Patriotismul Motivatia gi limitele unut concept modern lui Dolf Sternberger A fi patriot sau a lauda patriotismul a insemnat dintotdeauna un anumit partizanat, fara s4 reiasa clar din conceptul de patriot in sine cui ar trebui sa-i iei partea. Se pare ci ne gasim in situatia lui Wieland, care, in anul 1793, se declara incapabil sa-gi reprezinte un ,,concept clar gi ortodox” al patriotismului, mai ales al unui patriotism german.'8 Daca ne indreptam atentia spre uzul limbii germane contemporane din Republica Federala, atunci vom observa cA patriotului ii este specific un ton anterior celui inspirat de Revolutia Franceza, inca practicat de Wieland in anul de gratie 1793. Pesemne ca tonul revolutionar s-a mai stins intre timp. in orice caz, termenul patriot te feregte azi sa fii catalogat ime- diat ca nationalist sau chiar ca govinist. Din experient&, stim ca nu mai ai voie si fii nationalist, dar sa fii patriot inca e acceptabil- De un eventual patriotist am fost feriti, dar patriotismul nu ne-a fost refuzat. Este o creatie lingvisticd a secolului al XVIII-lea timpuriu, care a precedat ca atare o seam de -isme, pe care chiar le-a inlesnit: republicanismul, democratismul, liberalismul, socia- lismul, imperialismul, comunismul, nationalismul, fascismul. Nici unul dintre aceste concepte, care au provocat misciri sociale de mare anvergura, nu poate fi gandit in absenta patriotismului ante- rior lor. Prin urmare, sunt concepte consecutive care pot fi toate deduse din cAémpul semantic supradimensionat al patriotismului. Este un fenomen specific modernitatii, care ne indreptateste intru 18° Cf, Christoph Martin Wieland, Uber deutschen Patriotismus, Betracht g Fragen und Zweifel, in Christoph Martin Wielands Werke, 1879, vol. ei pa.Patriotismut 191 gotul s8 ne punem cateva intrebari atriotismului. , Din moment ey ae atunci e sigur Ca ea este fara in care fe-ai nascut ca indi vid, in ependent de tine. Este chiar fara in care indeobste, urmeaza sa-ti petreci restul vietii, asta daca nu cumva din motive obiective sau subiective 0 s-o parasesti. Prin urmare, ne putem intreba ce determina Patriotismul, adic atitudinea par incearcd sa conserve sau sa justifice profund realitatea descrisi mai sus? In cele ce urmeaza vom incerca un raspuns. Dupd cum sesizam adesea, un gest patriotic poate fi uneori acela de a-ti parasi tara natala, dupa cum alteori este la fel de patriotic sa rami in ea. Patriotismul si exilul nu se exclud. Prin urmare, patriotismul nu se refera exclusiv la ara in care traiesti si pe care, din acest motiv, o iubesti, ci gi la situatia in care se afla ea sau chiar la constitutia ei — in sensul cel mai propriu, de viata constituita in temeiul unei ordini social-politice. Este o specificitate a limbii ger- mane faptul ca printre criteriile care valideaz viata conforma con- stitutiei s-au putut numara, la un moment dat, sintagme precum Blut und Boden.'3? {nsa, atunci cand constitutia sau guvernarea sunt contestabile, emigrarea poate deveni o consecin{a inconturna- bila. Heinrich Heine spunea odata™ ca ar fi petrecut treisprezece ani in exil tocmai din iubire de patrie — si inca nu murise, la cei tteisprezece ani avand sa se adauge si alii. _ oo in consecinta, patriotismul include, dar $i exclude; trebuie Be vedem in ce masurA o face pe una si pe cealalta. Ne vom referi in Principal la istoria conceptului, care cupr! inde a ucphamaal lille, sperantele si angoasele acelora care s-au folosit le any cae lor, consolidandu-i astfel ,,cariera”. Apoi vom ident Privind Motivatia si limitele ae Parl ™* Blut und Boden (,,sange si glie”) - formula estelicd sf orienta be paruta spre sfargitul secolului al XIX-lea, aseminie ‘ein plan politic au Tusesc si poporanismul romanesc, dar ale carei conse See fost mult mai nefaste in Germania, unde, in perioa Olegistatie bazata pe rasism si nafionalism (n.tr). Jongues années dans ¥0 | C’est A cause de cet amour que jai vécu tan! sae an istorisl-kriische Vexi.” Heinrich Heine, ,Germania. Conte dhiver’ a A amburg, p.242. Gesamtausgabe der Werke, ed. de Manfred Windfuhr, vol: %192 Conceptele si istoriile lor caracteristici structurale de lunga duratd specifice Patriotismy,,,; ca fenomen. Motivele gi limitele aga-numitului Patriotism sunt vom vedea, atat incidentale, cat gi recurente, de ordin structural Sa schi{aim, intai de toate, istoria acestui concept. Originea grea cf a cuvantului patria arata cé el denumea, initial, linia de filiatie paternd; in latina, el a cdpatat si alte conotatii, in special Teligioase care indicau oragul de origine: de exemplu, Roma; in limba a mani, echivalentul Vaterland, folosit inca din secolul al XIl-lea, se restrangea mai intai doar la numirea regiunii de origine [Heimat], acest aspect mentinandu-se in subtext pana in ziua de azi. Patriofi existau deja in limba greaca, dar termenul nu insemna decat ,,cona- fional” in sens curent, fie acesta uneori chiar barbar sau sclav, dar in nici un caz ,,cetitean”, pentru care se folosea termenul net dife- rentiat polites; iar aceasta dimensiune naturala, prepolitica a patrio- tuluia fost pastrata in engleza gi francezA pana in secolul al XVI-lea, cand insemna ,,compatriotul cuiva” (one’s countrymen). Adevarata cariera a patriotului incepe in secolul al XVIl-lea, cand numeroase reviste omonime apareau in Franta, Germania sau Anglia. Astfel, patriotul devine figura dominanta in politica Tumi- nismului, care face din patriotism aproape o profesiune de credinti, iar conceptul de patriot este intrebuintat in mod inovator. intreaga semantica politica se schimb& odata cu aparitia patriotului. intre clasa dominanta gi cea dominata se interpune aceasta nous tipo- logie. Patriotul, ca membru al societatii, nu Poate fi confundat cu cetdfeanul. El este gi cetatean, dar in primul rand este un civis bonus, un ,bun cetatean”, si, ca atare, el stie s&-si lumineze concetitenil cu privire la drepturile gi indatoririle lor, la respectarea carora a insusi vegheaza cu sfintenie. Mai mult, el contribuie la dezvoltarea acestor drepturi si indatoriri, deducandu-le rational din ee naturala. Conceptul de patriot este, prin urmare, un concept elitis la origine, ridicnd in plus gi pretentia de universalitate. Z Cu alte cuvinte, patriotul, care actioneaza incredintat fiin fe iubeste patria, intra in concurenta cu acel pater al tarii sale (pa! d casi Zee. ee and 11 Cf. R. Cotgrave, articolul ,,Patriote”, in A dictionaire of the Frena English Tongues, Londra, 1611 (reed. 1970).Patriotismul 193 patriae), care este totodata Suveranul. Ca tipologie ideals, Patriotii ingigi sunt patres, parintii unei constitutii noi, libere, dar care abia se cere adoptata, ceea ce, in raport cu suveranul real, inseamnad cel mult o confirmare a functiei sale de executor al unei adminis- tratii legale si juste. Altminteri, Suveranul este privit ca un tiran, Dupa cum arat Sonnenfels in lucrarea sa Despre iubirea de patrie (1771), tratand problema educatiei tineretului in spiritul patriotis- mului, patria fi apare tanarului ,,intai de toate prin figura tiranului, in loc sa-i fie facut& cunoscutd drept binefacatorul tuturor conatio- nalilor“", Binefac&torul nu mai este, prin urmare, monarhul, ca pana acum; din perspectiva patriotului, un astfel de binefac&tor ar fi despot. Implicit, functia paternalista a patriei nu mai este mono- polul unei persoane. fn locul monarhului, intervine un subiect istoric colectiv, anume patria cu sens generic, mai clar: republica. Din parintele tari [Landesvater], aga cum arat& Campe, se agrega la un nivel superior patria [Vaterland], ca subiect al istoriei.“ in spatele acestei modificari de subiect, se afla, desigur, un pro- ces istoric real, care preia din puterile personale ale monarhului - in domeniul fiscal, financiar, militar gi administrativ in general — si le transfera inspre institutiile statului. Dar patriotii voiau mai mult: influenta, participare in luarea deciziilor, exercitarea puterii, astfel incat statul institutional sa devina o ,,patrie adevarata”. Enciclopedia franceza era mult mai clara in aceasta privinta decat ar fi putut fi Sonnenfels. Un regat {royaume} n-ar putea fi nicio- data patrie, cum sustinuse Colbert in mod gresit - Somer susfine De Jaucourt in articolul sau despre patriot $i patriotism. Nu Poa te fi patriot decat acela care actioneaz4 in deplina autonomie, intru- cat doar sub o guvernare liber omul igi poate dezvolta toate facul- tatile. Patriotul poate trai gi munci in conformitate cu datoriile "We Josef von Sonnenfels, Liber die Liebe des Vaterlandes, Viena, 1771, reed. josef von J _ 4 Konigstein im Taunus, 1979, P- SC Joachim Heinrich Campe, Braunschweig, 1811, P- as articolul ,Patriote, patriotism”, in Encyclopédie um is de Jaucour' bt . Louis de . 5 ou feo raisonné des sciences, des arts et des métiers, 1765. Warterbuch der deutschen Sprache, vol. 5,194 Conceptele si istoriile lor sale morale doar in contextul unei constitutii libere, Putandu-sj pune astfel in practica planurile sale politice. Daca totusi conjune- turile politice defavorabile il impiedica pe patriot si-si realizeze viziunile - politica este, pentru Jaucourt, 0 loterie! -, atunci macar patriotul are sansa de a pastra 0 constiinta curata, in ciuda esecului personal. Din punct de vedere moral, asadar, nu exista alternativa la patriotism. El se inradacineaza in virtute, ceea ce atrage dupa sine, cu necesitate, o anumitd conduita. Daca starea realé a socie- ttii nu este conforma cu ceea ce dicteaza virtutea, atunci ea tre- buie schimbata. Prin urmare, patriotismul este un concept emfatic, dar gi dinamic, primul din modernitate, in ordine cronologica, prin care se legitimeaza autodeterminarea cetateanului responsabil. Or, acest lucru a avut consecinte de drept constitutional. Kant le-a rezumat in 1793, in vremea cand Robespierre cduta sa puna in practica virtutea, dupa cum urmeaza: o guvernare pater- nalista, care considera omul insuficient de responsabil, imatur, incapabil sa-gi realizeze fericirea fara generozitatea gefului sta- tului, este ,,cel mai mare despotism imaginabil”. Nu de o guvernare paternalista, ci de una patrioticd e nevoie: imperium non paternale, sed patrioticum. Temeiul legii nu poate fi in arbitrariul hot&rarii unui principe, ci doar intr-o voint& comun&, numai astfel putand fi garantate si exercitate in libertate drepturile omului. Kant mai adauga ca ,,mentalitatea patriotica” [patriotische Denkungsart] ii obliga pe toti cet&tenii unui stat, inclusiv Pe seful statului, sa con- sidere comunitatea ca fiind »pantecele matern” [miitterlicher Schoss], iar fara ca fiind glia stramoseascé [a se citi: paterna]” [viterlicher Boden]. Viitorul acestora poate fi garantat doar daca nu este livrat bunului plac al principelui, ci este statuat ca un bun juridic rezultat dintr-un act de vointa comun majoritatii. Kant apela rar la metafore de tipul , pantecele matern” sau ,glia stramogeasca”, pentru a-si formula imperativul moral ca pe oexortatie la actiune Politic’. Ca patriot, s-a simtit dator s§ devind ceva mai patetic ——— Hike gmmanuel Kant, Schrifien zur Anthropologie, Geschichtsphilosopié Politik und Paidagogi r n 4 stadt, 1981, p Lage P79 Tell, ed. de Wilhelm Weischedel, vo. 9, Da™™Patriotismul 195 entru ca patriotismul obliga la Partizanat, anume la asumarea ublicd a statului constitutional republican. La putin timp dupa Kant, un autor anonim avea sa formule: lapidar, intr-un periodic prusac, definitia patriotului: acesta este cel care traieste doar in numele constitutiei.“ Anonimul nostru se simte obligat sa si explice, ceva mai jos, definitia sa: dependenta naturala de tara de obarsie, de satul natal si de casa parinteasc’, intr-un cuvant, de patrie, nu ajunge pentru ca cineva sa fie consi- derat patriot. Ba chiar ar fi o blasfemie s& apropii sfantul sentiment patriotic de simplul confort fizic gi mental legat de un loc anume. lubirea de patrie, in sensul ei cel mai nobil, inseamna a lua patria drept popor, aga cum prin cdmin intelegem propria familie. Dar popor nu inseamna doar o masa de oameni si o anumita tipologie etnica, ci comuniunea care transforma aceasta masa intr-o natiune, or, aceasta functie o are doar legea, constitutia. Aceastd variant de patriotism constitutional este deja un raspuns dat Republi Franceze, caci se simte in ea un ecou al romantismului corporativ, ecou confirmat, de altfel, de pasajele care urmeaza, in care domes- ticitatea este considerata o forma premergatoare a patriotismului. Cu alte cuvinte, constitutia ideala nu izvoraste din vointa comuna a cet&tenilor responsabili, ci din cea a capilor de familie instariti si independenti. Din punct de vedere terminologic, avem aici ciocnirea dintre dou’ lumi incompatibile. Antiteza politica dintre Franta revolutio- nara si Reich-ul german aflat in agonie s-a tradus, la vremea aceea, in douazeci de ani de razboi. Dar mai avem gi diferenta social-poli- ticd dintre cetateanul responsabil gi capul de familie instarit, care nu pot fi confundati atat de ugor, degi ambele instante sociale culti- vau patriotismul constitutional. Or, confuzia aceasta ne indic& faptul ci ne gasim in fata unei echivocitati ideologice, care trebuie S&-i fi fost indusa de la bun inceput conceptului de patriotism, echivocitate pe care nu a pierdut-o nici astazi. —____ “6 Cf Ha Preufischen Monarchie, 8/1798, Erziehung zum Patriotismus”, in Jahrbiicher der Von der 08, pp. 405-408.196 Conceptele si istoriile lor fn primul rand, conceptul nostru ace ° formé de organi- zare constitutional just, ale carei princip!! S@ pod’ ricica oricand pretentia de universalitate. Un astfel de patriotism n-ar putea, dupa cum ne asigura un discipol al lui Kant, 8a Se foloseasca de mijloace injuste”™”. Caci astfel de mijloace sar opune in mod evident ratiunii, iar a pune in practica rajiunea este tocmai datoria morala de capatai a oricdrui om. Doar iubirea ,,pentru intreaga omenire merité denumirea de patriotism”, ceea ce e totuna cu cos- mopolitismul. in contextul Revolutiei Franceze, cand au fost formu- late aceste propozitii, ele puteau fi interpretate, pe de o parte, ca legitimare a razboiului civil in statele germane, razboiul fiind singura modalitate de combatere a despotismului, iar, pe de alta parte, ca acceptare a importului de revolutie. Inteles in sens cosmo- polit, patriotismul implicd recunoasterea faptului ca orice alta natiune este capabil de patriotism genuin; or, nu toate natiunile erau pregatite si dornice si importe revolutia, ceea ce ducea inevi- tabil la conflict intre natiuni - o perspectiva pe care Robespierre a intuit-o, insistand, inutil, ca Franta sA nu-si exporte revolutia. Fie ca era vorba de razboi civil in numele unei justitii univer- sale, fie c4 era vorba de razboi in numele dreptului national, ambele alternative puteau fi conceptualizate prin termenul de patriotism, ceea ce intareste ipoteza ca, de la bun inceput, creatorii concep- tului nu s-au indoit nici o clipa de universalitatea lui: ,, The patriot is one who makes welfare of mankind.”“8 Nici De Jaucourt nu se exprima altfel; pentru el, patriotismul perfect era global, animat de drepturile omului, un , patriotisme universel”™. in plan politic, din aceasta definitie decurge un drept de interventionism, ba chiar o invitatie la interventionism, atat timp cat situatia dintr-un stat lezeaza drepturile universale ale omului, Aga se pot explica gi 1 Wilhelm Traugott Kru; i ilasophi 8, Allgemeines Handwérterbuch der philosophischen Wserschaen, nebst ihrer Literatur und Geschichte, vol. 4, Leipzig, 1828, p. 313. pud S. Johnson, articolul ,,Patriot”, in Dictionary of the English Language Londra, 1775. {in limba engleza in o1 iot este acela cai igleza in original: ,,Patriot e: re partici ** Louis de Jaucourt, op. cit., p. 181.Patriotismul 197 Je cazuri in care iubirea de patrie ne obliga s& acceptim pana gj invadarea el de catre forte strdine.“!" ” Or, dupd cum se stie, dup consolidarea primelor state nationale constitutionale au aparut si acele Internafionale care se legitimau prin truda de a monitoriza respectarea unor principii universale. ‘Aveau si ele patria lor, dupa cum citim intr-un discurs rostit la unul dintre congresele Partidului Social-Democrat Independent German (USPD): ,,Nu cunoastem nici o patrie cu numele de Ger- mania, patria noastra este intregul Pamant, proletariatul.”">! Subiec- tul istoriei, ridicand pretentia de universalitate pentru actiunile sale, a migrat din zona burgheziei cosmopolite a secolului al XVIII-lea in ceaa proletariatului ,,din toate tarile”, din secolele al XIX-lea gi Xx. Insa, din punct de vedere functional, proletariatul nu facea decat si substituie burghezia luminat& de odinioara. Numele s-a schimbat din ,,cosmopolitism” in ,Internationala”, insa structura semantica a ramas aceeasi $i presupune cA o constitutie justa nu poate fi adoptata decat in virtutea respectarii universalitatii drep- tului. Dar si versiunea nationala a patriotismului, ca pluralitate, intalneste pe undeva cosmopolitismul. S& ne amintim de disputa dintre Trotki gi Stalin - disputa care avea s& se termine tragic pentru cel dintai —, legata de intrebarea dac& socialismul ar putea fi introdus intr-o tara inainte ca revolutia mondial’ si aiba loc. Acest semantism restrictionat al patriotismu- lui, referitor doar la o regiune, la un stat sau la un popor, s-a auto- aliditate universala a continutului militantismului sau, justificat, in schimb, prin migcari social-poli- tice de diverse coloraturi. fn decursul secolului al XIX-lea, patriotis- mul national sau nationalismul a inceput sa cAstige teren in fata patriotismului cosmopolit. Republicanismul gi democratismul, liberalismul sau socialismul, nationalismul, in orice caz, dar gi ace! nomizat, excluzand astfel orice vi 150 Graf W.F. von Schmettow, Brutus, Freiheit und Schwirmerei. Kleine Schriften, vol. 1, Altona, 1795. ; Te vo ae spin, Die internationale Arbeitsgemeinschaft sozialistischer Parton, rt protokolliber die Verhandlungen des Parteitages in Leipzig vom 8. bis zum 12, Januar 1922, Leipzig, 1922, p. 128.198 Conceptele si istoriile lor fascismul si comunismul - toate au imbogatit rezervorul de moti- ii iotice. . Oe amma. dragoete de patrie se poate aplica, prin urmare, la nenumirate patrii concrete. Aceasta afirmare plurala a Patriotis- mului incepuse deja din secolul al XVIIFlea: Patriile lumii para fi incetat sA se integreze in randul omenirii."” Aparitia unei constiinte nationale germane sub influenta Revolutiei Franceze, dar si ca reactie adversa la aceasta este paradigmatica in acest sens. Nu vom intra aici in amanunte, insa putem retine cd nerezol- varea imediata a acestui deziderat a fost si motorul permanent al redefinirii patriotismului, ceea ce a dus inclusiv la variante regio- nale in Austria, Prusia, Bavaria etc. Oricum am scruta tribulatiile patriotismului national german, ajungem invariabil la sloganul lui Wieland din 1780: Dulce est pro patria disipere.'? In traducere: e plicut sa bati campii in numele patriei! Nu e nevoie sa explicam aici de ce au fost arse cArtile lui Wieland. Ironia sa era chiar mai acida decat putem crede. Avea in vizor si patriotismul scriitorilor, care ,,rataceste in aer de mult timp aidoma porumbelului lui Noe”, pentru ca n-ar fi dat inca nicdieri de uscat.’* Mai mult, Wieland anticipeaza unele teorii sociologice privind geneza natiunilor, trimifand la reprezentarea voluntarista a patriei. fn loc si vrem doar ce putem face, facem ceea ce vrem cu tot dinadinsul. Patria ca produs al vointei infatigeaza in bun& masurA caracterul modern al conceptului de patrie, aceasta idee fiind astzi comund mai multor teorii, de fiecare data cand e vorba de ,,inventarea natiunii” sau de ,natiunea ca fictiune”. Dar Wieland adaugi, pe tonul siu ironic, cd a garanta implini- eee ica doar prin vointa patriotilor este un fenomen / cu care secolul al XVIII-lea se poate mandri in fata ' Franz von Sonnenberg, apud , apud H.C. ‘i ent Spracevol. 5, Braunschweig, 111. p. 255, Po MOrterbuch der deus ee Martin Wieland, ,,Patriotischer Beitrag zu Deutschlands or veranlasst durch einen unter diesem Titel im Jahre 1780 im Druck erschiene: : VOL 33, p 1S een Vorschlag eines Ungenannten”, in Werke, Berlin, 1879 "* Ibidem, p. 167.Patriotismul 199 secolelor anterioare. De ani in gir, patriotii asteapti ,,minunea mantuirii nationale, pe care au nutrit-o mereu pentru Germania. De ce si nu o vrea acum?”"5 Acest patriotism voluntarist este inradacinat intr-o comunitate de actiune care se constituie doar in virtutea propriei vointe, nu a unui principiu universal, Reformuland citatul din Horatiu, Wieland ne face atenti la ade- varatul sau sens, caci el vizeaza chiar nucleul semantic al concep- tului modern de patriotism, in ambele sensuri, cel universal gi cel autohton, cel cosmopolit gi cel national: anume c& ar fi placut si onorabil sé mori pentru patrie, acest motto animand generatii intregi de eroi nationali gi de patrioti, in Estul si Vestul continentului. Nue cazul aici sé amintesc toate povestile eroice ale Antichitatii, pe care patriotii culti din vremurile noastre le cunosc pe de rost; ele abunda de grozavii, de maini arse, de copii decapitati, de sinuci- deri prin aruncari spectaculoase in gol, de pumnale infipte in coastele tiranilor sau in propriul piept al eroilor. Receptarea litera- turii antice nu trebuie supraevaluata, dar e clar cA unele comanda- mente morale, precum plasarea binelui public in fata celui personal si, in consecin{a, disponibilitatea de a se jertfi pentru patrie trebuie sd fi fost mostenite si pe aceasta cale. Fie ca e vorba de patriotismul misionar sau de cel etnic — adesea intalnite in formule mixte -, aceasta disponibilitate a fost mereu testul suprem pentru adevara- tul patriot: Dulce et decorum est pro patria mori.'** Vrand-nevrand, ajungem astfel la schitarea unei istorii a patrio- tismului modern. Conceptul in sine este modern: el presupune emfaza voluntarist4, anticiparea unui viitor luminos al patriei, obligatia de a actiona in spiritul partizanatului, reflectia constienta Sicontinua la pozitia privilegiata a patriei in ordinea universala etc. Ins a muri pentru toate acestea nu e un comandament modern, ci unul antic si crestin in acelagi timp. De fapt, tocmai conjugarea celor doua filoane istorice defineste patriotismul modern.'” Ss *85 [bit . 155 si urm. ; ; 156 ceaata ae [onorabil] s4 mori pentru patrie” - vers al poetului latin Horatiu (Ode, IL, 2,13) (tr). 7 ; 7 17 Pentru receptarea medieval gi interpretarea in sens crestin a expresiei lui Horatiu ,,pro patria mori”, cf. Ernst H. Kantorowicz, ,,Pro patria mori,200 Conceptele gi istoriile lor E clar ci pentru cetafenii oragelor antice era placut gi foarte onorabil sé mori pentru patrie, alternativa fiind sd accepte Sclavia, ins& versul lui Horatiu, care nu lipseste din discursul nig, unui patriot modern, nu vorbea atat despre conduita exemplara a Patrio. tului, cat despre constitutia ideala a patriei pentru care el insusi luptase in razboiul civil, considerand ca merita. A muri Pentru patrie era o maxima republicana cu implicatii morale. Brutus S-a sinucis dupa infrangerea de la Filippi, pe cand tovarasul sau de arme Horatiu, el insusi comandant de legiune, a supravietuit intr un mod nu prea onorabil. Deposedat de averi, dar amnistiat, Horatiu privea probabil destul de nostalgic inspre acea patrie pierduta, republica, pentru care ar fi meritat s& fi murit, dar care nu avea sd se mai intoarca. Astfel incat versul siu are mai degraba 0 valoare compensatorie, el oblojind tristetea instalata in urma razboiului civil, nuant& care a scapat sistematic interpretilor moderni care au fost si patrioti de meserie. Astfel, mereu invocatul vers al lui Horatiu ne lamureste si situatia din zilele noastre. Disponibilitatea de a muri pentru patrie a fost ritualizata, devenind testul suprem al patriotismului. Venind din republicanismul antic, ea a primit o noua conotatie in timpul Revolutiei Franceze: cultul patriotic al mortilor, un cult puternic politizat, in care orice ceta' implicit, ca un soldat. Aga se face ca, in ziua de azi, aproape nu exist comunitate in Europa care s& nu aibS un mausoleu inchinat eroilor patriei; fiecare capitala de stat intretine, la nivel monu- mental, acest cult patriotic al mortilor. In Germania, el este intre- tinut, cel putin din punct de vedere lingvistic, si de intamplarea ca substantivele Patriot si Tod (,moarte”) rimeazi.18 fn Spania, {ean era perceput, in mod si imperator la Gaines P Notes on Nationalism in the Middle Ages”, in Traditio, 9 71983, pp. 28 feea *S Cf, de exemplu, cantecele de razboi ale lui Johann Wilhelm Gleim, care sunt un bun indicator pentru semantismul diacrome al patriotismului. Astfel, daca in Razboiul de gapte ani, cantecele il preamareau ter patriae, Frederic cel Mare, imediat dupa Revolutia Franceza mehenals hice dnvitauPatriotismul 201 patrio! ismul insusi are p. ridicat in 1840 pe care e: Patriotismo! Acest cult modern al mortilor s-a ri zentarilor crestine pe care a fost grefat. Adevarata patrie a cresti- nilor este Imparatia Cerurilor. Sufletul muritorilor ravnegte catre Dumnezeu Tatal, pe cand lumea in sine este doar un exil, un loc de peregrinatio, dupa cum scria William din Malmesbury: ,,Chris- tiano totus est mundus exilium et totus mundus patria; ita exilium patria, et patria exilium."® fn schimb, a muri pentru Pamantul Sfant atrage dupa sine méntuirea. Din secolul al XIIl-lea, pentru cavaleri devine o obligatie moral sa se jertfeasca pentru eliberarea Pamantului Sfant, obligatie care s-a transformat imperceptibil in datoria de a-si apara patria. Formula Deo, Rege et Patria devine din ce in ce mai frecventa din secolul al XIIl-lea. Astfel, moartea in slujba patriei capata valentele gestului eroic, sacralizant. Chiar sfatul dat de Caiafa (cf. Ioan 11, 50), cum ca este mai de folos si moar4 un om pentru popor decat sa sufere intregul popor, a deve- nit o referinta obligatorie, de fiecare data cand s-a dorit justificarea mortii in numele patriotismului. De-aici provin formule de tipul patria sfanta”, ,jertfa pe altarul patriei” si toate celelalte pate- tisme care conjuga un cult al mortilor antic cu soteriologia crestina intr-un cult patriotic modern. arte de un monument, anume de obeliscul ste inscriptionats formula Honor Eterno Al spandit gi datorita repre- la apararea intregii Germanii impotriva trupelor franceze invadatoare. ~ Din multitudinea de studii dedicate patriotismului, amintim, pentru spatiul ger- manofon, urmatoarele: Giinther Birtsch, ,Patriotismus”, in Aufkliirung, 4/1989, pp. 56-97; Rudolf Vierhaus, ,Patriotismus” ~ Begriff und Realitit einer mora- lisch-politischen Haltung, in Deutschland im 18. Jahrhundert. Politische Verfassung, Soziale Gefige, geistige Bewegungen, Gotingen, 1987, PP. 96109. «9 In ce priveste semantica istoric-politicd a antonimelor a rice, of. Reinhart Koselleck, Vergangene Zukunft, Frankfurt am Main, 1979. [In limba latina in original: ,Caci, pentru crestini, Jumea intreaga este un exil si o patrie totodata; aga incat exilul este patria insisi, iar patria este un exil ; William citeaza in va Cronicd a regilor Anglici o intreaga cuvantare rostita de Papa Urban la Conciliul de la Clermont, Auvergne, din noiembrie 1095, in care se incurajeazA iubirea de Dumnezeu in detrimentul oricdrui devotament exagerat fata de rege $i patrie (n.tr).]202 Conceptele si istoriile lor Dupa sute de ani de jertfa, uneori in masi, pe altarul Patriej, patriotismul poate deveni gi penibil, cel putin aga deducem din disputa recenta in jurul unui monument planificat sa fie ridicat la Bonn in 1987." Cum avea sa sune inscriptia de pe monument? Pur si simplu: ,, Victimelor“? Dar cine poate fi considerat victim§ in Al Doilea Razboi Mondial? Soldatii care s-au jertfit Pe altarul patriei? Fara indoiala c& multi dintre ei au fost victime, in masura in care au fost nevoiti sa lupte intr-un razboi pe care il consideray nedrept. Astfel, jertfa activa devine ex post jertfa pasiva. Rezulta de-aici ca jertfa pe altarul patriei contine in sine o ambiguitate. Daca raportam aceasta nofiune la soarta evreilor din Germania, situatia se complica si mai tare. Se poate spune cA acestia au fost victime (obiectul jertfei), insé tocmai o astfel de lectiune ascunde in sine gi sensul pe care ]-ar fi dat nazistii: in viziunea lor, evreii trebuiau sacrificati pentru a purifica lumea. Pe de alt parte, ar fi o blasfemie sa spui ca evreii ar fi fost subiectii activi ai jertfei, intrucat tocmai sacrificarea lor in masa i-a impiedicat sa se jert- feasca pentru ceva anume. Astfel incat jertfa de sange sau sacrifi- ciul suprem in numele patriei, mentionate pe multe monumente de pe cuprinsul Republicii Federale, ambiguizeaza in mod excesiv tipul mortii suferite de victime. Prin aceasta, am atins limitele patriotismului, dincolo de care acesta nu mai poate fi adorat. Moartea in numele patriotismului nici nu e dulce, nici nu mantuieste. Dimpotriva, vjertfa” indivi- dului pe altarul patriei este ambivalenta. Astfel incat trebuie gasita o noua definitie a patriei, care si 0 scoat& de sub imperiul jertfei si al mortii; patria se situeazi mereu in interstitiul dintre locul nasterii si sfera privata, dintre regiune si intimitate, pe de o parte, 1 Inscriptia de pe monument trebuia s& sune astfel: ,, Victimelor rizb0- iului gi ale tiraniei“. Astfel, soldatii care au luptat in razboi sunt transformati in biete victime ale rizboiului, fiind astfel confundati cu evreii care au fost sacrificati in mod criminal in timpul razboiului. Or, aceasti frivolitate seman- ticd este impardonabila, avand consecinte politice pana azi. [De fapt,frivolita- tea acuzati de Koselleck este conditionats in mod obiectiv de limba german’, prin ambiguitatea substantivului Opfer, care inseamni si ,,victima” (in sens pasiv), si ,jertfa” sau ,sacrificiu”, in sens pasiv gi activ (n.tr),]Patriotismul 203 care se suprapune raportarea la lumea intreaga, pe de alt& este parte, Or, spre deos' ebire de secolele al XVIII-lea gi al XIX-lea, ome- pirea a devenit intre timp 0 marime empiricd destul de evidenta, cu toate ci nu poate fi considerata un subiect autentic al istoriei. E drept ca patria a reprezentat, in ultimele secole, principiul optim de organizare, in state nationale, a unitatilor de actiune. in orice caz, ea a Oferit reperele cele mai stabile pentru statul consti- tutional. Situatia s-a schimbat totusi pe parcurs, din diferite consi- derente: 1. din punct de vedere economic, nu mai exist wpatrii” autohtone; 2. din punct de vedere ecologic, nu exista granite; 3. din punct de vedere comunicational, autonomia fiecdrei ,patrii” nu mai este posibila; 4. din punct de vedere politic, s-a ajuns la o (semi)federalizare a structurilor nationale din cea mai mare parte a lumii, fapt care presupune cedarea, macar partiala, a suverani- tatii fiecdrei ,patrii”. in ciuda acestor premise, dorinta arhaica a fiecarui om de a se regasi in propria patrie e in continuare actuala, ba chiar poate mai virulenta, participand Ja definirea unor fundamentalisme. Caiteva completari (2003) La gaisprezece ani dupa ce am tinut aceasta conferin{a, constat c& trebuie s4 completez cele spuse cu urmatoarele trei aspecte: 1.{n lunile pline de evenimente care au dus la reunificare, din noiembrie 1989 pana in octombrie 1990, am avut ocazia sa vedem cat de mult mai inseamna patria, in ipostaza deja impaméntenita de cAteva decenii a Republicii Federale Germania, pentru noi, ermanii. Patriotismul constitutional, despre care vorbea cu atata inflicdrare Dolf Sternberger'”, a permis un acord rapid intre Germania de Vest si cea de Est, aratand astfel cA problemele poli- tice gi de drept constitutional pot fi surmontate. De asemenea, frica manifestat& in toate farile vecine fata de renasterea unui Nationalism pangerman — o fricé impartasita, printre alii, si de "8 GF DolfStemberger, »Besriff des Vaterlands”, in Die Wandlung, 2/1947, Pp. 367-379,204 Conceptele si istorule lor multi intelectuali de la noi- s-a dovedit afi neintemeiata, cel putin pana in momentul de fata, daca facem abstractie de cateva rabuf- niriizolate ale radicalismului de dreapta, de altfel, comune intregij Europe. Mai tenace s-a dovedit a fiiacel antinationalism ingurgitat vreme de decenii, care ne impiedica pe noi, germanii, s& actionam lucid gi rational. O sarcina reala a ramas insd nerezolvata, din 1999 incoace, chiar daca ea a fost formulata in termeni politici de factorij responsabili: reunificarea nu doar politica, ci si sociala si economica, 2. Chiar daca statul national este prezent doar intr-o forma atenuata in structurile statului federal, el trebuie sa faca fata ace- lorasi provocari in plan intern gi extern. fn contextul globalizarii, structura federala devine din nou actuala, fara ca prin aceasta si se emitd noi pretentii hegemonice, ci in temeiul tratamentului egal pentru egali. Ce spatiu geografic va ocupa 0 Europa constitutio- nala? Cine intra in acest spatiu si cine este exclus? Unde vor fi tra- sate granitele definitive? Cate suveranitati gi instante decizionale se pot suprapune in acest spatiu? in ce masura constitutia euro- peand va reduplica mimetic constitutii bazate odinioara pe spiritul patriotic, national? 3. O curiozitate semantica face ca termenul nationalism, spre deosebire de patriotism, sd nu fi fost folosit decat rar — si atunci, doar de extrema dreapta — in titulatura migcarilor sociale gi politice. Un exemplu timpuriu ofera Ernst Moritz Arndt care, fiind un democrat consecvent, a definit nationalismul ca pe o premisa a cosmopolitis- mului. Abia catre sfargitul secolului al XIX-lea, nationalistii irlandezi s-au intitulat nationalisti.@ fn jurul anului 1900, Maurice Barrés dez- volta doctrina nationalismului francez, care reunea mai curand 0 sum de manifestari revansarde fati de germani; dupa Primul Riz- boi Mondial, nationalismul german era si el definit de fratii Ernst si Friedrich Georg Jiinger ca o sum de atitudini antifranceze.'° Desigur, Hitler insusi avea s& foloseasc& termenul nationalism, dar * Cf. Eric Hobsbawm, Nations and Nationalism sinc mbridge, 1990, p-105. is and Nationalism since 1780, Ca "® Cf. Reinhart Koselleck, B. Schénemann, articolul ,Nationalismus”, #" Otto Brunner §.a. (coord.), Geschichtli i t, 1992 pp. 399 si urn .), Geschichtliche Grundbegriffe, vol. 7, Stuttgart,Patriotismul 205 j acorde o importan{a la fel de mare ca aceea’a ard si . ~ etnicd sau rasa. connitate y Daca insistam totugi s4 numim epoca Noastra, debutat ea prin Revolutia Franceza, ca una a natio: atunci trebuie si tinem cont de faptul c& incidenta termenului nu a fost ridicata gi cé el a fost definit adesea prin contrast cu ele- mentul alogen, nu in virtutea reflexivitatii. Autodenumirile emfa- tice ale diverselor grupuri social-politice, prin care se oglindea, in fapt, doar incercarea vechilor stiri dea se reg&si in noua ordine social-politica, erau: democratism, liberalism, constitutionalism, con- servatorism, socialism, fascism, national-socialism, comunism, dar nu nationalism. Toate acestea se hranesc din conceptul fundamental de patriotism, al c&rui semantism ambivalent consta in exclusivis- mul imanent conceptului de patrie, acesta fiind redus mereu la un element de tipul ,,clasa”, ,rasi”, , popor”, ,mase”, ,natiune” etc. Premisa este cd, asa cum a subliniat si Herbert Spencer, ,,while excess of egoism is everywhere regarded as a fault, excess of patriotism is nowhere regarded as a fault”. Aporia nationalismului - anume de a nu gasi 0 expresie supra- nationala nici macar ca ,,pannationalism”'® — a fost tratata, pana spre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, tot in stransa lega- turd cu problematica patriotismului. S-a ntamplat si in cazul criticii lui Georg F. Nicolai", dupa cum s-a intamplat gi fn analizele psiho- lingvistice ale lui Robert Michels.” Amandoi au evitat categoria sau conceptul de nationalism, in vreme ce Friedrich Wolters na apelat, in lucrarea sa din 1927, nici macar la conceptul de patriotism.’ “4 Herbert Spencer, ,The Bias of Patriotism”, in The Study of Sociology, ie ez’ in original: ,in Londra, 1873, ed. a XIV-a, 1888, pp. 204-240. [in limba engleza in c timp ce egoismul este privit ae tot . ee patriotismul nu e Considerat nicaieri a fi itudine gregita” (n.tr.). Cf Reinhart Kocelleck aricolul Volk’, in Otto Brunner §.a. (coord.), op. cit., p. 403. . “© Cf. Georg F. Nicolai, Die Biologie des Kriege Naturforschers den Deutschen zur Besinnung, ed. a Il-a, *” Cf. Robert Michels, op. cit. "8 Cf. Friedrich Wolters, Vier Reden ili termenilor aga cum a nalismului, s, Betrachtungen eines Ziirich, 1919. ber das Vaterland, Breslau, 1927.206 Conceptele gi istoriile lor Doua consecinte metodologice decurg din cele de mai sus. fy primul rand, antiteza dintre un apatriotism. bun siunul tau" nu duce nicdieri, ea neavand nici macar valoare euristica. Chiar dacs inlocuim , patriotismul riu” cu ,,nationalismul”, nu suprimam pre- semantica in temeiul careia , patriotismul bun” se manifests v in propria tabard, in vreme ce alteritatea este invariabjj conotata negativ. Altfel spus: nici patriotismul, nici nationalismul nu au temeiuri ontologice. in al doilea rand, extrapolarea progresiei individ — familie - comunitate — popor (natiune) si asupra omenirii intregi este mai curand un impediment. incepand din vremea Iluminismului, modelul de gandire liniar a impus extrapolarea antropologicd a fenomenelor pur nationale; in 1916, in plin razboi mondial, Ernst Joél inca sustinea ca ,,existé o comunitate internationala, suprana- tional a adevaratilor patrioti””. in 1918, Henri Barbusse confirma: vOmenire in loc de natiune. in 1789, revolutionarii au proclamat: «Toti francezii sunt egali.» Noi proclamam: «Toti oamenii!» Ega- litatea impune reguli egale pentru toti oamenii de pe Pamant.’"” De-atunci a trecut mult timp, fara ca aceastA propozitie sa-si fi atenuat pretentia normativa. $i, chiar daca interconectivitatea omenirii a crescut imens de-atunci, data fiind tehnologia avansata de ast4zi, omenirea tot nu a devenit, din acest motiv, un subiect autentic al istoriei. Ea ramane doar o referint& abstract, care poate fi lesne apropriata din punct de vedere ideologic in numele uni- versalitatii politice, economice sau teologice. Chiar gi rebotezarea politicilor externe plurale, generate de fiecare stat sau de aliante suprastatale, prin ,,politicd interni mondiala” nu este decat un indiciu pentru faptul ci problemele globale nerezolvate s-au inmul- fit, nu cd ele ar fi fost rezolvate. Acolo unde se dideau razboaie inainte, acum se consuma rizboaie civile. "© Exnst Jodl, ,Kameradschatt’, i tine Geist. ec de Kutt Hiller, Miinchen, 1916, po62. 0 Afrife 24 Kitigem Geist, ed. 1 i * Henri Barbusse, Der Schimme rim Ab 1. Ei tan alle Der- kenden, ed. germ. de Iwan Goll, Bee grund. Ein Manifest a el-Leipzig, 1921, p. 60.Patriotismul 207 pariercle ridicate odinioara din impuls nationalist si justificate prin patriotism, bariere in spatcle cSrora unitatile politice de actiune sau organizatiile economice igi construiau mitul propriei superioritati, dar gi al nevinovatiei, at fost rebotezate si integrate in alte sisteme de referint4, ins& in nici un caz indepartate. Exclusivismul originar al patriotismului s-a pstrat pana in ziua de azi, indiferent in cate forme de pluralism a fost el diseminat.