„CONSIMȚĂMÂNTUL CA CONDIȚIE INDISPENSABILĂ LA

ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI”
 CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................3

1. Consimţământul la căsătorie....................................................................................................4

2. Condițiile consimțământului....................................................................................................5

3. Consimțământul la încheierea căsătoriei în legislațiile europene............................................7

CONCLUZII..................................................................................................................................8

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................9
 INTRODUCERE

Căsătoria reprezintă un eveniment important din viața fiecărei persoane, deoarece mai
devreme sau mai târziu, majoritatea dintre noi vom fi puși în situația de a spune un DA hotărât
(și consimțit) în fața persoanei iubite. Așadar, deducem că căsătoria este acea uniune liber
consimțită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condițiile legii.
Încheierea unei căsătorii valabile presupune îndeplinirea unor condiții de fond și de
formă, precum și lipsa impedimentelor pentru încheierea acesteia. Toate formalităţile pe care
legea le impune pentru a se putea încheia căsătoria, precum şi opoziţiile la căsătorie, sunt
prevăzute în scopul de a preîntâmpina încheierea unei căsătorii nevalabile sau nesănătoase.
Astfel, prin condiţii de formă înțelegem acele condiţii a căror nerespectare nu duce la
imposibilitatea încheierii căsătoriei, însă necorectitudinea respectării lor duce la amânarea
momentului de încheiere a căsătoriei. 1 Iar prin condiții de fond înțelegem acele circumstanțe care
trebuie să existe în momentul încheierii căsătoriei la organele de înregistrare a actelor de stare
civilă pentru ca căsătoria să fie valabilă, adică să producă efecte juridice. 2 Această definiție
caracterizează condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei în sens restrâns sau condiții
pozitive. În sens larg, condițiile de fond cuprind condițiile pozitive și condițiile negative, adică
impedimentele la încheierea căsătoriei. Lipsa condițiilor pozitive și prezența impedimentelor
determină imposibilitatea încheierii căsătoriei.
Condițiile de fond, astfel cum sunt reglementate de legiuitor, sunt menite să asigure că
încheierea căsătoriei se face în scopul întemeierii unei familii trainice şi sănătoase, de către
persoanele care au aptitudinea fizică şi morală de a întemeia o familie. Aceste condiţii au, de
asemenea, menirea de a asigura exprimarea unui consimţământ liber şi conştient al viitorilor soţi.
Condițiile de fond se clasifică în: condiţii de fond pozitive şi condiţii de fond negative
sau impedimente la căsătorie. Condiţiile de fond pozitive trebuie să existe pentru a se încheia
căsătoria. Condiţiile de fond negative (impedimentele la căsătorie) sunt împrejurari de fapt sau
de drept care împiedică încheierea căsătoriei. Ele se invocă de terţe persoane împotriva celor care
doresc să se căsătorească, pe calea opoziţiei la căsătorie, sau de către ofiţerul de stare civilă, prin
întocmirea unui proces-verbal care constată existenţa impedimentului.
Așadar, condițiile de fond la căsătorie sunt:

1) diferența de sex;
2) vârsta matrimonială;
3) consimțământul la căsătorie;

1
PÂNZARI, V. Dreptul familiei (Note de curs), Bălți, Presa universitară bălțeană, 2000, p.78.
2
Valentina Cebotari. Dreptul familiei, USM, Chișinău, 2004, p.77.
 4) comunicarea reciprocă a stării sănătății a viitorilor soți.

Codul familiei3 a RM, în Titlul 2, Capitolul al III-lea, prevede modul și condițiile de

încheiere a actului juridic în cauză, însă în studiul dat ne vom referi mai mult la una din
condițiile de fond, și anume necesitatea consimțământului la încheierea căsătoriei.

1. Consimţământul la căsătorie

În general, consimţământul la căsătorie reprezintă manifestarea de voinţă a viitorilor soţi,

prin care îşi exprimă decizia de a se căsători unul cu celălalt şi de a întemeia, astfel, o familie4.
În decursul timpului, reglementarea consimțământului a evoluat de la situația în care era
exprimat de către părinții viitorilor soți, până la exprimarea lui de către viitorii soți, fără nici un
alt acord al părinților.5 Astfel, în epoca romană veche încheierea căsătoriei era considerată o
problemă familială, pe care o rezolvau părinții viitorilor soți. Dreptul roman clasic a făcut o
distincție între persoanele sui iuris, la a căror căsătorie era suficient consimțământul viitorilor
soți și persoanele alieni iuris, care, pentru a se căsători, aveau nevoie și de consimțământul
părinților lor. În timpul imperiului apoi, consimțământul părinților s-a transformat doar într-o
autorizare a căsătoriei.
În societățile feudale europene de după destrămarea Imperiului roman dependențele
personale și economice au făcut ca încheierea căsătoriei să nu fie hotărâtă de către viitorii soți.
Dreptul burghez, deși a legitimat libertatea consimțământului la căsătorie, l-a îngrădit și
condiționat de alte consimțăminte sau alte autorizări prealabile. Spre exemplu, Codul civil român
din 18646 impunea condiția consimțământului părinților, a bunicilor sau a tutorelui, condiția
autorizării căsătoriei ofițerilor și a altor categorii de funcționari publici, impedimentul rezultând
din afinitate, impedimentul rezultând din botez, interzicerea recăsătoririi foștilor soți etc.
Și în prezent există legislații în care căsătoria se încheie de către părinții viitorilor soți.
Așadar, consimțământul la căsătorie trebuie să fie exprimat de către viitorii soți și trebuie să fie
neviciat, actual, dat personal și simultan și constatat direct de către ofițerul de stare civilă
competent să oficieze căsătoria.

3
Codul Familiei, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova, publicat la 26-04-2001 în Monitorul Oficial Nr. 47-48
art. 210.
4
T. Bodoaşcă, A. Drăghici, I. Puie, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 55.
5
I.C.Cătuneanu. Curs elementar de drept roman, Ed. Cartea Românească, 1921, p.142-143.
6
Codul civil român, decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 şi pus în aplicare la 1 decembrie
1865.
 2. Condițiile consimțământului

Codul Familiei prevede expres în art.11 alin.(1) că pentru încheierea căsătoriei este
necesar consimțământul:

 reciproc;
 neviciat;
 exprimat personal și necondiționat al bărbatului și al femeii care se căsătoresc.

Consimțământul la căsătorie trebuie să fie reciproc, ceea ce presupune răspunsul

afirmativ al femeii și al bărbatului la întrebările funcționarului de stare civilă adresate fiecăruia
dintre ei în vederea acordului de a se căsători unul cu altul.
Consimțământul liber la căsătorie este o condiție esențială pentru încheierea căsătoriei.
Această condiție este menționată expres în art.48 alin.(2) din Constituție 7: „Familia se
întemeiază pe căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie...”, la fel și în art.11 alin.(1)
Codul Familiei. Acesta este liber în sensul că au fost înlăturate limitările de categorie socială,
rasiale, religioase și juridice în ceea ce privește libera alegere între viitorii soți. El se manifestă,
de obicei, prin răspunsul afirmativ la întrebările reprezentantului organului de stare civilă
adresate fiecăruia dintre viitorii soți, în sensul dacă vor să se căsătorească unul cu altul.
Când unul dintre soți este în imposibilitatea de a vorbi (de exemplu, este surdomut),
consimțământul se poate da prin orice mod, însă el trebuie să fie neîndoielnic. Deosebim mai
multe cazuri speciale când trebuie luat consimțământul unui vârstnic, unui surd, mut, nevăzător
sau a unei persoane private de libertate. Astfel, în aceste situații, este necesar ca o persoană să
fie asistată de către martori, sau de interpret și traducător, sau de personal specializat din cadrul
autorității tutelare. De exemplu, pentru a lua consimţământul unui nevăzător, notarul public va
întreba dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul şi dacă cele auzite reprezintă voinţa sa,
consemnând acestea în încheierea de autentificare. Daca nevazatorul poate sa scrie, nu este
nevoie de martori, dar daca nu stie sau nu poate sa scrie, va trebui asistat de 2 martori in aceleasi
conditii ca si nestiutorul de carte.8
În sens juridic, consimțământul liber la căsătorie înseamnă lipsa viciilor de
consimțământ, și anume a erorii, dolului și violenței9.

7
Constituția Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 29 iulie 1994, publicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12 august 1994, intrat în vigoare la 27 august 1994.
8
Cazuri speciale: varstnic, strain, surd, mut, nevazator, privat de libertate
<http://notariatirimia.ro/component/k2/cazuri-speciale-de-luare-a-consimtamantului-strain-surd-mut-nevazator-
privat-de-libertate> [27 noiembrie 2020].
9
A.Pricopi. Căsătoria în dreptul român, Editura Lumina Lex, 1998, p.45.
 Eroarea constă într-o reprezentare falsă a realității la încheierea unei căsătorii. Ea
constituie viciu de consimțământ la încheierea căsătoriei numai dacă se referă la identitatea fizică
a celuilalt soț. Deci, eroarea trebuie să reprezinte împrejurarea în care cel care o invocă s-a
căsătorit cu altă persoană, și nu cu cea cu care intenționa să se căsătorească. Datorită condițiilor
în care se încheie căsătoria – prezența personală a ambilor soți, identificarea lor de către persoana
care oficiază căsătoria, cunoașterea prealabilă a viitorilor soți, în mod obișnuit, timp de cel puțin
o lună - anularea căsătoriei pentru acest viciu de consimțământ este aproape imposibilă.
Eroarea asupra identității civile, adică asupra stării civile a celuilalt soț (de exemplu,
acesta era divorțat, deși celălalt a crezut că este celibatar, sau este copil din afara căsătoriei, deși
celălalt viitor soț a crezut că este din căsătorie, ori s-a crezut că aparține unei anumite familii, iar
el aparține alteia) nu constituie viciu de consimțământ la căsătorie. 10 De asemenea, nu este viciu
de consimțământ eroarea asupra calității ori însușirilor celuilalt soț, chiar dacă a fost determinată
la încheierea căsătoriei.
Dolul (viclenia) constă în inducerea în eroare a viitorului soț prin mijloace viclene, în
scopul de a-l determina să încheie actul de căsătorie. Fiind o eroare provocată dolul, cuprinde
următoarele elemente:

a) un element subiectiv – eroarea și

b) un element obiectiv – mijloacele viclene folosite pentru a provoca eroarea.

Domeniul de aplicare a dolului este mai întins decât al erorii, putând purta și asupra altor
elemente decât identitatea fizică a celuilalt soț, și anume asupra unor calități ale viitorului soț, pe
care, dacă le-ar fi cunoscut, nu ar fi încheiat căsătoria, însă aceste calități trebuie să fie necesare
pentru încheierea unei căsătorii. De exemplu, dacă un viitor soț a fost indus în eroare prin
mijloace viclene de către celălalt cu privire la starea sa materială, acesta nu este un viciu de
consimțământ prin dol la încheierea căsătoriei. Dimpotrivă, eroarea provocată prin mijloace
viclene asupra stării sănătății unuia dintre viitorii soți constituie viciu de consimțământ la
căsătorie, deoarece acest element este corespunzător concepției dreptului nostru privind
căsătoria, viitorii soți fiind chiar obligați să-și comunice reciproc starea sănătății.
Violența constă în constrângerea fizică sau morală a viitorului soț în scopul de a-i
provoca teamă și de a-l determina să încheie actul de căsătorie. Violența cuprinde:

a) un element obiectiv – constrângerea și

b) un element subiectiv - teama insuflată, ce determină lipsa de libertate a
consimțământului viitorului soț.

10
Lilia Mărgineanu, Gabriel Mărgineanu. Dreptul familiei, vol.I, Elena, Chișinău, 2002, p.154.
 Datorită condițiilor în care se încheie căsătoria, este aproape imposibil să se întâlnească
violența prin constrângere fizică. Această violență, însă, nu se confundă cu răpirea. Așa cum
violența poate fi provocată și prin constrângere morală, s-a hotărât că, în cazul în care la
încheierea căsătoriei consimțământul unuia dintre viitorii soți a fost viciat prin violență exercitată
de către tatăl acestuia, căsătoria va fi declarată nulă dacă acțiunea a fost introdusă în termenul
legal. Trebuie de subliniat că temerea reverențioasă, adică respectul datorat părinților ori altor
ascendenți, nu este viciu de consimțământ.
Deoarece Codul familiei al RM nu face nici o derogare de la dispozițiile dreptului comun,
atât eroarea cât și dolul și violența se determină după regulile acestuia, ținându-se seama de
caracterul specific al căsătoriei.

3. Consimțământul la încheierea căsătoriei în legislațiile europene

Pentru a înțelege mai bine ce presupune consimțământul la încheierea căsătoriei, putem

face comparație și cu legislația străină. Prin urmare, în România, consimțământul are condiții de
validitate specifice, cum sunt: să existe, să emane de la o persoană cu discernământ, să fie liber și
deplin exprimat, să fie exprimat personal de către viitorii soți în aceeași împrejurare, în mod
public, în fața ofițerului de stare civilă și a doi martori și să fie actual. 11 Observăm că unele
condiții se identifică și în Codul Familiei al RM.
O situație particulară, nemaiîntâlnită în legislațiile europene și nu numai, o prezintă
legislația franceză ce a prevăzut „căsătoria postumă”, ce se încheia în anumite condiții, situație
creată între cele două războaie mondiale, rațiunea fiind legitimarea copiilor născuți după decesul
tatălui lor în război. O asemenea situație unică în rândul legislațiilor de dreptul familiei este
criticată chiar de către doctrinarii francezi: „ce semnificație matrimonială are căsătoria cu un
mort, care încetează în momentul în care se încheie”. În privința viciilor de consimțământ, în
legislația franceză, spre deosebire de cea română (unde eroarea este viciu de consimțământ
numai când privește identitatea fizică a celuilalt soț) eroarea este o cauză de nulitate relativă a
căsătoriei și atunci când poartă asupra calităților esențiale ale persoanei ce urmează a se căsători.
O altă particularitate pe care o prezintă legislația franceză este faptul că dolul nu apare ca
viciu de consimțământ, acest lucru avându-și originea într-o tradiție veche ce a consacrat adagiul
că „dans le mariage il trompe qui peut” („în căsătorie înșală cine poate”). În schimb, în legislația

11
Teodor Bodoaşcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie. Dreptul familiei, Universul Juridic Publishing House, Bucharest,
2012, p. 55-56.
română, dolul este viciu de consimțământ ce constă într-o eroare provocată cu rea credință pentru
a determina o persoană să încheie un act juridic civil, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.12
Astfel, într-o speță, din probele administrate rezultă că, anterior încheierii căsătoriei,
părțile au trăit într-un concubinaj notoriu timp de trei ani și că de o perioadă de doi ani recurentul
o prezenta pe intimată rudelor și cunoștințelor ca viitoare soție. Însăși sora recurentului – audiată
ca martor - a declarat instanței de fond că reclamantul i-a spus că se va căsători cu pârâta și că
este de acord să aibă un copil cu aceasta. Față de aceste împrejurări de fapt, ținând seama de
experiența de viață a reclamantului, care este mai în vârstă cu 13 ani decât pârâta, a mai fost
căsătorit și are doi copii, se poate conchide că pretins ele afirmații ale pârâtei în sensul că este
însărcinată și dacă nu acceptă căsătoria o va avea pe conștiință atât pe ea, cât și pe copilul
conceput nu por fi apreciate ca mijloace viclene de natura și gravitatea celor care să-l fi
determinat pe reclamant să consimtă la încheierea căsătoriei.
În ceea ce privește violența, ca viciu de consimțământ, de remarcat este că față de
reglementarea juridică franceză, unde, din 2006, Codul civil francez prevede că temerea
reverențioasă față de un ascendent constituie un caz de nulitate a căsătoriei [art. 180 alin. (1)], în
legislația română, temerea reverențioasă – izvorâtă din respectul datorat părinților – nu constituie
cauză de anulare a căsătoriei pe motiv de viciere a consimțământului prin violență.

CONCLUZII

În concluzie, putem afirma cu certitudine că consimțământul este într-adevăr acel pilon

indispensabil la încheierea căsătoriei. Este foarte important ca acesta să fie reciproc, ceea ce
presupune răspunsul afirmativ al femeii și al bărbatului la întrebările funcționarului de stare
civilă, să fie neviciat și personal, doar în așa fel vor fi puse bazele unei familii fericite, pline de
dragoste și prosperitate. Analiza detaliată a acestui concept, despre care am menționat supra,
demonstrează cu brio necesitatea consimțământului la încheirea căsătoriei.

12
Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia Dumitrache, Cristina Codruţa Hageanu. Dreptul familiei, Ediţia a 7-a, Editura
C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 23.
 BIBLIOGRAFIE

A. Acte normative interne

1. Constituția Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 29 iulie

1994, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12 august 1994,
intrat în vigoare la 27 august 1994.
2. Codul Familiei, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova, publicat la 26-04-2001 în
Monitorul Oficial Nr. 47-48 art. 210.

B. Acte normative străine

3. Codul civil român, decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 şi pus
în aplicare la 1 decembrie 1865.

C. Monografii

4. PÂNZARI, V. Dreptul familiei (Note de curs), Bălți, Presa universitară bălțeană, 2000.
5. Valentina Cebotari. Dreptul familiei, USM, Chișinău, 2004.
6. Lilia Mărgineanu, Gabriel Mărgineanu. Dreptul familiei, vol.I, Elena, Chișinău, 2002.
7. Teodor Bodoaşcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie. Dreptul familiei, Universul Juridic
Publishing House, Bucharest, 2012.
8. Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia Dumitrache, Cristina Codruţa Hageanu. Dreptul
familiei, Ediţia a 7-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012.
9. A.Pricopi. Căsătoria în dreptul român, Editura Lumina Lex, 1998.
10. T. Bodoaşcă, A. Drăghici, I. Puie, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, București,
2012.
11. I.C.Cătuneanu. Curs elementar de drept roman, Ed. Cartea Românească, 1921.

D. Surse electronice

12. Cazuri speciale: varstnic, strain, surd, mut, nevazator, privat de libertate
<http://notariatirimia.ro/component/k2/cazuri-speciale-de-luare-a-consimtamantului-
strain-surd-mut-nevazator-privat-de-libertate> [27 noiembrie 2020].