I.

PREZENTAREA CURSULUI

Aşa cum rezultă şi din Programa analitică prezentată mai înainte, cursul este structurat pe opt

teme principale, structurate la rândul lor pe mai multe subteme, şi anume: tema 1 (7 subteme);
tema

2 (5 subteme); tema 3 (10 subteme); tema 4 (8 subteme); tema 5 (9 subteme); tema 6 (5 subteme);

tema 7 (4 subteme); tema 8 (3 subteme).

II. PRINCIPALELE TEME ALE CURSULUI

1. CONCEPTUL DE LITERATURĂ UNIVERSALĂ ŞI COMPARATĂ

A. Introducere

Definirea literaturii universale şi comparate are încă un statut ambiguu în cercetarea literară,

deşi de mai bine de două mii de ani nimeni nu pune la îndoială utilitatea şi permanenţa comparării

textelor literare, atât în ceea ce priveşte geneza acestora, cât şi în ceea ce priveşte cercetarea

propriu-zisă, respectiv reliefarea valorii operelor de artă prin fixarea lor într-un circuit universal de

valori.

“Modelul grecesc, o, voi toţi, studiaţi-l

Ziua şi noaptea, mereu, întorcându-l pe-o parte şi alta” – recomanda Horatius, prin anul 15 în.

Chr., unor prieteni din familia Pisonilor, în cunoscuta sa Epistula (v. 268-269: “Vos exemplaria

Graeca/nocturna versate manu, versate diurna” – traducere de Ionel Marinescu, în vol. Horatius,

Opera omnia, 2, ediţie îngrijită de Mihai Nichita, Univers, Bucureşti, 1980, p. 322), numită mai târ-

ziu de către Quintilianus Ars poetica (Arta oratorică, Către prietenul său Tryphon, 2, traducere de

Maria Hetco, Editura Minerva, Bucureşti, 1974, vol. I, p. 1), recomandare pe care o putem socoti

cea dintâi expresie conştientă a rostului “literaturii universale şi comparate” în creaţia artistică şi în

cercetarea propriu-zisă.

Nu trebuie uitat, în acest context, nici modelul de “cercetare comparativă asupra unor pasaje