Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎNGRIJIREA FEŢEI
După cunoaşterea aspectelor legate de anatomofiziologia organului cutanat, a biochimismului
acesteia, precum şi a unor aspecte ale procesului de îmbătrânire a pielii, trebuie să se ia măsurile
necesare îngrijirii igieno-cosmetică a pielii. Majoritatea autorilor şi tratatelor de specialitate sunt
de părere că se impune cu stricteţe o îngrijire riguroasă zilnică a pielii, care constă în curăţirea
generală a întregii suprafeţe corporale, tonifierea, hrănirea şi protejarea ei.
Pentru îngrijirea feţei este însă important să se cunoască cu exactitate tipul de ten, în vederea
aplicării măsurilor cele mai adecvate şi eficiente.
1
- se trag câteva linii pe piele, apăsând uşor cu partea neascuţită a unui creion dermatograf,
dacă urma lăsată de creion este o adâncitură avem indicaţii asupra unui ten uscat, înroşirea
deasupra liniei denotă tenul gras, tenul normal nu prezintă nici o reacţie.
Înainte de a se efectua aceste determinări a tipului de ten, faţa se curăţă de orice impurităţi,
prin spălare cu apă şi săpun, după care se lasă în repaus aproximativ trei ore pentru ca pielea să-
şi recapete aciditatea normală.
3
5.2.3.1.- Ten gras uleios, care la apăsare prezintă suprafaţa netedă, este lucios iar pe faţă se
observă picături de grăsime;
5.2.3.2.- Ten gras asfixic, caracterizat printr-o piele îngroşată cu suprafaţa aspră, datorită
excesului de sebum şi ţesutului cornos dezvoltat. În acest caz porii pielii cât şi canalele
pilosebacee sunt obturate de surplusul de grăsime, de celulele cornoase care se descuamează
incomplet şi excesul de secreţie sudoripară. Datorită acestui proces este împiedicată eliminarea
liberă a sebumului, a transpiraţiei, circulaţia sanguină este stânjenită, iar oxigenarea ţesutului
cutanat se face incomplet, producându-se asfixia cutanată. Complexul de procese ce au loc
favorizează apariţia comedoanelor, care se transformă în coşuri, pielea trecând de la culoarea ei
normală la cenuşiu. Tenul asfixic se întâlneşte la persoane care nu au beneficiat de îngrijiri
cosmetice adecvate ale tenului gras uleios.
5.2.3.3. Tenul mixt (combinat), se întâlneşte la majoritatea persoanelor între 15-25 ani, el
reprezintă o combinaţie a tenului gras dispus în anumite zone (frunte, nas, bărbie), iar restul feţei
(pleoape, obraji, gât) prezintă caracteristicile tenului uscat.
Tenul mixt se întâlneşte la bolnavii de ficat, la cei care abuzează de unele alimente (băuturi
alcoolice, zahăr, mezeluri, brânzeturi fermentate) sau datorită unor poluări atmosferice. El poate
primi calităţile normale printr-un tratament diferenţiat şi un regim alimentar echilibrat.
4
(ger, vânt, zăpadă, soare, căldura uscată din încăperi), abuzul de săpun, utilizarea soluţiilor
degresante, îngrijiri cosmetice necorespunzătoare.
C. Tipurile de ten după unele tulburări fiziologice sau afecţiuni care influenţează tenul
În această grupă se disting următoarele tipuri:
5.2.7. Tenul caşectic. Prezintă funcţiile pielii diminuate, chiar atrofiate, hrănirea pielii este
insuficientă; pielea este subţire, uscată, aspră, palidă (alb-gălbuie), lipsită de elasticitate, se
descuamează şi în majoritatea cazurilor are aspect de pergament. Datorită faptului că pielea este
subţire, prezintă o stare de usturime şi prurit. Starea de subnutriţie a pielii se datorează unor
tulburări (de ordin nervos, cardiace, etc.) care afectează metabolismul pielii, influenţând negativ
procesul de regenerare.
5.2.8. Tenul cuperozic, este datorat cuperozei, afecţiune care se caracterizează printr-o
roşeaţă uşoară a pomeţilor şi a nasului; în final pe faţă apar vinişoare roşietice datorită dilatării
vaselor capilare ale feţei. În general cuperoza este însoţită de o eritroză, când vasele capilare sunt
mai puţin vizibile, dar apar pe un fond eritematos. Procesul de instalare a cuperozei este foarte
lent, el ia naştere datorită unei dilataţii permanente a capilarelor feţei, ca urmare a diminuării
elasticităţii pereţilor vasculari sau a unor pusee congestive repetate.
5.2.9. Tenul pletoric, se caracterizează prin piele groasă, aspect cornos, faţa este
congestionată permanent sau la cel mai mic efort; prezintă o pilozitate crescută şi pori dilataţi.
Denumirea lui derivă de la plethore, care înseamnă cantitate excesivă, surplus.
Acest ten se întâlneşte la persoane care prezintă unele tulburări în metabolismul proteinelor
sau al glucidelor.
5.2.10. Tenul senil. Fenomenul de îmbătrânire al pielii apare la unele persoane de timpuriu
printr-o uscăciune exagerată a pielii, apariţia ridurilor, edeme în special la ochi.
În apariţia acestui tip de ten intervin factori multipli cum sunt: ereditatea, diferite afecţiuni,
tulburări funcţionale ale glandelor cu secreţie internă, abuzul de farduri, tratamente cosmetice
neadecvate, vârsta înaintată, etc.
5
6. ÎNGRIJIREA ZILNICĂ A TIPURILOR FUNDAMENTALE DE TEN
Pentru îngrijirea tenului se va ţine cont de tipul lui, efectuând o serie de operaţiuni care se
succed într-o anumită ordine: curăţirea (demachierea) tonifierea şi hidratarea, nutriţia pielii şi
protecţia ei, utilizând preparatele corespunzătoare.
7
Seara, se curăţă faţa cu apă şi săpun de borax dar, cele mai bune sunt emulsiile demachiante
speciale pentru tenul gras (nu se recomandă cremele cu conţinut ridicat în grăsime, care
accentuează seboreea provocând apariţia punctelor, a coşurilor).
În continuare pentru seară, se va degresa faţa în funcţie de toleranţă cu loţiuni alcoolice (40-
50%) uşor degresante, cu rezorcinol, sulf, acid salicilic, camfor sau soluţii astringente cu alcool.
Se mai poate folosi şi spirtul camforat, care în plus este şi un bun dezinfectant (nu se recomandă
utilizarea soluţiilor puternic degresante, cu conţinut mare de alcool, glicerina, benzina, soluţia
Hoffman, decât cu avizul medicului). Pentru închiderea porilor uşor dilataţi (pori mici), se pot
aplica alternativ comprese cu apă caldă şi apoi rece, sau loţiuni astringente mai puternice (cu
alaun) dacă porii sunt mai puternic dilataţi. Se obduce faţa apoi cu o cremă semigrasă cu stearaţi
hidratată, prin masare, iar în jurul ochilor se aplică o cremă grasă.
Dimineaţa, se face o simplă spălare, urmată de utilizarea unei creme cu stearaţi şi pudraj, care
au rolul de a absorbi din excesul de grăsime şi a estompa luciul pielii.
Tenul gras poate beneficia şi de măşti cu efecte uşor degresante, absorbante, emoliente, cu
caolin, tărâţe, albuş de ou, drojdie de bere, etc. Măştile se aplică reci, iar dacă pielea nu se
degradează suficient se aplică calde. Cu bune rezultate se utilizează şi măştile din fructe
proaspete de căpşuni, caise, piersici, mere, pere.
În afară de măşti se pot aplica şi comprese timp de 5 - 10 minute, obţinute prin infuzarea din
pătlagină, cimbru (3 - 5 %). Se mai efectuează şi vaporizări (o dată pe lună), apoi se freacă
pielea cu o perie moale şi un săpun acid pentru îndepărtarea sebumului. Se extrag punctele
negre şi se aplică o mască astringentă. În cazul în care tenul gras prezintă puncte minuscule albe,
dure (asemănător unor perle mici), acestea se extrag în cabinetul cosmetic, fiind o operaţiune
mai greu de efectuat. Dimineaţa se aplică o cremă de zi care constituie un suport pentru aplicarea
pudrei.
Pentru a proteja pielea de eventualele infecţii microbiene, se recomandă ca prosopul să fie
schimbat la două zile, curăţirea acestuia să se facă prin fierbere în apă (fără adaos de detergenţi),
iar călcatul să se facă cu fierul fierbinte. În îngrijirile zilnice ştergerea feţei se face numai cu
tamponări cu prosopul.
În fiecare seară, zona în jurul ochilor predispusă mai uşor la formarea ridurilor, se obduce cu
o cremă grasă pe bază de lanolină, iar ochii se şterg cu o infuzie de flori de muşeţel sau
albăstrele. În zonele grase ale tenului mixt (aripile nasului, zonele dintre sprâncene, bărbia) nu se
va aplica un exces de cremă.
Tenul mixt beneficiază lunar sau chiar săptămânal de aplicarea unor măşti diferenţiate pe
zone şi anume - mască piele uscată (obraji, gât) şi o formulă pentru pielea grasă (frunte, nas,
bărbie); după îndepărtarea măştii se pulverizează faţa cu apă minerală.
8
Pentru îndepărtarea celulelor moarte, lunar se aplică curăţirea prin gomaj, iar de la 30 ani se
preconizează masajul în vederea activării circulaţiei şi a unei mai bune hrăniri a ţesuturilor.
9
Curăţirea se face cu o cremă sau lapte demachiant, apoi se şterge faţa cu tampon de vată
îmbibat cu o loţiune din flori de tei, nalbă, muşeţel sau cu o loţiune tonică. Săpunul uşor acid sau
neutru se foloseşte o singură dată pe săptămână.
Îndepărtarea manuală a punctelor negre se face în condiţii de asepsie, cu degetele învelite cu
un tifon steril sau cu tirecomedon; după această operaţiune se şterge faţa cu spirt camforat sau o
altă loţiune dezinfectantă şi se aplică o mască calmantă pe bază de drojdie de bere, caolin,
gălbenuş de ou (mai recomandabile sunt măştile pe bază de ihtiol).
Tot săptămânal se poate aplica (o singură dată) o cremă cu sulf. Produsele cu sulf vor fi
folosite cu prudenţă, la persoanele blonde în special, care nu tolerează această substanţă. Nu se
recomandă aplicarea pe acest ten a fondului de ten care obturează porii.
10
În afară de aceste recomandări se va respecta un regim alimentar adecvat, fără excitante
(alcool, condimente, murături, cărnuri conservate, etc.) şi bogat în vitamine; se vor evita factorii
care pot agrava această afecţiune (expuneri prelungite la soare, schimbări bruşte de temperatură,
frig la picioare, etc.).
11
După demachiere, se aplică loţiuni tonice şi apoi cremă, în această zonă se poate aplica o
curăţire mai profundă prin gomaj.
Pentru întreţinerea, întărirea muşchilor gâtului şi întârzierea apariţiei ridurilor, zilnic se vor
efectua câteva mişcări de masaj sau se pot trece pe piele cuburi de gheaţă învelite în tifon, după
care se unge pielea cu cremă grasă. Un efect benefic asupra pielii şi muşchilor are şi jetul de apă
rece al duşului.
Dacă pielea gâtului este deshidratată se vor aplica comprese cu infuzii de nalbă, urmată de
masaj cu o cremă hidratantă. Se aplică şi măşti cosmetice care conţin sucuri de fructe, miere de
albine, substanţe biologice active, făină de in.
12
uz cosmetic. Printre operaţiunile principale menţionăm: demachierea, tonifierea, hrănirea,
hidratarea şi protecţia.
13
masaj uşor pentru a încorpora murdăria în demachiant, se aşteaptă câteva minute, după care se
curăţă faţa cu un tampon de vată înmuiat într-o soluţie extractivă din flori.
7.2. Gomajul
O curăţire mai profundă se realizează prin procedeul numit gomaj, recomandat în special
pentru tenurile grase uleioase asfixice şi a celor deshidratate. Gomajul are drept scop
îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a celulelor moarte şi a surplusului de sebum, favorizează
respiraţia cutanată.
Preparatele utilizate pentru curăţire prin acest procedu au consistenţa unor paste, care se
întind pe faţă şi se masează în special pe porţiunile grase. Preparatele utilizate pentru gomaj pot
fi constituite din:
- albuş de ou amestecat cu făină de mălai;
- carbonat de calciu, amestecat cu cremă pe bază de stearaţi (se masează cu prudenţă pentru a
nu irita tenul);
- 20 - 30 g flori de tei se fierb în 500 ml apă până scad la jumătate, în soluţia extractivă
obţinută se adaugă 2 - 3 linguriţe de făină de mălai cernută.
Cu aceste preparate se masează faţa timp de 5 minute prin mişcări circulare; gomajul pentru
tenurile grase se face după ce în prealabil s-a făcut o baie de aburi.
Tenurile uscate deshidratate se pot curăţi prin gomaj utilizând un mucilagiu de flori de tei
amestecat cu tărâţe de grâu sau o pastă de cartofi fierţi zdrobiţi şi amestecaţi cu suc de roşii până
se obţine o consistenţă de pastă. Aceste preparate se aplică calde pe faţă şi gât, se menţin timp de
15 minute. Un alt preparat care se poate utiliza se obţine din flori de muşeţel mărunţite şi
amestecate cu căpşuni sau fragi; pasta rezultată se menţine pe faţă 20 minute după care se
îndepărtează prin mişcări circulare. Această operaţiune se efectuează imediat după demachiere.
Gomajul pentru tenurile grase se poate efectua săptămânal, iar pentru cel uscat odată pe lună.
Gomajul este contraindicat pentru tenurile acneice.
Indiferent de preparatul utilizat, după gomaj faţa se spală cu o infuzie obţinută din flori.
7.3. Peeling
Peeling-ul este o metodă de curăţire mai profundă a pielii, prin care se îndepărtează stratul
superficial al pielii, pentru a-i îmbunătăţi aspectul inestetic al cicatricelor, inclusiv a celor lăsate
de acnee. Operaţiunea se efectuează sub supravegherea medicului sau într-un cabinet de
cosmetică.
Această operaţiune de gomaj, se efectuează cu ajutorul unei creme cu rezorcinol, acid
salicilic, acid tricloracetic, fenol. În prealabil se face un test de toleranţă, după care se aplică pe
faţă timp de 5 zile o cremă pe bază de rezorcină. În ziua a 5-a pielea începe să se întindă şi să se
14
usuce, iar în cea de a 6-a zi se descuamează (decojeşte) timp de câteva zile. Pielea rămasă după
acest tratament este foarte fină, sensibilă şi nu trebuie expusă variaţiilor de temperatură,
radiaţiilor solare, intemperiilor, existând riscul apariţiilor ridurilor.
7.4. Tonifierea
Este o operaţiune ce se aplică după demachiere, cu scopul de a stimula funcţiile biologice ale
pielii, circulaţia, având totodată un efect tonic asupra muşchilor. Ea se aplică şi în cazul tenurilor
uscate. Unii autori sunt de părere, ca înaintea tonifierii să se utilizeze o cremă nutritivă întrucât
loţiunea tonică datorită efectului slab astringent pe care-l poate manifesta, închide porii
îngreunând absorbţia cremei.
7.6. Protejarea
Este cea de a patra operaţiune din măsurile de îngrijire şi constă din aplicarea de creme
protectoare dimineaţa după curăţirea şi loţionarea feţei. Tot în scop de protecţie se aplică un strat
fin de pudră, absolut necesară în cazul tenului gras, datorită calităţii ei de a absorbi grăsimea.
Pudrarea se poate practica şi pe tenurile uscate dacă înainte se aplică o cremă grasă.
8. MĂŞTI COSMETICE
Sunt preparate utilizate din timpuri îndepărtate, când se consideră că “unele pământuri au
puteri miraculoase”. La romani ele erau denumite “Vultus domesticus” (faţa de casă), iar la
francezi “Le masque au marie” (mască pentru bărbaţi).
15
Măştile cosmetice sunt preparate fluide sau paste, constituie din amestecuri speciale de
diferite substanţe, care aplicate pe piele şi menţinute un timp determinat exercită o acţiune
emolientă, calmantă, absorbantă a impurităţilor, tonifiantă, hidratantă.
Ele stimulează circulaţia sanguină, închid porii, regenerează ţesuturile, atenuează ridurile.
Cosmetica modernă apelează frecvent la acest mijloc atribuindu-le şi un efect psihologic pe
lângă alte multiple avantaje (de curăţire, de reîmprospătare, întinerire, etc.).
Măştile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie uşor de aplicat şi de îndepărtat;
- să formeze paste moi omogene, fără particule dure (grunji), fără miros;
- aplicate pe faţă să se usuce repede şi să formeze un strat aderent capabil să se cureţe şi să se
detaşeze fără a produce vreo senzaţie de durere, părţile reziduale de pe piele să se îndepărteze cu
uşurinţă cu un tampon de vată şi apă caldă;
- să nu fie iritante, toxice;
- să producă în final o senzaţie plăcută de destindere.
16
cazuri sunt foarte bune măştile pe bază de tărâţe de grâu sau făină de mălai asociate cu miere de
albine;
- măşti tonice, recomandate pentru tenuri ofilite, ridate de timpuriu. Ele au în compoziţie
sucuri de fructe cu acţiune revitalizantă (de fragi, piersici, căpşuni, struguri).
Efectul tonic mai poate fi completat prin adaosul a unor cantităţi foarte mici de camfor,
mentol, infuzie de mentă;
- măşti astringente şi sicative, preparate pe bază de substanţe astringente cum sunt caolinul,
carbonatul de calciu, carbonatul de magneziu, şi diferite infuzii din plante cu efecte astringente,
sucuri de fructe. Ele se aplică pe tenuri grase cu pori dilataţi cu hipersecreţie sebacee;
- măşti nutritive, emoliente, cu efecte de regenerare a epidermei, întârzierea apariţiei ridurilor.
În compoziţia lor intră gălbenuşul de ou, cold-creme cu vitamine, cazeina. Se recomandă pentru
tenuri uscate lipsite de grăsime;
- măşti antirid, constituite pe bază de albumine extrase din ser de bovine sau proteine din
laptele de vacă (lactalbumine, lactoglobuline). Aceste măşti se menţin timp mai îndelungat pe
faţă (6-8 ore ) unde formează un film fin, subţire.
9. Comprese
Compresele constituie o variantă a măştilor cosmetice, ele se aplică pe faţă cu ajutorul unor
tampoane din vată (sau a unor măşti din pânză) care se îmbibă cu diferite preparate lichide,
constituite din infuzii de plante, ape minerale, ape moi sau uleiuri vegetale.
Compresele sunt recomandate în special pentru tenurile deshidratate, ridate, congestionate,
asupra cărora au un efect de activare a circulaţiei, de hidratare, ele măresc supleţea şi elasticitate
pielii, stopează unele procese inflamatorii, etc. Ele se aplică calde, reci sau alternative, calde şi
reci.
Compresele calde, se recomandă persoanelor care au puncte negre şi care nu suportă băile
de abur. Ele nu se aplică pe tenuri cu muşchii căzuţi deoarece moleşeşte ţesuturile agravând
starea existentă.
Compresele reci, se recomandă după tratamentul cosmetic, ele au rolul de a închide porii sau
după machierea feţei, în vederea fixării mai bine a fardurilor.
Compresele alternative reci-calde, se aplică după tratamentul cosmetic, după aplicarea
măştilor sau numai pentru efectul lor de înviorare. Datorită efectului lor vasoconstrictor şi
vasodilatator, activează circulaţia pielii, au un efect de înmuiere a stratului cornos, favorizând şi
resorbţia la nivelul ţesuturilor epidermice.
Lichidele utilizate pentru comprese pot fi macerate, infuzii, decocturi, din diferite plante,
dintre care se recomandă:
17
- pentru tenuri uscate ridate, infuzia de sunătoare (10 g la 250 g apă) cu efecte tonice,
emoliente;
- pentru tenuri uscate, deshidratate, comprese cu infuzii de muşeţel sau macerate de alteea (10
g la 500 g apă), cu efecte emoliente;
- pentru tenuri îmbătrânite, infuzii de flori de tei (20 g la 300 g apă), pentru efectul de
înviorare a musculaturii. Aceste infuzii se pot aplica şi în zona ochilor, pentru ochi încercănaţi;
- pentru tenurile hipersensibile, iritate, se aplică comprese din coada şoricelului sau un
macerat din frunze de pătrunjel (5 - 10 g la 400 g apă).
Tenurile seboreice pot beneficia şi ele de comprese, cu condiţia ca ele să fie corespunzătoare
acestor tipuri de ten. Se recomandă compresele cu infuzii din levănţică (50 g la 1000 g apă),
pentru tenuri seboreice, iar pentru cele acneice infuzia de brusture.
În afara soluţiilor extractive obţinute din produse vegetale se mai utilizează unele ape şi uleiul
vegetal.
Apele minerale, se utilizează sub formă de comprese sau pulverizaţii, cu efecte de hidratare,
influenţează favorabil supleţea, elasticitate pielii, prin sărurile minerale pe care le conţin. Pentru
tenurile uscate sunt recomandate apele carbogazoase, iar pentru cele seboreice cele alcaline.
Apa moale (apa de ploaie), posedă efecte emoliente, decongenstionante, pe tenul uscat şi
seboreic. Această apă se poate utiliza ca atare sau serveşte pentru prepararea măştilor sau a unor
loţiuni. Se practică şi duşul natural, prin expunerea directă a feţei duşului natural al ploii, care
are un efect hidratant, tonifiant, activator al circulaţiei.
Uleiul vegetal, se foloseşte pentru îngrijirea tenului uscat, aplicând comprese cu ulei călduţ
de măsline, ulei de germeni de porumb.
18