Diagnoză asupra situației copiilor cu părinții, aflați la muncă în străinătate

1
 CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................4

CAPITOLUL I. SISTEMUL CONCEPTUAL AL LUCRĂRII....................................................6

1.1.Familia și impactul migrației asupra acesteia........................................................................6

1.1.1.Considerații generale cu privire la conceptul de familie.................................................6

1.1.2. Migraţia, ca factor destabilizator al familiei....................................................................10

1.1.3. Nevoile și atașamentul copilului......................................................................................13

1.2.Perspectiva psiho-socială asupra problematicii copiilor singuri acasă................................16

1.2.1. Sfera socială a copiilor după migrarea părinţilor.........................................................16

1.2.2. Impactul plecării părinţilor la muncă în străinătate asupra vieţii emoţionale a

copiilor....................................................................................................................................19

1.3. Asistența socială a copiilor în România..............................................................................22

1.3.1.Condiții pentru a beneficia de serviciile sociale............................................................22

1.3.2. Tipuri de instituții cu atribuții în protecția copiilor care au părinții plecați la muncă
în străinătate...........................................................................................................................23

1.3.3. Echipa de specialiști implicate în protecția copiilor care au părinții plecați la muncă
în străinătate...........................................................................................................................27

1.3.4. Tipuri de servicii disponibile pentru copii care au părinții plecați la muncă în
străinătate................................................................................................................................29

1.3.5. Prestatii/beneficii sociale disponibile copiilor lasați acasă de către părinții plecați la
muncă în străinătate................................................................................................................31

1.4.Educația și asistența religioasă a copiilor cu părinți plecați în străinătate...........................32

CAPITOLUL II. DESIGN-UL METODOLOGIC AL CERCETĂRII.........................................35

2.1.Obiectivul general al cercetării și ipotezele.........................................................................35

2
 2.2.Obiectivul operaţional al investigaţiei.................................................................................36

2.3.Operaţionalizarea sociologică a conceptelor.......................................................................36

2.4.Metode, tehnici, instrumente şi procedee de abordare empirică.........................................37

2.5.1.Prezentarea metodei de cercetare și a intrstrumentului de lucru...................................37

2.5.2. Lotul de subiecți...........................................................................................................38

2.5.3. Elaborarea și aplicarea chestionarului..........................................................................38

CAPITOLUL III. RAPORTUL DE CERCETARE......................................................................55

CONCLUZII..................................................................................................................................58

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................61

3
 INTRODUCERE

Migraţia reprezintă un fenomen care afectează populaţia şi economia la nivel

mondial. Astfel, integrarea în ascensiune a pieţei forţei de muncă şi liberalizarea acestei
mişcări generează mutaţii semnificative în structura populaţiei şi a forţei de muncă la nivel
european. Alături de necesitatea atragerii specialiştilor calificaţi, inclusiv din alte state, există
şi problema persoanelor care doresc să emigreze în căutarea de condiţii mai bune de viaţă şi
speranța unui viitor mai sigur pentru familiile lor, în special, în condiţiile unor evoluţii
defavorabile în cererea de forţă de muncă pentru diverse profesii ori specializări în spaţiul
autohton.
Cu privire la motivația alegerii temei, considerăm că tema propusă spre cercetare
devine treptat de un interes tot mai larg, generat, în primul rând, de actualitatea subiectului,
vizând diverse categorii de cetăţeni plecaţi la muncă în străinătate şi, în al doilea rând, de
efectele complexe şi diferite pe care acest fenomen social, moral, economic, le aduce cu sine
în viaţa societăţii.
Chiar dacă reprezintă un subiect amplu mediatizat, situaţia copiilor cu părinţi plecaţi
la muncă în străinătate nu este suficient studiată. Astfel, în momentul acesta nu se cunosc cu
precizie nici numărul acestora, nici efectele negative ori pozitive legate de plecarea părinţilor
în străinătate.
De asemenea, considerăm că acest fenomen prezintă o importanţă majoră şi prin
studiul realizat încercăm să contribuim la o înţelegere mai amplă a efectelor pe care migraţia
părinţilor le are la asupra copiilor rămași acasă.
Această lucrare este este structurată în două părţi, astfel, primul parte conține cadrul
teoretic cu privire la tema studiată, sistemul conceptual al lucrării, în care regăsim infomații
despre familie și impactul migrației asupra acesteia, migraţia, ca factor destabilizator al
familiei, nevoile și atașamentul copilului, perspectiva psiho-socială asupra problematicii
copiilor singuri acasă, sistența socială a copiilor în România și educația și asistența religioasă a
copiilor cu părinți plecați în străinătate.

4
 În cadrul părții a II-a am realizat o cercetare cantitativă, cu scopul de a observa
efectele pe care le are fenomenul migrației părinților la muncă în străinătate asupra copiilor
rămași acasă în grija altor persoane.
Așadar, impactul migrației asupra membrilor familiei lăsați acasă este unul dintre
aspectele importante care necesită mai multă atenție din partea cercetătorilor, deoarece
familiile sunt, până la urmă, furnizori nu numai de materiale, dar și de sprijin emoțional. În
continuare, vom discuta pe larg cu privire la aceste aspecte.

5
 CAPITOLUL I. SISTEMUL CONCEPTUAL AL LUCRĂRII

1.1.Familia și impactul migrației asupra acesteia

Familia este una dintre cele mai importante instituții sociale, astfel, cea mai mare
parte a populației lumii trăiește în cadrul unităților familiale. De asemenea, familia este
considerată prima societate a ființelor umane. În cadrul acestui subcapitol vom discuta cu
privire la noțiunea de familie și efectele migrației asupra acestora.

1.1.1.Considerații generale cu privire la conceptul de familie

În sens larg, familia se referă la grupul format din părinți și copii. Totodată, se poate
referi, în unele cazuri, la un grup de rude și dependenții acestora care formează o gospodărie,
iar, de obicei, aceștia împărtășesc reședința comună, cel puțin pentru o parte din viața lor.
Membrii familiei au drepturi și îndatoriri reciproce unul față de celălalt. Mai mult, familia este
și un agent de socializare. Toate aceste aspecte fac ca această instituție să fie diferită de toate
celelalte unități de structură socială1.
Derivând din latinescul “famulus” –“sclav domestic”, conceptul de familie s-a
modificat în decursul vremurilor, dobândind diferite conotaţii2. Astfel, în literatura română3
familia este definită ca fiind “un grup social realizat prin căsătorie, compus din persoane care
trăiesc împreună, au gospodărie casnică comună, sunt legate prin anumite raporturi
psihologice, natural-biologice, morale şi juridice şi care răspund una pentru alta în faţa
societăţii.”
În cadrul literaturii de specialitate se susține că „familia este un grup de persoane
unite prin legăturile căsătoriei, sângelui sau adopției; constând într-o singură gospodărie, unde

1
Popescu, Raluca, Situaţia familiei şi a copilului în societatea românească. Editura Expert, Bucureşti, 2012, p.
36.
2
Bonchiş Elena, Psihologia copilului şi parenting, Ed.Polirom, Iaşi , 2011, p.17
3
Vlăsceanu, L., Familia şi relaţiile de gen, în Sociologie şi modernitate. Tranziţii spre modernitatea reflexivă,
Bucureşti, Editura Polirom, 2007, p. 37.

6
membrii interacționează între ei în rolurile lor sociale de soț și soție, mamă și tată, fiu și fiică,
frate și soră, creând o cultură comună”4.
O altă definiţie susține că familia este un grup, ce are la bază căsătoria, alcătuit din
soţ, soţie şi copiii născuţi în acest cadru, pe care îi numesc drepturi şi obligaţii morale,
economice, juridice şi sociale. Astfel, familia reprezintă o unitate socială, un sistem deschis,
care este supusă unor modificări rapide, radicale, paralele cu viaţa socială. Se presupune că în
viitor, rolul familiei va suferi modificări, îşi va spori semnificaţia şi funcţiile, va trebui sa
dovedească mai multă adaptabilitate şi flexibilitate la cererile tot mai ample ale vieţii sociale5.
Din punct de vedere sociologic familia ne apare ca realitate socială diferită, ca grup
primar al societăţii în cadrul căreia se manifestă relaţii multiple (esențiale fiind cele de
căsătorie şi rudenie): ”familia reprezintă grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie ori
rudenie ce se particularizează prin comunitate de viaţă, de interese, sentimente, aspiraţii„6.
Familia este cel mai mic segment al societății, iar membrii familiei discută diverse
subiecte de interes împărtășind liber gândurile lor - fericire, frustrare, frică, durere și bucurie
etc. Acest lucru este posibil deoarece pilonul încrederii se dezvoltă chiar din copilărie,
moment în care, copilul interacționează cu tatăl, mama sau alți membri7.
Într-o altă opinie, familia este un grup de persoane legate fie de consanguinitate, fie
de afinitate. Scopul familiilor constă în menținerea bunăstării membrilor săi și a societății. În
mod ideal, familiile ar oferi predictibilitate, structură și siguranță pe măsură ce membrii se
maturizează și participă în cadrul comunității8.
În continuare, vom prezenta o serie de caracteristici semnificative ale familiei9.

- Familia este un grup universal, se găsește în diferite forme, în toate tipurile de

societăți, primitive sau moderne.

4
A. Ionașcu, M. Mureșan, M.N. Costin, V. Ursa, Familia şi rolul ei în societate, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005, p.
17.
5
Chipea, F., Familia contemporană – tendinţe globale şi configuraţii locale, Bucureşti, Editura Expert, 2011, p.
48.
6
Voinea, Maria., Sociologia familiei, Editura Universitatea Bucureşti, 1995, p. 214.
7
Vlăsceanu, L., op.cit., p. 39.
8
Baran-Pescaru, A., Familia azi. O perspectivă sociopedagogică, Editura Aramis, Bucureşti, 2004, p. 72.
9
Vasile D. L. , Introducere în psihologia familiei și psihosexologie, Editura Fundației România de Mâine,
București, 2007, p. 81.

7
 - O familie se bazează pe căsătorie, ceea ce duce la o relație de reproducere între
doi adulți de sex opus.
- Familia este grupul prin care se poate urmări descendența sau strămoșii.
- Familia este cel mai de bază și important grup în socializarea primară a unui
individ.
- Familia se bazează pe emoții și sentimente, procrearea, devotamentul matern și
fratern, dragostea și afecțiunea sunt baza legăturilor de familie.
- Fiecare membru al familiei are sarcini și responsabilități.

Familia reprezintă temelia conservării naţiei. Astfel, funcţiile principale ale familiei
ne obligă la considerarea generală a necesităților individului pentru o funcţionare şi o
dezvoltare firească. Prin urmare, nevoile umane sunt: fiziologice, de siguranţă, securitatea de
apartenenţă şi dragoste, de autodezvoltare, de respect şi stimă de sine. De asemenea, familia
reprezintă cadrul în care sunt satisfăcute aceste necesittăți. Familia poate să acţioneze ca un
suport pentru îndeplinirea nevoilor de autodezvoltare ori, în cazul nefericit, ca o frână10.
Ca grup social și ca instituție socială importantă, familia îndeplinește diferite funcții
despre care vom discuta în cele ce urmează. Astfel, familia este o unitate prin care are loc
procrearea. Procesul de reproducere este instituționalizat, reglementat și controlat într-o
familie. Familia legitimează actul de reproducere. Totodată, familia ajută la propagarea
speciilor umane și la perpetuarea rasei umane.
O altă funcție semnificativă a familiei, este că aceasta furnizează unui individ o
identitate. De asemenea, prin intermediul familiei, fiecare nume de familie este purtat de la o
generație la alta11.
Mai mult, familia este responsabilă pentru producerea și creșterea copiilor și, în
același timp, este un agent important de socializare, astfel, socializarea primară a oricărui
individ are loc în cadrul familiei12.

10
Camelia Jurcuț, Dinamica identității familiei și terapiile de profil ca mijloc de prevenire a disfuncțiilor –
cercetări, Teză de doctorat, Timișoara, 2011, p. 6.
11
Bonchiș E,, Familia și rolul ei în educarea copilului, Editura Polirom, Iași, 2014, p. 26.
12
Ibidem,p. 27.

8
 Familia este și un agent important al transmisiei culturale. Prin urmare, cultura se
transmite de la o generație la alta prin familie, iar toate aspectele culturii sunt învățate în
structura familiei13.
O altă funcție constă în faptul că familia este o mare sursă de forță, emoțională și
psihologică, pentru membrii săi. Toți membrii sunt conștienți că pot depinde de familia lor în
perioadele de nevoie14.
O familie îndeplinește nevoile economice ale membrilor săi. Această funcție a suferit
o transformare, familiile trecând de la unități de producție și consum, în timpuri anterioare, la
a deveni mai mult unități consumatoare, decât producătoare. În zilele noastre, membrii unei
familii nu mai produc lucruri singure; mai degrabă, ei ies și muncesc pentru unele remunerații
bănești sau salarii.
Familia deține un rol deosebit de important în asigurarea existenţei şi dezvoltării
omului pe tot parcursul vieţii, prin procurarea resurselor financiare şi materiale. Cei doi soţi,
prin realizarea unei profesii, aduc venituri în familie, venituri ce vor asigura mai departe
îndeplinirea nevoilor familiei (obiecte de îmbrăcăminte, hrană, etc). De asemenea, spaţiul
primar pentru realizarea procesului de socializare este tot familia. Astfel, prin educarea
copilului, însă şi a celorlalţi membri ai familiei, la nivel fizic, material, psihologic, moral şi
spiritual, prin adoptarea de atitudini, asimilarea de valori şi principii sau alegerea modelelor de
comportament, copilul îşi construieşte identitatea şi este susţinut să se integreze în societate,
pentru ca ulterior să transmită mai departe, unei alte generaţii aspectele pe care le-a învăţat de
la părinţii săi15.
Familia, în cadrul căreia copii găsesc cea mai pură dragoste, grija cea mai atentă,
ambianţa sufletească cea mai propice, reprezintă, cu siguranţă, cadrul cel mai favorabil pentru
dezvoltarea morală, fizică şi intelectuală a acestora. Așadar, fiind înconjuraţi de iubirea şi
îngrijirea atentă şi permanentă a părinţilor, copii cresc în sânul familiei în cele mai propice
condiţii. În familie, copiii îşi formează primele noţiuni cu privire la oameni şi lucruri, de la
părinţi aceștia capătă primele încurajări despre modul în care trebuie să se comporte în toate
împrejurările vieţii, despre atitudinea pe care este necesar să o aibă faţă de semenii lor, despre

13
Vlăsceanu, L., op.cit., p. 41.
14
Idem.
15
Rodica Dorina Lunga, Particularități ale comportamentului copiilor care au părinți plecați la muncă în
străinătate, Teză de doctorat, Timișoara, 2014, p.46.

9
societate şi mediul înconjurător. Prin urmare, în familie copiii primesc primele elemente ale
educaţiei, care lasă în mintea acestora urme neşterse pe tot parcursul vieţii16.
Așadar, strict definită, familia este formată din părinți și copii, iar membrii săi sunt
strâns legați între ei prin procesul de reproducere. Este o instituție universală care se regăsește
în fiecare epocă și în fiecare societate. În continuare, vom discuta despre migrație, ca factor
destabilizator al familiei.

1.1.2. Migraţia, ca factor destabilizator al familiei

Din motivul instabilităţii situaţiei financiare, din ce în ce mai mulţi români aleg să
plece peste hotare cu scopul de a asigura un venit constant si mai bun familiilor rămase în ţară.
Prin urmare, migraţia a devenit unul dintre cele mai ample şi puternice fenomene din cadrul
societăţii moderne.
De asemenea, migraţia internaţională a „forţei de muncă”, prin amploarea
dinamismului şi efectele profunde pe care le produce se impune din ce în ce mai mult atenţiei
publice din mai toate statele lumii. Prin migraţia internaţională a forţei de muncă înţelegem, de
regulă, deplasări de persoane, singulare ori de grupuri, familii în afara graniţelor naţionale, în
speranţa anumitor condiţii de trai mai bune17.
Din punct de vedere demografic, migraţia este definită ca modalitate de mobilitate
“teritorială” a populaţiei, însoţită de modificarea domiciliului obişnuit între două unităţi
administrativ-teritoriale bine definite18.
Fluxurile migraţiei sunt în concordanță cu evoluţia raporturilor dintre societăţi, cu
acţiunea factorilor tehnico-economici şi social-politici, însă şi de dorinţa oamenilor de a trăi
mai bine şi mai în siguranţă. Astfel, puterea economică a Europei s-a fundamentat pe factorul
demografic, al cărui scop a fost decisiv pe toate nivelurile: de creştere rapidă a comunităţilor
urbane şi, implicit, a densităţii populaţiei, de dezvoltare a tehnicii şi înfăptuire a procesului de
industrializare, de expansiune colonială şi dominaţie pe zone geografice întinse. Totodată,
dinamismul economiilor occidentale a dus la cucerirea de noi pieţe de desfacere, impunând în

16
Camelia Jurcuț,, op.cit., p. 67.
17
Badea Camelia Virginia, Migraţia de revenire.Studii de caz în satul Sperieţeni,un sat de tranziţie, Ed. Lumen,
Iaşi, 2009, p.25
18
Ibidem, p. 26.

10
acest fel, apariţia sistemului colonial şi amplificarea fenomenului de migraţie a populaţiei la
nivel internaţional19.
În cadrul literaturii de specialitate se susține faptul că societatea românească nu a fost
pregătită să suporte fără riscuri şocul unor astfel de migraţii cu care nu a fost obişnuită în
deceniile vechii societăţi. Astfel, costurile cele mai semnificative sunt suportate, din păcate, de
populaţii şi grupuri sociale vulnerabile şi “nevinovate”, astfel: familia reprezintă instituţia cea
mai afectată întrucât, de obicei, migrează unul dintre soţi ori dacă nu chiar ambii; iar copiii
reprezintă persoanele cele mai afectate atât în raporturile familiale, cât şi în statutul lor şcolar
şi în special, în starea lor emoţională. Anumite anchete au arătat că scopul părinţilor migranţi
este suplinit de rude, în special, de bunici ori, în procente mai diminuate (se estimează între
15-20% din totalul de cazuri) copiii au fost plasaţi sub protecţia statului20.
Pentru mulţi dintre români, în raport cu contextele personale şi familiale şi cu
oportunităţile care există în ţară în localităţile de provenienţă, „migraţia a reprezentat și
reprezintă în continuare unica variantă de supravieţuire şi de depăşire a propriei condiţii, cam
singurul răspuns, în faţa unui viitor lipsă într-o Românie cu probleme21”.
Numărul părinţilor care aleg să plece la muncă în străinătate este deosebit mai mare
în mediul urban (20,6%), în raport cu cei din mediul rural (7,4%). De asemenea, în literatura
de specialitate se susține că plecarea la muncă în străinătate pare a fi influenţată şi de sexul şi
vârsta copilului. Mai mult, decizia de a pleca la muncă în străinătate pentru ambii părinţi este
mai frecventă în cadrul familiilor în care sunt fete ce urmează cursuri liceale (68,2%), în raport
cu familiile unde sunt băieţi care urmează aceleaşi cursuri (31,8%).22
Migraţia internaţională și problemele pe care le produce ocupă un loc din ce în ce mai
semnificativ pe agendele de lucru ale organizaţiilor internaţionale şi ale guvernelor la nivel
global.
O mare parte de cercetări privind migrația și efectele acesteia s-au concentrat pe
remitențele și impactul acestora asupra reducerii sărăciei. Pe de altă parte, există numeroase

19
Rodica Dorina Lunga, op.cit., p. 12.
20
Miftode Vasile, Tratat de Asistenţă Socială, Ed.Lumen, Iaşi, 2013, p.121
21
Stoiciu Victoria (coord) , Impactiul crizei economice asupra migraţiei forţei de muncă româneşti, Editura
Friedrich Ebert Stiftung, 2011, p.56.
22
Adams, R., Page, J. Do International Migration and Remittances Reduce Poverty in Developing Countries?
World Development, vol. 33, 2019, p. 14.

11
cercetări care se concentrează asupra procesului de adaptare a migranților în țara în care
migrează pentru muncă23.
În cadrul literaturii de specialitate se consideră că perioada industrializării,
migraţiilor, urbanizării şi modernizărilor antrenează un ansamblu de modificări în structura şi
funcţiile familiei. Astfel, sub influenţa factorilor economici, familia nucleară ia locul familiei
lărgite, transformându-se în tipul modern, acceptat şi răspândit în toate societăţile. De
asemenea, în aceste cazuri, o serie de funcţii ale familiei sunt preluate de instituţiile
specializate: şcoli, grădiniţe, azile pentru bătrâni24.
Așadar, impactul migrației asupra membrilor familiei lăsați acasă este unul dintre
aspectele importante care necesită mai multă atenție din partea cercetătorilor, deoarece
familiile sunt, până la urmă, furnizori nu numai de materiale, dar și de sprijin emoțional. De
exemplu, atunci când părinții migrează pentru muncă într-o țară străină și copiii lor sau
persoanele în vârstă dependente sunt lăsate acasă, aceste aspecte pot crea costuri sociale pentru
societate în ceea ce privește politicile sociale care sprijină membrii familiei părăsiți acasă.
Mai mult, dovezile arată că familiile de migranți experimentează reconfigurari și
schimbări în ceea ce privește rolurile jucate de membrii familiei. Copiii iau locul părintelui
dispărut, asumându-și sarcini care, în mod normal, erau îndeplinite de părinții adulți.
Următorul pas este pierderea interesului lor pentru școală (rezultate slabe la școală și chiar
abandon).
Problema copiilor rămaşi în ţară ori emigraţi odată cu părinţii este dependentă în mod
excepţional de nivelul de realizare profesională al părinţilor, existând din perspectiva aceasta
două catregorii de emigranţi români: emigranţi acceptaţi de comunităţile de primire, fapt
datorat conduitei sociale normale şi emigranţi respinşi ori izolaţi de către populaţia din ţara de
primire din cauza comportamentului lor, a conflictelor cu normele ori tradiţiile din statul de
primire, aspect care acionează în mod negativ şi asupra statutului copiilor imigraţi25.
O categorie semnificativă a emigranţilor români cu puternic impact asupra
personalităţii ori psihologiei copiilor o constituie emigranţii stresaţi, ce prezintă un statut
socio-profesional incert ori ambivalent, dominaţi de incertitudini și aspiraţii contradictorii.

23
Ciocănescu E. A. , (2011), Migrația externă : de la țara de origine România , lațările de destinație din spațiul
Uniunii Europene, Revista de Statistică nr.7, www.revistadestatistică.ro,
24
Camelia Jurcuț,, op.cit., p. 101.
25
Rodica Dorina Lunga, op.cit., p. 21.

12
Astfel, emigranţii ambivalenţi favorizează apariţia în cazul copiilor, de probleme de
comportament, în special la vârsta adolescenţei, fapt datorat stării familiale tensionate şi
absenţei unor certitudini.

1.1.3. Nevoile și atașamentul copilului

Ataşamentul este privit ca o „legătură emoţională de lungă durată cu o anumită

persoană”. Ataşamentul copiilor în raport cu cei care îi îngrijesc este transcultural, universal şi
a fost interpretat în literatura de specialitate în manieră evoluţionistă, prezentând ca substrat
semnificația lui în supravieţuire. Astfel, aceste aspecte depăşesc necesitățile alimentare,
contactul fizic direct menţine aproape obiectul ataşamentului, iar proximitatea dispune
protecţie şi securitate. În consecinţă, copiii caută, în mod firesc apropierea de peresoanele care
îi îngrijesc in momentul în care sunt supuşi unui stres ori ameninţări şi plâng la separarea de
acestea26.
Potrivit teoriei ataşamentului, copilul prezintă o predispozitie de ataşare de o anumită
persoană şi îşi va organiza comportamentul şi gândirea în așa fel încât această relaţie ataşată să
prezinte o continuitate, aspect esenţial pentru supravieţuirea sa fizică şi psihică. Prin urmare,
copilul plăteşte cu deranjamente funcţionale păstrarea continuităţii ataşamentului în raport cu
o anumită persoană. Mai mult, tulburările cognitive şi emoţionale care îşi au rădăcinile în
tulburările de ataşament din copilărie vor lua naştere ca reacţie la incapacitatea părinţilor de a-i
satisface acestuia neceistățile de siguranţă, confort şi linişte emoţională27.
În literatura de specialitate s-a remarcat importanţa raportului mamă-copil în
dezvoltarea cognitivă şi emoţională şi a realizat o teorie potrivit căreia particularităţile acestui
raport vor influenţa felul în care copilul îşi va forma mai târziu, competenţele sociale28.
De asemenea, în mediul familial, a copiilor, s-a remarcat faptul că ataşamentul se
dezvoltă în mod progresiv, devenind selectiv treptat. În condițiile în care, în etapa iniţială
copilul nu pare să realizeze o discriminare între îngrijitori, dispunând-se de atenţia tuturor,
acesta trece ulterior la o relaţie preferenţială cu cineva (mama ori tatăl sau altcineva care se
ocupă de acesta), astfel încât între 7 şi 9 luni el caută confortul şi apropierea la o persoană în
26
Schaffer R., Introducere inpsihologia copilului, Editura ASCR, 2010, p. 81.
27
Rodica Dorina Lunga, op.cit., p. 72.
28
Gal D., Dezvoltarea umană și îmbătrânirea, Presa Universitară Clujeană, 2011, p. 128.

13
mod special (figura primară de ataşament), manifestând frică în cazul în care sunt separaţi de
aceasta. După 10 luni, copiii vor dezvolta multiple ataşamente, iar la vârsta de 18 luni copii se
simt bine cu mai multe persoane (bunici, părinţi, fraţi, alţi apropiaţi ai familiei), fiind preferate
persoanele care au comunicat şi s-au jucat mai mult cu copilul, şi nu acelea care numai l-au
hrănit ori schimbat29.
Distincțiile de ordin economic, socio-cultural sau de altă natură sunt realităţi cu un
impact semnificativ asupra dezvoltării personalităţii copilului şi a formării acestuia în
concordanță cu idealul personal şi cel social. Toţi părinţii își doresc să îşi vadă copiii mari,
bine educaţi şi pregătiţi pentru viaţa profesională şi socială 30. Rolul părinţilor faţă de copii este
evident: copilul depinde de regulă, de adulţi şi în special de părinţii săi. Așadar, părinţii rămân
în permanență un refugiu afectiv pentru copii, chiar dacă acesta îi respinge în anumite cazuri şi
chiar dacă îşi afirmă independenţa31.
În continuare, vom discuta despre nevoile de bază ale copilului. Cu privire la nevoile
fiziologice ale acestuia, necesare supravieţuirii şi dezvoltării, în momentul în care copilul este
prea mic, adultul este acela care are obligația să cunoască şi să le satisfacă. Ulterior, copilul
poate să solicite ceea ce are nevoie, iar adultul devine numai un ghid care îl sfătuieşte în mod
corect pe copil. Tratarea cu indiferenţă, cu ostilitate ori cu agresivitate a copilului, sau supra
protejarea acestuia de către părinţi reprezintă greşeli ale adulţilor cu consecinţe severe, cum ar
fi:
- spitalele de boli mintale, închisorile, şcolile de corecţie sunt pline de oameni care nu
au cunoscut respectul şi dragostea în copilărie;
- conflictele dintre indivizi au la origini dureri, traume, tensiunile, pericole pe care le-
au trăit în copilărie;
- ostilitatea cu care poate să fie tratat un copil de către părinţi poate fi transmisă de la
o generaţie la alta: copilul nu este în stare să ofere dragoste necondiţionată, generoasă,
neegoistă, nici celor din jur, nici propriilor copii.
De asemenea, copilul are nevoie de dragoste şi securitate. Aceasta este o nevoie
permanentă în copilărie, însă, la vârstă mică este cea mai importantă, reprezentând condiţia
dezvoltării unei personalităţi sănătoase. Prin această necesitate, copilul se ataşează de părinţi şi

29
Idem.
30
Creţu Elvira, Psihopedagogia şcolară pentru învăţământul primar, Ed.Aramis, Bucureşti, 2001, p.149.
31
Braconnier Alain, Copilul tău de la 10 la 25 ani, Ed.Teora, Bucureşti, 2009, p.27

14
de restul familiei. Totodată, dragostea acestora şi ordinea vieţii de familie îl face pe acesta să
se simtă în siguranţă. Pe de altă parte, nesatisfacerea necesității de dragoste şi securitate
prezintă ca efect sindromul de “ depravare maternă“32.
Mai mult, regăsim necesitatea de stimulare, de experienţe noi pentru stimularea
inteligenţei copilului, jocul şi limbajul constituie cele mai semnificative activităţi ale copilului.
Prin intermediul jocului, copilul explorează lumea, se confruntă cu situaţii provocatoare care îl
ajută să îşi dezvolte lumea sa internă, ce nu constituie altceva decât o reflectare a lumii externe
aşa cum este aceasta percepută de copil în clipa în care a descoperit-o33.
O altă necesitate a copilului este aceea de a fi apreciat şi de a-i fi recunoscute
capacităţile. În condițiile în care mai târziu, la vârsta adultă o activitate dusă la bun sfârşit
cuprinde în ea însăşi răsplata, la început, pentru a deveni încrezător în posibilităţile sale,
copilul are nevoie de încurajări. Adultul va emite aşteptări care să permită copilului trăirea
succesului ca efect a unui efort depus. Astfel, recompensa pe care o oferă adultul, prin care
recunoaşte meritele copilului, este semnificativă pentru stima de sine a copilului, însă şi pentru
atitudinea în raport cu sarcinile şi efortul34.
De asemenea, regăsim și nevoia de responsabilităţi. La o anumită vârstă, aceasta va
deveni o nevoie fundamentală a copilului, iar prin îndeplinirea acestei nevoi este dezvoltată
autonomia copilului. Responsabilităţile vor crește pe măsură ce copilul creşte şi îi oferă
acestuia sentimentul libertăţii lui, al puterii în acţiunile proprii. Crescând în acest fel, la
maturitate el va putea să accepte responsabilităţi şi pentru alţii, pentru cei ce depind de acesta.
Familia este semnificativă la debutul acestui proces de responsabilizare a copilului, însă şi
şcoala este de importanţă maximă în cadrul acestui proces de dezvoltare a copilului35.
Relaţia de ataşament dintre copil şi adult se constituie în mai multe etape şi anume36:

- Perioada de pre-ataşament, de la momentul naşterii până la 6 săptămâni: sugarului

îi face plăcere să fie alături de alte persoane, însă nu manifestă neplăcere în
condițiile în care este îngrijit de o persoană străină;

32
Birch, A., Psihologia dezvoltării din primul an de viaţă până în perioada adultă, Eitura Tehnică, Bucureşti,
2005, p. 38.
33
Schmidt Mihaela Camelia , Asistenţa socială a familiei şi copilului, Petroşani, 2011, pp. 13- 14
34
Mihăilescu, Ioan, Rolul familiei în dezvoltarea copilului, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2004, p. 147.
35
Muntean Ana, Violenţa în familie şi maltratarea copilului în Neamţu George (coord ) , Tratat de Asistenţă
Socială, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, p.676
36
Gal D., op.cit., p. 140.

15
 - Perioada de formare a ataşamentului (6 săptămâni- 6/8 luni) – în această perioadă
copilul se manifestă distinct în momentul în care se află în prezenţa străinilor
decât în prezenţa persoanelor cunoscute. De asemenea, pe la 6/7 luni manifestă
teamă în raport cu persoanele ori obiectele străine.
- Perioada ataşamentului evident (6/8 luni- 18/24 luni) - această perioadă este
caracterizată prin etapa anxietăţii de separare. În cindițiile în care persoana de
care s-a ataşat încă de mic pleacă, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp,
copilul manifestă nelinişte, nemulţumire, teamă37.

Așadar, ataşamentul reprezintă o trebuinţă primară ce are un rol deosebit de important

în dezvoltarea individului, datorită faptului că asigură protecţia şi chiar, în anumite cazuri,
supravieţuirea copilului, dispune copilului sentimentul de securitate necesară pentru a se
îndepărta de mamă şi a explora lumea înconjurătoare, ataşamentul va deveni un model intern
al interacţiunilor cu cei din jur şi prezintă o influenţă foarte mare asupra felului în care omul
va stabili în decursul vieţii relaţii cu cei din jurul său.

1.2.Perspectiva psiho-socială asupra problematicii copiilor singuri acasă

Plecarea părinţilor semnifică pentru mulţi copii şi tineri o sărăcire a comunicării.

Astfel, o parte semnificativă dintre aceștia se simt singuratici, dezorientaţi şi lipsiţi de suport.
În special, în condițiile în care ambii părinţi pleacă, copiii sunt adesea lipsiţi de sentimentul că
este cineva care să-i ajute în orice moment, că au cui se adresa în momentul în care au nevoie,
că au cu cine să se consulte.

1.2.1. Sfera socială a copiilor după migrarea părinţilor

După momentul plecării părinţilor peste hotare, cercul de relaţii al copiilor şi tinerilor
se va îngusta şi această sferă va deveni foarte vulnerabilă pentru aceștia. Mulţi dintre
adolescenţi sunt preocupaţi de găsirea anumitor persoane de încredere, cu care ar putea să
discute diferite lucruri care îi interesează, în special subiecte mai personale.
Astfel, datorită faptului că nu mai comunică aşa ca înainte cu părinţii plecaţi, mulţi
dintre copii se înstrăinează de aceștia. Chiar dacă vorbesc destul de des la telefon, cu trecerea

37
Bowbly apud Bocsa Eva, Psihologia dezvoltării umane, Ed. Focus, Petroşani, 2009, pp.45- 50

16
timpului, relaţiile dintre copii şi părinţi vor deveni mai reci, pentru că, de cele mai multe ori,
comunicarea la distanţă nu poate asigura şi apropierea sufletească38.
Vizitele părinţilor, mai ales, dacă sunt frecvente, pot redresa în mod parţial această
situaţie. Unii dintre copii pot rămâne în îngrijirea rudelor, iar alţii se descurcă de sine stătător.
Raporturile copiilor cu persoanele care îi supraveghează nu sunt tot timpul suficient de
apropiate, din cauza vârstei înaintate ori a stilului de comunicare pe care îl dețin aceşti adulţi39.
Există familii în care mătuşile, bunicii, unchii ce sunt desemnaţi de părinţii plecaţi să
aibă grijă de copiii lor au constituit persoane resursă şi de sprijin pentru copii înainte de
plecarea ambilor părinţi în străinătate. În aceste situații, copiii deşi vor resimți dorul de părinţi
şi suferă neglijarea emoţională, găsesc suportul afectiv necesar la persoana de îngrijire. Chiar
dacă doar unul dintre părinţi este plecat, se impune o evaluare atentă a părintelui în grija căruia
a rămas copilul cu scopul de a vedea măsura în care acesta este capabil de a răspunde nevoilor
medicale, fizice, educaţionale şi emoţionale ale copilului40.
De multe ori, îngrijitorii au tendința să controleze prea mult viaţa şi comportamentul
copiilor, să le atribuie mai multe sarcini, în vederea limitării implicării lor în activităţi riscante.
Astfel, multe dintre aceste persoane văd satisfacerea necesităților copiilor de hrană şi adăpost
ca principala lor sarcină, fapt care accentuează şi mai mult izolarea şi închiderea în sine a
copiilor.
În mod normal, la vârsta adolescenţei, raporturile cu semenii dețin un loc mult mai
semnificativ în viaţa copilului față de cele cu părinţii, ceea ce nu este mereu aşa în situația
copiilor migranţilor. Situaţia acesta deosebită în relație cu părinţii îi face să fie mai izolaţi faţă
de semeni41.
Majoritatea copiilor ce au rămas fără îngrijirea părinţilor aleg comunicarea în grupuri
mici de semeni care prezintă, de regulă, aceeaşi experienţă de despărţire de părinţi. Această
selecție se fundamentează pe faptul că aceștia au mai multe în comun: preocupări şi interese,

38
Badea C. V, Migrația de revenire. Studii de caz în satul Speriețeni, un sat de tranziție, Editura Lumen, Iași,
2009, p. 53.
39
Idem.
40
Ciocănescu E. A , Migrația externă: de la țara de origine România , lațările de destinație din spațiul Uniunii
Europene, Revista de Statistică nr.7, 2011, p. 11.
41
Ciocănescu E. A , op.cit., p. 12.

17
emoţii produse de plecarea părinţilor peste hotare şi viaţa independentă, resurse financiare care
le permit accesarea diverselor servicii din comunitate42.
De asemenea, atitudinile copiilor care locuiesc cu părinţii în raport cu cei care au
părinţii plecaţi la muncă sunt distincte. Prin urmare, unii manifestă compătimire, încearcă să
le înţeleagă situaţia şi să le ofere suport, în timp ce, alţii îi invidiază ori îi desconsideră,
datorită faptului că nu reuşesc să privească dincolo de posibilităţile financiare ale acestora.
În cadrul literaturii de specialitate se afirmă faptul că părinţii plecaţi sunt de mai
multe feluri: cei care sună des, care vin acasă la câteva luni şi vizitează copiii, sau care doar
trimit bani. În privinţa aceasta, autorităţile trebuie să impună ca plecarea în străinătate să se
realizeze după ce s-a lăsat copilul pe mâini sigure şi a fost luat angajamentul de a se menţine
un contact permanent cu copiii, chiar dacă, cele mai moderne mijloace de comunicare,
telefonul ori internetul nu ţin loc de căldura părinților şi de un sfat dat de aproape, cu afecţiune
părintescă. Din nefericire, această datorie se uită în momentul în care se ajunge în străinătate şi
dacă pentru început era în plan rămânerea pentru o perioadă mică de timp, aceasta se
prelungeşte până se ajunge la instalarea unei rupturi puternice între copii şi părinţi. În
condiţiile acestea, copiii ajung să dezvolte anumite tulburări ale stimei de sine, ori se simt
subapreciaţi de către ceilalţi copii ai căror părinţi sunt prezenţi la evenimentele importante din
viaţa lor, ori se simt supraapreciaţi faţă de alţi copii care sunt mai săraci, care nu dețin la fel de
mulţi bani ca şi familia din care ei fac parte, faţă de care se disting prin vestimentaţie mai
scumpă şi de calitate43.
Așadar, este bine să nu fie ignorate, în special în pubertate şi adolescenţă,
comportamentele delincvente pe care copilul le poate dezvolta, în condițiile în care este
separat de părinte, prin plecarea acestuia în străinătate, la muncă. De asemenea, pentru a atrage
atenţia, pentru a substitui nevoia de afecţiune din partea părintelui şi/sau a persoanei de
referinţă, nevoia de a fi apreciat, copilul ajunge să facă parte din grupuri cu probleme sociale,
să frecventeze săli de jocuri, localuri, să adopte comportamentul agresiv (caracteristic luptei
pentru supravieţuire), să abuzeze de substanţe şi aceasta deoarece aceşti copii au mai puţine
motive să îşi controleze sentimentele agresive.

42
Antman, F. M. (2012). Gender, Educational Attainment, and the Impact of Parental Migration on Children Left
Behind. Discussion Paper No. 6640. In Institute for the Study of Labor, Discussion Paper Series. Disponibil la:
http://ftp.iza.org/dp6640.pdf.
43
Rodica Dorina Lunga, op.cit., p. 62.

18
 1.2.2. Impactul plecării părinţilor la muncă în străinătate asupra vieţii
emoţionale a copiilor

Plecarea unuia ori a ambilor părinţi la muncă în străinătate constituie un eveniment de

viaţă care se încadrează în influenţele psihosociale nenormative asupra dezvoltării
personalităţii copilului.
Astfel, dezvoltarea personalităţii omului este dependentă atât de potenţialul înnăscut
cât şi de factorii fizico-biologici şi psiho-sociali care pot să influenţeze acest proces în sens
pozitiv ori negativ.
În cadrul literaturii de specialitate se afirmă că există trei categorii de influenţe
semnificative asupra dezvoltării44:

- influenţe normative temporal;

- influenţe normative cu caracter istoric, influenţe cu caracter de vârstă,
- influenţe legate de istoria personală a individului ori nenormative”.

„Influenţele cu caracter de vârstă se regăsesc într-un raport puternic față de vârsta

cronologică şi fac referire la ansamblul determinanţilor ambientali şi biologici. Astfel, vorbim
de acele etape ale dezvoltării corelate strict cu elementele de maturizare biologică (dentiţia,
pubertatea etc.) pe de o parte, iar, pe de altă parte, corelate cu normele sociale ce fixează prin
lege momentul începutului şcolar, al majoratului, al pensionării etc. Asupra acestor influenţe,
omul este lipsit de orice control45”.
„Influenţele cu caracter istoric ori „efectele de cohortă” fac referire la determinanţii
istorici şi au legătură cu evenimente carte au loc într-un anumit context istoric (pot să fie
războaiele, crizele economice etc.) ori la determinanţi socioculturali caracteristici unei anumite
perioade istorice (expectanţe cu privire la un anumit nivel al educaţiei, anumite roluri
familiale, profesionale, de vârstă, de gen etc.). De asemenea, aceste influenţe temporale
conturează mediul de dezvoltare al unei generaţii anume46.”
Influenţele nenormative sunt dependente de evenimentele autobiografice, prezintă un
caracter personal puternic, sunt caracteristice şi unice într-o istorie individuală de viaţă.

44
Badea C. V, , op.cit., p. 59.
45
Badea C. V, , op.cit., p. 61
46
Idem.

19
 O parte semnificativă dintre copiii şi tinerii care locuiesc separat de părinţi, pentru că
aceştia au plecat la muncă peste hotare, trăiesc emoţii neplăcute de tristeţe, dor, nesiguranţă.
De asemenea, copiii simt lipsa sprijinului emoţional pe care îl dispuneau părinţii şi prezintă
un sentiment de singurătate. Mai mult, dorul de părinţi îi face pe anumiți copii şi tineri să-şi
revizuiască atât raporturile cu părinţii, cât şi comportamentul pe care îl aveau până la
momentul plecării acestora47.
De asemenea, sunt întâlnite şi cazuri în care, în mod iniţial, copiii se bucură că
părinţii vor pleca la muncă în străinătate. Astfel, bucuria provine din micile beneficii ori
dorinţe care cred că vor putea să fie îndeplinite cu ajutorul banilor ce sunt trimişi de părinţi.
Lipsa experienţei, imaturitatea nu le permit să prevadă efectele urmate de plecarea părinţilor.
Bucuria şi optimismul acestora va fi spulberat în primul caz în care vor avea nevoie de ajutorul
adultului iar acesta nu este lângă ei să îl ofere48.
Totodată, cu timpul, aceștia ajung să aprecieze din ce în ce mai mult ceea ce le oferea
viaţa în familia unită. Mulţi dintre aceşti adolescenţi prezintă sentimente de regrete şi vină
legate de diverse situaţii din trecut, în care aceștia cred că ar fi trebuit să procedeze diferit.
Aceste trăiri îi frământă şi le fac traiul mult mai dificil49.
În cadrul literaturii de specialitate se consideră că, un copil se simt cel mai mult
afectat în prima perioadă după plecarea părinţilor ori atunci când părinţii pleacă pentru prima
oară. Astfel, depăşirea acestor trăiri emoţionale negative este datorată pregătirii copiilor de a
trăi şi a se descurca în mod independent şi susţinerii pe care o primesc din partea altor
persoane50.
Pe de altă parte, mulţi dintre copii nu au suficient dezvoltate abilităţile de a-şi
controla şi exprima neagresiv emoţiile în diverse situaţii. Aceștia nu reuşesc să se clarifice cu
trăirile proprii, de agresivitate. În aceste cazuri, copiii suferă mult şi vor deveni mai nesiguri
de forţele proprii. În ciuda acestui fapt, mulţi copii nu doresc ca ceilalţi să ştie că ei se
confruntă cu dificultăţi.
Tendinţa acestora prezintă la bază mai mulţi factori:
47
Antman, F. M. (2012). Gender, Educational Attainment, and the Impact of Parental Migration on Children Left
Behind. Discussion Paper No. 6640. In Institute for the Study of Labor, Discussion Paper Series. Disponibil la:
http://ftp.iza.org/dp6640.pdf.
48
Badea C. V, , op.cit., p. 61.
49
Idem.
50
Grinter, R. E., Brown, D. Aboard Abroad: Supporting Transnational Parent–School Communication in
Migration-Separated Families. Information Technologies & International Development, 2014. p. 14.

20
 - dorinţa de a părea independenţi şi maturi;
- dorinţa ca părinţii să nu afle cu privire la dificultăţile cu care se confruntă, pentru
a nu-i întrista;
- tradiţia (în anumite comunităţi/culturi) de a afişa numai stările emoţionale
pozitive.

Toate acestea conduc la aspectul că unii indivizi din anturajul adolescenţilor nici nu
remarcă faptul că ei se simt rău şi ajung în situaţii dificile.
De asemenea, o parte dintre cei din anturajul copiilor de migranţi sunt de părere că
aceştia se simt superiori semenilor lor, din cauza banilor şi lucrurilor pe care le primesc de la
părinţii de peste hotare. Astfel, este cunoscut aspectul că persoana care se află în situaţii
neplăcute are tendința de a compensa cumva dificultăţile prin care trece. Acest fapt se petrece
şi în situația multor adolescenţi – ca un mod de a diminua efectele lipsei de afecţiune pe care o
simt, aceștia profită din plin de posibilităţile materiale pe care le pun la dispozție părinţii51.
În momentul în care, calitatea comunicării dintre părinte şi copil este afectată de
aspectul că părinţii nu sunt prezenţi în viaţa şi educaţia copilului, există posibilitatea ca
agresivitatea copilului să capete o intensitate sporită, având în situația unor frustrări, chiar
dintre cele mai mărunte, reacţii violente de furie. Astfel, între copil şi părinţii acestuia se poate
instala treptat o modalitate de relaţionare particulară, fundamentată pe manipularea părinţilor
ori a persoanelor de referinţă de către copil. De asemenea, formele severe de intoleranţă la
frustrare pot să evolueze spre o formă majoră de patologie familială în care copilul va deveni
un fel de „tiran” al familiei manipulator şi provocator, tip de patologie care se regăsește în
familiile în care fixarea limitelor şi exercitarea autorităţii copilului au devenit dificile52.
Așadar, literatura de specialitate recomandă să se evite plecarea ambilor părinţi în
străinătate şi totodată, înainte de aceasta, este bine să fie realizate o serie de întâlniri de
consiliere psihologică care să stabilească raportul dintre părinţi după plecare şi relaţia între
părintele plecat şi copil/copii, cu scopul de a se evita apariţia de probleme în familie şi la
copii53.
51
Ciocănescu E. A , op.cit., p. 31.
52
Rodica Dorina Lunga, op.cit., p. 63.
53
Catălin Luca, Gheorghe Pascaru, Liliana Foca - Manual pentru profesioniştii care lucrează cu copiii rămaşi
singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate - Iaşi: Terra Nostra, 2009, apud Rodica
Dorina Lunga, op.cit., p. 63.

21
 În concluzie, ținând seama de faptul că plecarea părintelui/părinţilor la muncă în
străinătate reprezintă un fenomen de amploare care poate să provoace modificări în psihicul
copilului rămas singur acasă, în îngrijirea altor persoane, fie bunici ori rude, sau instituţii. De
asemenea, aceste modificări ţin, în primul rând, de felul în care a funcţionat familia din care
copilul face parte, înainte de plecarea părintelui la muncă în străinătate, de felul în care a
evoluat legătura dintre părinte şi copil, după plecarea părintelui, de vârsta copilului şi
particularitățile psihologice ale acestuia, la fel şi de reţeaua de suport a copilului.

1.3. Asistența socială a copiilor în România

Serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul oraşelor şi municipiilor, denumite

SPAS, „persoanele ce dețin atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor
locale comunale si direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul
sectoarelor municipiului Bucureşti” au scopul de a realiza un raport de evaluare iniţială (REI)
pentru fiecare copil identificat. În cazul în care din REI reiese faptul că acel copil se regăsește
în situaţii de risc este întocmit planul de servicii în scopul prevenirii separării copilului de
familia acestuia54. În continuare, vom discuta pe larg despre aceste aspecte.

1.3.1.Condiții pentru a beneficia de serviciile sociale

Fiind cel mai important interesul superior al copilului, în asistenţa socială a copiilor
rămați singuri acasă, responsabilul de caz va întocmi Planul de Servicii care prezintă ca scop
prevenirea separării copilului de părinţi. Prin urmare, acest plan constituie un instrument care
se realizează pentru copiii ce se află în situaţia riscului de părăsire de către părinţi, pentru
copiii reintegraţi în familie după momentul încetării măsurii de protecţie şi în orice caz care
impune acordarea de prestaţii şi/ori servicii care vizează respectarea drepturilor copilului.
Planul de Servicii înglobează, de regulă, alături de datele de identificare, următoarele
„câmpuri”: prestaţii, servicii pentru copil, pentru persoana de îngrijire, pentru familie, pentru
persoana în raport cu care copilul a dezvoltat legături de ataşament55.

54
Catălin Luca, Gheorghe Pascaru, Liliana Foca, Manual pentru profesioniştii care lucrează cu copiii rămaşi
singuri acasă ca urmare aplecării părinţilor la muncă în străinătate, Editura Terra Nostra, Iaşi, 2011, p. 28.
55
Catălin Luca, ș.a., op,cit., , p. 30.

22
 De asemenea, în situația copilului singur acasă, tipul serviciilor ce sunt acordate
variază de la caz la caz, în raport cu rezultatele evaluării: de la măsuri cu privire la
îmbunătăţirea relaţiilor copil – părinte, copil - persoană de îngrijire, optimizarea comunicării
dintre copil şi părintele/ părinţii plecaţi, până la măsurile de includere ori de reintegrare a
copilului într-o formă de învăţământ, de dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă ori a
măsurilor care vizează starea de sănătate a copilului56.
În situația în care separarea copilului de părinţi a fost deja produsă ori atunci când,
după acordarea serviciilor prevăzute în Planul de Servicii s-a remarcat faptul că menţinerea
copilului alături de părinţi nu este posibilă, Serviciul de Protecţie Specială şi protecţie a
copilului va întocmi Planul Individualizat de Protecţie care va include luarea anumitor măsuri
de protecţie specială (plasamentul în regim de urgenţă, plasamentul, supraveghere
specializată)57.

1.3.2. Tipuri de instituții cu atribuții în protecția copiilor care au părinții

plecați la muncă în străinătate

Instituțiile de asistență socială constituie un element structural deosebit de important

în cadrul sistemului, deoarece asigură, în primul rând, protecția persoanelor ce se află în
dificultate, iar, în al doilea rând, organizarea și funcționarea sistemului58.
Astfel, competența generală de control, coordonare și monitorizare a activității în
domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, revine ANPDC (Autoritatea Națională
pentru Protecția Drepturilor Copilului) De asemenea, atribuțiile ANPDC decurg din Legea
272/2004, republicată în temeiul art. V din Legea nr. 257/2013. Aceasta este organizată doar la
nivel central și prezintă o serie de atribuții exculsiv în domeniul promovării și protecției
drepturilor copilului59.
Prin realizarea atribuției de control, ANPDC vizează modalitatea în care este aplicată
legislația din domeniul său de activitate, felul în care sunt respectate drepturile copilului și
propune instituțiilor competente stabilirea răspunderii materiale, disciplinare, civile ori penale.
56
Schmidt M. , Asistența socială a familiei și copilului, Petroșani, 2011, p. 28.
57
Schmidt M. ,, op.cit., p. 28.
58
Buzducea Doru, Sisteme Moderne de Asistență Socială- Tendințe globale si practici locale, Editura Polirom,
2009, p. 138
59
***, Asociaţia pentru copiii Noştri, Protecţia si Promovarea drepturilor copilului, 2019, p. 13.

23
 Alături de activitatea de control, ANPDC efectuează inspecții cu privire la felul în
care sunt respectate standardele minime obligatorii în vederea organizării și funcționării
serviciilor sociale ce sunt destinate protecției drepturilor copilului, constată contravențiile și
pune în aplicare sancțiunile cu privire la condițiile și procedura de licențiere și de inspecție a
serviciilor de prevenire a separării copilului de familia acestuia, la fel și a celor de protecție
specială a copilului lipsit temporar ori definitiv de protecția părinților săi60.
Totodată, DGASPC (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului)
este instituția publică ce se află în subordinea consiliului județean și/ori a consiliilor locale
care dispun asistență, sprijin persoanelor ce se află în dificultate și în domeniul protecției
drepturilor copilului61.
Ca serviciu specializat în protecția copilului ce este lăsat acasă de părinții plecați în
străinătate, DGASPC prezintă următoarele obiective62:

1. Asigurarea protecției copilului.

2. Prezintă obligația de a identifica permanent situații de copii lăsați, în grija unui
tutore legal, de părinții plecați în străinătate, aceștia din urmă prezentând datoria să inștiințeze
autoritățile cu 40 de zile înainte de plecarea din țară.
3. Stabilirea tipului de consiliere de care va beneficia copilul în cauză, tipului de
servicii și beneficii de care acesta va dispune.
4. Implicarea în soluționarea cazurilor de abuz, fizic ori emoțional asupra
copilului apărute ca efect al lipsei părinților.
5. Asistentul social care va prelua cazul copilului, prezintă obligația de a reevalua
sistematic, la fiecare trei luni, situația în care se regăsește familia. În condițiile în care se
dovedeste că apar motive de îngrijorare referitor la dezvoltarea psihică, fizică, intelectuală ori
morală a copilului, acesta va anunta DGASPC în scopul instituirii anumitor măsuri de
protecție.

60
Idem.
61
Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului, L. Nr. 272/2004, Art. 105, Alin. (2) republicată în
temeiul art. V din Legea nr. 257/2013
62
Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului, L. Nr. 272/2004, Art. 105, Alin. (2) republicată în
temeiul art. V din Legea nr. 257/2013

24
 6. Evaluează persoana fizică ori familia ce urmează să fie tutore referitor la
garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care este necesar să le îndeplinească pe perioada
îngrijirii copilului.

Direcția Protecția Copilului (DPC): „Reprezintă direcția de specialitate în cadrul

Familiei, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice”63.
De asemenea, DPC realizează programe în domeniul protecției familei și drepturilor
copilului, elaborează metodologii și monitorizează respectarea drepturilor copiilor, standarde
și norme destinate prevenirii separării copilului de parinții acestuia, și totodată, prevenirea
abuzului, în situația plecării acestora din țară, putând să fie maltratați fizic și/sau psihic de
tutorele în grija căruia este lăsat copilul.64
SPAS (Serviciile publice de asistență socială) Se regăsesc la nivelul municipiilor,
comunelor și orașelor. Realizează activități legate de persoane ce se află în situații de criză:
persoane fără adăpost, copii cu risc de abandon, mame în dificultate, etc.
Referitor la copii lăsați acasă de părinții ce sunt plecați în străinătate, SPAS identifică
și încearcă să înlăture, prin evaluare, cazurile în care aceștia ar putea să fie separati de părinți;
„asigură informații și consiliere referitor la obligațiile şi drepturile acestora, asupra drepturilor
copilului și asupra serviciilor disponibile; urmărește și asigură punerea în aplicare a măsurilor
de combatere și prevenire a violenței în familie și a comportamentului delicvent” 65; vizează
evoluția copiilor pe perioada duratei lipsei părinților și în urma celor aflate, colaborează cu
DGASPC pentru ca aceia care necesită consiliere, să fie îndrumați către un specialist66.
Școala este instituția publică în cadrul căreia copilul primeste o educație temeinică,
unde se simte ca într-o familie și unde este ajutat să se dezvolte. Profesorul coordonator/
dirigintele prezintă obligația de a cunoaște problemele copiilor și de a se ocupa de fiecare în
parte. Astfel, copilul lăsat acasă de părinții emigranți prezintă mai multă nevoie de atenție,
absența părinților putând provoca depresie, lipsa dorinței de a învăța și totodată,
comportamente antisociale.

63
http://www.copii.ro/misiune.html
64
***, Asociaţia pentru copiii Noştri, Protecţia si Promovarea drepturilor copilului, 2019, p. 13.
65
***, Asociaţia pentru copiii Noştri, Protecţia si Promovarea drepturilor copilului, 2019, p. 13.
66
Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului, L. Nr. 272/2004, Art.106, Alin. (1) republicată în
temeiul art. V din Legea nr. 257/2013

25
 De asemenea, avocatul poporului reprezintă o instituție ce are ca obiectiv apărarea
libertăților și drepturilor copilului în raportul acestuia cu autoritățile publice, prezentând drept
scop îmbunătățirea și promovarea condițiilor copilului ce este lăsat acasă de părinții
emigranți.67
Centrele de zi constituie o modalitate prin care copiii defavorizati lăsați acasă de
părinții plecați în străinătate au posibilitatea de a-și petrece timpul în compania anumitor
persoane competente; o modalitate prin care aceștia pot să învețe, se pot juca și în felul acesta,
pot trece mai facil peste singurătatea lăsată de părinți. În aceste centre, copiii primesc educația
de care necesită, o masă caldă, sunt ajutați în momentul în care au probleme, de orice tip și
sunt sprijiniți prin asistență educațională, psihologică și fizică.
Afterschool/ Beforeschool reprezintă centre de petrecere a timpului liber a copiilor ce
au o situație materială mai bună, a căror părinți sunt plecați în străinătate cu scopul ca aceștia
să dobândească o educație și o viață mai bună. În aceste centre, copiii sunt ajutați la teme, au
parte de activități extra-școlare cum sunt: înot, balet, activități de dezvoltare, învățare a
diverselor limbi străine, etc. Totodată, primesc îngrijirea necesară, atât educațională cât și
psihologică, pesonalul colaborând cu familia copilului și cadrele didactice68.
Centre de dezvoltare persoanală și recreere se adresează tuturor copiilor și constituie
locul în care aceștia pot să-și pună în practică aptitudinile și abilitățile, pasiunile acestora
putând să fie puse în evidență și descoperite.
De asemenea, centrul de recreere și dezvoltare personală prezintă ca obiectiv oferirea
anumitor alternative sănătoase de petrecere a timpului liber, de dezvoltare a unor personalități
armonioase și recreere, fiecare copil fiind încurajat în exprimarea liberă și de asemenea, fiind
ajutat cu orice problemă întâmpinată.69
Astfel, în cadrul acestor centre, copiii lăsați acasă de părinții plecați în străinătate au
posibilitatea de a-și dezvolta pasiuni noi și pot trece mai facil prin situația în care se regăsesc.
Totodată, centrele de consiliere constituie centrele unde copiii cu diverse probleme
sunt ajutati referitor la integrarea în societate. Aceștia sunt consiliați de psihologi cu scopul de

67
Asociaţia pentru copiii Noştri, Protecţia si Promovarea drepturilor copilului, p. 8
68
Bocancea, C., Neamţu, G. , Elemente de asistenţă socială în România, Editura All, 2011, p. 71.
69
http://www.protectiacopilului6.ro/directia-protectia-copilului_doc_939_centrul-de-recreere-si-dezvoltare-
personala-conacul-golescu-grant-sector-6_pg_0.htm

26
a se dezvolta în mod armonios în ciuda situației în care se regăsesc, sunt ajutați în a înțelege
problema și să treacă cu ajutorul lor peste ceea ce li se întamplă70.
În privința copiilor lăsați acasă de părinții plecați în străinătate, aceștia primesc ajutor
în condițiile în care apare o problemă de dezvoltare fizică, psihică, dacă au fost abuzați ori
privați de cele necesare pentru o dezvoltare normală, și totodată, dacă se remarcă o modificare
de atitudine în comportamentul copilului. Așadar, în aceste centre copiii primesc înțelegere și
ajutor sufletesc.

1.3.3. Echipa de specialiști implicate în protecția copiilor care au părinții

plecați la muncă în străinătate

După cum am afirmat mai sus, copiii ce sunt lăsați acasă de părinții plecați în
străinătate sunt afectați negativ în privința dezvoltării acestora.
Astfel, absența unuia ori a ambilor părinți poate să fie asociată cu o serie de probleme
ori cu neasigurarea necesităților copilului: neglijarea vestimentară, alimentară, medicală, a
igienei ori a educației. Alături de neglijare, copiii lăsați singuri acasă pot să devină și victime
ale diferitelor forme exploatare și de abuz71.
Pentru ca aceste situații prezentate mai sus să fie evitate se impune existența unei
echipe multidisciplinare care să acționeze și să soluționeze acele probleme. De asemenea, o
echipă multidisciplinară este constituită din specialiști care au scopul de a ajuta copiii care se
află într-o situație de dificultate. Această echipă poate să fie constituită din: manager de caz,
asistent social, psiholog, consilier școlar, profesor ori medic72.
Asistentul social deține rolul de consilier, oferind sprijin copiilor lăsați acasă de
parinții plecați în străinătate cu scopul de a se adapta noilor condiții de viață; are obiectivul de
a ajuta acești copii în găsirea soluțiilor la problemele cu care se confruntă. Mai mult,
îndeplinind rolul de consultant, dispune informații referitor la modalitățile de soluționare a
problemelor și serviciile, beneficiile disponibile. Un alt scop al asistentului social este acela de
mediator între beneficiar și resursele comunitare, efectuează legătura între necesitățile și
problemele beneficiarilor și serviciile, beneficiile disponibile73.
70
Cojocaru, S., Metode apreciative în asistenţa socială, Editura Polirom, 2009, p. 182.
71
Azoitei D, Lacusta M, METODOLOGIE- Asistenţa socială, psihologică şi juridical a copiilor rămaşi singuri
acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate, Editura Terra Nostra, 2007, p. 9
72
Idem.
73
Buzducea Doru, Curs 2- Definirea Domeniului Asistenței Sociale, partea a II-a, 2015, p. 29.

27
 Managerul de caz este reprezentat de profesionistul ce asigură coordonarea
activităților de asistență socială și protecție specială realizate în interesul superior al copilului,
prezentând drept scop principal implementarea şi elaborarea74:
• planului de recuperare pentru copiii cu dizabilități;
• planului individualizat de protecție pentru copiii separaţi de familie;
• planului individualizat de protecție care îl cuprinde pe acela de recuperare pentru
copiii cu dizabilități regăsiți în protecție specială;
• planului de reabilitare și/ori reintegrare socială pentru copiii abuzați, neglijați și/ori
exploatați, inclusiv victime ale exploatării prin muncă, traficului, exploatării sexuale în scop
comercial.
Psihologul reprezintă un alt specialist ce are un rol deosebit de important în
dezvoltarea armonioasă a copilului regăsit într-o situație de risc. Obiectivul acestuia este acela
de a ajuta beneficiarul în dezvoltarea mecanismelor de apărare eficace, să înțeleagă mai bine
situația în care se regăsește și să știe cum să-și soluționeze problemele. Astfel, psihologul
constituie un sprijin semnificativ, în special, pentru adolescentul rămas singur acasă, datorită
faptului că acesta necesită o persoană cu care să poată comunica, care să-i înțeleagă
problemele. De asemenea, profesorul are un rol semnificativ în educația copilului. Acesta
trebuie să încurajeze copilul să nu abandoneze școala, să învețe și să aibă rezultate
satisfăcătoare. Mai mult, profesorul-diriginte este cel mai în măsură să discute cu copiii lăsați
singuri acasă ori în grija rudelor75.
Acesta cunoaste cel mai bine copilul, fiind persoana care comunică adesea cu tutorele
acestuia. În anumite cazuri, acești copii necesită de o atentie specială, profesorul având
posibilitatea să-l trimită la un consilier scolar, ce este un alt membru al echipei
multidisciplinare. Profesorul și Consilierul școlar lucrează împreună, fiind nevoiți să remarce
comportamentul copilului și să găsească o soluționare a problemei.
Medicul, un alt specialist din cadrul echipei multidisciplinare, are scopul de a se
asigura că beneficiarul functionează în condiții corespunzătoare prin tratarea afecțiunilor
acestuia și prescrierea medicamentelor de care are nevoie. Astfel, medicul de familie este cel
mai semnificativ în sănătatea copiluiui, datorită faptului că acesta este primul care află de

74
Ibidem, p. 30.
75
Buzducea Doru, op.cit, p. 32.

28
problema de sanatate a acestuia. Acest medic poate să trimită copilul la diverși specialiști
(neurolog, ortoped, oftalmolog, etc), în funcție de afecțiunea de care suferă76.

1.3.4. Tipuri de servicii disponibile pentru copii care au părinții plecați la

muncă în străinătate

Tuturor copiilor este necesar să li se asigure îndeplinirea necesităților de bază, nu

numai pentru protecţie şi supravieţuire, ci şi pentru a-şi dezvolta talentele, personalitatea,
abilităţile mentale şi fizice.
Legea 272/2004 republicată în temeiul art. V din Legea nr. 257/2013 a stabilit atât
drepturile de servicii ce sunt destinate pevenirii separării copilului de părinţi, cât şi drepturile
de protecţie specială a copilului care a fost definitiv ori temporar separat de părinţi77.
De asemenea, au fost organizate şi au devenit funcţionale următoarele feluri de
servicii: servicii de tip familial, servicii de zi, servicii de tip rezidential. Actualmente, în
România există un număr de 1.718 servicii publice de protecţie a copilului, dintre care 1.140
sunt servicii de tip rezidențial78.
Servicii de zi reprezintă acele servicii prin care se asigură refacerea, menţinerea şi
dezvoltarea aptitudinilor copilului şi ale părinţilor săi, pentru depăşirea cazurilor care ar putea
să determine separarea copilului de familia sa79. Acestea conțin: centrele de zi, serviciile de
monitorizare, asistenţă şi sprijin a femeii gravidece este predispusă să îşi abandoneze copilul,
servicii de consiliere şi sprijin pentru părinţi, centre de asistenţă de sprijin pentru readaptarea
copiilor cu probleme sociale şi psihice.
Totodată, principiile care se află la baza activităţii serviciilor de zi sunt:

- respectarea demnităţii copilului;

- promovarea şi respectarea cu prioritate a interesului superior al copilului, egalitatea
şanselor şi nediscriminarea;
- ascultarea opiniei copilului şi luarea în seama a acestuia, ţinându-se cont de vârsta şi
de nivelul său de maturitate;

76
Buzducea Doru, op.cit, p. 32..
77
Legea 272/2004 republicată în temeiul art. V din Legea nr. 257/2013
78
http://www.copii.ro/drepturi_dezvoltare.html
79
http://www.protectiacopilului6.ro/Files/legislatie/legislatie-protectia-copilului/11.2008/
HOTARAREnr1438.pdf, Regulament cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de zi

29
 - asigurarea unei îngrijiri personalizate şi individualizate copilului.

Mai mult, serviciile de tip familial asigură creşterea şi îngrijirea copilului separat
temporar ori definitiv de părinţi, la domiciliul unei persoane fizice ori a unei familii (asistent
maternal, familia extinsă, altă familie ori altă persoană). Serviciile de tip familial pot să
funcţioneze doar pe bază de licenţa emisă de Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Drepturilor Copilului.80
Astfel, serviciile de tip familial pot prezenta un caracter specializat în raport cu
nevoile şi cu particularitățile copiilor protejaţi.81
Totodată, organismele private acreditate organizează serviciile de tip familial ca și
comportamente distincte ori ca activitate realizată de un comportament cu mai multe atribuţii.
Cu privire la principiile care se regăsesc la temeiul activităţii serviciilor de tip
familial, acestea sunt:

- asigurarea unei îngrijiri personalizate şi individualizate a copilului;

- asigurarea unei intervenţii profesionale cu ajutorul echipei pluridisciplinare;
- asigurarea eticii şi confidenţialităţii profesionale;
- promovarea unui model familial de îngrijire a copilului;
- menţinerea fraţilor împreună.

Un alt tip de serviciu este reprezentat de acela de tip rezidențial. Astfel, rolul
serviciilor de tip rezidenţial constă în asigurarea protecţiei, creşterii şi îngrijirii copilului
separat temporar ori definitiv de părinţii săi, ca efect a stabilirii în condiţiile legale a măsurii
de plasament82.
Aceste servicii înglobează: centrele de plasament (inclusiv cele de tip familial,
centrele de primire a copilului în regim de urgenţă, la fel şi centrele maternale)83.

Serviciile de tip rezidențial îndeplinesc o serie de atribuții:

- asigură hrana, cazarea, cazarmanentul, echipamentul şi condiţiile igienico-sanitare
necesare protecţiei specializate a copilului;
80
http://www.protectiacopilului6.ro/Files/legislatie/legislatie-protectia-copilului/11.2008/
HOTARAREnr1438.pdf, Regulament cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de zi
81
Idem
82
Buzducea Doru,, op.cit., p. 35.
83
Idem.

30
 - asigură dezvoltarea şi socializarea relaţiilor cu comunitatea;
- asigură, după situație, asistenţă medicală, supravegherea stării de sănătate şi
recuperarea şi totodată, îngrijirea permanentă a beneficiarilor;
- asigură protecţia şi paza beneficiarilor;
- asigură posibilitatea petrecerii timpului liber.

1.3.5. Prestatii/beneficii sociale disponibile copiilor lasați acasă de către

părinții plecați la muncă în străinătate

Munca în străinătate este o sursă semnificativă de venit pentru un segment major al

populaţiei. Actualmente, una din zece gospodării din țara noastră beneficiază de venituri din
migraţia internațională84.
Astfel, plecarea unui părinte din viața copilului, din preajma activităţilor curente ale
acestuia, poate să producă acestuia trăiri intens psihotraumatizante, pe termen scurt şi ulterior
o perioadă de viaţă stresantă, datorită faptului că, presupune eforturi din partea copilului cu
scopul de a se adapta la modificările din viaţa sa, la noua situaţie (dorul de părinţi, absenţa
părinţilor, să se obişnuiască cu persoana de îngrijire şi cu familia acesteia, să înveţe să se
gospodărească singur etc.)85.
Cea mai mare parte a drepturilor copilului prezintă un caracter protectiv. Astfel,
copiii trebuie protejaţi contra anumitor situaţii de risc, cum sunt: violenţa, transferul ilegal în
străinătate, abuzul sau neglijarea din partea părinţilor ori a îngrijitorilor săi, abuz sexual ori de
altă natură, implicarea în traficul de substanţe ilicite şi traficul de copii86.
În domeniul protecției copilului și a familiei, DGASPC asigură respectarea şi
promovarea drepturilor copilului, prevenirea separării copilului de familie, propune şi aplică
măsurile pentru protecţie specială în cazul copiilor aflaţi în dificultate (copiii neglijaţi, abuzaţi,

84
http://legiinternet.ro/blogs/index.php/migratia_romanilor_1990_2006?blog=10
85
Azoiţei Nicoleta-Daniela, Karacsony Niculina, Lăcustă Oana-Monica, Gheorghe Pascaru, Metodologie
asistenţă socială, psihologică şi juridical a copiilor rămaşi singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în
străinătate, ,editura Terra Nostra,Iasi, 2007,p.46
86
http://www.copii.ro/drepturi_protectie.html

31
exploataţi, abandonaţi)87. În continuare, vom prezenta o serie de prestații sociale de care
beneficiază copiii.
Astfel, aceștia au dreptul la cazarmament, transport, echipament pentru dotare inițială
și înlocuire, jucării, rechizite și materiale cultural-sportive, materiale igienico-sanitare, copiii
și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate
în centre maternale, la fel și copiii încredințați ori dați în plasament la asistenți maternali
profesioniști88.
De asemenea, o altă prestație socială este reprezentată de sume de bani pentru nevoi
personale, copiii și tinerii protejați de serviciile publice specializate pentru ocrotirea copilului,
cei încredințați ori dați în plasament la asistenți maternali profesioniști, care urmează o formă
de învățământ ce este recunoscută de lege, la fel și mamele protejate în cadrul centrelor
maternale89.
Mai mult, copiii și tinerii ce sunt ocrotiți de serviciile publice specializate pentru
protecția copilului, la fel și mamele protejate în centre maternale dispun, la ieșirea din evidența
acestor servicii publice, de o indemnizație care este acordată o singură dată și care este egală
cu valoarea salariului de bază minim brut pe țară, fixat conform legii90.
O altă prestație socială este alocația de stat pentru toți copiii în vârstă de până la 18
ani. Astfel, alocația de stat pentru copii este acordată și tinerilor care au împlinit vârsta
majoratului, care urmează cursurile învățământului profesional ori liceal, organizate în
condițiile legii, până la finalizarea acestora. După momentul dobândirii capacității depline de
exercițiu, copilul va deveni titularul dreptului la alocație, în condițiile în care își continuă
studiile, până la absolvirea acestora, însă, fără a depăși vârsta de 25 de ani91.

1.4.Educația și asistența religioasă a copiilor cu părinți plecați în

străinătate

87
Luca, C., Cadrul legislativ privind problematica copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în
care aceştia sunt plecaţi la muncă în străinătate, Revista de cercetare şi intervenţie socială, Volumul 15/2016, p.
12.
88
http://dgaspcbihor.ro/dgaspcbh.ro/prest_copii.html
89
Luca, C., op.cit., p. 13,
90
Idem
91
http://dgaspcbihor.ro/dgaspcbh.ro/prest_copii.html

32
 Cercetările din domeniul educației religioase românești au arătat că factorii ce
influențează conduitele și valorile religioase prezente în cadrul educativ religios sunt: școala,
părinții, preotul paroh, bunicii, alături de alți factori.
Caracterul afectiv din cadrul mediului familial este, fără îndoială, cea mai mare forţă
a copilului şi, în același timp, punctul său cel mai slab. Astfel, părinţii îşi influenţează de la
început proprii copii deoarece, fundamentele unei educaţii spirituale, morale şi religioase sunt
fundamentate de timpuriu, în cadrul familiei, dar, este destul de greu să se identifice existența
anumitor legături între manifestarea comportamentelor tipice ale părinţilor şi comportamentele
ulterioare ale copiilor92.
Totodată, modalitatea diferită a părinților prin care pot să își crească copiii, poate să
dezvolte personalităţi similare şi invers; copii care au crescut în aceeaşi familie pot să prezinte
personalităţi destul de diferite.
În ciuda acestor dificultăţi, în literatura de specialitate au fost identificate anumite
conexiuni între practicile parentale şi consecințele acestora asupra copiilor.
Cu privire la educația religioasă, rolurile familiei, şcolii şi Bisericii sunt
fundamentale. Astfel, educaţia religioasă constituie un mijloc prin care sunt formaţi oameni cu
caractere integre, personalităţi deschise către toleranţă, respect reciproc, preocupaţi de
îmbunătăţirea permanentă a relaţiilor cu divinitatea şi cu semenii93.
Educaţia religioasă se efectuează încă de la cea mai fragedă vârstă şi constituie acea
latură a pregătirii pentru cunoaştere, viaţă, înţelegere şi practicare a binelui, în viaţa familială,
eclezială şi socială, şcolară, familia prezentând un rol deosebit de semnificativ în educarea
copiilor.
În cazul copiilor cu părinți plecați în străinătate, școala poate oferi o educație
religioasă corespunzătoare. Astfel, actul educativ religios se desfăşoară, în şcoală, într-un mod
sistematic, gradual, de către educatori şi profesori pregătiţi, pe temeiul anumitor principii şi cu
ajutorul mijloacelor şi metodelor de învăţământ adecvate caracteristicilor de vârstă ale
copiilor94.

92
Băncilă, V., Iniţierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, Bucureşti, 1996, p. 91.
93
Dumitrana, M., Didactica creştină, Editura V& Integral, Bucureşti, 2007, p. 63.
94
Enache, Smaranda, (coord.), Educaţia religioasă în şcolile publice, Editura Pro Europa, TârguMureş, 2007, p.
39.

33
 Scopul educaţiei religioase constă în formarea integră a caracterului şi personalităţii
copilului care să-l conducă către cunoaştere.
De asemenea, educaţia religioasă a copiilor cu părinții plecați peste hotare, este
influenţată, de o serie de factori: predispoziţia religioasă a copilului, mediul familial unde
acesta rămâne, trăsăturile de personalitate ale persoanelor care îl îngrijesc, experienţele de
viaţă trăite de fiecare copil şi, nu în ultimul rând, de impactul pedagogic pe care îl are acela ce
educă. Mai mult, persoana care conduce procesul educaţional este necesar să fie un model, să
prezinte o personalitate morală şi intelectuală exemplară.

34
 CAPITOLUL II. DESIGN-UL METODOLOGIC AL CERCETĂRII

În cadrul părții a II-a am realizat o cercetare cu scopul de a observa efectele pe care le

are fenomenul migrației părinților la muncă în străinătate asupra copiilor rămași acasă în grija
altor persoane.

2.1.Obiectivul general al cercetării și ipotezele

Obiectivul general al lucrării îl constituie observarea efectelor asociate fenomenului

plecării părinţilor la muncă în străinătate asupra atitudinii, compartamentului, copiilor lor,
rămaşi în ţară în grija altor persoane.
Din acest obiectiv general, se evidenţiază următoarele obiective specifice:

- observarea sentimentelor pe care copiii le au;

- observarea efectelor pe care le are plecarea părinților;
- determinarea caracteristicilor specifice situaţiilor de risc social în situația copiilor
cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate;
- evaluarea capacităţii acestora de a depăşi situaţiile dificile în care se află;
- observarea relației dintre persoanele din jur și copiii ai căror părinți sunt plecați
la muncă în străinătate;

În concordanță cu obiectivele emise, am formulat următoarele ipoteze:

- În majoritatea cazurilor, plecarea la muncă în străinătate, pe termen lung, a

unor părinți, este determinată de disfuncțiile financiare cu care se confruntă pe
piața muncii din România
- Cauzistica copiilor cu tulburări depresive este mai frecventă în familiile cu
părinții plecați în străinătate, comparativ cu familiile în care părinții se află în
țară.
- Absența comunicării directe cu părinții și a comportamentului protectiv,
nemijlocit al acestora crează copiilor tulburări emoționale;

35
 - Asigurarea îngrijirii și educării copiilor de către rude, oricât de aproiate, nu
poate substitui integral prezența părinților;
- Serviciile sociale destinate copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate,
au un rol important dar complementar și facililitator și nu pot înlocui prezența
efectivă a părinților.

2.2.Obiectivul operaţional al investigaţiei

Spre deosebire de celelalte obiective, acesta cuprinde exprimarea manifestărilor

observabile şi măsurabile, precum şi nivelul de performanţă aşteptat
Astfel în cadrul acestei lucrări avem următoarele obiective operaționale:

- Identificarea sferei sociale și impactului plecării părinţilor la muncă în

străinătate asupra vieţii emoţionale a copiilor;
- Identificarea caracteristicilor comportamentale specifice copiilor care au
părinţi plecaţi la muncă în străinătate;
- Identificarea modului în care asistența socială soluționează aceste problem;
- Identificarea de metode şi tehnici de prevenire şi gestionare a fenomenului.

2.3.Operaţionalizarea sociologică a conceptelor

Conceptul 1- familie

Dimensiunea 1 – dimensiunea felurilor de familie – monoparentală, biparentală;

Dimensiunea 2 - dimnesiunea socială: tată, mama, bunici, părinți, rude apropiate;
Dimensiunea 3. Dimensiunea spațială a persoanelor din cadrul familiei – în țară, în
străinătate;

Conceptul 2 : educație

36
 Dimensiunea 1 - dimensiunea felurilor de educație: educația intelectuală, educația
religioasă, educația fizica, educația morală;
Dimensiunea 2 - dimnesiunea socială: elevi, profesori, părinți;
Dimensiunea 3 - dimensiunea interactionalistă: mersul la școală, mersul la cursuri
extracuriculare, pregătire cu părinții;
Dimensiunea 4 - dimensiunea scopului: utilizarea ulterioara a informatiei, dezvoltarea
personala;

Conceptul 3 – școală

Dimensiunea 1 - dimensiunea repartiției: gradiniță, școala primară, școala gimnazială,

liceul, facultatea;
Dimensiunea 2 - dimnesiunea socială: colegi, cadre didactice;
Dimensiunea 3 - dimensiunea spațială/locală: rural, urban;
Dimensiunea 4 - dimensiunea administrativa : scoli private, scoli publice;

Conceptul 4 – migrația

Dimensiunea 1 – dimensiunea consecințelor/efectelor: lipsa părintelui, suferința

copiiilor, răcirea relațiilor dintre părinte-copil;
Dimensiunea 2 - dimensiunea financiară – venit mai bun, asigurarea unui trai mai
decent;
Dimensiunea 3 - dimensiunea spațială/locală: rural, urban;
.

2.4.Metode, tehnici, instrumente şi procedee de abordare empirică

În cadrul acestui subcapitol vom prezenta metoda de cercetare pe care o vom folosi,
instrumentul aplicat, ca ulterior să prezentăm chestionarul și rezultatele primite.

2.5.1.Prezentarea metodei de cercetare și a intrstrumentului de lucru

37
 În lucrarea de față, am realizat o cercetare de tip primară cantitativă, efectuată cu
ajutorul culegerii si prelucrǎrii datelor, ca metodă de cercetare s-a optat pentru sondaj, iar ca
instrument de culegere a datelor a fost folosit chestionarul.
Cercetarea cantitativă se va aplica prepondernt nivelului macrosocial, formal, va avea
în vizor realitatea statică şi exterioară actorului social, va utiliza perspectiva cercetătorului,
totodată, între cercetător şi subiect există o relaţie distantă („din exterior”).
De asemenea, în cadrul acestei cercetării, teoria va fi verificată prin cercetarea
empirică, selecţia unităţilor de cercetat din populaţia țintită se realizează preponderent prin
eşantionare statistică, culegerea datelor se efectuează episodic şi se întinde pe perioade mici de
timp.
Prin urmare, vom efectua o cercetare directă și selectivă, de tip sondaj, având drept
instrument de culegere a datelor un chestionar cu 16 întrebări, ce va fi administrat pe site-ul
http://www.isondaje.ro.

2.5.2. Lotul de subiecți

Datorită faptului că grupul ţintă al acestei cercetări (copiii cu părinţii plecaţi la muncă
în străinătate) este mai dificil de indentificat, iar prin cercetarea pe bază de lot nu se pot
extrapola rezultatele întregii populaţii ţintă, am recurs la o metodă de selecţie a subiecţilor –
metoda “bulgărului de zăpadă” în cadrul căreia fiecare operator a identificat o altă persoană
din grupul ţintă, persoană care, după completarea chestionarului, a recomandat o altă persoană
care are părinţii plecaţi la muncă în străinătate, în acest fel, efectuându-se o înlănţuire a
persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.
Cercetarea este efectuată în mediul online, cu ajutorul site-ului
http://www.isondaje.ro, pe un lot de 100 de persoane.

2.5.3. Elaborarea și aplicarea chestionarului

Chestionarul este instrumentul de culegere a datelor de care depinde succesul acestei

cercetări. Astfel, la realizarea acestuia se va ţine seama de scopul cercetării și de obiectivele

38
stabilite. Respondentul va primi rând pe rând întrebările, de fiecare dată, în aceeași ordine. În
continuare, vom prezenta pe rând întrebările și răspunsurile primite.

1. Care dintre părinţii dumneavoastră este plecat în străinătate la muncă?

Mama   6.3%

Ambii părinți   42.7%

Tatăl   51%

60.00%

50.00%

40.00%

mama
30.00%
tatăl
ambii părinți
20.00%

10.00%

0.00%
Care dintre părinţii dumneavoastră este plecat în străinătate la muncă?

După cum remarcăm din răspunsurile primite, 6,3% dintre respondenți au mama
plecată, în cazul a 51% dintre respondenți, tatăl este plecat, în timp ce 42,7% au ambii părinți
plecați. Cele mai mari procente sunt deținute de tatăl plecat sau ambii părinți, iar cele mai mici
procente sunt în cazul mamei, care a rămas să îngrijească familia.

39
 2. Cu cine ați rămas acasă?

bunicii   24.3%
frații/surorile   15%
unul dintre părinți   33.6%
îngrijitori din centrele de   10.7%
specialitate
alte persoane   16.4%

Cu cine ați rămas acasă?

40.00%
35.00%
30.00%
25.00%
20.00%
15.00%
10.00%
5.00%
0.00%
i ți
ici ile in nt
re ne
n or r oa
bu ur pă ce r s
/s tre di
n pe
ații in i la te
fr d or
ul ijit
un gr
în

24,3% dintre respondenți se află în grija bunicilor, 15% au rămas cu frații sau
surorile, iar în cazul copiilor unde este plecat numai un părinte, celălalt părinte a rămas să-i
îngrijească, 33,6%.
Pe de altă parte, există și copiii care au rămas în grija altor persoane 16,4% sau a
îngrijitorilor din centrele speciale pentru copiii care au părinți plecați în străinătate.

3. Considerați că persoanele în grija cărora ați rămas reușesc să ofere ideea de familie
și să înlocuiască prezența părinților?

40
 Nu   73.7%
Da   26.3%

Considerați că persoanele în grija cărora

ați rămas reușesc să ofere ideea de fami-
lie și să înlocuiască prezența părinților?

Nu
Da

După cum se observă cea mai mare parte a respondenților afirmă că persoanele în
grija cărora ui rămas nu reușesc să ofere ideea de familie și să înlocuiască prezența părinților.
Pe de altă parte, 26,3% dintre respondenți afirmă acest lucru.

4. Ce factori considerați că au determinat plecarea pãrintilor dumneavoastră din

țarã?

Lipsa unui loc muncă   21.4%

Dorința unui trai mai bun   27.3%
Dorința de a câștiga mai mulți bani   30.5%
Dorința de a ajuta financiar copiii   13.4%
Motive de sănătate   2.5%
Altele   5.5%

41
 Ce factori considerați că au determinat
plecarea pãrintilor dumneavoastră din
țarã?
30.00%
20.00%
10.00%
0.00%
că un ni iii te te
le
un ia b i ba cop ăta
Al
ț r ăn
cm im ul cia
i lo r a i m n d es
u it a na e
a un unu gam ta fi otiv
s ța ști aju M
Lip r in câ a
a de
Do e
țad nța
rin ri
Do Do

După cum se observă, banii reprezintă principalul factor care au determinat părinții să
plece din țară, astfel, 30,5% dintre respondent au selectat - dorința de a câștiga mai mulți bani
- , 27,3% dorința unui trai mai bun iar 21,4% au selectat – lipsa unui loc de muncă, sau dorința
de a ajuta copiii din punct de vedere financiar.
Pe de altă parte, există și personae care au pelcat din motive de sănătate, dar și aici
este valabil un motiv pecuniar, acela de a câștiga mai mult pentru a realiza un tratament
corespunzător.

5. Considerați ca fiind întemeiate motivele plecării părinților din țară?

Nu   7.1%
Da   41.4%
Nu știu   51.4%

42
 60.00%

50.00%

40.00%
da
30.00%
nu
nu știu
20.00%

10.00%

0.00%
Considerați ca fiind întemeiate motivele plecării părinților din țară?

Doar 41.4% dintre repondenţi consideră ca fiind întemeiată plecarea părinţilor, restul
oscilând între „nu ştiu” (51,4%) şi „nu” (7,1%). Astfel, considerăm că faptul de a nu resimţi ca
întemeiată plecarea părinţilor poate accentua problemele pe care aceştia le au. De asemenea,
procentul majoritar aparține răspunsului – nu știu - prin urmare, aceștia nu sunt siguri dacă
plecarea părinților este decizia corectă.

6. Ați participat la luarea deciziei privind plecarea părinților?

nu   57.6%
da   42.4%

Ați participat la luarea deciziei

privind plecarea părinților?

da
nu

43
 După cum observăm din răspunsurile primite, majoritatea respondenților afirmă că nu
au participat la luarea deciziei privind plecarea părinților – 57,6%, în timp ce 42,4% au
participat la această decizie.

7. Cât de des vă vizitează părinţii plecaţi în străinătate?

lunar   7.9%
la 2-3 luni   12.9%
de 3 ori pe an   21.4%
o dată pe an   42.9%
o data la doi ani sau mai   15%
mult

Ați participat la luarea deciziei privind

plecarea părinților?
50.00%
45.00%
40.00%
35.00%
30.00%
25.00%
20.00%
15.00%
10.00%
5.00%
0.00%
lunar la 2-3 luni de 3 ori pe an o dată pe an o data la doi ani
sau mai mult

44
 După cum remarcăm din răspunsurile primite, 42,9% dintre respondenți afirmă că
părinții plecați vin acasă o dată pe an, pe de altă parte, există și situații unde părinții vin lunar
să-i viziteze, 7.9%.
Trebuie să luăm în calcul și aspectul că părinţii pot veni în ţara să îşi viziteze copiii în
condiţiile în care au un serviciu stabil, cu contract de muncă, au concedii ce sunt asigurate de
angajator, o serie de facilitaţi, etc.

8. Cât de des s-au întâmplat în ultima perioadă următoarele..?

Să vă simţiți singur?   17.9%

Să simţiți că nimeni nu vă iubeşte?   17.9%

Să vă simţiți neglijat de cei dragi?   10.7%

Să vă simţiți diferit faţă de alţi   17.1%

copii?

Să vă simţiți nefericit?   36.4%

45
 Cât de des s-au întâmplat în ultima
perioadă următoarele..?
40.00%
30.00%
20.00%
10.00%
0.00%
r ? ? i? ii? t?
gu eşte r ag op r ici
sin iu
b id i c fe
ţiț
i
vă e ce e alţ ți ne
is m u td d ţi
ă in lg ija ţă sim
v en fa ă
Să m ne r it v
ni i fe Să
că ţiț id
i
iţ ți is m ţiț
sim vă sim
Să Să v ă
Să

Din datele de mai sus reiese că, 17,9% din subiecţi s-au simţit singuri, 17,9% au
simţit că nimeni nu-i iubeşte, 10,7% s-au simţit neglijaţi, 17,1% au trăit sentimentul că sunt
diferiţi în raport cu alţi copii, iar 36.4% sunt nefericiţi. Așadar, copiii ai căror părinţi sunt
plecaţi la muncă în străinătate arată semne de depresie.
De asemenea, reacţiile unui copil cu unul ori ambii părinţi plecaţi la munca în
străinătate pot fi diferite de cele ale unui copil cu ambii părinţi acasă. Acesta poate deveni mai
sperios, mai sensibil, ori poate avea accese de furie atunci când este pus în diverse situaţii.

9. Cât de des comunicați cu părinții/părintele plecat în străinătate?

doar în caz de probleme   9.3%

o dată pe lună   17.1%
o dată pe săptămână   23.6%
de 2-3 ori pe săptămână   18.6%
în fiecare zi   31.4%

46
 Cât de des comunicați cu părinții/părintele
plecat în străinătate?
35.00%
30.00%
25.00%
20.00%
15.00%
10.00%
5.00%
0.00%
e ă ă ă zi
lem un ân ân re
ob p el tă
m
tă
m
eca
e pr tă să
p
săp în
fi
zd da p e e
ca o tă ip
în da or
3
oar o 2-
d de

Cea mai mare proporție este de 31,4%, în fiecare zi, pe de altă parte, 23.6%, afirmă că
discută cu părinții o dată pe săptămână. Există și cazuri în care copiii discută cu părinții plecați
numai în caz de probleme, 9,3% sau o dată pe lună 17.1.%.

10. Plecarea în străinătate a pãrinților a avut drept consecință pe plan financiar

următoarele:

Plata datoriilor   19.3%

Satisfacerea nevoilor financiare a familiei   47.9%
rămase acasă
Ajutor oferit copilului/copiilor pentru   22.1%
educație
Avem datorii, banii nu sunt suficienți   10%
Nu s-au produs schimbări pe acest plan   0.7%

47
 Plecarea în străinătate a pãrinților a avut
drept consecință pe plan financiar urmă-
toarele:
60.00%
40.00%
20.00%
0.00%

Modificările în plan financiar aduse de plecarea părinţilor sunt dominate de

satisfacerea nevoilor de subzistenţă, caz care ne poate sugera ideea că în momentul în care
erau în ţară acestea nu erau satisfăcute.
De asemenea, din răspunsurile respondenților se observă că prin plecarea părinţilor la
muncă, nu mai au datorii. Pe de altă parte, există și respondenți care afirmă că au datorii –
10%, și după plecarea părinților sau că nu s-au produs schimbări pe acest plan – 0,7%.

11. Ați observat modificãri în comportamentul celorlalți fațã de dumneavoastră dupã

plecarea părinților?

da, ceilalți se poartã mai urât cu mine   7.9%

da, ceilalți se poartã mai frumos cu mine   15%
pentru a obține diverse foloase financiare
da, ceilalți se poartã mai frumos cu mine din   22.1%
compasiune
nu știu   24.3%
nu   30.7%

48
 Ați observat modificãri în comporta-
mentul celorlalți fațã de dumneavoastră
dupã plecarea părinților?
30.00%
20.00%
10.00%
0.00%

După cum observăm, mare parte dintre repondenţi declară că au observat modificări
în comportamentul celorlalţi faţă de ei; astfel, dintre modificările sesizate regăsim faptul că
ceilalţi se poartă mai frumos cu ei fie din compasiune, fie pentru a obţine anumite foloase
materiale. Numai 30,7% dintre respondenți au afirmat că nu s-a modificat comportamentul
celor din jur față de ei.
Esenţial considerăm aspectul că, în mod subiectiv, copiii au perceput modificări în
comportamentul altora în raport de ei. De remarcat şi faptul că sunt 7,9% dintre respondenți
care declară că ceilalţi se poartă mai urât cu ei, de când au plecat părinții.

12. Ce vă lipseşte cel mai mult?

Comunicarea cu părinţii   40%

Dragostea părintească   36.4%
Banii   18.6%
Nimic   5%

49
 Ce vă lipseşte cel mai mult?
40%
30%
20%
10%
0%
ţii că ni
i ic
ăr in eas Ba Ni
m
p t
cu rin
ea a pă
r
ica o ste
un ag
Co
m Dr

Din răspunsurile primite, constatăm faptul că 40% dintre respondenți afirmă că cel
mai mult le lipsește comunicarea cu părinții, ulterior, regăsim dragostea părintească, 36,4%,
banii – 18, 6%. Pe de altă parte, există și respondenți care au afirmat că nu le lipsește nimic,
5%.

13. De obicei la cine apelezi când ai probleme la şcoală sau cu temele?

părintele rămas acasă   22.1%

bunici / alte rude   39.3%
prieteni   23.6%
profesori   10%
nu apelez la nimeni   5%

50
 De obicei la cine apelezi când ai
probleme la şcoală sau cu temele?
45%
40%
35%
30%
25%
20%
15%
10%
5%
0%
părintele bunici / alte prieteni profesori nu apelez la
rămas acasă rude nimeni

Cea mai mare parte dintre respondenți au afirmat că apelează atunci când au
probleme la bunici sau alte rude, sau la părintele rămas acasă, în cazul în care nu au plecat
ambii părinți. Pe de altă parte, copiii apelează la profesori -10%, prieteni, 23,6%, sau nu
apelează la nimeni – 5%.

14. Considerați cã relațiile cu părinții plecați la muncã în strãinãtate:

au devenit mai strânse   1.4%

s-au înrãutãțit   5.7%
au rãmas la fel   30.7%
s-au schimbat   62.1%

51
 Considerați cã relațiile cu părinții
plecați la muncã în strãinãtate:
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
au devenit mai s-au înrãutãțit au rãmas la fel s-au schimbat
strânse

Cea mai mare parte dintre respondenți consideră că relațiile cu părinții lor plecați la
muncă în străinătate s-au schimbat, 62,1% , în timp ce 30,7% consideră că relația lor a rămas
la fel.
Pe de altă parte, există respondeți care afirmă că relațiile cu părinții au devenit mai
strânse, 1,4%, iar 5,7% consideră că relația cu părinții s-a înrăutățit.

15. În urma plecării părinților planurile dumneavoastră de viitor sunt:

sã abandonați școala pentru a munci în   12.9%

străinatate
să vă continuați studiile în strãinatate   17.1%
să vã angajati   17.1%
să vă continuați studiile în țară   16.4%
nu știu   36.4%

52
 În urma plecării părinților planurile
dumneavoastră de viitor sunt:
40%
30%
20%
10%
0%

După cum observăm, cea mai mare parte dintre persoanele respondente nu au planuri
de viitor clar definite, astfel, 36,4% dintre aceștia au selectat răspunsul – nu știu – la întrebarea
aceasta. Pe de altă parte, 17,1% doresc să-și continue studiile în străinătate, să se angajeze,
există și un procent de 16,4% care aleg să-și continue studiile în țară. Cu toate acestea, 12,9%
se gândesc să abandoneze școala pentru a lucrare în străinătate.

16. În ce mediu locuiți?

Urban   70.7%
Rural   29.3%

În ce mediu locuiți?

urban
rural

53
 Majoritatea respondenților provin din spațiul urban, 70,7%, în timp ce 29,3% locuiesc
în mediul rural.

17. . În ce categorie de vârstă vă încadrați?

12-13 ani   19.3%

14-15 ani   47.9%
16-17 ani   22.1%
18 ani   10%

În ce categorie de vârstă vă încadrați?

60.00%

50.00%

40.00%

30.00%

20.00%

10.00%

0.00%
12-13 ani 14-15 ani 16-17 ani 18 ani

Cu privire la vârsta respondenților, acestea sunt cuprinse între 12-18 ani, totodată,
observăm că majoritatea au între 14-15 ani, un procent major este și în cazul vârstei de 16-17
ani.

54
 CAPITOLUL III. RAPORTUL DE CERCETARE

Obiectivul general al lucrării a fost constituit de observarea efectelor asociate

fenomenului plecării părinţilor la muncă în străinătate asupra atitudinii, compartamentului,
copiilor lor, rămaşi în ţară în grija altor persoane.
După cum am remarcat din răspunsurile primite, în cele mai multe cazuri, tatăl este
cel care a plecat la muncă în străinătate și totdată, există un procent semnificativ de copii care
au ambii părinți plecați.
Am observat faptul că, după plecarea părinților, respondenții au rămas în grija
bunicilor, sau cu frații sau surorile, iar în cazul copiilor unde este plecat numai un părinte,
celălalt părinte a rămas să-i îngrijească. Pe de altă parte, există și copiii care au rămas în grija
altor persoane, sau a îngrijitorilor din centrele speciale pentru copiii care au părinți plecați în
străinătate. Totodată, cea mai mare parte a respondenților au afirmat că persoanele în grija
cărora ui rămas nu reușesc să ofere ideea de familie și să înlocuiască prezența părinților. Prin
urmare, ipotezele conform cărora asigurarea îngrijirii și educării copiilor de către rude,
oricât de aproiate, nu poate substitui integral prezența părinților și serviciile sociale destinate
copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate, au un rol important dar complementar și
facililitator și nu pot înlocui prezența efectivă a părinților, se confirmă.
Cu privire la factorii determinanți, banii reprezintă principalul factor care a
determinat părinții să plece din țară, astfel, mare parte dintre respondenți, întrebați de ce cred
că au plecat părinții în străinătate, au selectat - dorința de a câștiga mai mulți bani sau dorința
unui trai mai bun, lipsa unui loc de muncă, sau dorința de a ajuta copiii din punct de vedere
financiar. Așadar, ipoteza conform căreia, în majoritatea cazurilor, plecarea la muncă în
străinătate, pe termen lung, a unor părinți, este determinată de disfuncțiile financiare cu care
se confruntă pe piața muncii din România, se confirmă.
Cu toate acestea, există și personae care au pelcat din motive de sănătate, însă și aici
este valabil un motiv pecuniar, acela de a câștiga mai mult pentru a realiza un tratament
corespunzător.

55
 Referitor la percepția copiilor rămași acasa, puțini dintre repondenţi consideră ca
fiind întemeiată plecarea părinţilor, restul oscilând între „nu ştiu” şi „nu”. Astfel, considerăm
că faptul de a nu resimţi ca întemeiată plecarea părinţilor poate accentua problemele pe care
aceştia le au. De asemenea, procentul majoritar aparține răspunsului – nu știu - prin urmare,
aceștia nu sunt siguri dacă plecarea părinților este decizia corectă.
După cum am observat din răspunsurile primite, majoritatea respondenților afirmă că
nu au participat la luarea deciziei privind plecarea părinților, cu toate că au existat și
respondenți care au afimat că au discutat cu părinții înainte de plecarea acestora pentru a afla
părerea lor.
În privința frecvenței vizitelor părinților, după cum am remarcat din răspunsurile
primite, aproape jumătate dintre respondenți afirmă că părinții plecați vin acasă o dată pe an,
pe de altă parte, există și situații unde părinții vin lunar să-i viziteze, însă în procente reduse.
Trebuie să luăm în calcul și aspectul că părinţii pot veni în ţara să îşi viziteze copiii în
condiţiile în care au un serviciu stabil, cu contract de muncă, au concedii ce sunt asigurate de
angajator, o serie de facilitaţi, etc.
Cu privire la sentimentele copiilor lăsați acasă, din răspunsurile primite reiese că,
17,9% din subiecţi s-au simţit singuri, 17,9% au simţit că nimeni nu-i iubeşte, 10,7% s-au
simţit neglijaţi, 17,1% au trăit sentimentul că sunt diferiţi în raport cu alţi copii, iar 36.4% sunt
nefericiţi. Așadar, ipoteza potrivit căreia cauzistica copiilor cu tulburări depresive este mai
frecventă în familiile cu părinții plecați în străinătate, comparativ cu familiile în care părinții
se află în țară se confirmă. De asemenea, reacţiile unui copil cu unul ori ambii părinţi plecaţi
la munca în străinătate pot fi diferite de cele ale unui copil cu ambii părinţi acasă. Acesta poate
deveni mai sperios, mai sensibil, ori poate avea accese de furie atunci când este pus în diverse
situaţii.
În cazul discuțiilor la telefon, pe internet, cu părinții, cea mai mare proporție este de
31,4%, care discută în fiecare zi, pe de altă parte, 23.6%, au afirmat că discută cu părinții o
dată pe săptămână. Există și cazuri în care copiii discută cu părinții plecați numai în caz de
probleme, 9,3% sau o dată pe lună 17.1.%.
Referitor la modificările în plan financiar aduse de plecarea părinţilor, acestea sunt
dominate de satisfacerea nevoilor de subzistenţă, caz care ne poate sugera ideea că în
momentul în care erau în ţară acestea nu erau satisfăcute. De asemenea, din răspunsurile

56
respondenților se observă că prin plecarea părinţilor la muncă, nu mai au datorii. Pe de altă
parte, există și respondenți care afirmă că au datorii și după plecarea părinților sau că nu s-au
produs schimbări pe acest plan.
În privința modificărilor relațiilor cu celelalte persoane, după plecarea părinților în
străinătate, mare parte dintre repondenţi declară că au observat modificări în comportamentul
celorlalţi faţă de ei; astfel, dintre modificările sesizate regăsim faptul că ceilalţi se poartă mai
frumos cu ei fie din compasiune, fie pentru a obţine anumite foloase materiale. Numai 30,7%
dintre respondenți au afirmat că nu s-a modificat comportamentul celor din jur față de ei.
Esenţial considerăm aspectul că, în mod subiectiv, copiii au perceput modificări în
comportamentul altora în raport de ei. Am remarcat şi faptul că sunt 7,9% dintre respondenți
care declară că ceilalţi se poartă mai urât cu ei, de când au plecat părinții.
O altă ipoteză emisă a fost aceea că, absența comunicării directe cu părinții și a
comportamentului protectiv, nemijlocit al acestora crează copiilor tulburări emoționale, se
confirmă, astfel, din răspunsurile primite la întrebarea: ce vă lipsește cel mai mult, constatăm
faptul că 40% dintre respondenți afirmă că cel mai mult le lipsește comunicarea cu părinții,
ulterior, regăsim dragostea părintească, 36,4%, banii – 18, 6%. Pe de altă parte, există și
respondenți care au afirmat că nu le lipsește nimic, 5%. De asemenea, cea mai mare parte
dintre respondenți consideră că relațiile cu părinții lor plecați la muncă în străinătate s-au
schimbat, în timp ce un procent mai redus consideră că relația lor a rămas la fel.
Cu privire la planurile de viitor ale copiilor rămași acasă, după cum observăm, cea
mai mare parte dintre persoanele respondente nu au planuri de viitor clar definite, astfel,
36,4% dintre aceștia au selectat răspunsul – nu știu – la întrebarea aceasta. Pe de altă parte,
17,1% doresc să-și continue studiile în străinătate, să se angajeze, există și un procent de
16,4% care aleg să-și continue studiile în țară. Cu toate acestea, 12,9% se gândesc să
abandoneze școala pentru a lucrare în străinătate.

57
 CONCLUZII

Pentru a ajunge la o concluzie, considerăm că un copil are nevoie de dragostea şi

afecţiunea oferite de părinţi, de sprijinul lor, pentru a se dezvolta armonios la nivel intelectual,
social şi moral. Astfel, în absența părinţilor, dezvoltarea acestuia va avea de suferit, se va simţi
cuprins de temeri, va deveni nesigur pe el, abandonat, sentimente de culpabilitate, de frustrare.
Munca în străinătate este o sursă semnificativă de venit pentru un segment major al
populaţiei. După cum am observat în cadrul acestei lucrări, actualmente, una din zece
gospodării din țara noastră beneficiază de venituri din migraţia internațională.
Astfel, plecarea unui părinte din viața copilului, din preajma activităţilor curente ale
acestuia, poate să producă acestuia trăiri intens psihotraumatizante, pe termen scurt şi ulterior
o perioadă de viaţă stresantă, datorită faptului că, presupune eforturi din partea copilului cu
scopul de a se adapta la modificările din viaţa sa, la noua situaţie (dorul de părinţi, absenţa
părinţilor, să se obişnuiască cu persoana de îngrijire şi cu familia acesteia, să înveţe să se
gospodărească singur etc.).
Familia reprezintă o unitate socială, un sistem deschis, care este supusă unor
modificări rapide, radicale, paralele cu viaţa socială. Se presupune că în viitor, rolul familiei
va suferi modificări, îşi va spori semnificaţia şi funcţiile, va trebui sa dovedească mai multă
adaptabilitate şi flexibilitate la cererile tot mai ample ale vieţii sociale
De asemenea, familia deține un rol deosebit de important în asigurarea existenţei şi
dezvoltării omului pe tot parcursul vieţii, prin procurarea resurselor financiare şi materiale. Cei
doi soţi, prin realizarea unei profesii, aduc venituri în familie, venituri ce vor asigura mai
departe îndeplinirea nevoilor familiei (obiecte de îmbrăcăminte, hrană, etc). Mai mult, spaţiul
primar pentru realizarea procesului de socializare este tot familia.
Așadar, familia exercită o influență foarte adâncă asupra copilului: este locul unde
acesta îşi trăieşte primii ani, îşi însuşeşte valorile, află primele informaţii cu privire la lumea
înconjurătoare, se descoperă pe sine, descoperă modele de comportament, care îi determină
mai târziu personalitatea. De asemenea, părinții sunt primii „profesori” din viața copilului,
aceștia pun fundamentele în educația, formarea și dezvoltarea acestuia. Scopul familiei este

58
acela de a pregăti copilul pentru viață, oferindu-i tipare şi anumite repere, însă şi cel mai optim
cadru în care să își formeze principalele principii şi deprinderi.
Observăm în perioada actuală, o modificare de atitudine în ceea ce priveşte familia:
plecând de la scăderea numărului de copii pe care un cuplu şi-l doreşte, motivând dorinţa de
independenţă şi libertate şi lipsa de responsabilităţi părinteşti, continuându-se cu modificarea
poziţiei femeilor faţă de rolul acestora în familie şi axarea acestora pe carieră şi activităţi care,
în mod tradiţional, aparţineau băbătilor, şi până la toleranța în raport cu divorţul şi
concubinajul.
Cu privire la fenomenul migraţiei la muncă în străinătate, considerăm că acesta a dus
la modificări socio-economice şi culturale, fapt ce determină schimbări temporare şi în
anumite cazuri, definitive ale realităţii umane, ale felului de viaţă şi ale personalităţii celor
care pleacă, însă şi ale celor care rămân acasă. Așadar, migraţia afectează în primul rând
familia, atât în cazul structurii, cât şi a funcţionalității acesteia.
Plecarea unuia ori a ambilor părinţi la muncă în străinătate constituie un eveniment de
viaţă care se încadrează în influenţele psihosociale nenormative asupra dezvoltării
personalităţii copilului. Astfel, dezvoltarea personalităţii omului este dependentă atât de
potenţialul înnăscut cât şi de factorii fizico-biologici şi psiho-sociali care pot să influenţeze
acest proces în sens pozitiv ori negativ.
Cu privire la nevoile caracteristice ale copiilor cu părinţii plecaţi, există o opinie
generală că principala nevoie este aceea de ataşament, nevoia de a se ataşa emoţional de un
adult, aspect care îi face în unele situaţii vulnerabili, iar în alte situații, mai deschişi, mai
cooperanţi cu personalul centrelor de zi ori altor servicii care sunt organizate pe plan local.
Totodată, plecarea părinţilor semnifică pentru mulţi copii şi tineri o sărăcire a
comunicării. Astfel, o parte semnificativă dintre aceștia se simt singuratici, dezorientaţi şi
lipsiţi de suport. În special, în condițiile în care ambii părinţi pleacă, copiii sunt adesea lipsiţi
de sentimentul că este cineva care să-i ajute în orice moment, că au cui se adresa în momentul
în care au nevoie, că au cu cine să se consulte.
După cum am observat și în cadrul cercetării efectuate, o parte semnificativă dintre
copiii şi tinerii care locuiesc separat de părinţi, pentru că aceştia au plecat la muncă peste
hotare, trăiesc emoţii neplăcute de tristeţe, dor, nesiguranţă. Mai mult, copiii simt lipsa
sprijinului emoţional pe care îl dispuneau părinţii şi prezintă un sentiment de singurătate.

59
 Referitor la serviciile de asistență socială în situația copilului singur acasă, tipul
serviciilor ce sunt acordate variază de la caz la caz, în raport cu rezultatele evaluării: de la
măsuri cu privire la îmbunătăţirea relaţiilor copil – părinte, copil - persoană de îngrijire,
optimizarea comunicării dintre copil şi părintele/ părinţii plecaţi, până la măsurile de includere
ori de reintegrare a copilului într-o formă de învăţământ, de dezvoltare a abilităţilor de viaţă
independentă ori a măsurilor care vizează starea de sănătate a copilului.

60
 BIBLIOGRAFIE

1. Adams, R., Page, J. Do International Migration and Remittances Reduce Poverty in

Developing Countries? World Development, vol. 33, 2019
2. Antman, F. M. (2012). Gender, Educational Attainment, and the Impact of Parental
Migration on Children Left Behind. Discussion Paper No. 6640. In Institute for the
Study of Labor, Discussion Paper Series. Disponibil la: http://ftp.iza.org/dp6640.pdf.
3. Azoiţei Nicoleta-Daniela, Karacsony Niculina, Lăcustă Oana-Monica, Gheorghe
Pascaru, Metodologie asistenţă socială, psihologică şi juridical a copiilor rămaşi
singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate, ,editura Terra
Nostra,Iasi, 2007
4. A. Ionașcu, M. Mureșan, M.N. Costin, V. Ursa, Familia şi rolul ei în societate, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 2005
5. Azoitei D, Lacusta M, METODOLOGIE- Asistenţa socială, psihologică şi juridical a
copiilor rămaşi singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate,
Editura Terra Nostra, 2007
6. Bowbly apud Bocsa Eva, Psihologia dezvoltării umane, Ed. Focus, Petroşani, 2009
7. Badea C. V, Migrația de revenire. Studii de caz în satul Speriețeni, un sat de tranziție,
Editura Lumen, Iași, 2009
8. Baran-Pescaru, A., Familia azi. O perspectivă sociopedagogică, Editura Aramis,
Bucureşti, 2004
9. Băncilă, V., Iniţierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, Bucureşti, 1996.
10. Braconnier Alain, Copilul tău de la 10 la 25 ani, Ed.Teora, Bucureşti, 2009
11. Bonchiș E,, Familia și rolul ei în educarea copilului, Editura Polirom, Iași, 2014
12. Birch, A., Psihologia dezvoltării din primul an de viaţă până în perioada adultă, Eitura
Tehnică, Bucureşti, 2005
13. Badea Camelia Virginia, Migraţia de revenire.Studii de caz în satul Sperieţeni,un sat
de tranziţie, Ed. Lumen, Iaşi, 2009

61
14. Bocancea, C., Neamţu, G. , Elemente de asistenţă socială în România, Editura All,
2011
15. Buzducea Doru, Curs 2- Definirea Domeniului Asistenței Sociale, partea a II-a, 2015
16. Buzducea Doru, Sisteme Moderne de Asistență Socială- Tendințe globale si practici
locale, Editura Polirom, 2009
17. Bonchiş Elena, Psihologia copilului şi parenting, Ed.Polirom, Iaşi , 2011
18. Camelia Jurcuț, Dinamica identității familiei și terapiile de profil ca mijloc de
prevenire a disfuncțiilor – cercetări, Teză de doctorat, Timișoara, 2011
19. Cojocaru, S., Metode apreciative în asistenţa socială, Editura Polirom, 2009
20. Ciocănescu E. A , Migrația externă: de la țara de origine România , lațările de
destinație din spațiul Uniunii Europene, Revista de Statistică nr.7, 2011
21. Catălin Luca, Gheorghe Pascaru, Liliana Foca, Manual pentru profesioniştii care
lucrează cu copiii rămaşi singuri acasă ca urmare aplecării părinţilor la muncă în
străinătate, Editura Terra Nostra, Iaşi, 2011
22. Chipea, F., Familia contemporană – tendinţe globale şi configuraţii locale, Bucureşti,
Editura Expert, 2011
23. Creţu Elvira, Psihopedagogia şcolară pentru învăţământul primar, Ed.Aramis,
Bucureşti, 2001
24. Dumitrana, M., Didactica creştină, Editura V& Integral, Bucureşti, 2007
25. Enache, Smaranda, (coord.), Educaţia religioasă în şcolile publice, Editura Pro Europa,
TârguMureş, 2007
26. Gal D., Dezvoltarea umană și îmbătrânirea, Presa Universitară Clujeană, 2011
27. Grinter, R. E., Brown, D. Aboard Abroad: Supporting Transnational Parent–School
Communication in Migration-Separated Families. Information Technologies &
International Development, 2014. p. 14.
28. Luca, C., Cadrul legislativ privind problematica copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea
părinţilor pe perioada în care aceştia sunt plecaţi la muncă în străinătate, Revista de
cercetare şi intervenţie socială, Volumul 15/2016
29. Mihăilescu, Ioan, Rolul familiei în dezvoltarea copilului, Editura Cartea Universitară,
Bucureşti, 2004

62
30. Muntean Ana, Violenţa în familie şi maltratarea copilului în Neamţu George (coord ) ,
Tratat de Asistenţă Socială, Ed. Polirom, Iaşi, 2003
31. Miftode Vasile, Tratat de Asistenţă Socială, Ed.Lumen, Iaşi, 2013
32. Popescu, Raluca, Situaţia familiei şi a copilului în societatea românească. Editura
Expert, Bucureşti, 2012
33. Rodica Dorina Lunga, Particularități ale comportamentului copiilor care au părinți
plecați la muncă în străinătate, Teză de doctorat, Timișoara, 2014
34. Schaffer R., Introducere inpsihologia copilului, Editura ASCR, 2010
35. Stoiciu Victoria (coord) , Impactiul crizei economice asupra migraţiei forţei de muncă
româneşti, Editura Friedrich Ebert Stiftung, 2011
36. Schmidt Mihaela Camelia , Asistenţa socială a familiei şi copilului, Petroşani, 2011
37. Vlăsceanu, L., Familia şi relaţiile de gen, în Sociologie şi modernitate. Tranziţii spre
modernitatea reflexivă, Bucureşti, Editura Polirom, 2007
38. Voinea, Maria., Sociologia familiei, Editura Universitatea Bucureşti, 1995
39. Vasile D. L. , Introducere în psihologia familiei și psihosexologie, Editura Fundației
România de Mâine, București, 2007
40. ***, Asociaţia pentru copiii Noştri, Protecţia si Promovarea drepturilor copilului, 2019,
41. Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului, L. Nr. 272/2004, Art. 105,
Alin. (2) republicată în temeiul art. V din Legea nr. 257/2013
42. http://www.copii.ro/misiune.html
43. ***, Asociaţia pentru copiii Noştri, Protecţia si Promovarea drepturilor copilului, 2019,
44. Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului, L. Nr. 272/2004, Art.106,
Alin. (1) republicată în temeiul art. V din Legea nr. 257/2013
45. Asociaţia pentru copiii Noştri, Protecţia si Promovarea drepturilor copilului
46. http://www.protectiacopilului6.ro/directia-protectia-copilului_doc_939_centrul-de-
recreere-si-dezvoltare-personala-conacul-golescu-grant-sector-6_pg_0.htm
47. Legea 272/2004 republicată în temeiul art. V din Legea nr. 257/2013
48. http://www.copii.ro/drepturi_dezvoltare.html
49. http://www.protectiacopilului6.ro/Files/legislatie/legislatie-protectia-copilului/
11.2008/HOTARAREnr1438.pdf, Regulament cadru de organizare şi funcţionare a
serviciilor de zi

63
50. http://legiinternet.ro/blogs/index.php/migratia_romanilor_1990_2006?blog=10
51. http://www.copii.ro/drepturi_protectie.html
52. http://dgaspcbihor.ro/dgaspcbh.ro/prest_copii.html

64