Camil Petrescu, Patul lui Procust, https://scorilos.files.wordpress.

com/2012/08/camil-petrescu-
patul-lui-procust.pdf

Structură

-romanul cuprinde șase părți: primele trei sunt numerotate I-III, cea de-a patra se numește Într-o
după-amiază de august, iar celelalte două sunt: Epilog I, Epilog II.(Povestit de autor)

- narațiunea la persoana I, împletită cu cea la persoana a III

-prin intermediul scrisorii (caracter epistolar), apar confesiunile ceea ce duce la un numar mare
de naratori care se schimbă în fucție de acțiunea romanului: Doamna T, Domnul X(Fred), Emilia
etc.

-titlul își are originile în mitul lui Procust(https://ro.wikipedia.org/wiki/Procust ), arătand

limitarea, patul fiind locul unde se petrece acțiunea, ca o metaforă a neputinței atingerii idealului,
a perfecțiunii, a implinirii dragostei

Personaje

-Doamna T(Maria Mănescu)=proprietara unui magazin de mobilă

-Domnul D=bărbatul îndragostit de doamna T încă din copilărie

-Domnul X(Fred Vasilescu)=funcționar superior în Ministru de externe

-Emilia Răchitaru= femei libertină

-George Demetru Ladima=gazetar

Rezumat
I

Incipitul romanului o scoate în prim-plan pe doamna T care adresează naratorului o scrisoare în

care îi destăinuie despărțirea de iubitul acesteia(domnul X), a cărui nume nu ni se face cunoscut.
În tabloul separării apare un al personaj, domnul D, un bărbat îndragostit de doamna T încă din
copilărie (erau vecini, prieteni). Cu toate acestea, sentimentele nu au fost niciodată reciproce,
lucru ce i-a permis fetei să se căsătorească și să se mute în Germania, alături de soț (era
considerat de mama fetei superior tanarului îndragostit deoarece acesta avea o carieră), lăsand în
urmă toată dragostea domnului D. Regăsindu-se peste ani, în inima lui D se reaprinde flcăra
iubirii ceea ce îl face să nu rateze nicio șansă de a o întalni pe fata iubită. Lipsită de orice
sentiment de iubire, Doamna T nutrește milă , dand libertate acestor gesturi ale lui D. Însă
dezgustul pe care îl provoca starnește o dezlănțuire sufletească prin care femeia îl face atent
asupra lipsei de iubire pe care i-o purta.

*În notele de subsol aflăm:

-Doamna T refuză atat să joace în piesa de teatru a autorului, Act venețian, cat și si să scrie ( nu
se credea capabilă să indeplinească această sarcină)

-Doamna T era numele dat Mariei Mănescu pentru a putea fi distinsă de altă fată cu același nume
(T provine de la numele tatălui)

II

Cea de-a doua scrisoare a doamnei T cuprinde încercarea eșuată a domnului D de a crea o relație
de durată cu aceasta, de asemenea, femeia accentuează supărarea, durerea și deznădejdea pe care
le trăiește din cauza despărțirii de X.

III

Cea de-a treia scrisoare, și ultima, redă o întamplare petrecută în tren, unde doamna T se află în
același compartiment cu domnul X și metresa acestuia( femeia mergea la mătușa sa pentru a
petrece Paștele). Pentru femeie se redeschide rana trecutului ce cuprinde sentimnete, amintiri,
regrete, însă situația revine la normalitate în urma gestului făcut de domnul D(îi trimte femeii un
vas cu viorele)
Într-o după-amiază de august

Capitolul înfățișează cuvintele domnului X ( numele său real este Fred Vasilescu), expediate
către autor în ideea creării unui roman. Acesta povestește despre Emilia Răchitaru, femeia care îi
satisface ocazional nevoia trupească. Pentru el, Emilia nu era capabilă să ii ofere adevărata
iubire, rămanand doar la statutul de femeie ușoară. În ciuda acestui mod de viață libertin,
femeia era logodită cu V. Constantinescu, care o iubea sincer și pur. Văzand uimirea lui Fred
asupra poveștii sale amoroase, Emilia citește scrisorile de dragoste de la un admirator, George
Demetru Ladima, mort în urmă cu trei luni. Fred rămane însă dezgustat de atitudinea decedatului
întrucat acesta prețuia dragostea unei femei cum era Emilia, nepotrivită statutului său. X își
amintește cum l-a cunoscut pe Ladima (în urma unei crize de gelozie asupra doamnei T , Ladima
îl calmează pe bărbat, mustrandu-l) și faptul că acesta era singurul om căruia îi putea destăinui
dragostea pentru doamna T. In aceste scrisori apare și Nae Gheorghidiu, client al Emiliei, cu
ajutorul căruia Ladima află despre aventura femeii, însă puterea de convingere face ca toată ura
să de transforne în noi sentimente de iubire. Acesta transformare nu ține mult deoarece, în cele
din urmă, o găsește pe Emilia alături de alt bărbat. Toate întamplările se termină cu sinuciderea
îndragostitului.

Fred își amintește de iubirea sa pentru doamna T, de brățara de 800 000 pe care i-o dăruise, de
faptul că nu dorea să petreacă timp cu aceasta, deși îi trimitea scrisori plinde de iubire. De
asemenea, povestește despre prima întalnire cu doamna T, care ajunsese să îi decoreze
apartamentul și de care se îndragostise imediat prin timiditatea de care dădea dovadă.

Fred încheie istorisirea amintirilor prin mențiunea că a furat scrisorile sub pretextul diminuării
suferinței lui Ladima.

Epilog I

Fred face cercetări cu privire la moartea lui Ladima, însă primește două posibile variante: fie
acesta s-a sinucis din cauza doamnei T care nu i-a oferit nici cel mai mic gest de interes, fie din
cauza remușcărilor dobandite iubind –o pe Emilia.

Epilog II

Povestit de autor
Autorul vorbește despre memoriile scrise de Fred, considerate un mijloc de eliberare sufletească.
Programand o întalnire cu acesta, autorul află că Fred decedase într-un accident aviatic. După
parerea sa, mai nimic nu mai rămăsese din ceea era odată bărbatul, doar scrierile sale, pline de
sinceritate. În ceea ce o privește pe doamna T, pleacă la Viena, nu înainte de a primi, prin
testament, toata averea lui Fred, dat totodată și răspunsurile la întrebări.

Maria Mănescu/Doamna T

-este personajul principal feminin

-incipitul romanului o înfățișează ca femeie cu standarde înalte, care trebuie să ajungă la rangul
societății vremii, care dorește ca imaginea sa de ființă pură, frumoasă și delicată, să nu fie pătată
sub niciun chip :

,,nu-mi place să fiu văzută în tovărășia unor bărbați mizeri ca înfățișare, cu ghete stîlcite și cu
mîinile neîngrijite”

,,nu am putut să mănînc niște bomboane săpusoase, cumpărate de la o fostă cofetărie de mare
lux, de la care totuși cei care cumpără des bomboane știu că nu trebuie să tîrguiești”

-deși dorește să pozeze în femeia perfectă, se simte incompletă, simte golul dragostei adevărate,
singura care i-ar putea oferi cu adevărat fericire

-acesta nutrește dorința de a fi iubită de toți bărbații, întrucat nu poate fi iubită de singurul bărbat
pe care și-l dorește

,,aș vrea să fiu însă iubită, dorită definitiv și numai eu, în toate privințele, numai ca să fiu și mai
prețuită de *** și ca să fiu sigură că nu e nimic don tot ce oferă celelalte pe care să nu-l pot oferi
și eu”

-naratorul o descrie astfel:

„Ca fizic, era poate prea personală ca să fie frumoasă în sensul obişnuit al cuvântului. Avea
orbitele puţin neregulate, uşor apropiate, pronunţate, cu ochii albaştri ca platina, lucind,
fremătând de viaţă, care când se fixau asupra unui obiect îl creau parcă. Bărbia feminină,
delicată, dar prelungirea ei, întinsă frumos până sub ureche, cam aparentă, căci era lipsită de
orice grăsime. Gura, foarte mobilă, vie ca o floare plină. Gâtul lung, robust, cu tendoane lămurite
la orice întoarcere a capului. […] De o tulburătoare feminitate uneori, avea ades o voce scăzută,
seacă, dar alteori cu mângâieri de violoncel, care veneau nu – sonor – din cutia de rezonanţă a
maxilarelor, ca la primadone, ci din piept, şi mai de jos încă, din tot corpul, din adâncurile
fiziologice, o voce cu inflexiuni sexuale, care dau bărbatului ameţeli calde şi reci.”

Relația cu Fred

-inceputul marii iubiri este conturat de imaginea decorării apartamentului lui Fred de către T

„M-a impresionat gestul de a-mi da cheia… A dizolvat totul în mine.”

-iubirea ce a înflorit între cei doi nu s-a trăit decat în adancul inimor lor, întrucat orizontul nu i-a
putut face față

-ambele personaje aleg să vindece rănile provocate reciproc( T cu domnul D, iar Fred cu Emilia),
însă dorința trupească nu este la fel de puternică ca cea sufletească

-acest lucru a facut-o pe T să fie dezgustată de omul care o iubea(D) și să aibă remușcări și
regrete

„ştiu un lucru, că X. nu mă iubeşte, că am suferit din cauza lui aproape mortal. Dacă sunt
într-adevăr excepţională, cum de îmi poate prefera pe alta? E numai un joc al întâmplării toată
iubirea? Şi dacă într-adevăr el mă preţuieşte ca pe singura femeie al cărei suflet a stat faţă-n faţă
cu al lui, atunci pentru ce acum e în braţele alteia, pentru ce mie mi se întâmplă ceea ce mi se
întâmplă, pentru ce el şi eu trăim în medii străine, jucând acolo o viaţă definitivă, când avem
intens şi nevăzut acelaşi suflet ca doi fraţi siamezi acelaşi pântec?”

-Fred pățește același lucru cu Emilia pentru care nu putea simți deloc iubire, ci era doar femeia :

„pe care am chemat-o la mine când am vrut şi pe care, totuşi, în trei ani am venit cel mult de trei
ori s-o am(…)”

-gelozia își face loc în diversele situații pentru a reda opacitatea sentimentelor, pentru a dezgropa
trăirile adanc înghițite de puterile timpului și ale minții
-scena 1=restaurantul hotelului Popovici de la Movilă

-imaginea celor doi îndragostiți este proiectată la nivelul sentimentelor

- Fred, așezat la o masă alături de prietenii săi, o zărește pe T la o masă cu un alt domn

-actul de gelozie începe în momentul în care bărbatul cu care era la masă încearcă să-i ofere
femeii să bea din paharul său

-lovind cu pumnul în masă, el strigă :„-Doamnă, eşti o neruşinată”

-indiferența cu care era tratat față de femeia pe care o iubea, creează teama pierderii iubirii
adevărate, o iubire ce nu putea fi destăinuită

-scena2=întalnirea din tren

-în drumul către mătusă, in scopul petrecerii Paștelui, T se află în același compartiment cu X
și metresa lui

-revederea persoanei iubite a readus la viață vechi sentimente, care erau gata în orice clipă să
zvacnească în gesturi

,,Era o durere pe care nu o mai puteam stăpîni, care îmi măcina corpul ca un voltaj prea mare, un
aparat”

,,Pe urmă darul venea, aparent, din lumea tuturor posibilităŃilor şi făcea impresie. Cel puțin
ştiam acum că nu mai sunt compătimită.”

-scena3=moartea lui Fred

-pe parcursul vieții celor doi, au existat numeroase acțiuni ale inimii, ceea ce a demonstrat
fragilitatea cu care se poate rupe bariera pusă între ei, dar, cu toate acestea, Fred a preferat să-și
demonstreze că ceea ce simte pentru Doamna T este mult mai mult decat o iubire trupească,
arătand că acesta este un ideal imposibil de atins, un loc limitat, imperfect, unde el nu-și va găsi
niciodată locul

„Eliberat de groaza apropierii, i-am scris de acolo în fiecare zi, scrisori de dragoste smintite, cu
voluptatea de a urla în fiecare rând că o iubesc, de a mă umili în declaraţii de robire absolută.”
 -finalul romanului aduce moartea lui Fred, dat totodată și profunda întrebare: De ce a fost
respinsă doamna T de către Fred, marea ei iubire?

CONCLUZII

-romanul urmărește paralelismul a doi îndragostiți care, prin intermediul scrisorilor, aștern pe
hartie trăiri ascunse, simțite doar de ei, puternic mușamalizate de imaginea omului perfect

-accentul cade pe iubirea ideală, imposibil de atins, pe mărginirea lumii celor doi

-Fred rămane intelectualul care dorește perfcțiunea, dar care piere în drumul său de a o găsi

-Patul este spațiul imaginar limitat care reține iubirea la baza trupească, fragilă, efemeră și nu
permite înălțarea spre spiritualitate, trancendență