Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
• la nivelul unităţii, contractul colectiv de muncă se încheie între angajatori şi salariaţi. La
negocieri şi la încheierea contractului colectiv," salariaţii-membrii de sindicat sunt reprezentaţi
de către sindicatele respective; cei care nu sunt membri de sindicat îşi desemnează reprezentanţii
lor proprii;
• la nivelul grupurilor de unităţi şi ramurii de activitate, contractul colectiv de muncă
(convenţia colectivă) se încheie între patronatul de ramură (grupurilor de unităţi) şi sindicatele de
ramură;
• la nivel naţional, contractul colectiv de muncă (convenţia colectivă) se încheie între
federaţia (confederaţia) patronatului, federaţiile sindicale şi Guvernul Republicii Moldova.
Ierarhizarea contractelor colective de muncă este următoarea: într-o primă fază, se încheie
contractul sau contractele de la nivel naţional, apoi cele de la nivel de ramuri; urmează încheierea
contractelor colective la nivelul grupurilor dc unităţi în cadrul aceleiaşi ramuri; în sfârşit, are loc
încheierea contractelor colective de muncă la nivelul unităţilor. Prevederile oricărui contract
colectiv, la nivel superior, sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea
contractelor colective de muncă la nivelurile inferioare.
Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă la nivel naţional sunt obligatorii pentru
eventualele contracte la nivel de ramură, grup de unităţi sau agent economic. Orice contract
individual de muncă trebuie încheiat cu respectarea conţinutului contractului colectiv de muncă
la nivel naţional.
Contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramura sau grup de unităţi sunt
obligatorii pentru toate unităţile din ramură sau grupul respectiv. Contractele individuale de
munci ale salariaţilor încadraţi la agenţi economici din ramură sau grup trebuie să fie încheiate
cu respectarea clauzelor convenite.
În mod corespunzător, orice contract individual de muncă trebuie încheiat cu respectarea
clauzelor contractului colectiv încheiat la nivelul unităţii. Încălcarea prevederilor menţionate mai
sus atrage nulitatea contractelor colective sau individuale de muncă respective.
2
În contractul colectiv de muncă pot fi prevăzute angajamente reciproce ale salariaţilor şi
angajatorului privind:
a) formele, sistemele şi cuantumul retribuirii muncii;
b) plata indemnizaţiilor şi compensaţiilor;
c) mecanismul de reglementare a retribuirii muncii, ţinîndu-se cont de nivelul inflaţiei şi
de atingerea indicilor economici prevăzuţi de contractul colectiv de muncă;
d) timpul de muncă şi cel de odihnă, precum şi chestiunile ce ţin de modul acordării şi de
durata concediilor;
e) îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a protecţiei muncii salariaţilor, inclusiv a
femeilor şi tineretului;
f) respectarea intereselor salariaţilor în cazul privatizării unităţii şi a fondului locativ
aflat la balanţa acesteia;
g) securitatea ecologică şi ocrotirea sănătăţii salariaţilor în procesul de producţie;
h) garanţiile şi înlesnirile pentru salariaţii care îmbină activitatea de muncă cu studiile;
i) recuperarea sănătăţii, odihna salariaţilor şi a membrilor familiilor lor;
j) controlul executării clauzelor contractului colectiv de muncă, procedura de modificare
şi completare a acestuia;
k) asigurarea unor condiţii normale de activitate pentru reprezentanţii salariaţilor;
l) răspunderea părţilor;
m) renunţarea la grevă în cazul îndeplinirii clauzelor contractului colectiv de muncă;
precum şi
n) alte angajamente determinate de părţi.
În contractul colectiv de muncă pot fi prevăzute, în funcţie de situaţia economico-
financiară a angajatorului, înlesniri şi avantaje pentru salariaţi, precum şi condiţii de muncă mai
favorabile în raport cu cele prevăzute de legislaţia în vigoare şi de convenţiile colective.
În contractul colectiv de muncă pot fi incluse şi clauze normative, dacă acestea nu
contravin legislaţiei în vigoare.
În contractele colective de muncă de orice nivel, nu pot fi incluse clauze care privesc
anumite situaţii de ordine publică, cum sunt procedurile de orice fel, răspunderea juridică a
salariaţilor sub toate formele sale şi jurisdicţia muncii. Astfel, în anexa la contractul colectiv de
muncă (nivel naţional) pe anul 2001 (precum şi în celelalte contracte adoptate în anii precedenţi),
a fost inclus modul de soluţionare a conflictelor colective de muncă şi de desfăşurare a grevelor
la nivel republican (naţional), care cuprinde prevederi privind soluţionarea litigiilor colective de
muncă de către Comisia Republicană pentru negocieri colective, modul de adoptare a deciziilor
de către comisia respectivă, dreptul Curţii Supreme de Justiţie de a sista, pe un termen de până la
3
90 de zile, declanşarea sau continuarea grevei. Unele clauze au un caracter contradictoriu,
urmând a fi lovite de nulitate. însă nulitatea nu va afecta întregul contract, ci numai clauzele care
nu sunt conforme cu dispoziţiile din legislaţia muncii în vigoare.
Mai sus s-a menţionat despre clauzele unui contract colectiv de muncă. însă, înainte de a
include aceste clauze în contractul colectiv de muncă, între cei doi parteneri sociali au loc
negocieri colective asupra acestor clauze.
Deci, deşi legislaţia naţională reglementează generic şi nu limitativ natura clauzelor pe care
le poate cuprinde contractul colectiv de muncă, trebuie, totuşi, specificat că anumite limite
există, ele reducându-se la fixarea condiţiilor de muncă şi angajare. In plus, în procesul
negocierilor, pot fi înaintate propuneri referitor la excluderea unor chestiuni ce ţin de competenţa
angajatorului, cum ar fi repartizarea obligaţiunilor de serviciu şi angajare.
4
considerare faptul că, în unele situaţii, negocierile colective pot aduce rezultate pozitive pentru
cei doi parteneri sociali. în acest context, consultările trebuie să acopere toate problemele de
interes reciproc şi, în special, problemele următoare: productivitatea, eficienţa, igiena, securitatea
şi bunăstarea la locul de muncă şi alte probleme profesionale (condiţii de muncă, pregătire
profesională etc), probleme economice şi chestiuni sociale (asigurare socială, asistenţă socială
etc).
Procedurile tradiţionale de acţiune a unei terţe persoane în vederea favorizării negocierilor
colective sunt bine cunoscute. Ele includ: proceduri de conciliere (aprecierea poziţiilor ambelor
părţi), mediere (pregătirea unor recomandări şi propuneri care nu au un caracter obligatoriu
pentru părţi) şi arbitraj (acordul ambelor părţi de a accepta hotărârea mediatorului). Având în
vedere că atât procedurile de conciliere, cât şi procedurile de mediere au un caracter benevol şi
ambele părţi sunt de acord cu aceste proceduri, probleme legale de principiile negocierilor
colective nu apar, dat fiind faptul că funcţia lor este de a favoriza negocierile.
Cazurile de intervenţie a Guvernului în negocierile colective şi de recurs reciproc la arbitraj
pot fi intervenţia directă a statului pentru a pune capăt unei negocieri colective (de exemplu,
impunând un arbitraj fără consimţământul părţilor la negociere) în scopul garantării respectării
drepturilor şi libertăţilor celorlalţi membri ai unităţilor economice sau pentru protejarea ordinii
publice, securităţii naţionale, sănătăţii publice sau a bunelor moravuri. O asemenea măsură
trebuie să aibă o durată limitată, nedepăşind timpul necesar restabilirii unei situaţii normale în
care exercitarea dreptului de negociere colectivă să fie deplin asigurată.
Amestecul puterii în elaborarea contractelor colective. Organele puterii de stat nu sunt
în drept să intervină în procedura de elaborare a contractelor colective de muncă. Intervenţia
statului în elaborarea contractelor colective de muncă ar fi în contradicţie cu art.4 din Convenţia
OIM nr.98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare şi negociere colectivă.
Implicarea statului, exclusiv cu mijloace tehnice, nu poate fi calificată ca un amestec în
elaborarea contractelor colective de muncă.
Refuzul de a accepta contractul colectiv. Refuzul de a accepta contractul colectiv de
muncă poate urma în baza unor greşeli formale ce au fost comise, precum şi în cazurile când
contractul colectiv conţine norme situate sub nivelul normelor minime stabilite de legislaţie.
Cerinţa privind aprobarea prealabilă a contractului colectiv de muncă cu organele de stat se află
în contradicţie cu principiul libertăţii şi independenţei părţilor care participă la negocieri.
Limitări stabilite de organele de stat referitor la negocierile colective de muncă ce
urmează a fi desfăşurate în viitor
Având în vedere situaţia economică din stat şi necesitatea adoptării unor măsuri de
stabilizare, organele de stat sunt în drept să adopte unele decizii referitoare la limitarea stabilirii
5
libere a nivelului de salarizare în procesul negocierilor colective. Aceste limitări pot fi aplicate
pe o durată rezonabilă avându-se în vedere particularităţile intereselor economice naţionale şi
necesitatea însănătoşirii sistemului financiar de stat. Aceste măsuri trebuie să fie însoţite de
anumite garanţii orientate spre o protecţie efectivă a cetăţenilor care pot fi afectaţi destul de mult.
Aceste limitări se stabilesc numai cu consultarea prealabilă a partenerilor sociali.
Promovarea negocierilor colective în serviciul public Convenţia OIM nr.87/1948 privind
libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical constituie un mijloc susceptibil de a îmbunătăţi
situaţia lucrătorilor şi de a asigura afirmarea principiului libertăţii sindicale. Adunarea Generală a
OIM, având ca bază declaraţia de la Philadelphia, prin care s-a proclamat că „libertatea de
exprimare şi de întrunire este o condiţie indispensabilă a unui progres susţinut", a decis că
trebuie continuate eforturile pentru adoptarea uneia sau mai multor convenţii internaţionale în
problema vizată.
Procesul de favorizare a negocierilor colective (cu excepţia forţelor armate şi poliţiei),
inclusiv în serviciul public, a fost finalizat cu adoptarea Convenţiei OIM nr. 154/1981 privind
promovarea negocierii colective. In ce priveşte funcţia publică, prin legislaţie sau practica
naţională, pot fi fixate modalităţi speciale de aplicare a Convenţiei nr. 154/1981. Deci, în mod
deosebit, funcţionarii trebuie să poată participa într-o anumită măsură la determinarea condiţiilor
lor de muncă. Acest principiu reiese şi din paragraful 2, art.6 din Carta Socială Europeană
Revizuită.
Durata pentru care se încheie contractele colective de muncă
Potrivit legii, contractele colective de muncă se încheie pe o durată ce nu poate fi mai mică
de un an sau pe durata unei lucrări determinate.
E necesară excluderea situaţiilor încheierii contractelor colective de muncă pe durate lungi,
care pot periclita interesele salariaţilor.
6
Termenul de 7 zile prevăzut de Cod este un termen de recomandare. Înregistrarea se poate
face, potrivit legii, înainte de împlinirea lui. Depăşirea termenului nu are însă consecinţe asupra
validităţii contractului, acesta urmând să aibă efecte de la data înregistrării, indiferent de
momentul în care s-a produs.
Organele care supun contractele colective de muncă spre înregistrare sunt obligate să
execute verificările necesare şi să efectueze înregistrarea, numai dacă sunt îndeplinite condiţiile
legale. Contractele colective de muncă devin aplicabile din momentul înregistrării.
Orice contract colectiv de muncă constituie izvor de drept, ele producând efecte faţă de
patronii şi salariaţii la care se referă.