1

9. Deformaţiile elastice ale grinzilor drepte încovoiate

9.1 Ecuaţia diferenţială a axei deformate

Pe lângă satisfacerea condiţiilor de rezistenţă elementele de construcţii trebuie să

satisfacă şi condiţia de rigiditate, adică pentru asigurarea bunei funcţionări a ansamblurilor din
care fac parte, deformaţiile elastice sub acţiunea încărcărilor să nu depăşească anumite valori.
Studiul deformaţiilor este important atât pentru cazurile care impun condiţii de rigiditate cât şi
pentru rezolvarea problemelor static nedeterminate.
Deformaţiile grinzilor utilizate în construcţii se datoresc în primul rând momentului
încovoietor − efectul forţei tăietoare fiind destul de mic. De aceea în acest capitol se studiază
deformaţiile grinzilor produse de încovoiere. În baza principiului suprapunerii efectelor se pot
calcula separat deformaţiile produse de forţa tăietoare şi apoi se pot suprapune peste cele din
încovoiere.

Se consideră grinda simplu rezemată din figură solicitată de o încărcare distribuită p.

Cu linie punctată s-a desenat axa ei deformată. Se consideră valabile ipotezele în baza cărora s-a
studiat solicitarea de încovoiere dreaptă :
- Grinzile au axa dreaptă.
- Secţiunile transversale prin grinzi au cel puţin o axă de simetrie.
- Încărcările acţionează perpendicular pe axa grinzii, într-un plan determinat de o axă de
simetrie şi axa ei (plan de inerţie principal).
- Sunt valabile ipoteza lui Bernoulli, ipoteza indeformabilităţii conturului secţiunii
transversale şi ipoteza micilor deformaţii.
 2

În capitolul „ Aspectul geometric” al solicitării de încovoiere pură s-a văzut cum se

deformează macheta de cauciuc solicitată de două cupluri concentrate. Axa machetei, iniţial
dreaptă, s-a curbat, fără să îşi schimbe lungimea iniţială ( deoarece se afla în fâşia neutră).
Secţiunile transversale au rămas plane, perpendiculare pe axa curbată a machetei şi s-au rotit în
jurul axei neutre cuprinsă în planul lor.
Deoarece în realitate deformaţiile grinzilor sunt mici (ipoteza micilor deformaţii), se
poate admite că deplasarea reazemului mobil este nulă şi că punctele situate pe axa grinzii se
deplasează numai paralel cu axa Oz (în cazul prezentat planul forţelor este xOz).

Într-o secţiune oarecare (de abscisă x) deformarea grinzii este caracterizată prin două
mărimi:
● Deplasarea paralelă cu axa Oz a punctului de pe axa dreaptă a grinzii până la axa
deformată se numeşte săgeată şi se notează w ( pentru că este componenta după axa Oz a
deplasării unui punct; dacă deplasarea se produce paralel cu axa Oy se notează cu v ; dacă ea se
produce paralel cu axa Ox se notează cu u). Săgeţile se consideră pozitive dacă se produc în
sensul pozitiv al axei cu care sunt paralele.
În baza ipotezei lui Bernoulli, ( secţiunile transversale iniţial plane şi normale la axa
dreaptă a grinzii rămân plane şi normale la axa curbată a ei după încovoiere), a ipotezei
indeformabilităţii conturului secţiunii transversale şi a ipotezei micilor deformaţii ( se neglijează
componentele paralele cu axa grinzii ale deplasărilor), toate punctele unei secţiuni transversale
au aceeaşi deplasare w. De aceea dacă se va cunoaşte forma axei deformate ( funcţia săgeată) se
va putea găsi deplasarea oricărui punct dintr-o secţiune dată.
 3
● Unghiul pe care îl face într-o anumită secţiune tangenta la axa deformată cu paralela
la axa nedeformată a grinzii se numeşte rotirea secţiunii respective (rotaţia unghiulară) şi se
notează cu φ. Rotirile se consideră pozitive dacă se produc în sensul orar.
Aşa cum se vede în figura de mai jos, acest unghi este egal cu unghiul dintre poziţia
după deformare a secţiunii şi poziţia ei iniţială.
În timpul deformării datorate acţiunii momentului încovoietor, se poate considera că
deplasările punctelor unei secţiuni transversale sunt rezultatul unei translaţii a acesteia în
direcţia axei Oz (w) şi a unei rotiri a ei cu unghiul φ în jurul axei neutre.

Din matematică, expresia curburii unei curbe plane a cărei ecuaţie este y=f(x) este :

1 y ′′
= 3
ρ
(1 + y ′ ) 2 2

dy
y′ =
dx
d2y
′′
y =
dx 2

Similar se poate atunci scrie curbura într-un punct al axei deformate a grinzii încovoiate:

1 w(′′x )
= 3
ρ
(1 + w(′ ) ) x
2 2

dw( x )
w(′x ) =
dx
dw 2 ( x )
′′
w( x ) =
dx 2

Studiem deformarea axei grinzii pe o lungime infinit mică ab=dx. Pe această lungime
putem admite că tangenta coincide cu coarda şi se pune în evidenţă un triunghi dreptunghic
pentru care
dw
tgϕ ≅ ≅ϕ (unghiul φ fiind mic conform ipotezei micilor deformaţii).
dx
 4

Se admite deci că într-o anumită secţiune, derivata de ordinul întâi a săgeţii este egală
cu rotirea φ.
dw
ϕ=
dx

În calculele practice săgeţile grinzilor încovoiate sunt mici, ele nu depăşesc valoarea
1/300........1/400 din lungimea grinzii. Unghiul φ nu depăşeşte valoarea 0.02 radiani. În relaţia

1 w(′′x )
= 3
ρ
(1 + w(′ ) )
x
2 2

apare la numitor pătratul rotirii (φ2 = w'2) care este foarte mic în raport cu unitatea. Neglijând
termenul w'2 se obţine
1
= w(′′x )
ρ

În capitolul „ Aspectul geometric” al solicitării de încovoiere pură s-a dedus relaţia

dintre curbura axei deformate, 1/ρ , momentul încovoietor, My(x) şi rigiditatea grinzii la
încovoiere, EIy :
1 M y ( x)
=− pentru E Iy = const.→ grinda din acelaşi material
ρ E ⋅Iy
şi cu aceeaşi secţiune pe toată lungimea ei
 5
Semnul minus apare pentru ca această relaţie să arate sensul corect al concavităţii
curbei axei deformate. Ţinând seama de sensul pozitiv ales pentru axele de coordonate şi de
regula de semne pentru momentul încovoietor, momentul încovoietor şi curbura sunt
întotdeauna de semne contrare.
Curbura este pozitivă dacă centrul de curbură se situează spre sensul pozitv al axei Oz .

Egalând cele două expresii ale curburii se obţine ecuaţia diferenţială de ordinul doi a
axei deformate :
M y(x)
w′′ = − E Iy = const. în lungul grinzii
EI y

Se mai numeşte ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate sau ecuaţia diferenţială a
liniei elastice (deoarece s-a considerat că fenomenul încovoierii se petrece în stadiul elastic al
materialului şi deci deplasările tuturor punctelor grinzii sunt elastice).

9.2 Calculul deformaţiilor prin integrarea directă a ecuaţiei diferenţiale a axei deformate

Există mai multe metode de determinare a săgeţilor şi rotirilor grinzilor încovoiate.

Unele se bazează pe ecuaţia diferenţială a axei deformate, altele sunt metode energetice.

Pornind de la ecuaţia diferenţială

M y(x)
w′′ = −
EI y
şi presupunând cunoscută legea de variaţie a momentului încovoietor în lungul grinzii, se obţin
succesiv prin integrare derivata de ordinul întâi a funcţiei săgeată → rotirea φ =φ(x) = dw(x) /dx
şi funcţia săgeată → w =w(x).

 M y(x ) 
ϕ ( x ) = w(′x ) = ∫  − dx + C1
 E⋅I 
 y 
  M y(x)  
w( x ) = ∫  ∫  − dx + C1 dx + C 2
  E ⋅ I y  
 6

C1 şi C2 sunt constante de integrare şi se determină din condiţiile de rezemare şi condiţiile de

compatibilitate ale deplasărilor.

Relaţiile de mai sus sunt scrise pentru situaţia în care momentul încovoietor are o lege
de variaţie unică pe întreaga lungime a grinzii. În acest caz constantele de integrare se pot
determina folosind condiţiile de margine (condiţiile de rezemare ) ale acesteia. Ele se pot referi
fie la mărimi statice, Qz, My fie la mărimi geometrice, w şiφ.

Expresia momentului încovoietor variază în funcţie de încărcarea grinzii. În acest caz

ea se împarte în intervale pe care momentul încovoietor are aceeaşi lege de variaţie.
Pentru fiecare interval se scrie câte o ecuaţie diferenţială care se integrează separat
obţinându-se câte două constante de integrare. Astfel dacă grinda este împărţită în „n” intervale,
numărul constantelor este 2n şi sunt necesare 2n condiţii pentru a le afla.
Pe lângă cele două condiţii de margine se mai introduc 2n-2 condiţii suplimentare
(condiţii limită) puse la graniţa dintre intervale. Acestea exprimă faptul că prin natura sa fizică,
axa deformată trebuie să fie continuă şi netedă în fiecare punct ( să nu prezinte salturi iar
tangenta să fie unică la stânga şi la dreapta).
 7

Această metodă prezintă avantajul că fiind determinată ecuaţia axei deformate ,

forma ei este cunoscută iar valorile săgeţii şi rotirii într-o secţiune pot fi uşor aflate prin
înlocuirea coordonatei x a secţiunii respective în expresiile acestora. Dezavantajul constă în
numărul mare de constante de integrare pentru cazurile mai complicate de încărcare.

Exemple: