Sunteți pe pagina 1din 32

6

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND


MONITORIZAREA APELOR
SUBTERANE

Monitoringul calităţii apelor reprezintă un element de bază în orice


program de gospodărire a apelor. Aşa cum s-a arătat în &1.6. managementul
resurselor de apă necesită informaţii cu privire la :
condiţiile de calitate a apelor de suprafaţă şi subterane la nivel naţional;
unde, cum şi de ce s-au modificat aceste condiţii în timp?
unde există probleme majore legate de calitatea apelor şi care sunt
cauzele apariţiei lor?
existenţa unor programe care lucrează efectiv pentru prevenirea sau
remedierea problemelor;
respectarea standardelor şi obiectivelor de calitate.
Scopul monitoringului calităţii apelor este acela de a răspunde la
aceste întrebări şi de a asigura supravegherea întregului ciclul captare –
tratare – distribuţie – utilizare – evacuare.

6.1. DEFINIŢII LEGATE DE ACTIVITATEA DE


MONITORING DE MEDIU

Prin activitatea de monitoring se înţelege un set de măsurători


standardizate, de lungă durată, observaţii, evaluări şi raportări asupra
mediului, în vederea definirii situaţiei curente şi a tendinţelor de evoluţie.
Aceste măsurători sunt legate atât de aspectele cantitative cât şi de cele
calitative [60].
Activitatea de urmărire (survey) constă în realizarea unor programe
intensive de măsurare, într-o perioadă de timp finită, în vederea evaluării
calităţii apei pentru un scop specific.
170 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

Supravegherea (surveillance) constă în măsurători continue,


specifice, observaţii şi raportări pentru scopuri de management al calităţii
mediului şi activităţi operaţionale.
Monitoringul ambiental constă din toate formele de monitoring,
inclusiv prelevarea de sedimente şi forme de viaţă, efectuate după imediata
apariţie a unor poluări în sistemul acvatic.
Monitoringul de conformare este efectuat cu scopul:
îndeplinirii cerinţelor imediate legate de calitatea mediului, statuate prin
reglementări;
controlului pe termen lung al calităţii apelor;
respectării standardelor privind calitatea apelor receptoare, prin testarea
efluenţilor;
menţinerii calităţii apelor conform standardelor în timpul şi după
construcţia unui proiect.
Monitoringul biologic constă în măsurători repetate ale parametrilor
biologici, pentru evaluarea situaţiei curente şi a modificărilor acestora, în
timp.
Urmărirea biologică (biosurvey) constă în colectarea şi analizarea
unor porţiuni reprezentative ale unor comunităţi acvatice, pentru
determinarea structurii şi a funcţiunilor acestora.
Monitoringul apelor este o activitate de evaluare a caracteristicilor
fizice, chimice şi biologice ale apei în relaţie cu condiţiile de sănătate umană
şi cu cele ecologice.

6.2. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE MONITORIZĂRII


MEDIILOR ACVATICE

Prin activitatea de monitorizare se urmăreşte comportarea


ecosistemelor acvatice, constituite din apele de suprafaţă (râuri, lacuri),
apele subterane, apele din estuare, apele costiere, comunităţile acvatice
asociate şi sedimente.
Mărimile măsurate în cadrul unei activităţi de monitoring sunt de
natură fizică, chimico/toxicologică, biologico/ecologică, precum şi date
asociate pentru interpretare.
Activităţile de monitoring constau în:
identificarea problemelor de mediu;
proiectarea şi planificarea programelor de monitoring;
selectarea indicatorilor de monitoring;
stabilirea amplasărilor de puncte ale reţelei de monitoring;
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 171

observaţii de teren, prelevare probe;


analize de laborator;
stocarea, manipularea şi difuzarea datelor;
interpretarea şi evaluarea datelor pentru producerea de informaţii;
raportarea şi distribuirea rezultatelor de monitoring.
Obiectivele monitorizării sunt de a caracteriza condiţiile de calitate
ale mediului precum şi tendinţele acestora, de a aprecia fluxurile de apă şi
poluanţi, de a compara valorile măsurate cu valorile admisibile şi de a emite
avertizări în situaţii de urgenţă. Aceste deziderate se pot atinge prin acţiuni
precum:
evaluarea stării de calitate (în timp şi spaţiu) şi a tendinţelor de evoluţie;
caracterizarea problemelor existente (permanente sau urgente);
proiectarea şi implementarea programelor/proiectelor (management,
reglementări etc.);
evaluarea eficienţei programelor/proiectelor;
răspunsul operativ la situaţii de urgenţă.

6.3. INDICATORI DE MONITORIZARE

Indicatorii de monitorizare se clasifică în următoarele categorii [60]:


indicatori de îndeplinire a obiectivelor de management;
indicatori pentru evaluarea situaţiei prezente şi a tendinţelor;
indicatori multicriteriali de descriere a condiţiilor ecologice;
indicatori de comparabilitate a datelor.
Indicatorii de mediu (tabelul 6.1) sunt proprietăţi măsurabile care,
singure sau în combinaţie, asigură evidenţe ştiinţifice şi manageriale asupra
calităţii ecosistemelor sau o evidenţă sigură asupra tendinţelor în calitate.
Indicatorii de mediu trebuie măsuraţi cu tehnologia disponibilă şi
validaţi ştiinţific, pentru evaluarea calităţii ecosistemelor şi furnizarea de
informaţii utile factorilor de decizie managerială. Astfel, trebuie realizată o
gamă largă de măsurători fizice, chimice şi biologice asupra condiţiilor şi
proceselor la diferite scări.
Măsurătorile indicatorilor de mediu trebuie să conducă la date
cantitative şi calitative valide care pot fi comparate la scară temporală şi
spaţială.
Interpretarea măsurătorilor trebuie să se facă cu acurateţe, astfel
încât să poată fi descrise variabilitatea naturală şi efectele induse de
activităţile antropice.
172 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

Tabelul 6.1
Indicatori de calitate pentru diferite categorii de ape – valori admisibile

Unitate de
Indicator Apa râu Apa lac Apa subterană
măsură
Temperatură ºC 18 13,8 14
Turbiditate grade SiO2 190 3,5 0,7
Culoare mg Pt/l 17 35 0
pH - 7,85 6,95 7,7
Reziduu fix mg/l 325 124 429
Suspensii mg/l 325 124 429
Conductivitate S 488 231 593
Alcalinitate (m) mval/l 3,25 1,55 8,15
Alcalinitate (p) mval/l 0,12 0 0
Duritate totală grade 11,65 4,70 11,96
Duritate temporară grade 9,18 4,34 11,96
Duritate permanentă grade 2,47 0,36 0
O2 dizolvat mg/l 8,69 9,66 1,26
Oxidabilitate mgKMnO4/l 48,33 28,77 15,24
CCO-Cr mgO2/l 26,80 9,06 4,04
CBO5 mgO2 /l 4,96 3,83 0,90
CO2 mg/l 0 7,37 8,80
Ca mg/l 56 21 39
Mg2+ mg/l 17 8 28
Na++K+ mg/l 44 12 99
Fe2+ mg/l 0 0 0,720
Fe total mg/l 0,50 0,600 0,835
Mn mg/l 0,025 0,025 0,100
Cl- mg/l 46 8 11
2 mg/l 60 19 6
SO 4
2 mg/l 7 0 0
CO 3
 mg/l 0,296 0,469 6,000
NH 4
 mg/l 0,030 0,010 0,004
NO 2
 mg/l 4,761 0,332 0,455
NO 3
N total mineral mg/l 1,314 0,443 5,125
3 mg/l 4,468 0,010 0,250
PO 4
P total mg/l 0,660 0,023 0,360
SiO2 mg/l 0,9 0,60 1,56
H2S mg/l 0 0 3,20
Fenoli mg/l 0,007 0 0
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 173

Metodologia folosită pentru aceste măsurători trebuie să fie


reproductibilă şi să asigure acelaşi nivel de sensibilitate întregii arii
geografice considerate.
Indicatorii pentru caracterizarea stărilor prezente şi a tendinţelor se
pot grupa în următoarele categorii:
indicatori de răspuns biologic şi expunere;
indicatori de expunere chimică şi răspuns;
indicatori ai habitatului fizic;
indicatori ai agenţilor de stresare.

6.4. MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE

6.4.1. Motivarea necesităţii monitorizării apelor subterane

Abordarea unei probleme de poluare a apelor subterane (fig. 6.1)


presupune o activitate de culegere şi tratare a informaţiilor, construirea şi
folosirea modelelor de prognoză, precum şi verificarea modului în care se
realizează această prognoză.
Activitatea de culegere şi tratare a informaţiilor presupune
identificarea sistemului, înregistrarea informaţiilor numerice, structurarea
informaţiilor nenumerice (calitative), precum şi optimizarea informaţiilor şi
a controlului.
Un model de prognoză a poluării apelor subterane trebuie să
înglobeze curgerea în mediu poros, în regim saturat şi nesaturat, precum şi
modelarea matematică a dispersiei agenţilor poluanţi în acest mediu.
Datorită interinfluenţei dintre freatic şi apele de suprafaţă există o
interdependenţă şi din punctul de vedere al calităţii apelor. Astfel, apele de
suprafaţă reprezintă condiţii de frontieră pentru domeniul freatic, atât din
punct de vedere hidraulic, cât şi din punctul de vedere al concentraţiei
poluantului.

6.4.2. Obiectivele studiilor de poluare a apelor subterane

Abordarea unei probleme de poluare pentru apele subterane trebuie


să urmărească obiectivele următoare:
estimarea rapidă a probabilităţii de curgere accidentală a poluantului
spre un puţ de pompare;
174 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

definirea influenţei unor poluanţi prezenţi sau inevitabili în puţuri, în


special ca o funcţie de regimurile de pompare;
definirea zonelor sensibile la poluare în scopul optimizării amplasării de
noi puţuri;
obţinerea unui model la scară mare ca un suport cantitativ de prognoză
şi conducere;
informarea, prin simple vizualizări, privind evoluţia poluării.
În figura 6.1 este prezentată, schematic metodologia generală de
abordare practică şi teoretică a unei probleme de poluare.

Fig. 6.1. Abordarea unei probleme de poluare.

Poluarea apei subterane poate fi continuă sau accidentală şi se poate


datora unor poluanţi industriali, agricoli, sanitari.
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 175

Stabilirea legilor de evoluţie a comportamentului poluanţilor în sol


este extrem de dificilă din cauza multitudinii de fenomene care intervin
simultan, interacţionând. Astfel, la acest nivel putem întâlni procese de
convecţie (advecţie), dispersie şi difuzie, adsorbţie (fixare sau eliberare de
poluant din matricea poroasă), transformări biologice, chimice şi fizice,
fotodescompunere, precipitare, punere în soluţie şi diluţie, schimburi
gazoase (volatilizare) şi absorbţie de către plante.
În procesul de modelare a poluării solului şi a pânzei freatice trebuie
să se ţină seama de următoarele aspecte:
varietatea mare de substanţe, fiecare cu caracteristici proprii
(solubilitate, volatilitate, posibilităţi de adsorbţie sau degradare remanentă);
diversitatea mare a mediului poros în ceea ce priveşte natura, structura,
conţinutul în materii organice, conţinutul de argilă, activitatea biologică,
proprietăţile de suprafaţă ale elementelor solide;
variabilitate spaţio-temporală a condiţiilor climatice (precipitaţii,
evaporaţie);
diversitatea surselor de poluare.

6.4.3. Definirea monitoringului calităţii apelor subterane

Monitoringul calităţii apelor subterane este o activitate integrată


de obţinere şi evaluare a informaţiilor privind caracteristicile fizice, chimice
şi biologice ale apelor subterane.
Termenul de monitoring implică un concept mai larg decât cel de
observaţie asupra mediului. Astfel, monitoringul trebuie să conţină un
program fundamentat ştiinţific de observare continuă a aspectelor
semnificative ale proceselor dinamice, o analiză şi o explicare ştiinţifică a
proceselor din trecut, care au dus la schimbarea stării sistemului şi un model
de prognoză a evoluţiei sistemului.
Prin sistem se poate înţelege un corp de apă subterană sau un sistem
de corpuri de apă subterană şi sol, aflate în conexiune.
Monitoringul proceselor de migraţie a poluanţilor în sol şi în apele
subterane include:
monitoringul stării actuale a resurselor de apă subterană în vederea
asigurării unui obiectiv dat, în special asigurarea folosinţelor de apă
potabilă);
monitoringul solului şi al apei din sol pentru a stabili cea mai bună
reprezentare a interacţiunii dintre acestea, în perioada de predicţie;
monitoringul surselor potenţiale de contaminare a solului sau a apelor
subterane;
176 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

monitoring-ul evoluţiei cantitative a resurselor de apă subterană şi al


apei din sol.
Proiectarea sistemului de măsurători presupune alegerea unei
localizări potrivite pentru punctele de observaţie, stabilirea unui program
special de măsurare sau de prelevare a probelor şi stabilirea mărimilor care
urmează a fi măsurate. Aceste mărimi sunt stabilite pe baza unui model
conceptual, ales pentru a reprezenta evoluţia fenomenului de poluare, în
zona analizată.
Pentru a concepe şi a utiliza un model de predicţie a calităţii apelor
subterane, trebuie să cunoaştem în prealabil valorile concentraţiilor
poluanţilor la intrarea în sistem (pe frontierele domeniului) şi valorile
iniţiale în tot sistemul. De asemenea, trebuie să se aleagă un model
matematic care să descrie evoluţia poluării sistemului, iar concentraţia
poluantului din sistem trebuie măsurată corespunzător metodei alese, de
determinare a parametrilor modelului. Validarea modelului de prognoză se
va face pe baza unor măsurări de concentraţie, efectuate în timp, în diferite
puncte din sistem.
O bază de date privind calitatea apelor subterane, rezultată în urma
monitorizării, trebuie structurată astfel încât să furnizeze informaţii
calitative şi cantitative necesare realizării unor modele matematice care să
descrie comportarea în timp şi spaţiu a poluanţilor din acvifer (existenţi sau
potenţiali).
Datele rezultate din monitorizare trebuie sa conţină componente care
au rolul să definească şi să descrie calitativ şi cantitativ acviferul sau bazinul
hidrogeologic în care are loc poluarea şi sursele de poluare existente sau
potenţiale din zona analizată.
Monitorizarea calităţii apelor subterane se face mult mai anevoios
decât cea a apelor de suprafaţă. Prelevarea de probe din apa unui acvifer
presupune existenţa unor foraje de observaţie sau de exploatare (pompare).
Amplasarea acestora pe suprafaţa bazinului nu este întotdeauna cea
mai potrivită pentru a obţine informaţii optime privind evoluţia fenomenului
de poluare.
Unităţile industriale care poluează acviferul din zona în care îşi
desfăşoară activitatea, construiesc de obicei o reţea de foraje de observaţie
atât pe platforma combinatului cât şi în zona limitrofă.
Haldele industriale şi depozitele de deşeuri menajere sunt de cele
mai multe ori necontrolate din punctul de vedere al impactului asupra
calităţii apelor subterane. Unele dintre ele sunt prevăzute cu aparate de
măsură şi control al calităţii levigatului şi/sau cu foraje de observaţie în care
se urmăreşte periodic concentraţia diferiţilor poluanţi.
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 177

Sursele de poluare pot avea un efect mai mare sau mai mic asupra
apelor subterane (v. tabelul 6.2).
Tabelul 6.2
Impactul surselor de poluare asupra apelor naturale

Ape de Ape
Surse de poluare
suprafaţă subterane
Trecerea apelor prin Major Major
Surse naturale zone cu roci solubile
Trecerea apelor de Major Major
suprafaţă prin zone
afectate de fenomene
de eroziune a solului
Vegetaţia acvatică Major Moderat
Vegetaţia de pe maluri Major Moderat
Orăşeneşti Major Major
Industriale Major Major
Ferme de animale şi Major Major
Surse Ape uzate păsări
artificiale Meteorice Major Major
Radioactive Major Major
Calde Major Moderat
Zone de agrement, Major Major
campinguri, terenuri
de sport
Irigaţii Moderat Major
Navele maritime sau Major Moderat
fluviale
Halde amplasate Major Major
neraţional
Deşeuri pe sol
Haldele de deşeuri Major Major
amplasate în albiile
majore ale cursurilor
de apă
Agricultură Folosirea Moderat Major
îngrăşămintelor
Folosirea pesticidelor Moderat Major

Studiul calităţii apei subterane dintr-o aşezare urbană trebuie să înceapă


cu analiza posibilităţilor de folosire a acestei ape. Acest lucru presupune
cunoaşterea caracteristicilor acviferului, a locaţiei puţurilor sau şirurilor de
178 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

puţuri de captare, a debitelor pompate din acvifer, a calităţii apei pompate, a


posibilităţilor de folosire a apei pompate în funcţie de calitatea ei şi a evoluţiei
calităţii apei din acvifer în condiţiile existenţei unor surse de poluare.
Prin staţie de monitorizare se înţelege unul sau mai multe foraje în
care se măsoară cu o frecvenţă cunoscută calitatea apei (indicatori de
calitate, concentraţii ale diferitelor componente şi temperatura) şi nivelul
suprafeţei libere în acviferul freatic (sau nivelul piezometric în acviferul sub
presiune). De asemenea, se pot face pompări experimentale pentru
determinarea parametrilor hidrogeologici ai acviferului (conductivitatea
hidraulică a acviferului sau transmisivitatea).
Staţiile de monitorizare pot fi staţiile hidrogeologice din reţeaua
hidrogeologică de bază, sau foraje amenajate special pentru urmărirea
comportării unui acvifer în jurul unei surse importante de poluare.
La analiza apelor subterane dintr-o zonă urbană, trebuie menţionat
faptul că studiul hidrogeologic şi de poluare trebuie făcut având în vedere
limitele de alimentare ale întregului bazin hidrogeologic.
Atât mişcarea apei cât şi fenomenul de poluare vor fi influenţate de
condiţiile de la limitele bazinului hidrogeologic, dar şi de condiţiile locale.
Astfel, o poluare locală poate influenţa după un interval de timp calitatea
apelor subterane sau a celor de suprafaţă, la mare distanţă de sursa de
poluare.

6.4.4. Obiective specifice monitoringului apelor subterane

Pornind de la obiectivele generale ale activităţii de monitoring şi


ţinând seama de problematica specifică apelor subterane, putem aminti
următoarele obiective specifice:
colectarea datelor de bază pentru scopuri generale de monitoring al
calităţii apelor, în vederea realizării unei baze de date privind apele
subterane. Acestea pot fi utilizate pentru elaborarea planurilor de protecţie a
calităţii apelor la nivel de bazin hidrografic, dar şi pentru calculul bilanţului
de apă;
încadrarea în criterii şi obiective de calitate a apei subterane, conform
legislaţiei naţionale şi internaţionale;
monitorizarea calităţii apei pompate din subteran şi evaluarea
impactului cauzat de sursele punctiforme şi difuze de poluare;
identificarea ariilor fierbinţi, care necesită intervenţii operative;
modelarea proceselor de transport şi descompunere a compuşilor
chimici în apele subterane;
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 179

elaborarea de hărţi legate de calitatea apelor subterane, în special cu


scopul proiectării sistemelor de alarmare, în caz de poluare;
monitorizarea efectului contactului dintre mineralele chimice naturale şi
apele subterane;
monitorizarea mineralizării în roci cristaline şi sedimente;
monitorizarea influenţei apei marine asupra calităţii apei subterane cu
care vine în contact;
evaluarea fluxurilor între apa de suprafaţă şi apa subterană, respectiv
între apa subterană şi apa de mare;
observarea efectelor globale cauzate de modificările climatice, ploile
acide, impactul antropic la scară regională şi internaţională.

6.4.5. Parametrii de calitate specifici monitoringului apelor


subterane

Prin parametri de calitate înţelegem indicatorii de calitate sau


concentraţii ale substanţei măsurate la sursă şi la receptor precum şi valorile
prescrise de STAS. În cazul în care apa pompată din subteran este utilizată
pentru obţinerea apei potabile, indicatorii de calitate ai apelor subterane,
trebuie comparaţi cu cei admisibili, în conformitate cu STAS-NTPA-013.
Valorile standardizate sunt prezentate în ANEXA 1.
Indicatorii de calitate sunt grupaţi în indicatori descriptivi, ioni majori,
parametri adiţionali, metale grele, substanţe organice, pesticide şi microbi.
Indicatorii descriptivi sunt: temperatura, pH-ul, oxigenul dizolvat,
conductivitatea şi radioactivitatea. Ionii majori sunt prezentaţi în tabelul 6.3,
grupaţi în cationi şi anioni.
Metalele grele care se monitorizează în foraje (în funcţie de sursele
locale de poluare) sunt: Hg, Cd, Pb, Zn, Cu, Cr.
Prin microbi se înţeleg, în general în cazul apelor subterane,
coliformii totali şi coliformii fecali.
Tipul de indicatori, incluşi într-un program de monitoring, depinde
de scopul reţelei de monitoring.
Indicatorii descriptivi şi ionii majori se măsoară la fiecare puţ de
observaţie. Pentru ceilalţi indicatori selecţionarea se face în funcţie de
folosinţa terenului.
În tabelul 6.3 sunt prezentaţi indicatorii de calitate ai apelor
subterane. Valorile admisibile ale acestor indicatori, în cazul în care apa
subterană este folosită pentru alimentarea populaţiei, sunt prezentate în
ANEXA 1 (Normă de calitate pentru apele de suprafaţă utilizate pentru
potabilizare NTPA-013).
180 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

Tabelul 6.3
Indicatori de calitate ai apelor subterane măsuraţi la posturile hidrogeologice

Nr. Unitate de
Denumire parametru
indicator măsură
1 Aspect, culoare, miros şi turbiditate
o
2 Temperatura aerului C
o
3 Temperatura apei C
4 Adâncimea de recoltare a probei m
5 Indice pH la 20 oC
6 Hidrogen sulfurat H2S mg/l
7 Bioxid de carbon liber CO2 mg/l
8 Oxigen dizolvat mg/l
9 Conductibilitate electrică Ω-1cm-1
10 Radioactivitatea μCurie/l
11 Cationi: Calciu Ca2+ mg/l
12 Magneziu Mg2 mg/l
13 Sodiu Na+ mg/l
14 Potasiu K+ mg/l
15 Amoniu NH4+ mg/l
16 Fier Fe3+ mg/l
17 Mangan Mn2+ mg/l
18 Plumb Pb2+ mg/l
19 Cupru Cu2+ mg/l
20 Zinc Zn2+ mg/l
21 Anioni: Azotaţi NO3- mg/l
22 Azotiţi NO2- mg/l
23 Sulfaţi SO42- mg/l
24 Bicarbonaţi HCO3- mg/l
25 Carbonaţi CO32- mg/l
25 Cloruri Cl- mg/l
27 Fosfaţi PO43- mg/l
28 Fluor F- mg/l
29 Brom Br- mg/l
30 Iod I- mg/l
31 Reziduu fix la 105 o C mg/l
32 Reziduu fix la 180 o C mg/l
33 Rezistivitate la 20 o C cm
34 Substanţe organice (consum KMnO4) mg/l
o
35 Duritate totală germane
36 Duritate permanentă o
germane
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 181

Tabelul 6.3 (continuare)


o
37 Duritate temporară germane
38 SiO2 total mg/l
38 Alcalinitate mval/l mval/l
40 Alcalinitate liberă
41 Alcalinitate totală

În tabelul 6.4 sunt date valorile admisibile ale unor indicatori ai


calităţii apelor subterane, dacă acestea sunt folosite ca apă potabilă (apă din
categoria A1 care necesită doar tratarea fizică simplă şi dezinfecţie). S-a
notat, în dreptul fiecărei valori, dacă aceasta este obligatorie (ob) sau
orientativă (or). Dacă pentru cazul analizat, unul din indicatorii din
tabelul 6.4 are o valoare mai mare decât cea admisibilă, apa se consideră
poluată şi nu se poate folosi pentru populaţie decât dacă este tratată
corespunzător.
Tabelul 6.4

Valorile maxime admisibile pentru diferiţi indicatori de calitate ai apei


subterane, dacă aceasta este folosită ca apă potabilă

Natura Denumire parametru Unitate de Valori


subst. măsură admisibil
e
pH Unităţi pH 6,5-8,5
Indicatori mg/l pe scara 20(ob)
fizici Coloraţie (după filtrare simplă) de Pt
Materii în suspensie mg SS/l 25(or)
0
Temperatura C 22(or)
Conductivitate s/cm la 200C
2
1000(or)
Factor de
3(or)
Culoare diluţie la 250C
Azotaţi mg NO-3/l 50(ob)
Fluoruri mg F-/l 1,5 (ob)
Compuşi organici cu clor,
mg Cl-/l -
Concentraţie extractibili, total
element chimic Fier dizolvat mg Fe/l 0,3(ob)
Mangan mg Mn/l 0,05(or)
Cupru mg Cu/l 0,05(ob)
Zinc mg Zn/l 3(ob)
Bor mg B/l 1(ob)
Beriliu mg Be/l
Cobalt mg Co/l
Vanadiu mg V/l
182 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

Tabelul 6.4 (continuare)


Arseniu mg As/l 0,05(ob)
Cadmiu mg Cd/l 0,005(ob)
Crom total mg Cr/l 0,05(ob)
Plumb mg Pb/l 0,05(ob)
Seleniu mg Se/l 0,01(ob)
Mercur mg Hg/l 0,001(ob)
Bariu mg. Ba/l 0,1(ob)
-
Cianuri mg CN /l 0,05(ob)
Sulfaţi mg SO42-/l 250(ob)
Cloruri mg Cl-/l 200(or)
Agenţi de suprafaţă anionici
mg
(prin metoda spectrometrică cu 0,2(or)
laurilsulfat/l
albastru de metilen)
Fosfaţi mg P2O5/l 0,4(or)
Fenoli (indice fenolic)
p-nitroanilina 4 mg C6H5OH/l 0,001(ob)
aminoantipirina
Hidrocarburi dizolvate sau în
emulsie (după extracţia cu eter mg /l 0,05(ob)
de petrol
Hidrocarburi policiclice 0,0002(ob
mg /l
aromatice )
Pesticide totale (paration,
mg /l 0,001(ob)
HCH, dieldrin)
Consum chimic de oxigen
mg O2/l 10(or)
(CCO)
Gradul de saturaţie în oxigen
% O2 >70(or)
dizolvat
Consum biochimic de oxigen
(CBO5) (la 20oC, fără mg O2/l <3(or)
nitrificare
Azot Kjeldahl (fără NO-3) mg N/l 1(or)
Amoniu (NH-4) mg NH-4/l 0,05(or)
Substanţe extractibile în
mg SEC/l 0,1(or)
cloroform
Carbon organic total mg C/l
Compoziţie Coliformi totali la 37 oC /100ml 50(or)
bacteriologică Coliformi fecali /100ml 20(or)
Streptococi fecali /100ml 20(or)
Salmonella Absent în
5000ml
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 183

În Directiva cadru a apelor 2000/60/EC este dată (în articolul 3) lista


minimă de poluanţi şi a indicatorilor acestora, pentru care statele membre
ale UE trebuie să facă analize permanent şi să le compare cu valorile
admisibile. Aceştia sunt :
1. substanţe sau ioni care pot apărea natural sau ca rezultat al activităţilor
antropice: arsenic, cadmiu, fier, mercur, amoniu, clor, sulfat;
2. substanţe sintetice create de om: tricloretilena, tetracloroetilena;
3. parametri indicatori ai salinităţii sau a unor intruziuni: conductivitatea.
În capitolul 7 (v. tabelul 7.7) sunt prezentate toate caracteristicile
fizico-chimice ale unei ape subterane, care se măsoară în forajele din reţeaua
hidrogeologică naţională.

6.4.6. Structura unei baze de date rezultate din monitoringul


apelor subterane

Activitatea de monitorizare a apelor subterane trebuie să furnizeze


date privind:
Descrierea acviferelor şi a calităţii apei subterane. Această
descriere se referă, pe de o parte, la bazinul hidrogeologic susceptibil la
poluare şi, pe de altă parte, la posibilităţile de monitorizare a calităţii apelor
subterane în zona analizată.
Pentru bazinul hidrogeologic susceptibil la poluare trebuie
specificate:
Topologia, care se referă la descrierea bazinului hidrogeologic,
respectiv a acviferelor existente în zona analizată, prin intermediul:
aşezării în plan;
suprafeţei;
tipului de acvifer: cu suprafaţă liberă sau sub presiune;
structurii litologice;
poziţiei limitelor acviferului (pe verticală): culcuşul şi coperişul;
grosimii acviferului;
conductivităţii hidraulice;
permeabilităţii intrinseci;
transmisivităţii;
porozităţii;
direcţiei de anizotropie.
Poziţionarea în plan a surselor de poluare punctuale şi difuze din
bazinul hidrogeologic.
Codificarea surselor de poluare punctuale şi difuze.
184 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

Descrierea posibilităţilor de monitorizare a calităţii apelor


subterane în zona analizată (în bazinul hidrogeologic analizat):
staţii hidrogeologice în zonă: denumire, amplasare, istoric funcţionare;
date disponibile: profil litologic, debite pompate, caracteristici
hidrologice obţinute din pompări experimentale, nivel piezometric,
concentraţii pentru diverse substanţe conţinute în apa subterană;
dotare cu aparatură de măsură pentru niveluri, concentraţii şi
posibilitatea efectuării de pompări experimentale pentru determinarea
parametrilor hidrogeologici;
protocoale de monitorizare.
Descrierea surselor de poluare:
surse de poluare potenţiale, în bazinul hidrogeologic analizat;
1. descrierea sursei prin identificarea posibilelor surse de poluare
urmată de codificarea acestora;
2. stabilirea tipului de poluare: continuă (P.C.), discontinuă (P.D.),
cronică (P.CR.) sau accidentală (P.A.);
3. tipul poluanţilor.
descrierea posibilităţilor de monitorizare a concentraţiilor poluanţilor la
sursă.
Trebuie specificat, de asemenea, dacă monitorizarea concentraţiei
poluanţilor la sursă se realizează sau nu. Dacă aceasta se realizează, trebuie
specificat tipul de foraj: fie foraj de observaţie special amenajat în zona
limitrofă sursei de poluare, fie foraj de observaţie la staţiile hidrogeologice
existente în apropierea sursei de poluare.
În ceea ce priveşte calitatea apei, se face o distincţie clară între
calitatea apei la sursa de poluare şi calitatea apei la receptor (acvifer).
Pentru sursele de poluare trebuie specificate:
mărimile care pot fi măsurate la sursă:
1. compoziţia sursei (elemente componente);
2. dimensiunile sursei (volum, suprafaţă acoperită de poluant,
înălţimi caracteristice, înălţimea haldei sau adâncimea bazinului cu şlamuri);
3. debitul soluţiei (amestec apă – poluant) la sursă;
4. concentraţia poluantului;
5. indicatori de calitate ai soluţiei (amestec apă – poluant);
mărimi care pot fi estimate:
1. locul de efectuare a măsurătorilor la sursă:
 în rezervorul (lacul, groapa, râul, bazinul, fosa) care conţine
poluantul;
 în levigat (amestecul de soluţie apoasă cu substanţe poluante care
a trecut prin masa de deşeuri, se colectează de obicei în sisteme de
drenare);
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 185

 la suprafaţa terenului;
 în probe luate prin carotare, în depozitul de deşeuri;
2. modul de măsurare a concentraţiei;
3. modul de calcul al indicatorului;
deţinătorul datelor referitoare la sursa de poluare.

6.4.7. Tipuri de reţele de monitoring

În funcţie de specificul reţelelor de monitoring al calităţii apelor


subterane distingem: reţele de bază, reţele specifice, reţele temporale şi
reţele de monitoring cantitativ.
Reţelele de bază asigură informaţiile generale privitoare la calitatea
apei subterane, fiind organizate la nivel naţional, prin programe cu caracter
permanent, pe o perioadă lungă de timp. Staţiile de referinţă pot fi incluse în
aceste reţele.
Reţelele specifice sunt construite pentru monitorizarea unor arii
reprezentative, din punctul de vedere al surselor punctiforme de poluare,
acţionând ca staţii de impact.
Reţelele temporale operează doar pe durata unui proiect şi servesc la
cercetări legate de transportul poluanţilor în subteran şi calibrarea modelelor
matematice aferente.
Reţelele de monitoring cantitativ servesc la interpretarea datelor
legate de calitatea apelor subterane şi permit evidenţierea modificărilor
induse de activitatea antropică sau cauzate de factorii naturali. Aceste reţele
pot fi deservite de mai multe tipuri de staţii (de bază, de nod, speciale,
temporale).

6.4.8. Selectarea punctelor de prelevare şi a densităţii reţelei

În realizarea sistemelor de monitoring integrat al calităţii apelor


subterane (cantitativ şi calitativ), spre deosebire de sistemele aferente apelor
de suprafaţă, trebuie considerată dinamica lentă de deplasare a apelor
subterane, timpii de retenţie relativ mari şi interdependenţele dintre
compoziţia fizico-chimică a apei şi a materialului acvifer.
Amplasarea puţurilor de observare depinde de strategia de
diferenţiere între poluarea difuză şi cea punctiformă, dintre staţiile naţionale
şi cele regionale şi dintre reţelele principale/specifice/temporale.
Densitatea puţurilor de observare se alege ţinându-se seama de
dimensiunea şi complexitatea geologică şi hidrogeologică a ariei investigate,
186 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

de dimensiunea principalelor acvifere, de utilizarea terenului adiacent ariei,


de sistemele de monitoring existente, precum şi de obiectivele şi de costurile
observaţiei.
Proiectarea unei reţele trebuie să se realizeze urmărind condiţiile:
toate acviferele principale trebuie observate pe baza informaţiilor
geologice şi a cunoştinţelor privind resursele de apă subterană din zonă;
distanţa dintre puţurile de observare depinde de condiţiile geologice,
variind de la un acvifer la altul;
monitorizarea acviferelor de suprafaţă şi de adâncime, care sunt folosite
pentru alimentările cu apă;
folosirea puţurilor de observaţie existente în vederea diminuării
costurilor de realizare a unei noi reţele.
Reţelele de supraveghere generală furnizează informaţii referitoare
la calitatea generală a apelor subterane la nivel naţional şi internaţional şi
sunt organizate pe termen lung pentru analizele de tendinţă.
Criteriile de selecţionare a amplasamentelor care urmează a fi testate
în faza pilot de implementare a proiectului sunt următoarele:
staţiile vor forma ca distribuţie un pătrat sau o altă formă geometrică cu
distanţe fixe între ele;
staţiile trebuie amplasate în acviferele principale;
alte staţii, aferente unor acvifere importante din zonă, vor fi selecţionate
în baza reprezentativităţii acestora;
staţiile de referinţă vor fi amplasate în zone neinfluenţate de puţuri de
pompare sau alte activităţi antropice.
Reţelele de impact monitorizează arii reprezentative din punctul de
vedere al surselor de poluare.
Densitatea optimă a staţiilor se stabileşte în funcţie de tipul apei
subterane şi al zonei analizate

6.4.9. Frecvenţe de prelevare

Stabilirea frecvenţei de monitorizare se face în funcţie de scopul


monitorizării. Frecvenţa de monitorizare va fi diferită în cazul reţelelor de
bază, faţă de cazul reţelelor specifice, temporale sau de monitoring
cantitativ. Este foarte important tipul de informaţie urmărit, variabilitatea
calitatăţii şi precizia rezultatelor. Frecvenţa de supraveghere este mai
ridicată (6─8 ori/an) în primul an de exploatare de la proiectarea unei reţele.
După cuantificarea caracteristicilor generale se poate stabili frecvenţa
optimă, care poate diferi în funcţie de adâncimea acviferului.
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 187

La reţelele generale de supraveghere, frecvenţa este de două probe


pe an. În general, o prelevare trebuie efectuată la sfârşitul perioadei de
infiltrare maximă când nivelurile apei subterane sunt ridicate, iar a doua
prelevare să se facă în perioada cu niveluri minime ale stratului, respectiv în
condiţii de infiltraţie minimă şi captare maximă.
În capitolul 7 vom prezenta concret frecvenţele de monitorizare în
cadrul sistemului naţional de monitoring (reţeaua hidrogeologică de bază) şi
în cadrul unor reţele specifice.

6.5. MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ÎN


CONFORMITATE CU DIRECTIVA CADRU ÎN
DOMENIUL APELOR

6.5.1. Directiva cadru în domeniul apelor 2000/60/CE

În cadrul procesului general al pregătirii integrării României în


Uniunea Europeană, o etapă deosebit de importantă este cea referitoare la
adoptarea şi implementarea acquis-ului comunitar. Aderarea la Uniunea
Europeană impune necesitatea asigurării respectării aceloraşi standarde ca şi
cele aplicate în cadrul Uniunii.
Scopul acestei directive este dezvoltarea unei politici integrate in
domeniul apei, la nivelul Comunităţii Europene. Directiva se referă la apele
de suprafaţă interioare, apele de tranziţie (la contactul apelor de suprafaţă cu
apele marine), apele costiere şi la apele subterane.
Principalele obiective ale Directivei cadru în domeniul apelor
2000/60/CE sunt:
protecţia tuturor apelor ─ râurilor, lacurilor, apelor costiere şi a apelor
subterane;
asigurarea “stării bune” a tuturor apelor până în anul 2015;
cooperarea transfrontalieră;
asigurarea participării active a tuturor părţilor interesate, inclusiv a
ONG-urilor şi a comunităţilor locale, în activităţile de management al apei;
necesitatea unor politici de stabilire a preţului apei şi aplicarea
principiului “poluatorul plăteşte”;
asigurarea unui echilibru între nevoile umane şi gradul de
suportabilitate al mediului.
Transpunerea Directivei cadru în domeniul apelor 2000/60/CE în
legislaţia din România a fost realizată prin Legea apelor nr. 107/1996
modificată şi completată prin Legea nr. 310/2004, în care au fost definite
obiectivele de protecţie a apelor şi mediului acvatic şi clasificarea stării apelor.
188 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

Autorităţile competente pentru implementarea Directivei cadru sunt


Direcţiile de apă ale Administraţiei Naţionale “Apele Române”.
Planul de management al apelor pe bazin hidrografic reprezintă
instrumentul de planificare în domeniul apelor. Pe baza cunoaşterii stării
corpurilor de apă se stabilesc obiective ţintă pe o durată de 6 ani şi se
propun măsuri pentru asigurarea surselor de apă şi pentru atingerea stării
bune a apelor în vederea utilizării durabile a acestora.
Directiva cadru a apei cere stabilirea programului de monitorizare cu
privire la aprecierile cantitative şi calitative ale apelor şi stabilirea
tendinţelor de poluări semnificative, de lungă durată, rezultate din
activitatea antropică. Programele de monitorizare trebuie să asigure
realizarea unei urmăriri (monitorizări) relevante a ariilor protejate precum şi
îndeplinirea obiectivelor Directivei în domeniul apelor subterane.
Cele mai importante obiective ale acestei directive sunt:
prevenirea deteriorării stării corpurilor de apă subterană [art.4.1.(b),(i)];
prevenirea şi limitarea pătrunderii poluanţilor în apele subterane
[art.4.1.(b), (i)];
protejarea, menţinerea şi reabilitarea corpurilor de apă subterană şi
asigurarea unui echilibru între extracţie şi încărcare, cu scopul de a asigura o
stare bună a apelor subterane [art. 4.1.(b), (ii)];
limitarea oricăror tendinţe de creştere evidentă, semnificativă, a
concentraţiilor poluanţilor în apele subterane, în scopul reducerii progresive
a poluanţilor din apele subterane [art. 4.1.(b), (ii)];
asigurarea legăturii cu standardele şi obiectivele pentru ariile protejate
[art. 4.1.(c)]. Ariile protejate includ proiectarea zonelor de captare a apei în
vederea consumului la folosinţe conform art. 7 (zone protejate pentru ape
potabile, zone vulnerabile la nitraţi, stabilite prin Directiva 91/676/EEC, arii
proiectate pentru protecţia habitatelor şi speciilor, în care starea apei este un
factor important în protecţie).
În continuare vom prezenta succint câteva noţiuni legate de
proiectarea programelor de monitoring al apelor subterane, ţinând seama de
obiectivele şi strategiile de atingere a acestor obiective, prevăzute în
Directiva cadru în domeniul apelor 2000/60/CE.

6.5.2. Proiectarea programelor de monitorizare în conformitate


cu Directiva cadru a apei

În Directiva cadru a apei (D.C.A) se recomandă ca programele de


monitorizare să fie proiectate conform schemei prezentate în figura 6.2 şi a
procedurilor de prevenire a riscurilor.
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 189

Caracterizarea şi evaluarea riscului

Obiective relevante pentru corpurile


Caracterizarea corpurilor de de A.S. sau grupurile de corpuri de
apă subterană sau ale A.S.
grupurilor de corpuri de ape
subterane Identificarea influenţelor
semnificative asupra corpurilor de
A.S sau asupra grupurilor de
corpuri de A.S.

Înţelegerea sistemelor de
ape subterane şi modelul
conceptual Evaluarea riscurilor obiectivelor
stabilite pentru corpurile de A.S.
sau pentru grupurile de corpuri de
A.S.

Proiectarea programelor de monitorizare

Alegerea
corpurilor sau
grupurilor de Alegerea Alegerea Stabilirea
corpuri de A.S. arealelor parametrilor frecvenţei
semnificative semnificative semnificativi semnificative
pentru fiecare pentru pentru fiecare pentru fiecare
program de monitorizare în areal selectat parametru
monitorizare fiecare corp sau monitorizat
în grupuri de
corpuri de A.S.
relevante

Fig. 6.2. Informaţii de bază necesare pentru proiectarea programelor de


monitorizare a apelor subterane, prevăzute în D.C.A. şi paşii
importanţi în proiectarea acestora.
190 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

Rezultatele evaluărilor iniţiale trebuie să ofere informaţiile necesare


cunoaşterii sistemelor de ape subterane şi a potenţialelor efecte ale activităţii
umane asupra lor. Având la bază aceste evaluări se realizează proiectarea
programelor de monitorizare. Un astfel de proiect necesită:
stabilirea frontierelor tuturor corpurilor de apă;
informaţii cu privire la caracteristicile naturale şi o înţelegere
conceptuală a corpurilor de apă sau a grupurilor de corpuri de apă subterană;
informaţii cu privire la posibilităţile de grupare a corpurilor de apă pe
baza caracteristicilor hidrogeologice şi a răspunsurilor similare la factorii de
influenţă identificaţi;
informaţii asupra nivelului de încredere în evaluarea riscului şi asupra
datelor de monitorizare necesare pentru validarea evaluării riscului.
În proiectarea programelor de monitorizare trebuie să se ţină seama
de scopul monitorizării şi de asigurarea unui cost optim al punerii în
practică a acestora.
O apă subterană este considerată bună din punct de vedere calitativ
dacă îndeplineşte următoarele criterii:
debitul mediu captat anual pe o durată lungă de timp nu depăşeşte
resursa de AS disponibilă;
extracţiile, sau orice activitate antropogenă asupra nivelului apei
subterane, nu cauzează scăderi semnificative ale stării corpurilor de apă de
suprafaţă care sunt în legătură cu apele subterane;
modificările antropogene ale direcţiei de curgere nu cauzează
intruziuni ale apelor sărate sau poluate.
În figura 6.3 sunt schematizate etapele prevăzute în D.C.A. pentru
proiectarea programelor de monitorizare. Astfel sunt necesare informaţii
care să servească la identificarea corpurilor sau grupurilor de corpuri de apă
subterană, a zonelor de monitorizare potrivite, a parametrilor semnificativi
de monitorizare pentru fiecare areal şi a frecvenţei de monitorizare.
Caracterizarea corpurilor de apă subterane se realizează
considerând 14 criterii de apreciere, primele şase oferindu-ne o caracterizare
iniţială a corpului de apă. Criteriile de caracterizare a corpurilor de apă
subterane sunt:
localizare şi limite (în plan, pe verticală, existenţa straturilor
impermeabile şi legătura cu alte corpuri de apă);
presiuni la care este supus sistemul din punct de vedere cantitativ
(captări pentru alimentarea cu apă potabilă, industrială sau irigaţii, încărcare
artificială, coborârea suprafeţei libere datorită unor decopertări sau
exploatări miniere ori de carieră);
presiuni la care corpurile de apă subterană pot fi supuse din punct de
vedere calitativ (surse de poluare existente şi potenţiale);
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 191

Figura 6.3
192 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

gradul de acoperire a terenului din zona acviferului (vegetaţie, natura


culturilor, suprafaţa acoperită şi gradul de descoperire);
natura solului în zona aflată deasupra acviferului;
legăturile cu ecosistemele acvatice acvifere de suprafaţă sau cu cele
terestre;
caracteristici geologice (delimitare spaţială pe baza hărţilor geologice,
descrierea geometriei prin hărţi cu hidroizohipse sau secţiuni geologice),
clasificare stratigrafică, descriere genetică, petrografică, litologică şi
tectonică;
caracteristici hidrogeologice (conductivitate hidraulică, porozitate totală
şi efectivă şi grad de înmagazinare);
caracteristici ale depozitelor superficiale şi a solurilor din zona de
alimentare (grosime, porozitate, conductivitate hidraulică, proprietăţi de
adsorbţie);
stratificarea apelor subterane (diferenţierea hidrochimică, stratificarea
densităţii, temperaturii şi după vârstă);
direcţiile de curgere în acvifer şi aprecierea schimburilor de apă între
acesta şi sistemele de suprafaţă asociate;
rata medie anuală de reîncărcare a acviferului;
compoziţia chimică a apei subterane;
impactul activităţii umane asupra calităţii apelor subterane.
Programele de monitorizare trebuie să includă reţelele de
monitorizare cantitativă şi calitativă, de supraveghere şi de monitorizare
operaţională. Ele trebuie să fie proiectate pe baza unui model conceptual al
sistemului apelor subterane (v. fig.6.4). Acest model conceptual se
fundamentează pe înţelegerea sistemului apelor subterane, bazată pe
informaţii legate de caracteristicile naturale şi de presiunile exercitate asupra
sistemului. În Directiva cadru a apei este dată următoarea definiţie a
modelulului conceptual: Modelul conceptual este o reprezentare simplificată
a comportării reale a sistemului hidrogeologic:
este un set de ipoteze de lucru şi de presupuneri;
acesta conţine caracteristici semnificative ale sistemelor în vederea
prognozei evaluării cerute;
se bazează pe realitate;
este o aproximare a realităţii;
trebuie să fie conceput astfel încât să poată fi testat folosind date
existente în prezent sau date viitoare;
nivelul de exactitate necesar unui model se stabileşte în funcţie de
dificultatea în evaluarea predicţiilor necesare şi consecinţele potenţiale ale
erorilor în aceste evaluări.
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 193

Cel mai bun


model
conceptual
Test
Definirea Model mai
modelului conceptual performant Dezvoltar
al corpului de AS Test
e
sau a corpurilor de AS
Dezvoltar
Primul model eTest
conceptual
Dezvoltar
Test
e
Idei de bază Dezvoltar
e
Model
conceptual Model
cantitativ conceptual Model
simplu mai detaliat conceptual
îmbunătăţit
Test
NU Test NU Test
Poate modelul să
răspundă la Poate modelul să
întrebări cu o răspundă la Modelul
precizie cerută? întrebări cu o poate fi
precizie cerută? folosit
DA
DA
Modelul
poate fi Modelul
folosit poate fi
folosit

Fig. 6.4. Alegerea modelului conceptual cel mai potrivit pentru reprezentarea
comportării unui corp de apă subterană sau a unui grup de corpuri, în
vederea proiectării unui sistem de monitorizare [70].
194 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

Din figura 6.3 rezultă faptul că toate verigile unui sistem de


monitorizare sunt legate între ele prin determinări directe şi indirecte,
realizarea formei finale a sistemului făcându-se iterativ, în funcţie de
posibilităţile de îmbunătăţire a metodelor de măsură şi de modelare din faza
anterioară.
Un model conceptual constituie un mod dinamic de abordare care se
poate dezvolta şi perfecţiona în cadrul unui proces iterativ (v. fig.6.4) pentru
a răspunde în final cerinţelor de implementare a D.C.A. Pornind de la
caracterizarea iniţială (idei de bază), se poate folosi mai întâi un model
simplu ce poate fi îmbunătăţit ulterior.
Monitorizarea trebuie să asigure informaţii utile pentru testarea
modelului şi acolo unde este necesar, îmbunătăţirea lui, astfel încât să se
poată atinge un nivel de încredere în asigurarea predicţiilor şi în evaluarea
problemelor apelor subterane.
În capitolele 3 şi 5 s-au dat exemple de modele conceptuale folosite
în studiul apelor subterane. Pentru fiecare dintre ele s-au specificat ipotezele
simplificatoare, legile fizice care au stat la baza modelului, metodele
matematice folosite pentru rezolvarea problemei şi mărimile ce trebuie
monitorizate pentru calibrarea şi validarea modelului.
Pentru fiecare model prezentat se poate gândi un proiect de realizare
a unei reţele de monitorizare, în conformitate cu prevederile Directivei
cadru a apei.
Alegerea modelului conceptual cel mai potrivit pentru o anumită
zonă de interes se face în funcţie de existenţa unor şiruri de date măsurate în
acel areal. În anumite zone există şiruri de date, de lungă durată, referitoare
la niveluri, dar nu şi legate de calitatea apei. În astfel de condiţii este dificil
de ales un model conceptual al poluării apelor subterane. Prelucrarea datelor
se face, în general, pe baza calculelor statistice.
În figura 6.5 este prezentată schematic noţiunea de monitorizare, aşa
cum este ea definită în Directiva cadru. Atât monitorizarea cantitativă cât şi
cea calitativă trebuie să răspundă la şase întrebări:
de ce este necesară monitorizarea (scopul monitorizării)?
cine face monitorizarea?
unde trebuie făcută monitorizarea?
ce mărimi sunt monitorizate?
când trebuie făcută monitorizarea?
ce tehnici şi instrumente trebuie folosite pentru monitorizare?
Pentru fiecare întrebare sunt specificate (v. fig.6.5) succint,
răspunsurile recomandate în D.C.A..
O verigă importantă a proiectului de monitorizare o constituie
evaluarea riscului de deteriorare a stării bune a sistemului, din punct de
vedere cantitativ şi calitativ (fig.6.6). Aceasta se face pe baza analizei
statistice a şirurilor de date existente în zona analizată.
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 195

Monitorizarea AS

Monitorizarea AS din Monitorizarea AS din


punct de vedere cantitativ punct de vedere chimic

Reţeaua de monitorizare
Monitorizare de Monitorizare
a nivelului AS
supraveghere a AS operaţională a AS

Scop: Cunoaşterea Scop: Asigurarea Scop: Asigurarea


datelor pentru validarea datelor necesare pentru datelor necesare pentru
modelelor conceptuale evaluarea riscului şi stabilirea stării
ale sistemelor de AS şi tendinţelor de poluare corpurilor de AS la risc;
pentru calcularea naturală sau antropică şi prezenţa tendinţelor în
resurselor disponibile şi informaţii cu privire la variaţia concentraţiilor
estimarea curgerii în proiectarea reţelei de poluanţilor şi
zonele transfrontaliere. monitorizare schimbarea acestor
operaţională. tendinţe.

Unde: Într-un număr Unde: Într-un număr Unde: Într-un număr


suficient de puncte în suficient de puncte în suficient de puncte în
corpurile de AS, pentru corpurile de AS, supuse corpurile de AS cu risc,
validarea corectă a riscului, în zonele de pentru clasificarea
modelului conceptual. frontieră a corpurilor de adecvată a acestora.
apă pentru evaluarea
riscului tuturor
folosinţelor.
Ce: Niveluri, izvoare,
curgeri de bază în râuri, Ce: Indicatori de
în vederea validării Ce: O2, pH, NO3, NH4, poluare care arată riscul
corecte a modelului conductivitate, de contaminare a AS.
conceptual. indicatori de poluare
relevanţi utilizaţi în
identificarea poluării
transfrontaliere a AS.
Când: Suficient de Când: Între
frecvent pentru a distinge măsurătorile de
variaţiile pe termen scurt supraveghere, dar cu
şi lung ale nivelurilor. Când: Pentru fiecare frecvenţă suficientă
perioadă planificată pentru detectarea
impactul poluanţilor
(min.o dată/an).
196 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

Fig. 6.5. Definirea monitorizării apelor subterane, în Directiva cadru a apei.

Caracterizarea şi Clasificare în funcţie de evaluarea riscului


evaluarea riscului
2004
Corpuri cu risc la:
1) scăderea stării bune; Corpuri
2) tendinţe de scădere fără risc
Supus sau semnificative.
nesupus la risc
Corpuri
aflate la frontiera
statelor
Monitoring de
supraveghere

Monitoring de
supraveghere

Supus la risc?
Corpuri cu :
Corpuri considerate 1) stare bună;
încă supuse la risc: 2) inexistenţa unui risc
1) scăderea stării bune; de deteriorare;
2) tendinţe de scădere 3) inexistenţa unei
Monitoring
semnificative. tendinţe de creştere.
operaţional

Monitoring operaţional

Corpuri cu stare
Corpuri cu stare bună, cu tendinţe Corpuri cu
Corpuri cu proastă, cu tendinţe semnificative de stare bună
stare proastă de creştere a creştere a riscului sau
riscului sau tendinţă tendinţă reversibilă
reversibilă

Fig. 6.6. Stabilirea sistemului de monitorizare în vederea evaluării riscului.


Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 197

Pe baza evaluării riscului de scădere a stării bune a unui corp de apă


subterană se va stabili dacă:
există o scădere a stării bune;
există o tendinţă de scădere a stării bune;
nu există niciun risc de schimbare a stării bune.
În funcţie de rezultatul acestei evaluări se stabileşte tipul de
monitoring necesar în zona analizată.
Metodele de evaluare a impactului factorilor cantitativi şi calitativi,
prevăzute în D.C.A. au la bază diferite moduri da abordare a bilanţului de
apă. Dintre acestea menţionăm:
metoda bilanţului hidrogeologic. Acesta este un bilanţ global între
precipitaţii, evapotranspiraţie, scurgerea de suprafaţă şi infiltraţia totală,
pentru evaluarea variaţiei nivelului apelor subterane;
metoda de bilanţ bazată pe variaţia nivelurilor. Variaţia resurselor de
apă subterană este calculată cu ajutorul diferenţei dintre nivelul la începutul
şi la sfârşitul anului respectiv;
bilanţul hidrodinamic (metoda hidrografului). Acesta se face pe unitatea
de suprafaţă, pe intervale mici de timp (zile). Variaţia nivelului depinde de
debitele de intrare şi ieşire din zona de calcul, de realimentare sau pierderi şi
de coeficientul de înmagazinare al acviferului;
bilanţuri ce se pot face pe baza modelelor conceptuale.
Indicatorii de bază pentru descrierea supraexploatării apelor
subterane sunt:
indicele de variaţie anuală a nivelurilor apelor subterane;
indicele de variaţie anuală a parametrilor de poluare chimică (substanţe
organice, NH4, NO2, Cl) şi microbiologică (germeni totali, coliformi fecali);
indicele de variaţie anuală a adâncimii critice din punct de vedere
ecologic a apelor subterane.
Pentru realizarea unei analize a tendinţei de evoluţie a acestor
indicatori este nevoie de date de observaţie dintr-o perioadă de cel puţin
zece ani.
În figura 6.6 sunt prezentate diferite situaţii de monitorizare, şi
aprecierile legate de riscurile de poluare rezultate.
După o primă caracterizare şi evaluare, în cazul în care există un risc
de poluare pentru corpul de apă subterană analizat, se proiectează
monitoringul de supraveghere. Acesta stabileşte dacă corpurile considerate
au tendinţe semnificative de deteriorare calitativă sau cantitativă ori sunt
deja într-o stare proastă. În acest caz se proiectează sistemul de monitoring
operaţional.
198 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

În urma realizării unor măsurători corespunzătoare corpului de apă


aflat la risc major, se poate stabili dacă starea acestuia este proastă sau dacă
există tendinţe importante de înrăutăţire a situaţiei existente. De asemenea
vor fi semnalate situaţiile în care corpuri cu stare bună au tendinţe
semnificative de creştere a riscului de poluare. În figura 6.6 sunt prezentate
rezultatele ce pot fi obţinute în urma monitoringului operaţional.
În figura 6.7 este prezentat un sistem general de realizare a unui
proiect de monitorizare a apelor subterane, cu toate verigile sale. Sunt
marcate conexiunile dintre părţile componente ale sistemului şi este
delimitată clar importanţa modelului conceptual în realizarea proiectului.
Realizarea proiectului de monitoring va depinde de modelul
conceptual ales, de bogăţia informaţiilor legate de caracteristicile naturale
ale corpurilor de AS şi de cunoaşterea factorilor de impact asupra calităţii
(presiuni naturale sau antropice), disponibile la un moment dat.
După cum se observă (v. fig.6.7), trebuie avută în vedere atât
structura fizico-chimică a corpului de apă cât şi existenţa unor ecosisteme
aflate în legătură cu acesta. De exemplu, se ştie că în perioadele de secetă
curgerea de bază pe râuri este asigurată de alimentarea din acviferele cu
suprafaţă liberă, limitrofe. Supravieţuirea ecosistemului asociat apelor de
suprafaţă va depinde de existenţa unui debit de alimentare dinspre acvifer
spre râu. Deci monitorizarea acviferului, în aceste condiţii, va indica riscul
la care este supus ecosistemul respectiv.
Analiza factorilor de impact asupra calităţii AS presupune, aşa cum
s-a arătat în acest capitol, cunoaşterea principalelor surse de poluare, poziţia
lor faţă de corpul de apă analizat, caracteristicile surselor (determinate prin
monitorizarea anterioară a acestora).
Extragerea apei prin pompare, făcută în condiţii necorespunzătoare,
(în cazul în care depăşeşte posibilităţile de reîncărcare) poate avea un impact
major asupra sistemului acvifer. Aceste prelevări se fac, în general, pentru
alimentarea cu apă potabilă, industrială sau pentru irigaţii. Dacă prin aceste
exploatări se realizează o scădere a nivelului din acvifer şi dacă aceasta are
o tendinţă negativă, pe o perioadă mai mare de zece ani, spunem că acel
corp de apă subterană este supraexploatat. În condiţiile în care ecosistemele
acvatice şi terestre dependente de regimul din acvifer sunt afectate, este
necesară proiectarea unei monitorizări pe o perioadă de cel puţin zece ani.
Încărcarea artificială are, în general, o influenţă benefică asupra
acviferului (dacă nu este făcută cu apă contaminată).
În capitolul 5 s-a prezentat un model simplu de poluare a unui
acvifer aflat în contact cu un lac (sau un alt corp de apă de suprafaţă). S-a
demonstrat că atât nivelul cât şi concentraţia poluantului din lac influenţează
calitatea apei din acvifer.
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane 199

Figura 6.7
200 MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE ŞI REMEDIEREA ACVIFERELOR

Deci măsurarea sistematică a poziţiei suprafeţei libere şi a


concentraţiei poluantului din lac va fi necesară în programul de monitorizare
al acviferului analizat.
Aşa cum s-a arătat în figura 6.4, modelul conceptual al unui corp de
apă subterană se alege în funcţie de scopul cercetării şi al managementului
de mediu local, astfel încât prin rezultatele obţinute să se răspundă la
întrebări de al căror răspuns depinde evoluţia sistemului. În cazul în care
aceste răspunsuri nu sunt suficiente, modelul conceptual se poate dezvolta
ulterior, pe baza unor date colectate din teren.
Rezolvarea matematică a modelului conceptual implică introducerea
unor erori inerente, datorate metodei de calcul sau aprecierii incomplete (ori
incorecte) a parametrilor ce intră în model. Analiza posibilelor erori
stabileşte gradul de încredere al rezultatelor modelului conceptual.
Toate aceste aspecte, împreună cu condiţiile impuse de obiectivele
de mediu, constituie datele necesare proiectării unui sistem de monitorizare.

S-ar putea să vă placă și