Analiza cerințelor referitoare la încercările de determinare a calității aerului în

utilizarea gaz cromatografului

În ultimii ani, controlul poluării aerului a devenit o problemă din ce în ce mai mult acută.
Studii intensive desfășurate în multe locații, se ocupă cu originea, calitatea și efectul poluanților
atmosferici precum și cu metodele de diminuare /eliminare a acestora. Condiția preliminară a
tuturor acestor studii este ca metodele și instrumentele adecvate să permită determinarea naturii
și cantității contaminanților din aer. Datorită importanței problemei, multe tipuri de instrumente
au fost utilizate pentru studiul fenomenului de poluare a aerului. De la dezvoltarea
cromatografiei gazoase, această metodă analitică a dovedit că „poate fi considerată una dintre
cele mai mari realizări analitice ale tuturor timpurilor”. Cele mai mari avantaje ale
cromatografiei gazoase sunt sensibilitatea sa extrem de mare, timpul relativ scurt de analiză și
efectul excelent de separare obținut pentru majoritatea compușilor. Prin urmare, este de la sine
înțeles că această metodă este aplicată pentru studii ce vizează analiza a urmelor de contaminanți
din aer.

Reglementări generale privind imisiile de poluanți în mediu

Datorită existenței a zeci de substanțe chimice organice (gaze) în atmosferă, s-a impus
existența unor metode analitice de înaltă performanță ce permit identificarea și cuantificarea
acestora. Gaz cromatografia este cunoscută a fi una dintre cele mai puternice tehnici pentru
separarea probelor complexe de mediu, în special pentru analiza grupelor de compuși care conțin
benzen sau omologi precum benzo(a)pireni. Cu alte cuvinte gaz cromatografia (GC) oferă o
capacitate bună de identificare a vârfurilor (răspunsuri a substanțelor identificate) și reușește să
separe mulți componenți individuali din probe complexe.