Integrala Lebesgue

1. Studiaţi integrabilitatea Lebesgue a funcţiilor următoare (şi calculaţi

valoarea integralei ı̂n caz afirmativ):
 2
x , x ∈ Q ∩ [0, 2]
(i) f : [0, 2] → R, f (x) = ;
x, (R\Q) ∩ [0, 2]
x, x ∈ Q ∩ [−1, 1]
(ii) f : [−1, 1] → R, f (x) = .
x3 , (R\Q) ∩ [−1, 1]

Rezolvare. (i) Fie g : [0, 2] → R, g(x) = x, ∀x ∈ [0, 2]. Evident, g este

continuă pe [0, 2], deci g ∈ R([0, 2]) (g este integrabilă Riemann pe [0, 2]). Prin
urmare, g ∈ L([0, 2]) (g este integrabilă Lebesgue pe [0, 2]) şi
Z 2 Z
(R) g(x)dx = (L) gdµ. (1)
0 [0,2]

Să observăm că f = g µ-a.p.t. pe [0, 2] (µ este măsura Lebesgue) (mulţimea

Q ∩ [0, 2] este numărabilă, deci Lebesgue măsurabilă şi µ(Q ∩ [0, 2]) = 0 iar
f (x) = g(x), ∀x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2]).
Întrucât g ∈ L([0, 2]), rezultă că f ∈ L([0, 2]) şi
Z Z
(L) f dµ = (L) gdµ (2)
[0,2] [0,2]

R R2 R2
Din (1) şi (2) rezultă că (L) [0,2]
f dµ = (R) 0
g(x)dx = (R) 0
xdx =
x2 2
2 /0 = 2.
(ii) Fie g : [−1, 1] → R, g(x) = x3 , ∀x ∈ [−1, 1]. Evident, g este continuă pe
[−1, 1], deci g ∈ R([−1, 1]). Prin urmare, g ∈ L([−1, 1]) şi
Z 1 Z
(R) g(x)dx = (L) gdµ. (3)
−1 [−1,1]

Să observăm că f = g µ-a.p.t. pe [−1, 1] (µ este măsura Lebesgue) (mulţimea

Q ∩ [−1, 1] este numărabilă, deci Lebesgue măsurabilă şi µ(Q ∩ [−1, 1]) = 0 iar
f (x) = g(x), ∀x ∈ (R\Q) ∩ [−1, 1]).
Întrucât g ∈ L([−1, 1]), rezultă că f ∈ L([−1, 1]) şi
Z Z
(L) f dµ = (L) gdµ (4)
[−1,1] [−1,1]

R1 R1
x3 dx =
R
Din (1) şi (2) rezultă că (L) [0,2]
f dµ = (R) −1
g(x)dx = (R) −1
x4 1
4 /−1 = 0.

2. Cercetaţi dacă funcţia ℵQ∩[0,∞) este integrabilă Lebesgue pe [0, ∞).

1
 Rezolvare. Metoda I. Evident, funcţia ℵQ∩[0,∞) are forma ℵQ∩[0,∞) (x) =
1, x ∈ Q ∩ [0, ∞)
, ∀x ∈ [0, ∞). Observăm că este o funcţie M-etajată,
0, (R\Q) ∩ [0, ∞)R
nenegativă, deci ∃ [0,∞) f dµ = 1 · µ(Q ∩ [0, ∞)) + 0 · µ((R\Q) ∩ [0, ∞)) =
µ(Q ∩ [0, ∞)) = 0 < ∞, deci ℵQ∩[0,∞) ∈ L([0, ∞)).
Metoda II.R Fie g : [0, ∞) → R, g(x) = 0, ∀x ∈ [0, ∞). Evident, g ∈
L([0, ∞)) şi (L) [0,∞) gdµ = 0.
Să observăm că f = g µ-a.p.t. pe [0, ∞) (mulţimea Q∩[0, ∞) este numărabilă,
deci Lebesgue măsurabilă şi µ(Q ∩ [0, ∞)) = 0 iar f (x) = g(x), ∀x ∈ (R\Q) ∩
[0, ∞)). R R
Întrucât g ∈ L([0, ∞)), rezultă că f ∈ L([0, ∞)) şi (L) [0,∞) f dµ = (L) [0,∞) gdµ =
0 < ∞, deci ℵQ∩[0,∞) ∈ L([0, ∞)).

3. Cercetaţi integrabilitatea Lebesgue pe [0, ∞) a funcţiei f : [0, ∞) →

R, f = ℵ ∞
∪ [n,n+ 1 ]
.
n=1 n3

 ∞
1
 1, x ∈ ∪ [n, n + n3 ]
n=1
Rezolvare. Evident, f (x) = ∞ , ∀x ∈ [0, ∞).
 0, x ∈ [0, ∞)\ ∪ [n, n + 1
n=1 n3 ]
Observăm că ℵ ∞
∪ [n,n+ n13 ]
este o funcţie M-etajată, nenegativă, deci
n=1

Z
∞ 1 ∞ 1 ∞ 1
∃ f dµ = 1 · µ( ∪ [n, n + ]) + 0 · µ([0, ∞)\ ∪ [n, n + 3 ]) = µ( ∪ [n, n + 3 ]) ≤
[0,∞) n=1 n3 n=1 n n=1 n
∞ ∞
X 1 X 1
≤ µ([n, n + ]) = <∞
n=1
n3 n=1
n 3

(am folosit faptul că măsura Lebesgue µ este numărabil subaditivă, deoarece nu
toate intervalele [n, n + n13 ], n ≥ 1, sunt disjuncte două câte două: de exemplu,
[1, 1 + 113 ] şi [2, 2 + 213 ] au punctul 2 comun).
În concluzie, ℵ ∞ ∪ [n,n+ 1 ]
este integrabilă Lebesgue pe [0, ∞).
n=1 n3

4. Arătaţi că pentru şirul de funcţii (fn )n , fn (x) = n · ℵ(0, n1 ] (x), ∀n ∈

N∗ , ∀x ∈ (0, 1], inegalitatea din lema lui Fatou este strictă.

n, x ∈ (0, n1 ]

Rezolvare. Evident, ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ (0, 1], fn (x) = . Ob-
0, n1 < x ≤ 1 R
servăm că ∀n ∈ N∗ , fn este o funcţie M-etajată, nenegativă, deci ∀n ∈ N∗ , ∃ (0,1] fn dµ =
n · µ((0, n1 ]) + 0 · µ(( n1 , 1]) = n · n1 = 1, deci lim inf (0,1] fn dµ = 1.
R
n
Pe de altă parte, remarcăm că lim inf fn (x) = 0, ∀x ∈ (0, 1], de unde
n
Z Z
lim inf fn dµ = 0 < 1 = lim inf fn dµ.
(0,1] n n (0,1]

2
 
0, x ∈ Q ∩ [0, 1)
5. Fie funcţia f : (0, 1] → R, f (x) = . Calculaţi
R [ x1 ], x ∈ (R\Q) ∩ [0, 1)
(L) (0,1] f dµ.

1
Rezolvare.  Fie g : (0, 1] → R, g(x) = [ x ], ∀x ∈ (0, 1]. Atunci, ∀x ∈
 ...
1
(0, 1], g(x) = n, x ∈ ( n+1 , n1 ] . Evident, g este continuă pe (0, 1]\{ n1 }n∈N∗
...

şi cum mulţimea { n1 }n∈N∗ este numărabilă, rezultă că g este continuă µ-a.p.t.,
deci Lebesgue măsurabilă pe (0, 1].
Pe de altă parte f = g µ-a.p.t. pe (0, R1], deci f este Lebesgue
R măsurabilă pe
(0, 1]. Deoarece f este nenegativă, ∃ (L) (0,1] f dµ = (L) (0,1] gdµ.
∞
1
Deoarece (0, 1] = ∪ ( n+1 , n1 ], rezultă că
n=1
Z Z ∞ Z ∞
X X 1 1
(L) f dµ = gdµ = ndµ = µ(( , ]) · n =
(0,1]
∞
∪ ( 1 ,1] n=1
1
( n+1 1
,n ] n=1
n+1 n
n=1 n+1 n
∞ ∞
X 1 1 1 X
= ( − )·n= =∞
n=1
n n+1 n=1
n+1

(am folosit faptul că integrala nedefinită este o măsură, deci este σ-aditivă).
∞
2n · ℵ[n,n+ 31n ] converge punctual pe
P
6. (i) Arătaţi că seria de funcţii
n=1
[0, ∞); R
(ii) Folosind acest rezultat, calculaţi (L) [0,∞) f dµ, unde f este suma seriei
ı̂n sens punctual.

Rezolvare. (i) ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ [0, ∞), fie fn (x) = 2n · ℵ[n,n+ 31n ] (x) =

2n , x ∈ [n, n + 31n ]

.
0, x ∈ [0, n) ∪ (n + 31n , ∞)
Folosind Caracterizarea lui Cauchy a convergenţei punctuale a seriilor de
funcţii, vom arăta, echivalent, că are loc proprietatea:
∀x ∈ [0, ∞), ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N∗ , astfel ı̂ncât, ∀n ≥ n0 , ∀p ∈ N∗ , |fn+1 (x)+
.. + fn+p (x)| < ε.
Într-adevăr, ∀x ∈ [0, ∞), ∀ε > 0, fie n0 (ε, x) = [x] + 1(∈ N∗ ) şi fie ∀n ≥ n0 .
Atunci, n > x, deci, cu atât mai mult, n + 1 > x, ..., n + p > x, ∀p ∈ N∗ . Prin
urmare, din definiţia lui fn , fn+1 (x) = ... = fn+p (x) = 0, de unde |fn+1 (x) +
.. + fn+p (x)| = 0 < ε.
(ii) Observăm că ∀n ∈ N∗ , fn este M-etajată, nenegativă, deci este Lebesgue
măsurabilă şi atunci pentru ∀n ∈ N∗ ,
Z
1 1 1 2
∃(L) fn dµ = 2n ·µ([n, n+ n ])+0·µ([0, n)∪(n+ n , ∞)) = 2n · n = ( )n ,
[0,∞) 3 3 3 3

3
 ∞
2n · ℵ[n,n+ 31n ] converge punctual pe [0, ∞),
P
Deoarece seria de funcţii
n=1
rezultă că
Z ∞ Z ∞
X X 2 1
(L) f dµ = (L) fn dµ = ( )n = 2 − 1 = 2.
[0,∞) n=1 [0,∞) n=1
3 1 − 3

7. Studiaţi integrabilitateaRiemann şi Lebesgue a funcţiilor:

1
sin2 x−sin x−6
, x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2π]
(i) f : [0, 2π] → R, f (x) = cos x ;
sin x+2 , x ∈ Q ∩ [0, 2π]
 1
(ii) f : [0, 2π] → R, f (x) = 3+sin x , x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2π]
1
3−sin x , x ∈ Q ∩ [0, 2π]
şi, ı̂n caz afirmativ, calculaţi valoarea integralelor corespunzătoare.
Aceeaşi problemă pentru funcţiile:

2x, x ∈ (R\Q) ∩ [0, 1]
(iii) f : [0, 1] → R, f (x) = ;
1 − x, x ∈ Q ∩ [0, 1]
 2 2
(iv) f : [−1, 1] → R, f (x) = 5 − x , x ∈ (R\Q) ∩ [−1, 1] ;
x2 , x ∈ Q ∩ [−1, 1]
sin x, x ∈ (R\Q) ∩ [0, π2 ]

(v) f : [0, π2 ] → R, f (x) = .
sin3 x, x ∈ Q ∩ [0, π2 ]

Rezolvare. (i) Integrabilitatea Riemann.

Constatăm că funcţia f este mărginită pe [0, 2π] (1):
1 1
· ∀x ∈ (R\Q)∩[0, 2π], f (x) = sin2 x−sin x−6
= (sin x−3)(sin x+2) . Întrucât −1 ≤
1 1
sin x ≤ 1, ∀x ∈ R, rezultă că |f (x| = | (sin x−3)(sin x+2) | = (3−sin x)(sin x+2) ≤
1 1
3−sin x ≤ 2 ;
cos x cos x | cos x|
· ∀x ∈ Q ∩ [0, 2π], f (x) = sin x+2 . Atunci |f (x| = | sin x+2 | = sin x+2 ≤
1
sin x+2 ≤ 1.
Apoi, f fiind o funcţie de tip Dirichlet, este continuă ı̂n x0 ∈ [0, 2π] dacă şi
1 cos x0
numai dacă sin2 x0 −sin x0 −6
= sin x0 +2 , adică, echivalent, cos x0 (sin x0 − 3) = 1.
2
Aceasta implică (1−sin x0 )(sin x0 −3) = 1, deci, privită ca o ecuaţie de gradul 3
ı̂n sin x0 , rezultă că sin x0 poate avea cel mult 3 valori reale. Întrucât, ı̂n general,
ecuaţia sin x = a are soluţiile de forma xk = (−1)k arcsin a ± kπ, k ∈ Z,, rezultă
că ecuaţia cos x0 (sin x0 − 3) = 1 poate avea cel mult o infinitate numărabilă de
soluţii, adică puncte de continuitate ale lui f , ı̂n rest funcţia fiind discontinuă.
Prin urmare, f nu este continuă µ-a.p.t. pe [0, 2π] (2).
Din (1) şi (2) rezultă (conform Teoremei lui Lebesgue) că f ∈ / R([0, 2π]).
Integrabilitatea Lebesgue.
1
Fie g : [0, 2π] → R, g(x) = sin2 x−sin x−6
, ∀x ∈ [0, 2π]. Observăm că funcţia g
2
este bine definită deoarece sin x − sin x − 6 = (sin x − 3)(sin x + 2) 6= 0.
În plus, g este continuă pe [0, 2π], deci g ∈ R([0, 2π]). În consecinţă, g ∈
L([0, 2π]) şi
Z 2π Z
(R) g(x)dx = (L) gdµ. (5)
0 [0,2π]

4
 Evident, f = g µ-a.p.t. Deoarece g ∈ L([0, 2π]), rezultă că f ∈ L([0, 2π]) şi
Z Z
(L) f dµ = (L) gdµ. (6)
[0,2π] [0,2π]

Din (5) şi (6) obţinem că

Z Z 2π Z 2π Z 2π
1 1 1
(L) f dµ = (R) g(x)dx = dx = ( − )dx =
[0,2π] 0 0 sin2 x − sin x − 6 0 sin x − 3 sin x + 2
Z 2π Z 2π
1 1
= dx − dx =
0 sin x − 3 0 sin x + 2
Z π Z 2π Z π Z 2π
1 1 1 1
= ( dx + dx) − ( dx + dx).
0 sin x − 3 π sin x − 3 0 sin x + 2 π sin x + 2

Vom calcula pe rând cele patru integrale. Pentru aceasta, vom face schim-
barea de variabilă tg x2 = t, de unde

2 2t 1 − t2
x = 2arctgt, dx = 2
dt, sin x = 2
, cos x =
1+t 1+t 1 + t2
Prin urmare,
Z π Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 2 2 dt 2 dt
dx = 2t · dt = − =− √ =
sin x − 3 − 3 1 + t2 3 t2 − 32 t + 1 3 (t − 1 2
+ ( 2 3 2 )2
3)
0 0 1+t2 0 0

2 3 t− 1 1 1 1 π 1
= − · √ arctg √ 3 /∞ = − √ (arctg∞ − arctg(− √ )) = − √ ( + arctg √ ).
3 2 2 2 2 0 2 2 2 2 2 2 2
3
R 2π 1
Rπ 1
Apoi, cu schimbarea de variabilă x = π +y, π sin x−3 dx =− 0 sin y+3
dy =
Rπ 1
− 0 sin x+3 dx.

Z π Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 2 2 dt 2 dt
dx = 2t · 2
dt = 2 2 = √ =
sin x + 3 +3 1+t 3 t + 3t + 1 3 (t + 1 2
+ ( 2 3 2 )2
3)
0 0 1+t2 0 0

2 3 t+ 1 1 1 1 π 1
= · √ arctg √ 3 /∞0 = √ (arctg∞ − arctg( √ )) = √ ( − arctg √ ).
3 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
3

Z π Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 2 dt dt
dx = 2t · dt = = √ =
sin x + 2 + 2 1 + t2 (t +
2
t +t+1
+ ( 22 )2 1 2
2)
0 0 1+t2 0 0

√ t+ 1 √ 1 √ π 1
= 2arctg √ 2 /∞
0 = 2(arctg∞ − arctg √ ) = 2( − arctg √ ).
2 2 2 2
2

5
 R 2π 1
Rπ 1
Apoi, cu schimbarea de variabilă x = π +y, π sin x+2 dx =− 0 2−sin y
dy =
Rπ 1
− 0 2−sin x dx.
Z π Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 2 dt dt
dx = 2t · dt = = √ =
2 − sin x − 1+t + 2 1 + t2 2
t −t+1 (t − 1 2 2 2
2) +( 2 )
0 0 2 0 0

√ t− 1 √ −1 √ π 1
= 2arctg √ 2 /∞
0 = 2(arctg∞ − arctg √ ) = 2( + arctg √ ).
2 2 2 2
2

Prin urmare,
Z Z π Z 2π Z π Z 2π
1 1 1 1
(L) f dµ = dx + dx − dx − dx =
[0,2π] 0 sin x − 3 π sin x − 3 0 sin x + 2 π sin x + 2
1 π 1 1 π 1 √ π 1 √ π 1
= − √ ( + arctg √ ) − √ ( − arctg √ ) − 2( − arctg √ ) + 2( + arctg √ ) =
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
π √ 1
= − √ + 2 2arctg √ .
2 2

/ R([0, 2π]), dar f ∈ L([0, 2π]) şi (L) [0,2π] f dµ = − √π2 +

R
În consecinţă, f ∈
√
2 2arctg √12 .
(ii) Integrabilitatea Riemann.
Constatăm că funcţia f este mărginită pe [0, 2π] (1):
1
· ∀x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2π], f (x) = 3+sin x . Întrucât −1 ≤ sin x ≤ 1, ∀x ∈ R,
1 1 1
rezultă că 4 ≤ f (x) = 3+sin x ≤ 2 ;
1
· ∀x ∈ Q ∩ [0, 2π], f (x) = 3−sin x . Întrucât −1 ≤ sin x ≤ 1, ∀x ∈ R, rezultă
1 1 1
că 4 ≤ f (x) = 3−sin x ≤ 2
Apoi, f fiind o funcţie de tip Dirichlet, este continuă ı̂n x0 ∈ [0, 2π] dacă
1 1
şi numai dacă 3+sin x0 = 3−sin x0 , adică, echivalent, sin x0 = 0. Întrucât x0 ∈
[0, 2π], aceasta implică x0 ∈ {0, π, 2π}, prin urmare f este continuă doar ı̂n
aceste puncte, ı̂n rest fiind discontinuă. Prin urmare, f nu este continuă µ-
a.p.t. pe [0, 2π] (2).
Din (1) şi (2) rezultă (conform Teoremei lui Lebesgue) că f ∈ / R([0, 2π]).
Integrabilitatea Lebesgue.
1
Fie g : [0, 2π] → R, g(x) = 3+sin x , ∀x ∈ [0, 2π]. Observăm că funcţia g este
bine definită deoarece 3 + sin x 6= 0.
În plus, g este continuă pe [0, 2π], deci g ∈ R([0, 2π]). În consecinţă, g ∈
L([0, 2π]) şi
Z 2π Z
(R) g(x)dx = (L) gdµ. (7)
0 [0,2π]

Evident, f = g µ-a.p.t. Deoarece g ∈ L([0, 2π]), rezultă că f ∈ L([0, 2π]) şi
Z Z
(L) f dµ = (L) gdµ. (8)
[0,2π] [0,2π]

6
 Din (7) şi (8) şi ţinând cont de calculul de la punctul (i), obţinem că
Z Z 2π Z 2π Z π Z 2π
1 1 1 π
(L) f dµ = (R) g(x)dx = dx = dx+ dx = √ .
[0,2π] 0 0 3 + sin x 0 3 + sin x π 3 + sin x 2

8. Arătaţi că dacă (ı̂n cadru general (X, A, µ)) o funcţie f ∈ L(X), atunci
mulţimea A = {x; f (x) 6= 0} este de măsură σ-finită.
R
Rezolvare. f ∈ L(X) ⇔ |f | ∈ L(X) ⇔ (L) X
f dµ < ∞.
Observăm că
∞ 1
A = {x; f (x) 6= 0} = {x; |f (x)| > 0} = ∪ {x; |f (x)| ≥ }.
n=1 n
∞
1
Prin urmare, A = ∪ An , unde An = {x; |f (x)| ≥ n }, ∀n ≥ 1. Rămâne să
n=1
arătăm că µ(An ) < ∞, ∀n ≥ 1.
Presupunem, prin reducere la absurd, că ∃n0 ≥ 1 astfel ca µ(An0 ) = ∞.
Atunci Z Z
1
f dµ ≥ f dµ ≥ µ(An0 ) = ∞,
X An0 n 0
R
de unde X f dµ = ∞, ceea ce este fals.