Anemia feriprivă- Dr Marginean

Cauze :
- sângerări repetate sau oculte (genito-urinare, ulcere gastro-duodenale, litiaza urinară,
hemoragii interne prin rupere, penetraţie sau perforaţie de organ)
- traumatisme
- imunologice
- microtraumatisme la nivelul membranei globulelor roşii (protezare valvulară, HTA, rejetul
de grefă, „hemoglobinuria de marş”)
- deficitul de Fier prin – aport insuficient : dieta carenţială
- consum exagerat : leucemii, hemocromatoză, boli infecţioase şi
parazitare
- deficitul de vitamina C – aport insuficient: dieta carenţială
- consum exagerat : dieta cu dulciuri concentrate, fumat, alcoolism
cronic, boli infecţioase, boli cronice (ciroză, insuficienţa renală cronică etc.) şi consumptive
(cancer)
- sarcina şi alăptarea
- anemia după rezecţia gastrică parţială sau totală
- obiceiul de a consuma cafea (scade cu 40% absorbţia Fierului), cacao şi ceai negru sau
rusesc
- deficitul altor minerale şi vitamine : Cupru, Mangan, Zinc, vitaminele B6, B12, acid folic
- anomalii ale membranei eritrocitare
- slabă producţie a măduvei (anemia aplastică)
- intoxicaţii cu metale grele, benzen, CCl4
- diverse boli endocrine : hipotiroidia, hiperparatiroidia, insuficienţa suprarenală
- diverse deficite enzimatice eritrocitare
- o splină prea mare care distruge eritrocitele (hipersplenismul)
- alimentaţia foarte bogată în fibre vegetale (peste 50 grame / zi), fitaţi…
- sindroame de malabsorbţie
- ligatura precoce a cordonului ombilical la nou născut, înainte de a înceta pulsaţiile acestuia
- diversificarea precoce şi greşită a alimentaţiei la sugari, cât şi introducerea prematură a
alimentaţiei solide
- prematuritatea

Profilaxie şi tratament :
- identificarea cauzelor şi înlăturarea acestora
- transfuzii de sânge în urgenţe
- nu se vor da preparate pe bază de Fier decât în caz de scădere a Hemoglobinei sub valoarea
de 6 g %
- evitarea viciilor : fumat, alcool, cafea…
- alimentaţie naturală a sugarilor până la vârsta de cel puţin 6 luni şi diversificarea corectă a
alimentaţiei după această vârstă
Necesarul zilnic de fier este situat în limitele de 10 – 18 mg, iar absorbţia sa este în proporţie de
25-30% pentru sursele de origine animală şi de 20% pentru sursele de origine vegetală (cu excepţia
fierului din soia care are o absorbţie tot de 30%). Această constatare însă nu ne îndreptăţeşte să
considerăm sursa de fier de origine animală drept prioritară, datorită faptului că aceasta include
recordmenii în colesterol.
Cantitatea de Fier a laptelui matern este în jurul valorii de 30-50 mg Fier / 100 ml lapte, însă
absorbţia sa este la valori de 50%, depăşind cu mult orice alt aliment sau medicament. Încurajez şi
pe această cale alăptarea la sân a copiilor, cel puţin până la vârsta de 6 luni.

Surse alimentare de fier (în miligrame la 100 g produs) :

- soia germinată la 48 de ore 45
- pătrunjelul şi fragii 19
- pulberea de roşcove 13,5
- ficatul de vită 12
- caisele uscate 10
- pateul de ficat 10
- rinichi de vită 10
- seminţele de in 8,3
- inima de vită 8
- lintea boabe 7,6
- gălbenuş de ou
- soia boabe 7
- piersici 6,9
- fasole boabe 6,6
- fulgi de ovăz 6
- morcov 5,9
- pere 5,4
- gutui 5
- mazărea boabe 4,7
- carnea de iepure 3,6
- carnea de vită 3,3 – 3,5
- carnea de curcă 3,1
- carnea de oaie 3
- nuci, curmale, smochine, stafide 3
- icrele de crap şi ştiucă 2,5
- carnea de gâscă 2

Sursele de vitamina C sunt reprezentate de : măceşe, coacăze negre, kiwi, citrice

Un aport alimentar crescut în ceea ce priveşte fierul, are un efect limitativ asupra absorbţiei
acestui metal (şi se pare că şi al Zincului), corpul extrăgând doar cât are nevoie, restul eliminându-
se prin scaun. O cantitate mare de fier, administrată intempestiv (fiole, comprimate) într-un timp
relativ scurt, chiar şi pentru cazuri justificate, este periculoasă tocmai datorită riscului pe care-l
prezintă fierul în exces, acela de a fi cancerigen. Riscul se amplifică cu cât vârsta persoanei este
mai înaintată şi dacă aceasta prezintă şi formaţiuni precanceroase sau cu potenţial de dezvoltare
malignă : hemangioame (aluniţe), polipi cu diverse localizări, fibroame etc. Trebuie ţinut cont de
acest aspect atunci când vom trata un pacient anemic, iar dacă situaţia nu impune urgenţă, iar
absorbţia intestinală este încă bună, vom lăsa organismul să-şi absoarbă singur cantitatea necesară
de fier din alimente. Este recomandabil ca doar în situaţii perfect justificate (la o hemoglobină sub
6 – 7 g %) să se tenteze o terapie medicamentoasă, datorită riscului de care am amintit deja al
fierului luat intempestiv (ca să nu mai vorbim şi de potenţialul ulcerogen al comprimatelor şi
fiolelor cu fier). Sunt studii care arată că un aport mărit de Fier poate fi răspunzător de o incidenţă
sporită a bolii coronariene, mai ales dacă se însoţeşte şi cu valori ridicate ale LDL-C, determinând
oxidarea acestuia şi grăbind procesul de ateroscleroză. Alimentele care sunt preparate termic în
vase din Fier (tablă), măresc conţinutul alimentelor în acest metal.
Numărul persoanelor care dezvoltă anemie este legat mai mult de o alimentaţie carenţială în fier
sau / şi unui consum mare (de diferite etiologii) şi mai puţin de obiceiurile alimentare ale persoanei
în cauză (vegetarieni sau omnivori). O dietă echilibrată vegetariană, dar şi omnivoră, previne cu
succes instalarea anemiei feriprive, sau o contracarează eficient dacă aceasta din diverse motive s-a
instalat.