tot ce i-am spus, dar nu este genul care fuge de mine, f`r` nici
un cvuvânt.
– N-o cuno[ti prea bine.
– Ba cred c-o cunosc. În plus, n-are palton [i nici m`nu[i la ea.
{i-a l`sat prea multe obiecte personale aici.
– Nu-]i face griji, o s` prime[ti ve[ti de la ea.
– Da, dar de ce nu s-a dus la m`tu[a ei?
Se l`s` o lini[te ap`s`toare, pentru c` nimeni nu [tia ce s`
r`spund`.
– Trebuie s` se întoarc` azi, spuse la un moment dat m`tu[a
Lida. Cu siguran]` a dormit la cineva, în Perth.
A doua zi, Jamie telefon` la castel [i întreb` de Wendy. Dup`
câteva ore, veni în vizit` la castel, cu un pachet mare în mân`.
– Vreo veste?
– Nu, r`spunse Darnley t`ios, sup`rat de prostia lui Jamie.
– M` întreb ce s-ar fi putut întâmpla...
– Ce e în pachet? \ntreb` m`tu[a Lida.
– Un cadou pentru Wendy. Sunt sigur c` se va întoarce curând!
E un tabloul în acuarel`, copie a unui tabloul în ulei f`cut de mine
mai de mult. I l-am promis de mult [i cred c` i-ar face pl`cere s`-l
g`seasc` aici când se întoarce.
Tabloul reprezenta castelul [i dealul din fa]a lui, v`zute de pe
mare.
MIREASA LUI DARNLEY 145

– Ce imagine neobi[nuit`, remarc` Darnley.


Era un tablou foarte frumos, pe care [i-l imagin` atârnând pe un
perete din noua cas` din Falkland, în cazul în care o vor mai
cump`ra.
Lida se a[ez` pe un scaun [i-l priv încruntat` pe finul ei.
– De ce a trebuit s-o duci pe Wendy la Royal Scone? vru ea s` [tie.
– I-am explicat lui Darnley, r`spunse el, sp`[it. Acolo mergem
întotdeauna [i m-am gândit c` ar fi fost o surpriz` pl`cut` s`-l
întâlneasc` pe Darnley la prânz. N-am [tiut c` nu i-a spus despre
vizitele lui la Perth.
– A fost o mare prostie din partea ta [i sunt dezam`git`, Jamie.
Serios!
– Nu pot s` spun decât c`-mi pare foarte r`u.
Darnley oft` prelung.
– Nu putem s`-l învinov`]im pe Jamie pentru gre[elile mele,
spuse el. Eu sunt cel care ar fi trebuit s`-i spun`! Oricum, Wendy
vorbea deja despre plecare.
– Poftim? s`ri m`tu[a Lida, foarte agitat`. Cum adic`?
– Era foarte ciudat` în ultima perioad`, pentru c` s-au întâmplat
prea multe. Georgie a încercat s`... O [tii pe Georgie! S-a aruncat în
bra]ele mele în bibliotec`, iar Wendy a v`zut, din întâmplare. Dar
cred c` povestea cu bolovanul a pus cap`t.
– Care poveste? \ntreb` pe un ton ridicat m`tu[a Lida.
Era pentru prima oar` când cineva din cas` afla ce p`]ise Wendy.
– Ad`ugat la problema cu frânele de la ma[in`, a tras concluzia
absurd` c` cineva vrea s-o goneasc` de la castel.
Darnley avu impresia c` v`zuse o urm` de zâmbet pe chipul lui
Jamie, dar disp`ru rapid.
– Cum ar putea s` cad` un bolovan atât de mare? \ntreb` Lida.
– E un mister, ridic` Darnley din umeri. Nu era nimeni acas` la
ora aceea.
Jamie tu[i u[or, ca s` atrag` aten]ia asupra lui.
146 VIVIAN STUART

– Dac` o crezi pe cuvânt c` a[a s-au întâmplat lucrurile...


– Ce vrei s` spui?
– Bolovanul nu putea s` cad` singur, deci trebuie s` fie împins de
cineva. Ai spus c` nu era nimeni acas`. Te în[eli! Wendy era acas`!
– Vrei s` spui c` ea a rostogolit bolovanul [i apoi a inventat o
poveste despre faptul c` era cât pe ce s` fie r`nit`?
– Spun doar c` e posibil, explic` Jamie. Nu e treaba mea, dar se
pare c` scapi din vedere câteva lucruri. Povestea cu Georgie... Toat`
lumea o cunoa[te pe Georgie [i [tie c` nu trebuie s` dea importan]`
unui asemenea gest. O so]ie normal` ar fi discutat subiectul cu
so]ul ei chiar atunci, când a v`zut scena.
– Adic` Wendy nu este normal`?
– Se întâmpl` ceva, dar nimeni nu în]elege ce anume. În mod
clar, comportamentul ei nu este deloc normal. {i ce-i cu dispari]ia
asta? Tu [tii mai bine decât mine ce s-a întâmplat, dar crezi c`
purtarea ei e normal`? Oare nu [i-a dat seama c` a f`cut o gre[eal`
m`ritându-se cu tine, iar acum face în a[a fel încât s` ajungi în
situa]ia de a o da afar`?
– Nu-mi vine s` cred.
– Poate ar fi mai bine s` plec. P`str`m leg`tura, da? Ai anun]at
dispari]ia ei la poli]ie?
– Sigur c` nu! r`spunse Darnley, destul de dur. În primul rând,
e o problem` de familie, iar în al doilea rând nu a trecut destul timp
ca s` se justifice o plângere la poli]ie. Dup` cum a spus [i m`tu[a
Lida, probbail c` o s` ia leg`tura cu noi azi sau poate mâine. Dac`
se duce la Leaderfoot, m`tu[a ei o s`-mi telefoneze de la vecina ei.
Nu e treaba poli]iei!
– Sunt de acord, aprob` Jamie. O s` plec, cred c` n-ai nevoie de
musafiri într-un asemenea moment.
– Nu trebuie s` pleci.
– Cred c` e mai bine. }inem leg`tura.
Dup` ce-l conduse pe Jamie, Darnley se întoarse în camer` [i-[i
turn` ceva de b`ut.
MIREASA LUI DARNLEY 147

– E[ti foarte t`cut`, îi spuse el m`tu[ii sale.


– Am multe lucruri la care trebuie s` m` gândesc. E ceva ce tu
nu [tii...
– Ce anume?
– Wendy este îns`rcinat`.
– Nu! Nu pot s` cred!
– E rezultatul normal al unei rela]ii dintre oamenii c`s`tori]i,
râse ea. Mi-a spus mar]i sear`. Nu cred c` vorbea serios când î]i
spunea c` te p`r`se[te.
– A spus c` va face a[a cum va vrea ea, când va vrea ea.
– Avea toate motivele s` fie sup`rat` – accidentul de ma[in`,
povestea cu bolovanul, tu [i Georgie. E[ti un mare prost!
– Nimeni nu poate s-o opreasc` pe Georgie. {tii bine c` mereu
face ce vrea.
– Dar, dar tu ai complicat totul, pentru c` n-ai fost sincer cu ea.
– {tiu, oft` el. Am vrut s`-i m`rturisesc, dar Dirk a stricat totul
când i-a spus de rela]ia dintre Lorna [i mine.
O idee încol]i în mintea lui Darnley.
– S-ar putea s` fi inventat povestea cu bolovanul doar ca s`
atrag` aten]ia asupra ei, având în vedere c` era îns`rcinat`?
– M` îndoiesc foarte mult. Înc` n-a ajuns la momentul în care vrea
s` m`nânce înghe]at` la micul dejun. Trebuie s` a[tept`m, n-avem
încotro.
Îi oferi nepotului ei unul din rarele ei zâmbete, încercând s`-l
îmb`rb`teze.
– Bine.
Darnley termin` b`utura [i se apropie de fereastr`, privind în
zare. Ceva, dar nu putea spune ce anume, nu era în regul`.

***

Frigul, întunericul, starea de disconfort [i frica o aduser` pe


Wendy în pragul unei crize de nervi.
148 VIVIAN STUART

Cel mai r`u era c` nu în]elegea ce se întâmpl` cu ea. Î[i amintea,


vag, c` Jamie plecase de lâng` ea s` r`spund` la telefon, dup` care
adormise [i se trezise pe um`rul celui care o r`pise.
Probabil c` telefonul fusese un mod de a-l îndep`rta pe Jamie
din camer`. Darnley [i-a dat seama c` este acas` la el [i a venit
acolo. Era sigur` c` Darnley era responsabil, cu toate c` nimic nu-i
dovedea acest lucru.
Când o s`-i dea drumul? De cât timp st`tea acolo? Cât timp a
dormit? Nu [tia nimic sigur, dar avea senza]ia c` fusese drogat`. Sau
poate atacatorul folosise cloroform.
Nu avea r`spunsuri [i se hot`rî s` doarm`, ca s` prind` puteri.
Dar nu putea s` fac` asta, pentru c` o durea bra]ul stâng, iar frigul
o f`cea s` tremure incontrolabil.
Reu[i în cele din urm` s` a]ipeasc` [i când se trezi î[i d`du
seama c` lumina slab` a lunii fusese înlocuit` de primele raze de
soare ale dimine]ii. Î[i d`dea seama c` este într-o grot` s`pat` într-un
deal de lâng` malul m`rii, dar mai multe nu [tia.
La un moment dat, doi pesc`ru[i intrar` în grot` [i se a[ezar`
foarte aproape de ea. În sfâr[it, avea companie!
Lacrimile începur` s`-i curg` pe obraji.
Capitolul 13

Dup` o stare de total` apatie a c`rei durat` nu putea s-o


aproximeze, Wendy auzi c` cineva se apropia de intrarea în grot`.
Acela[i b`rbat ap`ru în câmpul ei vizual – pantalonii negri,
pulov`rul albastru, chipul acoperit cu o masc`.
Se apropie de ea [i-i scoase c`lu[ul, dar Wendy descoperi c` nu
era în stare s` articuleze nici un cuvânt, pentru c` gura îi era
uscat`.
– }i-e sete, nu? chicoti b`rbatul.
– Darnley! reu[i ea s` îngaime.
– M` tem c` nu pot s` te dezleg. Nu vreau s` pleci la plimbare
pe aici! M` bucur c` n-ai încercat s` pleci. Cu mâinile [i picioarele
legate, ai fi avut parte de o c`z`tur` urât`.
– Darnley... Las`-m` s` plec.
– Îmi pare r`u, dar nu pleci nic`ieri.
Sim]i cum o cuprinde frica.
– Ce ]i-am f`cut?
– E[ti o prostu]` care îmi st` în cale [i care n-a vrut s` plece
acas` atunci când a fost avertizat`. Te-am avertizat, nu? Oricum,
r`ul a fost f`cut!
150 VIVIAN STUART

– Ce r`u?
– E[ti îns`rcinat`, nu?
– Cine ]i-a spus asta?
– Lida nu [tie s` ]in` un secret.
Era destul de aproape pentru ca Wendy s` simt` respira]ia lui
mirosind a whisky.
– De ce nu e[ti mul]umit? \ntreb` ea.
Drept r`spuns, auzi acela[i râs straniu. Nu-i recuno[tea vocea [i
se întreb` ce f`cuse ca s` [i-o modifice [i, mai ales, de ce era
necesar acest lucru.
– Am crezut c` vrei un fiu!
– Da, dar nu de la tine.
Cuvintele lui o f`cur` s` se \nfioare.
– Atunci, de ce te-ai mai însurat cu mine?
B`rbatul se aplec` [i-i control` cu aten]ie funia din jurul gleznelor
[i a încheietuilor, apoi o a[ez` cu spatele sprijinit de perete.
– N-o s`-]i mai pun c`lu[, spuse el, cu o polite]e exagerat`.
N-are importan]` dac` strigi, pentru c` nu te poate auzi nimeni.
– Nu po]i s` m` la[i aici.
– Ba pot [i-am s-o fac. O s` mai vin din când în când s` v`d dac`
ai murit. S` nu-]i faci gânduri c` po]i ie[i, pentru c` ai nevoie de o
coard` bine ancorat` în peretele stâncii. Asta presupunând c` ai
putea s` te dezlegi.
– Te rog... îl implor` Wendy. Las`-m` s` plec. N-o s` spun
nim`nui [i am s` fac tot ce vrei tu.
– Nu se poate! Regret...
– De ce? reu[i ea s`-l întrebe. De ce?
El se opri în marginea ie[irii.
– Exi[ti, [i de aceea trebuie s` fii distrus`.
Wendy îl privi cum dispare în jos, pe perete, incapabil` s` mai
rosteasc` vreun cuvânt.

***
MIREASA LUI DARNLEY 151

– Am telefonat la toate hotelurile din Perth [i la cele mai mari


din Dundee, spuse Darnley la ora ceaiului. Nu e nic`ieri. Pur [i
simplu a disp`rut.
– Sunt foarte surprins` c` n-avem ve[ti de la ea, coment`
m`tu[a Lida. E[ti sigur c` nu s-a dus acas`? Poate c` a convins-o pe
m`tu[a ei s` nu ne telefoneze.
– S-ar putea. Având în vedere cât de sup`rat` e pe mine, e
posibil s` recurg` la astfel de stratageme. Poate ar fi bine s` m` duc
pân` acolo.
– Mai bine telefoneaz`-i vecinei m`tu[ii. Mai bine d`-mi mie
num`rul de telefon. O s` aflu imediat dac` cineva minte!
– Ai dreptate, recunoscu Darnley.
Dar rezultatul fu dezam`gitor. M`tu[a Heather era înnebunit`
de spaim` [i griji, iar nedumeririle sporir`. Unde putea fi?
– Poate c` vrea s`-mi dea o lec]ie [i o s` apar` dup` dou` sau
trei zile, presupuse Darnley.
– Cred mai degrab` varianta asta decât prostiile alea cu frânele
care nu func]ioneaz` [i bolovanul care se rostogole[te din senin.
– Nu sunt prostii, preciz` el. Nu exist` nici o explica]ie logic`
pentru ce s-a întâmplat cu ma[ina ei. Cred, ca [i poli]ia, c` totul a
fost premeditat, dar nimeni nu poate [ti cine a avut un motiv
pentru a[a ceva. Adev`rul e c` oricine ar fi putut s` umble la
ma[in`, de vreme ce cheile stau în hol – Chalmers, Dirk, Jamie, eu.
Nici m`car nu e obligatoriu s` fi fost un b`rbat.
– {i bolovanul?
– Acela este un adev`rat mister. Nimeni nu era aici în momentul
pr`bu[irii. Eu eram la Edinburgh, Jamie era plecat pe undeva.
– A avut o defec]iune la ma[in`.
– Exact, uitasem. Chiar Wendy mi-a spus c` toat` lumea era
plecat`, iar atunci când a venit \n cas` a g`sit-o doar pe Georgie,
care ar`ta de parc` atunci coborâse din paginile unei reviste de
mod`. {i totu[i, bolovanul nu se rostogolea singur.
152 VIVIAN STUART

– Poate ni[te copii care se jucau pe deal, suger` m`tu[a Lida.


– E posibil. Dar crezi c` sunt copii care se joac` pe aici, mai ales
în perioada asta a anului? {i oare sunt suficient de puternici?
Darnley oft` adânc.
– Ce mult mi-a[ dori s` stau de vorb` cu ea, în loc s` fac atâtea
specula]ii.
Se apropie de o m`su]` pe care a[ezaser` tabloul lui Jamie.
– Are talent Jamie! coment` Darnley. O priveli[te total
neobi[nuit` – intrarea în vechea grot` seam`n` cu o gur` care
zâmbe[te. Uimitor!
M`tu[a Lida veni lâng` el.
– Da, e un tip foarte de[tept. N-a spus nimic când l-am anun]at
c` Wendy este îns`rcinat`.
– I-ai spus?
– Da, m`rturisi b`trâna. I-am spus miercuri diminea]`, când a
venit aici, dar l-am rugat s` nu mai spun` nim`nui, ca s` fie o
surpriz` pentru tine.
– Eu aflu ultimul, nu? se strâmb` el, nemul]umit. De ce i-ai
spus?
– Are dreptul s` [tie, la fel ca [i mine. Trebuie s` împart` averea
mea cu primul t`u n`scut, ai uitat?
– Sigur c` da, ai dreptate. Cred c` sunt pu]in cam nervos.
– E de în]eles. {tii ce m` surprinde cel mai mult. Neglijen]a [i
lipsa de responsabilitate de care a dat dovad` Wendy. Ea nu e a[a!
Chiar dac` a vrut s`-]i dea o lec]ie, nu se putea s` ne lase s` murim
de îngrijorare, pe m`tu[a Heather [i pe mine.
– N-are sens!
R`mase câteva clipe cu ochii la tablou, amintindu-[i de vechea
grot` pe care o cuno[tea atât de bine. Era locul în care se jucase
adesea, împreun` cu fratele s`u, [i pe care-l cuno[tea foarte bine.
Urc` în dormitor [i intr` în camera de toalet`, deschizând la
întâmplare sertare doar pentru a-[i trece degetele prin lucrurile ei.
MIREASA LUI DARNLEY 153

Sub lenjerie g`si un cu]it simplu de buc`t`rie [i o bucat` de


hârtie pe care scria PLEAC~ ACAS~ ACUM, CÂT ÎNC~ MAI PO}I.
Observ` c` era din hârtia lui special`, dar [tia c` asta nu
înseamn` mare lucru, de verme ce biroul respectiv nu era încuiat.
Wendy, oare, [tia acest lucru?
De ce ]inea obiectele acelea acolo? Voia s` fac` o nou` scen`
teatral` pentru el [i m`tu[a Lida. Avea Jamie dreptate?
Brusc, câteva piese mici de puzzle începur` s` se a[eze la
locurile lor. Se gândi câteva clipe [i-[i d`du seama c` toate
întreb`rie care-l fr`mântaser` ore în [ir c`p`tau r`spuns.
Mai avea de aflat un singur lucru. Ie[i în fug` din camer` [i se
îndrept` spre dormitorul m`tu[ii.
– Te rog s`-mi r`spunzi la o întrebare. E important [i trebuie s`
[tiu! Câ]i bani o s` la[i mo[tenire?
Dup` o ezitare de o clip`, ea îi r`spunse, iar Darnley o privi cu
ochii mari, neîncrez`tor.
– Plec, anun]` el.
– Unde te duci?
– Nu pot s` mai stau. N-o s` întârzii mai mult de dou` ore.
Ie[i în fug` din cas` [i trânti u[a \n urma lui. Cu mi[c`ri încete,
m`tu[a Lida se apropie de telefon.

***

Pesc`ru[ii îi ]inur` companie în timpul dup`-amiezii, dar


disp`rur` când întunericul puse st`pânire peste p`mânt [i ap`.
În ciuda st`rii sale foarte proaste, Wendy î[i d`du seama ce o
deranjase mai devreme.
Jamie îi spusese c` Georgie îi telefonase [i c` trebuia s` plece o
jum`tate de or`. N-ar fi spus acest lucru dac` nu era adev`rat, ceea
ce însemna c` Georgie era complicea lui Darnley, iar prima ei
impresie fusese corect`. Acum avea timp s` în]eleag` c`, atunci
154 VIVIAN STUART

când bolovanul se rostogolise prin fa]a ei, Georgie era în cas`. Era
o sportiv` foarte bun`, care avea for]a necesar` pentru a mi[ca o
piatr` de asemenea dimensiuni.
Darnley îi umblase la frânse, Georgie împinsese bolovanul [i,
f`r` îndoial`, tot Darnley îi pusese cu]itul pe pat. Darnley, care se
presupunea c` este plecat cu afaceri...
O singur` întrebare nu-i mai d`dea pace – dac` o iubea pe
Georgie, de ce se c`s`torise cu ea? {i dac` voia s` divor]eze, de ce
nu-i spunea deschis, în fa]`?
Era sigur` c` r`pitorul ei n-o va mai vizita în acea sear`, dar auzi
zgomotul f`cut de pa[ii care se apropiau. Peste câteva clipe, în
intrarea grotei ap`ru familiarul chip, protejat de aceea[i masc`. La
ce bun? se întreb` ea.
– Ce mai facem ast`zi? \ntreb` el.
Wendy remarc` imediat c` vocea era schimbat`.
– Las`-m` s` plec, te rog.
– M` tem c` nu se poate, draga mea. Dac` vrei ap`, s` [tii c` în
curând vei avea mai mult` decât ]i-ai dori.
Acela[i râs ironic se auzi.
– Ce vrei s` spui?
– O s` ai un mic accident. Nu mai vreau s` stai aici!
Se aplec` deasupra ei [i începu s-o dezlege, fluierând u[or.
– Mi-ar fi pl`cut s` te las aici, s` fii una cu castelul, dar din
p`cate nu se poate.
– {i ce-o s` faci? \ntreb` ea, tem`toare.
– O s` te arunc în ap`. N-o s` suferi, stai lini[tit`. Valurile or s`
te poarte în larg.
– Darnley, nu po]i s` vorbe[ti serios! Nu po]i s` faci asta!
– Pot [i am s-o fac, pentru c` trebuie!
Chiar în clipa când îi scoase leg`turile de la picioare, în intrarea
grotei se mai contur` o siluet`.
MIREASA LUI DARNLEY 155

– P`cat c` ai f`cut excursia aia în Maroc, nu crezi? coment`


b`rbatul mascat. Dac` ai fi [tiut ce ai s` p`]e[ti...
O lu` în bra]e [i vru s` se întoarc` spre ie[ire, dar o voce
puternic` îl opri:
– Las-o jos, Jamie. Las-o jos încet, cu grij`. Nimeni nu pleac`
nic`ieri.

***

Wendy sim]i c` este l`sat` jos, apoi Jamie f`cu un pas lateral,
permi]ându-i s` vad` cine era salvatorului ei.
– Darnley!
– Scumpul nostru Darnley! pufni Jamie. Cum ai ajuns aici?
– Te-am urm`rit. M` duceam c`tre St. Andrews când te-am v`zut
venind din sens opus. Am întors imediat [i te-am urm`rit pân` aici.
– Cum ai ghicit?
– Ai f`cut o gre[eal`, iar Lida mi-a spus despre ce era vorba, f`r`
s`-[i dea seama. Ai spus c`, atunci când te-ai desp`r]it de ea în
Perth, Wendy avea de gând s` trimit` o telegram` m`tu[ii sale. Dar
n-a f`cut asta! Wendy nu e o persoan` neglijent` [i, indiferent ce
planuri avea pentru mine, n-ar l`sa-o pe m`tu[a ei s` sufere. Apoi
mi-ai adus tabloul, iar grota aceea avea forma unui zâmbet ironic,
ca al t`u. Atunci mi-a venit ideea s-o \ntreb pe m`tu[a câ]i bani are.
– Aha!
– Mi-a spus – un sfert de milion de lire sterline. {tiai c` Wendy
este îns`rcinat`, iar mo[tenirea ta se înjum`t`]ea. Te-ai gândit c`,
dac` Wendy va disp`rea, eu nu m-a[ mai însura, iar tu ai fi cu o sut`
dou`zeci [i cinci de mii de lire sterline mai bogat.
Îl înfrunt` cu privirea f`r` s` se mi[te.
– Tu ai aranjat frânele lui Wendy [i tot tu ai rostogolit bolovanul
asupra ei. N-ai avut nici o defec]iune la motor, nu-i a[a? Numai c`
aveai nevoie de un alibi...
156 VIVIAN STUART

– Da, a[a e, recunoscu el.


– Dar cum ai pus cu]itul [i biletul pe pat?
– A fost foarte simplu. De mai mul]i ani am o cheie de la u[a
lateral`. M`tu[a Lida mi-a dat-o, dar a uitat de ea, [i eu n-am vrut s`
i-o dau înapoi.
Inima lui Wendy b`tea nebune[te [i nu reu[ea s` se gândeasc`
decât la un singur lucru – M-am în[elat în privin]a lui Darnley.
– Aveai de gând s-o la[i pe Wendy s` putrezeasc` aici, nu-i a[a?
Ce te-a f`cut s`-]i schimbi planul?
– Un telefon de la scumpa mea na[`.
– Lida!
– Da, b`trâna [i scumpa Lida. M-a sunat [i m-a întrebat dac`
într-adev`r nu [tiu unde e Wendy. Când i-am spus c` nu [tiu, a
închis telefonul, iar eu am pornit-o întoarce, convins c` ceva nu era
în regul`.
Darnley avans` spre Jamie.
– Stai unde e[ti! Nu mai înainta!
Jamie începu s` arunce cu pietre în Darnley, apoi se porni o
b`taie în toat` regula, în urma c`reia Jamie r`mse inert la podea.
– N-am [tiut, bâigui ea, speriat`. Am crezut c` erai tu!
Darnley o lu` \n bra]e.
– E[ti r`nit`?
– Nu, numai obosit`, înfrigurat` [i fl`mând`. Nu, nu mi-a f`cut
nimic.
– Slav` Domnului!
– Este...
Wendy ar`t` spre trupul lui Jamie, f`r` s` fie în stare s` duc`
întrebarea pân` la bun sfâr[it.
– Da. În c`dere s-a lovit cu capul de marginea aceea de piatr`.
– Dumnezeule!
– Nu e vina ta. Era un nebun!
– Dar eu... Trebuie s` chem`m...
MIREASA LUI DARNLEY 157

– Nu-]i face griji, m` ocup eu de tot. Acum o s` faci o baie [i o


s` bei ceva fierbinte. Haide!
Se îndreptar` împreun` spre castel.

***

În seara urm`toare, Wendy st`tea în pat, ]inând pe genunchi o


tav` pe care se afla cina. Darnley st`tea pe marginea patului,
privind-o cu dragoste.
– Cum am putut s` dorm atât de mult?
– Te sim]i bine?
– Da, dar am dormit dou`zeci [i patru de ore.
– Ai dormit dou`sprezece ore [i te-ai trezit, dar ]i-am dat un
somnifer de la m`tu[a Lida [i te-ai culcat din nou. Nimeni, cu
excep]ia m`tu[ii Lida, nu [tie c` ai disp`rut.
– Dar servitorii...
– {tiu c` ai r`mas peste noapte la ni[te prieteni din Perth.
Oricum, ei n-or s` vorbeasc`.
– N-or s` vorbeasc`? Dar despre Jamie?
– Am fost la poli]ie [i am declarat tot ce s-a petrecut. Suntem doi
martori, cu Lida chiar trei, dar nu cred c` va fi cazul.
– Am crezut c` tu erai [i încercai s` m` faci s` plec de la castel.
Eram cu el, a sunat telefonul [i mi-a spus c` era Georgie [i c`
trebuie s` plece pentru o jum`tate de or`. Nu mai [tiu decât c`
m-am trezit în grot`.
– Nu era Georgie la telefon, ci eu.
– Cum am adormit?
– Probabil te-a drogat. }i-a dat ceva s` bei?
– Da, cafea. Mi-aduc aminte c` i-am spus c` e prea amar`, dar
mi-a spus c` e un soi aparte [i nu toat` lumea îl apreciaz`.
– Toate astea din cauza banilor! Dar ar fi fost suficien]i [i pentru
el, [i pentru primul nostru n`scut. Numai c` a fost lacom [i a vrut
s-o egaleze pe sora lui, care s-a c`s`torit cu un milionar de pe urma
c`ruia a r`mas cu o pensie alimentar` frumu[ic`. În plus, m` ura [i
voia s` se r`zbune pe mine [i pe familia mea.
158 VIVIAN STUART

– Dar de ce te ura?
– Din cauza Lornei, zâmbi el amar. Când s-a s`turat de Huntly,
a avut o scurt` aventur` cu Jamie, apoi a început rela]ia cu mine.
Cred c` a avut impresia c` i-am „furat-o” pe Lorna.
– {i în leg`tur` cu ea... De ce m-ai min]it?
– Pentru c` [tiam c` o s` faci o criz` dac` afli c` m-am întâlnit
cu ea. Trebuia s-o fac! Am încercat s`-]i spun într-o noapte, dar n-ai
vrut s` m` ascul]i, pentru c` erai convins` c` te în[el cu o alt`
femeie.
– Da, îmi pare r`u. Eram confuz`.
– Iubita mea!
O s`rut` u[or.
– A fost vina mea, pentru c` am luat ni[te decizii gre[ite. Trebuia
s`-]i spun de la bun început.
– Dar de ce trebuia s` te întâlne[ti cu ea?
– M`nânc` supa, iar eu am s`-]i explic. Lorna are un frate vitreg,
în vârst` de optsprezece ani, pe nume Tad. Este bolnav psihic, într-o
stare foarte grav`, [i este internat într-un spital de lâng` Perth. Am
aflat de fratele ei dup` ce s-a logodit cu Huntly [i am fost într-o zi
s`-l vizit`m. Nu [tiu din ce motiv, b`iatul m-a pl`cut [i vizitele mele
\i f`ceau foarte bine. Împreun` cu doctorii lui, am decis s` merg la
el o dat` pe s`pt`m`n`, miercurea. Eu sunt singura persoan` pe
care o recunoa[te [i pare mul]umit s` m` vad`. Dup` moartea lui
Huntly am f`cut o pauz`, dar Lorna mi-a telefonat [i mi-a spus c`
starea lui s-a înr`ut`]it [i mi-am reluat vizitele s`pt`mânale. Dup`
ce m` duc la spital, m` întâlnesc cu ea [i-i spun tot ce face [i ce
spune fratele ei, precum [i raportul medicilor. Aceasta este
povestea misterioaselor zile de miercuri.
Wendy puse tava pe m`su]a de lâng` pat [i se apropie de
so]ul ei.
– Îmi pare r`u, draga mea, spuse acesta. Nu [tiu dac` m` po]i
ierta vreodat`.
Ea îl s`rut` cu pasiune.
MIREASA LUI DARNLEY 159

– S` te iert? Mi-ai salvat via]a!


– {i tu mie, a[a c` suntem egali. Vreau s` plec`m de aici cât mai
repede [i s` nu ne întoarcem niciodat`. M`tu[a Lida e mul]umit` [i
abia a[teapt` s` se mute la Aviemore. Am invitat-o s` stea cu noi la
Falkland, dar mi-a spus c` tinerele mirese [i fetele b`trâne nu se
în]eleg bine.
Wendy începu s` râd`.
– Trebuie s` mergem la un doctor, suger` Darnley, preocupat. {i...
Îi ridic` u[or b`rbia [i o privi în ochi, cu intensitate.
– N-o s` mai pleci, nu-i a[a? N-o s` m` mai p`r`se[ti?
– Prostu]ule!
Îl s`rut` cu putere [i se abandon` în îmbr`]i[area lui.
– Nu, nu mai plec. Dar s` nu-mi mai ascunzi nimic, niciodat`!
– Am în]eles, s` tr`i]i!
– Vorbesc serios.
– Da, s` tr`i]i!
– Abia a[tept s` ne mut`m în vila aceea modern`, cu [ase
dormitoare.
– Ce-ai spune de dou` s`pt`mâni de miere, înainte s` ne
ocup`m de mutare?
– Sun` interesant, se r`sf`]` ea, cuib`rindu-se la pieptul lui.
Unde propui s` mergem?
– Am auzit de un loc numit Leaderfoot, care...
S`rut`rile ei îl împiedicar` s` spun` mai multe.

Sfâr[it

S-ar putea să vă placă și