COMENTARIU LITERAR RAZVAN SI

VIDRA DE BOGDAN PETRICEICU
HASDEU

Spirit enciclopedic in descendenta lui Dimitrie Cantemir si alui Ion Heliade Radulescu, poliglot
B.P.Hasdeu a dominat prin vocatia universalitatii cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea,
ca reprezentant al gandirii stiintifice umaniste, insetat de cunoastere si creatie. El a deschis
drumuri in filologie, folcloristica, istorie, asezand cercetarea acestor domenii intr-un cadru care
nu se va schimba multa vreme.

A desfasurat o prodigioasa activitate gazetareasca, fiind initiatorul a numeroase reviste si ziare:

"Romania" (1858), "Foaia de istorie romana", "Foaia de istorie si literatura" (1860), "Lumina",
"Foaia umoristica Aghiuta" (1863), "Arhiva istorica", "Satyrul" (1866), "Traian", "Columna lui
Traian" (1870), "Revista noua" (1877) s.a.

Principalele sale lucrari, concepute initial in dimensiuni uriase, au ramas, din pacate,
neterminate. Cu toate acestea Hasdeu poate fi considerat parintele filologiei romanesti moderne.
El este cel care formuleaza teoria substratului dacic, proiecteaza si realizeaza primele trei volume
din "Etymologicum Magnum Romaniae" (dictionar al limbii romane ramas la cuvantul "barbat").
In lucrarea "Principie de lingvistica" este inclusa teoria privitoare la circulatia cuvintelor, criteriu
de apreciere a individualitatii unei limbi. Din vasta culegere de studii asupra limbii si culturii
 populare vechi intitulata "Cuvente den batrani" au aparut doar doua volume si introducerea la cel
de-al treilea. Hasdeu studiaza in aceeasi lucrare folclorul din perspectiva comparatista,
extinzandu-si cercetarile pana in spatiul iranian si sanscrit. Dealtfel, se pare ca Hasdeu este
 primul care foloseste termenul de "folclor" in cultura romana, si il defineste ca totalitatea culturii
 populare, in stransa legatura cu etnografia. Tot el este cel care a scris "Arhiva istorica a
Romaniei" ce cuprinde culegeri stiintifice de documente istorice, filologice, literare nationale si
internationale.

Piesa apeleaza la o serie de conventii si teme cunoscute cititorului din literatura

romantica anterioara. Gasim astfel, in piesa, tema saracului imbogatit din
intamplare care refuza bogatia, a stapanului devenit robul robului sau, a celui umil
si dispretuit care se ridica datorita meritelor sale proprii, a razbunarii prin bunatate,
etc. Pentru descrierea si realizarea scenica a acestor situatii dramatice romantice,
autorul utilizeaza procedee retorice, in general declamative si bazate pe exagerari,
 

pe o viziune hiperbolica a realitatii. Unul dintre cele mai frecvente procedee este
"repetitia", cu diversele ei variante: repetitia unui cuvant ("caci tu, tu ai fost
pricina..."), a unui grup de cuvinte la inceputul unei sintagme sau propozitii dintr-un
sir de acelasi fel ("Nici un sprijin, nici un reazam, nici un scut..."), repetitia unui
cuvant prin unul sau mai multe sinonime ("Si-l intinde, si-l anina, si-l agata.") sau
reluarea unui cuvant de la sfarsitul unui vers la inceputul urmatorului.

Razvan, personajul principal, este construit in viziune populara, ca un luptator

legendar pentru dreptate, suferinta personala topindu-se in razvratirea sociala. Ca
erou romantic, el este structurat contradictoriu, inzestrat cu calitati de exceptie, de
care este constient dar neputincios in afirmarea lor, apasat de prejudecatile ce-i
ignora virtutile. Astfel, el este generos, modest, are sentimentul responsabilitatii,
dragoste de semeni, sete de libertate, dezaprobare fata de stapanitorii haini pe care
ii uraste, are spiritul datoriei, o iubire patimasa pentru Vidra, si un patriotism
fierbinte ("Fie paine cat de rea/Tot mai dulce mi se pare/Cand o stiu din tara mea!");
slabiciunea pentru putere si marire, sub influenta Vidrei, duc la caderea
fulgeretoare cu sentimentul inferioritatii rasiale ("Tigan!...Tigan!...").

Hasdeu imbogateste literatura romana cu un personaj feminin de referinta,

reflecand ideile inaintate ale autorului. Vidra este un personaj complex, viguros, o
femeie voluntara, ambitioasa, cu gustul maririi. Apartinand neamului "acelui
groaznec barbat/Care numai

c-o-mvancire patru domni a rasturnat" ea infrunta energic prejudecatile sociale si

de rasa.

Celelalte personaje sunt impartite in doua "tabere" opuse, pe principul antitezei

romantice. Astfel Sbierea, Ganea, Basota sunt robii averii, ai autoritatii feudale
subordonata marilor latifundiari; iar la polul opus se afla luptatorii pentru libertate
sociala, omenie, demnitate.

Razvan si vidra
de Bogdan Petriceicu-Hasdeu
drama romantica
drama istorica

Deciarandu-se discipol al lui Sofocle si Shakespeare, Bogdan Petriceicu-Hasdeu (1838-1907)

ramane convins ca "trecutul unui popor poate sa invie numai intr-o drama istorica", asa ca scrie
 piesa "Razvan si Vidra", prima drama istorica de factura romantica, in versuri, intr-o viziune
 pasoptista asupra trecutului, in spiritul ideilor de la "Dacia literara". Piesa fost reprezentata in
1867 la Bucuresti, de catre trupa lui Mihail Pascaly.
Sursele de inspiratie ale dramei "Razvan si Vidra" se afla in "Letopisetul Tarii Moldovei" al
lui Miron Costin, in studiul lui Nicolae Balcescu, "Razvan-Voda", precum si in folclorul
 

romanesc sau in operele culte cu eroi tigani ale lui Puskin, Lenau, Alecsandri, Bolliac, Negruzzi.
Drama are la baza un adevar istoric, acela al domnitorului stefan Razvan, care a ocupat tronul
Moldovei timp de patru luni in anul 1595.
  Tema dramei o constituie evocarea unui moment din realitatile social-istorice ale Moldovei in
involburatul si insangeratul secol al XVI-lea, ilustrand idealurile, pasiunile si ambitiile unor 
 personaje romantice angajate cu patos in conflictele sociale, psihologice si morale ale epocii.
Structura dramei
"Razvan si Vidra" este subintitulata de Hasdeu "Poema dramatica in cinci canturi" si are un
moto sugestiv pentru subiectul dramei: "Marirea desarta si iubirea de arginti, acestea sunt neste
neputinte iuti ale sufletului..." preluat din "Cazania" Mitropolitului Teofil (1644). Drama
debuteaza cu o "Dedicatiune" in versuri adresata "Sotiei mele Iulia Petriceicu-Hasdeu" si
semnata cu initialele "B.P.H."
Drama este structurata in cinci "canturi", fiecare purtand un titlu sugestiv si avand cate un moto
semnificativ pentru subiectul actului respectiv. La fiecare "cant" sunt prezentate personajele,
carora Hasdeu le spune "fete" si este precizat locul in care urmeaza sa se desfasoare actiunea.
Relatiile spatiale sunt complexe, manifestandu-se in aceasta drama atat spatiul real si deschis al
evenimentelor ce se petrec in Moldova si in Tara Leseasca, precum si spatiul inchis, psihologic
al Vidrei si al lui Razvan. Relatiile temporale reliefeaza, in principal, perspectiva continua,
cronologica a derularii evenimentelor istorice petrecute in secolul al XVI-lea.
  Constructia si momentele subiectului
Expozitiunea. Cantul I, intitulat "Un rob pentru un galben", are ca moto un citat din
"Letopisetul" lui Grigore Ureche, "sub anul 1564". Locul actiunii acestui cant este o "piata in
Iasi", in apropierea unei biserici. Tanase, un roman care saracise in urma unui proces, cerseste
"un banut" de la boierul Sbierea care nu-i da pentru ca "banisorii nu s-arunca". Razvan, martor al
scenei de mai sus, observa ca Sbierea isi pierduse punga cu bani, o ridica si i-o ofera cersetorului
Tanase. Acesta, desi "copilasii ii plang de foame", refuza sa ia "de la un tigan pomana". Razvan
ii spune ca mama lui era moldoveanca si numai tatal fusese tigan, considerand ca important este
omul si nu culoarea pielii, deoarece "si painea de secara este neagra, dar hraneste". El este stiutor 
de carte si se eliberase din robie de doi ani: "Numai singur eu supt soare,/ Dintre mii de tiganime,
stiut-am sa-nvat scrisoare". Tanase ia un singur galben din punga boierului Sbierea,
O da inapoi lui Razvan, care o pune in san.
  Intriga . Targovetii se aduna in piata si roaga pe un dascal sa le citeasca pamfletul pe care
Razvan il lipise pe un stalp si care era scris in metru popular: "Frunza verde de negara,/ De cand
domneste in tara/ Petru-voda schiop si slut,/ De ras tara s-a facut!...". Marele vataf Basota
silabiseste pamfletul, isi da seama ca este "impotriva stapanirii" si vrea sa-l spanzure pe dascal,
considerandu-l vinovat de scrierea poeziei. Razvan ia apararea dascalului si recunoaste ca el este
autorul pamfletului, prefacandu-se mirat ca este posibil "in tara moldoveneasca/ A omori pentr-
un cantec o fiinta omeneasca?". Sbierea iese din biserica, zareste punga in san la Razvan,
constata ca ii lipseste un ban si il vrea rob in schimbul galbenului. Razvan respinge cu fermitate
robia, "Mai degraba/ Veti pune-n lanturi furtuna, cu tunete si cu ploi,/ Decat s-ajung eu vrodata
rob la unul dintre voi!...", preferand spanzuratoarea, deoarece "Omul om, sa fie slobod; decat
 

rob, mai bine moare".

Desfasurarea actiunii . Cantul II se intituleaza "Razbunarea", are ca moto patru versuri ale
 poetului C.Bolliac, iar locul unde se desfasoara actiunea este "in cotlrul Orheiului". Razvan
devenise capitanul haiducilor, dupa ce trei ani fusese robul lui Sbierea, iar cersetorul Tanase vine
in codru sa se faca si el haiduc, ca sa-si razbune necazurile indurate din pricina boierilor 
nemilosi: "Decat sa mor in orase de cruzimea celor rai,/ Mai bine voi in padure, prin mine sa
 piara ei!". Evenimentele petrecute in cei trei ani de robie si comprimate intr-o simpla
referire marcheaza elipsa temporala. Boierul Ganea ofera lui Razvan o "simbrie" de sase sute de
galbeni ca sa oa rapeasca pe Vidra din mainile unchiului sau, care voia sa o sa o calugareasca,
 pentru a-i putea lua averea.
Razvan rosteste un impresionant monolog, in care isi exprima credinta in dreptatea
haiduceasca, in timp ce haiducii il prind in codru pe boierul Sbierea, care se vaicareste cu
disperare atunci cand da cu ochii de Razvan. Scarbit de umilinta lasa a boierului pe care il uraste
 pentru cruzimea cu care se purtase atunci cand ii fusese rob, Razvan il iarta cu marinimie, fiind
convins ca "Razbunarea cea mai cruda este cad dusmanul tau/ E silit a recunoaste ca esti bun si
dansu-i rau!...". Toti haiducii se opun eliberarii boierului Sbierea, se razvratesc impotriva
tiganului, pe care-l jignesc: "se cunoaste ca-i tigan". Vidra, care asistase la aceasta scena,
descendenta "din osul acelui vornic Motoc,/ De care Moldova-ntreaga mi se temea ca de foc",
este impresionata de gestul nobil si inteligent al lui Razvan: "As. fi mandra, capitane, ca sa string
o mana care/ Nu voieste sa-si razbune decat numai prin iertare!...". Razvan se indragosteste de
Vidra si refuza sa o mai predea boierului Gane, inapoindu-i acestuia banii.
Cantul III are ca titlu "Nepoata lui Motoc", iar ca moto o maxima a lui Anton Pann: "Sa nu te
 blasteme cineva: s-ajungi sluga la cai albi si stapan femeie s-aibi!". Actiunea se petrece intr-o
"tabara leseasca la marginile tarii muscaiesti", iar Razvan este un viteaz luplator in armata
leseasca. Fostii tovarasi de haiducie ai lui Razvan, Vulpoi si Razasul, il urmasera la lesi, dar 
regreta ca parasisera "tara si codrul blagoslovit". Razvan se afla sub puterea si influenta nefasta a
Vidrei, care "mi-l misca si mi-l intoarce fara preget,/ si la dreapta, si la stanga, nu cu mana, ci c-
un deget!...". Razvan devine capitan in oastea leseasca, dar Vidra este nemultumita: "Capitanu-i
o furnica!.../[...] Capitanii intr-o oaste? Sunt atatia, ca-n multime se lovesc coaste la coaste...".
Sbierea ajunsese robul hatmanului lesesc, si Razvan il iarta "pentru-a doua oara...". Cu toate
astea boierul ii cere inapoi nu numai banii de care fusese jefuit de catre haiduci, tatari, muscali si
lesi, ci si dobanda aferenta. Vidra ii admira boierului tenacitatea si-i reproseaza lui Razvan lipsa
de ambitie pentru marire: "Eu te las! Te las, Razvane! Ora tampit si sfiicios!/ O prapastie ne
desparte: eu preasus si tu preajos!".
Cantul IV poaita titlul "Inca un pas" si are ca moto versuri din "Jalnica tragedie" a lui
Beldiman. Actiunea se petrece in "locuinta lui Razvan intr-un orasel lesesc la marginea
Moldovei ".Vulpoi si Razasul comenteaza faptele de vitejie ale lui Razvan, ascensiunea acestuia
in oastea leseasca, dar dorul de Moldova le sfasie inimile si este mai puternic.

decat devotamentul fata de Razvan, care devenise polcovnic. Boierul Sbierea

intentioneaza sa cumpere mosia Vidrei, deoarece unchiul ei murise. Mistuit si el de dorul
 

de tara, Razvan respinge cu hotarare oferta lui Sbierea, ar vrea sa se intoarca in Moldova,
mai ales ca aflase vestea ca lesii intrau in razboi cu moldovenii, iar lui ii era cu neputinta
"ca bratul meu sa izbeasca/ Un piept de roman? S-aprinza o coliba romaneasca?...".
Hatmanul les incearca sa-l convinga pe Razvan sa lupte impotriva romanilor "caci patria
ubi bene (tara este acolo unde-ti este bine) ... si nu mai esti moldovean", dar Razvan este
ferm, indignat si revoltat: "nu ma bat cu romanii...nu; asta-i peste putinta!.../[...] Fie
 painea cat de rea/ Tot mai dulce mi se pare cand o stiu din tara mea..." . Intrucat
hatmanul e gata sa-i dea in casatorie pe fiica lui, Razvan ii dezvaluie trecutul de hot, apoi
ii marturiseste ca "Eu...eu sunt tigan", iar Vidra nu-i este sora, ci sotie. Domnitorul Aron-
voda, il trimite pe vataful Basota sa-i ofere lui Razvan functia de hatman in Tara
Moldovei. Razvan mediteaza asupra rolului pe care Basota l-a avut in ascensiunea lui,
 pentru ca daca nu "m-arunca-n robie", nu s-ar fi facut hot de codru, n-ar fi intalnit-o pe
Vidra, care l-a impins "cu-ncetul la tinta cea mai inalta!...". Bucuroasa si
incantata, dintr-un orgoliu nemasurat, Vidra-i spune lui Razvan ca mai are "un singur 
 pas" de facut in ascensiunea sa si anume "s-apuci cu fala scaunul lui stefan eel Mare",
idee care-l incanta peste masura: "Voiesc a fi mare".
Cantul V se intituleaza "Marirea" si are ca moto: "Asa s-a platit si lui Razvan raid ce-i
facuse si el lui Aron-voda... " (Miron Costin, cap.II). Actiunea se desfasoara la "Palatul
lui Razvan in lasi". Tanase, Vulpoi si Razasul sunt acum capitani in armata
moldoveneasca si se bucura de pacea incheiata pe cale diplomatica de catre trimisul lui
Aron-voda, vataful Basota, cu armata leseasca. Razvan este hatman la Curtea
Moldovei, dar nu-i mai ajunge "marirea" si vrea sa devind domnitorul tarii, insa Tanase,
desi ii recunoaste meritele, considera ca un tigan nu poate ajunge sa ocupe cea mai inalta
functie in stat: "Eu stiu ca-n tara Moldovei unul e Razvan, ma jur!/ Pacat ca-i tigan.. .La
dracu!... Asta-i singuru-i cusur!" Razvan este hotarat sa domneasca, "Negresit, una din
doua: sau moarte, ori sa domnesc!", desi, de aceasta data, Vidra, care este insarcinata, are
"o presimtire ciudata" si-l sfatuieste sa astepte un moment mai potrivit. Razvan isi
cheama capitanii si le spune sa organizeze inlaturarea de la tron a lui Aron-voda, prin
manipularea poporului si devine, astfel, domnitorul Moldovei. Cu acest prilej, Hasdeu
 prezinta cateva traditii stravechi privind inscaunarea, urarile pe care le primeste noul
domnitor de la soltuzul de Suceava, de la "baiatul cel mai sarac", de la capitanii sai.
Vidra ii ureaza "domnie fericita", dorindu-i sa ajunga imparat prin unirea tarilor romane:
"Tu sa legi intr-o cununa toate tarile romane,/ Incat de la Marea Neagra pan'la falnicul
Carpat,/ Sa nu domnesti ca un voda, ci ca Razvan-imparat!" Razvan le promite tuturor ca
"La toti si la fiecare va da rasplata pe rand...".
  Punctul culminant il constituie vestea ca tradatorul Basota a deschis portile si lesii au
intrat in cetate, iar Razvan se arunca vitejeste in lupta, alaturi de capitanii sai, izbutind sa
invinga pe dusmani, dar este grav ranit.
Deznodamantul. Razvan, adus pe brate de Vulpoi si Razasul, rosteste cu glas slab:
"Am biruit si mor!...", dandu-si seama abia acum cat de pretioasa este viata si cat de
 periculoasa este lacomia: "Ce-mi foloseste domnia? [...] Nebuni, ce din lacomie [.,.]
 pentr-un ceas de mandrie,/ Necrutand nimica-n lume, nestiind nimica sfant,/ Uitam ca
viata-i o punte dintre leagan si mormant!...". Batranul Tanase murise aparandu-l in lupta
 pe Razvan, care este in agonie si rosteste fatidic: "Tigan!... Tigan!... Apai... Apa!...".
Vidra este inmarmurita, "n-a zis un singur cuvant,/ Nici o vorba, nici un tipet", iar 
Razasul o acuza ca este vinovata de moartea lui Razvan: "Dar tu l-ai ucis, ciocoaica! Tu
 

la moarte l-adusesi!".
Mijloace stilistice. Piesa "Razvan si Vidra" este o drama romantica, apeland la o serie
de conventii si teme specifice romantismului, pe care Hasdeu le introduce cu maiestrie
artistica intr-un cadru de istorie adevarata. Temele sunt construite in maniera romantica
 prin situatiile aflate in antiteza (trecut-prezent, calitati-tare morale, realitate-aparenta):
tema saracului imbogafit din intamplare care refuza bogatia (pierderea pungii cu galbeni
a lui Sbierea si refuzul cersetorului Tanase de a o lua), a stapdnului devenit robul robului
sau (Sbierea este robul lesilor, al lui Razvan, fostul sau rob), afaptului de a rasplati raul
cu binele (eliberarea lui Sbierea de catre Razvan), a ridicarii - prin merite proprii - a celui
umilit si dispretuit (ascensiunea lui Razvan de la statutui de rob la cel de domnitor) etc.
Procedeele retorice sunt, in general, declamative si se bazeaza pe exagerari, pe o
viziune hiperbolica a realitatii istorice, modalitati specifice romantismului.
Repetitia folosita de Hasdeu are accente ideatice si este utilizata cu o mare varietate de
modalitati de constructie: repetifia unui cuvant ("caci tu, tu ai fost pricina"); repetitia
unui cuvant prin sinonimele sale ("si-l intinde, si-l anina, si-l acata"); reluarea cuvantului
de la finalul versului la inceputul versului urmator ("ba copiii m-au lasat/ Te-au lasat?").
B.P.Hasdeu foloseste o gama larga de figuri de stil, cum ar fi interogatii poetice,
hiperbole, metafore, comparatii, antiteze, care demonstreaza o data in plus viziunea
romantica a piesei.
Caracterizarea personajelor
In prefata dramei "Razvan si Vidra", Bogdan Petriceicu-Hasdeu prezinta succint
trasaturile personajelor sale: "caracterul infocat, generos, eroic si impresionabil al lui
Razvan; caracterul ambitios, imperativ si orgolios al Vidrei; caracterul avar si las al lui
Sbierea; doua caractere de taran romanesc, personificate in mos Tanase si in Razasul...".
Razvan este un erou romantic, atestat istoric, un personaj exceptional care evolueaza in
imprejurari exceptional si care traieste emotii exceptionale de la bucuria maririi la
amaraciunea si desertaciunea caderii. Drama are la baza un adevar istoric, acela al
domnitorului stefan Razvan, care a ocupat tronul Moldovei timp de patru luni in anul
l595.
Razvan este un tigan rob eliberat ("Sunt tigan iertat, jupane: tiganul lui Dumnezeu"),
care urea treapta cu treapta scara ierarhiei sociale, de la capitan de haiduci in codrii
Orheiului, la locotenent, capitan si polcovnic in oastea leseasca, pana la hatman si domn
al Moldovei, care are calitati deosebite de luptator, evidentiate la inceput prin atitudinea
de razvratit social, apoi prin vitesia eroica in armata leseasca si moldoveneasca.
La inceput, personajul este construit in maniera populara, ca un erou legendar, aparator 
al celor asupriti, obiditi si amarati, razvratindu-se impotriva stapanirii si a boierilor 
hapsani. Razvan este conturat, in mare masura, din perspectiva conditiei sale de tigan in
antiteza cu generozitatea, inteligenta si stiinta de carte, surprinzatoare pentru orice
roman: "Ramai sanatos, baiete!... Ce pacat ca esti tigan!..." (Tanase). Monologul rostit de
Razvan privitor la saracia in care se zbateau taranii compune un sugestiv tablou social si
 politic al Moldovei din secolul al XVI-lea, ideile despre adevar, dreptate, libertate
exprimate dovedesc profunzime de gandire si-i impresioneaza pe cei din jur: "Sunt vorbe
de sus, baiete, iar nu de-un om pamantean!/ O, Doamne, sa iasa tocmai dintr-o gura de
tigan!". El traieste, in primul rand, "drama individului apasat de prejudecata publica"
(G.Calinescu), de aceea starnesc uimire calitatile morale de exceptie, ca dorinta de
libertate, demnitatea si constiinta propriei valori.
 

Comportamentul si faptele lui Razvan dezvaluie, in mod indirect, insusiri alese: stiutor 
de carte intr-o vreme in care si hatmanul de la curtea domneasca abia silabisea ("Dintre
mii de tiganime, stiut-am sa-nvat

scrisoare,/ Sarbeasca si romaneasca, incat ajunsei de mic/In casa mitropoliei cel mai
istet gramatic..."), cinstit, sincer si corect cu cei din jur, ii marturiseste cersetorului
 Tanase faptui ca mama a fost romanca, dar tatal a fost tigan, ia apararea dascalului
care citise pamfletul si recunoaste ca el este autorul, chiar daca risca sa fie
spanzurat pentru asta. Ca orice om inteligent pretuieste libertatea ca pe o
componenta esentiala a fiintei umane, de aceea prefera moartea in locul statutului
de rob: "Omul om sa fie slobod; decat rob, mai bine moare/ s-apoi moartea-i inviere
pentru cel dispretuit!".
Razvan este dominat de o noblete umana superioara, fapt ce reiese din dialogul
in antiteza intre miselia lui Basota si generozitatea eroului: "Dumneata mereu ne
spanzuri s-astfel traiesti boiereste;/ [...] Eu n-as spanzura nici unul, ca sa pot ierta o
mie". Aceeasi generozitate este evidentiata, indirect, de atitudinea lui Razvan fafa
de boierul Sbierea, pe care, in loc sa-l omoare il iarta, redandu-i libertatea in ambele
ocazii ivite pentru razbunare: "Razbunarea cea mai cruda este cand dusmanul tau/
E silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau".
Elementele romantice se impletesc cu elementele clasice, in construirea
personajului Hasdeu reusind o structura unitara, echilibrata, armonizand admiratia
si respectul de exceptie pe care le starneste Razvan in opinia celorlalte personaje.
Compasiune provocate de prejudecata inflexibila a oamenilor devine aproape un alt
motiv, autorul pledand astfel in favoarea demnitatii umane.
Razvan este un autentic patriot, iubeste Moldova cu toata fiinta lui, iar dorul de
tara il chinuie mistuitor, atunci cand este o vreme departe de ea: "Nu, hatmane!
Niciodata!.. .Fie painea cat de rea,/ Tot mai dulce mi se pare, cand o stiu din tara
meal". Razvan refuza cu fermitate sa lupte impotriva romanilor si este revoltat de
aceasta idee.
Sensibil, sentimental si om de onoare, Razvan este delicat si iubitor fata de ideea
de femeie, respectul si veneratia pe care le simte in legatura cu ideea de mama le
exprima emotionant intr-un adevarat elogiu, ca si iubirea puternica pentru Vidra.
Vidra este cea care sadeste in Razvan "setea de-a merge-nainte", dandu-i ca
exemplu pe Sbierea, care este impatimit de bani si indura orice pentru a-i avea. Pe
nesimtite, dorinta de marire il cuprinde si pe Razvan, care devine robul unor teluri
egoiste, de autoritate si orgoliu nemasurat de marire, ajungand domn al Moldovei si
incercand cu incapatanare sa-si depaseasca propria conditie umana, aceea de
tigan. Isi da seama prea tarziu de desertaciunea maririi, de faptui ca "Uitam ca
viata-i o punte dintre leagan si mormant" si moare pe buze cu constientizarea
originii sale: "Tigan!... Tigan!... Apa!... Apa!...". Moartea lui este o fatalitate,
determinate de o tradare intamplatoare, Razvan fiind "un paria imbracat in hainele
efemere ale puterii, in lupta cu un factor monstruos, de nedefinit, si in conditie cu
atat mai tragica cu cat admiratia tuturor se amesteca cu o compasiune jignitoare.
Destinul implacabil din tragedia greaca a fost inlocuit aici cu reaua nastere apasand
 

asupra geniului." (George Calinescu).

Vidra este nu numai eroina principala si de exceptie a dramei "Razvan si Vidra",
ci si un personaj romantic de referinta din literatura romana.
Vidra este nepoata vornicului Motoc si vorbeste cu mandrie de originea ei dintr-un
neam de boieri romani, al caror sange il simte in venele ei.
Fascinata fiind de generozitatea nobila a capitanului de haiduci, Razvan, care-l
iarta pe boierul Sbierea, Vidra pune in inaltarea barbatului toata puterea,
tenacitatea diabolica a femeii orgolioase, intreg arsenalul unei arte de marire, care
sa-i inalte alesul. Inca dinaintea aparitiei ei in piesa, aflam opinio celorlalte
personaje despre Vidra: o "fata de neam" (Gane), "Un fatoi ce calareste si-mpusca
chiar, ca un zmeu" (Hotul II), mandra si orgolioasa, dupa cum o vede Ciobanul. Vidra
exercita o putere fulgeratoare si definitiva asupra lui Razvan, care este cuprins
instantaneu de fiorul dragostei.
Personaj complex, Vidra este o prezenta feminina de exceptie, cu o puternica
vointa, viguroasa, energica, clocotind de viata si foarte ambitioasa, trasaturi reiesite
prin caracterizare indirecta, din faptele, vorbele si atitudinile eroinei. Insetata de
marire, Vidra stimuleaza orgoliul si energia latenta a lui Razvan, folosind modalitati
variate. Patima pentru bani care-l stapaneste pe Sbierea este un exemplu pe care
Vidra i-l da lui Razvan, o pilda demna de urmat pentru evolutia personajului in
drumul lui spre marire. Ca un adevarat strateg, Vidra adopta cele mai eficiente
tactici de impulsionare si ambitionare spre marire a barbatului pe care-l iubeste cu
inflacarare: atunci cand Razvan este fericit ca a fost inaintat la gradul de capitan in
oastea leseasca, ea isi manifesta dezamagirea, reprosandu-i ca se multumeste
numai cu atat si-l dispretuieste pentru ca-i lipseste "setea de-a merge-nainte".
Vidra este o femeie viteaza, curajoasa si se arunca in lupta alaturi de Razvan fara
a se teme de moarte. Ambitia si setea ei de marire n-au limite si atunci cand Razvan
ajunge domnitorul Moldovei, ea ii ureaza entuziasmata: "Tu sa legi intr-o cununa
toate tarile romane,/ Incat de la Marea Neagra pan-la falnicul Carpat/ Sa nu
domnesti ca un Voda, ci ca Razvan-imparat"
Energica, vulcanica, ferma si iubitoare, cu o vointa si o tenacitate iesite din comun,
Vidra a fost asemanata cu eroinele antice pentru echilibrul interior si discretia cu
care-si suporta suferinfa, reiesite din scena mortii barbatului pe care l-a iubit cu
toata fiinta ei: "Nu vezi ca-i moarta si Vidra? "N-a zis un singur cuvant/ Nici o vorba,
nici un tipat privind pe Razvan ca moare !..." (Vulpoi).
Referindu-se la acest personaj feminin incarcat de forta si energie, Eugen
Lovinescu vede in Vidra o eroina "manata de ambiple: o femeie ce-si face din barbat
un brat, pentru a-si realiza nesatul stapanirii si spiritul de initiativa, amestec din
Doamna Chiajna si din Lady Macbeth".

Personalitate complexa, de o frapanta originalitate, si�tuata prin enciclopedismul sau in

descendenta lui D. Cantemir si I. Heliade Radulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907) a
fost caracterizat de catre G. Calinescu drept "un geniu universal".

in Hasdeu spiritul autohton s-a intrupat intru uni�versalitate printr-o neistovita aspiratie spre
 

totalitate si monu�mental: chiar neterminate, marile sale proiecte coplesesc prin

enciclopedismul urias, aproape infricosator si prin drumurile pe care le deschid in istorie,
filologie, folcloristica, literatura.
Pe langa monumentalele lucrari: "Etimologicum Magnum Romaniae", "Ioan Voda cel Cumplit" 
sau "Istoria critica a romanilor", geniul creator al lui Hasdeu s-a manifestat si in literatura.
Astfel, in lirica, autorul s-a caracterizat ca uh re� prezentant al Sturm und Drang-ului romanesc,
"un poet al durerii crude si al deznadejdii" (T. Vianu); in epica, imbina comicul cu sarcasmul
(nuvela "Duduca Mamuca") sau pune in discutie ideea de destin (romanul "Ursita"); in
dramaturgie, talentul sau se manifesta inegal, dar si-a dat masura in drama istorica "Razvan si
Vidra".

Aparuta in 1867 si inspirata dintr-o scriere a lui Balcescu, "Razvan si Vidra" este o drama
istorica in versuri, ale carei calitati trebuie cautate in: (1) conflictul condus cu arta (in care
 personajele sunt atrase pe rand); (2) imaginea per �sonajului principal (simbol al omului care
sufera din pricina unor prejudecati) si (3) forta personajului feminin.

Drama este o specie a genului dramatic, scrisa in proza sau in versuri si caracterizata prin
oglindirea. intr-un conflict puternic, a datelor contradictorii ale realitatii si printr-un
dez�nodamant grav.
Opera pe care o discutam este o lucrare dramatica in versuri, in care realitatea istorica se
oglindeste intr-un conflict grav: lupta omului dispretuit de lume impotriva acesteia si impotriva
 propriului destin (conflict moral).
  Deznodamantul este, de asemenea, grav,  prin moartea personajului principal.
  Structura, continut:

Drama este alcatuita din cinci canturi ale caror titluri sunt sugestive pentru actiunea din fiecare
cant; patru dintre ele (I, II, III si V) au cate un motto (de asemenea sugestiv).

In Cantul I intitulat "Un rob pentru un galben", actiunea se petrece intr-o piata din Iasi (pe
atunci, capitala a Moldovei), in timpul domniei lui Petru Voda.
Tanase (un taran ajuns cersetor, din pricina ca vecinii, "din rea pizma" i-au luat pamantul), ii
cere boierului Sbierea, "un banut", dar este refuzat; tot atunci insa zgarcitul isi pierde punga pe
care o gaseste un tigan dezrobit - Razvan. Milos, acesta i-o ofera lui Tanase, dar cersetorul isi
 pastreaza un sin�gur galben, nu fara a-si exprima rusinea de a primi pomana de la un tigan.
Se contureaza astfel conflictul interior (nascut in sufletul unui om care are constiinta calitatilor 
sale), suferinta pe care personajul o traieste din pricina originii sale. Aceasta suferinta se va
converti intr-un conflict exterior ai carui termeni sunt inegali: Razvan si lumea:
"Lumea-si bate joc de mine! Rade lumea de Razvan! ...
O sa raz si eu de lume!... Da, vom rade fiecare: /Ea de mine cu trufie, eu de dansa cu turbare!
..."

Deocamdata, "lumea" fiind reprezentata de Petru Voda, Razvan lipeste pe un stalp, un pamflet
scris de el insusi la adresa voievodului.
 

Prins de vataful Basota, Razvan este condamnat la spanzurare, dar "salvat" de Sbierea care il ia
rob (pentru galbenul dat lui Tanase). Osandit de prejudecata pu� blica (asa cum afirma
Calinescu), Razvan este osandit si de labilitatea legilor tarii, pierzandu-si libertatea.

Cantul al II-lea - intitulat "Razbunarea" va dezvolta inca un moment al conflictului dintre

 personaj si lume: de data aceasta, actiunea se petrece in Codrii Orheiului, unde Razvan (evadat
din robie) devenise capetenie de haiduci.
Intr-una din zile, boierul Ganea le cere haiducilor s-o rapeasca, pentru el, pe frumoasa Vidra,
nepoata lui Motoc.
Momentul aducerii acesteia coincide cu o noua aparitie a lui Sbierea (prins de haiduci si adus in
fata capeteniei lor). Acum, Razvan isi schimba atitudinea in "razboiul" lui cu lumea, daruindu-i,
generos, viata fostului sau stapan:
"Razvan te-avusese-n palma, si numai c-un semn de mana ar fi putut sa te faca praf, pulbere si
tarAna ... Totusi, uite! Nu-ti lipseste nici un fir din perii tai ... Sa traiasca codrul verde! ...
 Pleaca slobod unde vrei ..." 

Impresionata, Vidra va decide sa ramana alaturi de acest om adus de soarta, contribuind, ulterior,
ea insasi la marirea si caderea lui Razvan.

In Cantul al III-lea - "Nepoata lui Motoc" actiunea este plasata intr-o tabara militara poloneza,
in apropiere de Rusia. Ajuns ofiter in oastea polona, alaturi de vechii sai tovarasi de haiducie -
Razasul si Vulpoi, Razvan are nostalgia plaiurilor natale. Alaturi de el se afla insa ambitioasa
Vidra care-i sadeste in suflet dorul de marire:
"Setea de-a merge-nainte ... Iata ceea ce-ti lipseste,
acea sete care frige si-ngheata inima mea!
 Dar trebui s-o aibi, Razvane! Eu voiesc, s-o vei avea ..."

Staruinta ei da roade, astfel incat, in Cantul IV - "inca un pas" - Razvan simte gustul puterii.
Invitat in Moldova, de catre noul domnitor - aron Voda -Razvan accepta, cu bucurie, functia de
hatman, care i-ar fi adus la picioare "lumea" (aflata in "razboi" cu el, din pricina originii
tiganesti); nemultumita este tot Vidra care-l indeamna sa faca "inca un pas" si sa ia tronul.

Cantul V - "Marirea" evoca tocmai acest "pas": organizand rascoala contra lui aron Voda,
Razvan se inscauneaza ca dom�nitor si primeste ofrandele multimii. inca o data, destinul sau se
intersecteaza cu acela al lui Sbierea, care tradeaza, des-chizandu-le polonezilor portile cetatii de
scaun.

In lupta, Razvan este ranit de moarte, iar ultimele lui cuvinte (rostite alaturi de lesul lui Sbierea)
constituie o con�cluzie filozofica pe tema "Fortuna labilis":
"... Pe-amandoi aci ne vezi
 Praf, pulbere si cenusa!... Nebuni ce din lacomie,
 El pentru-o biata lescaie, eu pentru-un ceas de mandrie,
 

 Necrutand nemica-n lume, nestiind nemica sfant,

Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si mormant!" 

Imaginea personajului principal este romantica si do�mina intreaga opera; prin relevarea
 profundelor lui stari sufletesti, "Razvan si Vidra" inceteaza de a mai fi o drama istorica, devenind
si o drama psihologica.
Inca din Cantul I, Razvan apare ca un om deosebit: stiutor de carte, talentat, generos, iubitor
de libertate, stanjenit in realizarea dorintelor sale de prejudecatile rasiale ale lumii; "razboiul" pe
care i-l va declara acesteia este un act de man�drie, dar constiinta originii sale nu-l va parasi
 pana in clipa mortii: "Tigan... Tigan!... Apa!... Apa!..." 

vor fi ultimele lui cuvinte.

Intalnirea cu Vidra ii va oferi prilejul de a se scutura de acest blestem si de a-si crea o noua
"identitate" (cel putin in iluzie):

"De nu iubeam o femeie cu o inima semeata

 N-as fi gasit in razboaie un nume s-o noua viata!..." 

In slujba acestei noi "identitati", Razvan pune si celelalte calitati ale sale (vitejia, curajul, barbatia,
loialitatea).
Totusi, sentimentul de a fi apasat de prejudecata publica nu se stinsese; in acesti termeni, hotararea de a
deveni domn isi are suportul nu numai in dominatia pe care Vidra o exercita asupra lui, ci si in dorinta de
a-si subjuga lumea:

"O, nepoata lui Motoc!

Sufletul meu fara tine n-ar fi cunoscut deloc asta simtire ciudata, ce-l indeamna sa doreasca Jos la
 picioarele sale toata lumea sa-l priveasca!..." 

In termenii mitului, Razvan este Strainul chiar si in propria tara, iar tradarea lui aron Voda ("«« Voda cum
 se cade") ii accentueaza acesta conditie. Si, tot in termenii aceluiasi mit, sfarsitul nu se putea rezolva
decat in moarte.
Opera literara "Razvan si Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu este o drama romantica.

Ca specie literara, este o drama, intrucat a fost scrisa pen �tru a fi reprezentata pe scena, actiunea se tese
in jurul unor conflicte puternice, iar deznodamantul este grav; modul de expunere este dialogul, autorul
aflandu-se in afara actiunii (prezent fiind doar prin indicatiile de regie).
Incadrarea acestei drame in curentul romantic se poate moti �va prin mai multe caracteristici:
. sursa de inspiratie o constituie istoria, cu evenimentele ei neobisnuite (inlocuirea unor domnitori, lupte,
tradari) si cu modificarile pe care le comporta destinul unor personaje;
. personajele de exceptie: Razvan este apasat de prejude �cata originii sale, are un temperament infocat,
generos, puter �nic, dar si labil (in fata Vidrei); la randul ei, nepoata lui Motoc este
frumoasa, energica, ambitioasa, visatoare de marire;
. destinul personajelor principale (alcatuit din marire si decadere);
. antitezele; (Razvan/Sbierea);
. culoarea de epoca;
 

. specia literara (drama fiind proprie romantismului);

. conflictele puternice.
Prin toate aceste calitati, drama istorica "Razvan si Vidra" de Bogdan Petriceicu
Hasdeu, ramane o lucrare de referinta in literatura romana .

rama este o piesa de teatru cu un continut grav, tratat uneori intr-o maniera comica, ceea ce
 permite amestecul celor doua categorii fundamentale ale genului dramatic: comicul si tragicul.
Drama este o specie moderna a genului dramatic, rezultat al unei mai mari libertati de creatie. In
drama se regasesc mai multe curente literare printre care si romantismul. Romantismul este un
curent literar aparut in prima jumatate a secolului al XIX-lea, in Anglia, Germania si Franta.

Piesa "Razvan si Vidra" este o drama romantinca care urmareste destinul lui Razvan, evoluand
de la conditia sa de tigan liber la aceea de domnitor al Moldovei. In aceasta piesa intalnim mai
multe trasaturi ale romantismului cum ar fi evaziunea in trecut, istorie sau traditie, Bogdan
Petriceicu Hasdeu pornind de la cr 
onica lui Miron Costin si de la un studiu istoric consacrat lui Razvan de Nicolae Balcescu.
Intalnim motivul destinului care aminteste de tragedia greaca antica: "Tu! Da, tu esti o unealta a
 puterii fara nume,/ Care tese nevazuta toate lucrurile-n lume, / Astfel c-ades muritorul, bun ca
 blandul mielusel / Face rele peste, far’ s-o stie singur el!". La nivel artistic predomina antiteza,
 procedeu specific romantismului, antiteza pe care o putem observa foarte bine intre Razvan si
Zbierea, personaje care in final isi gasesc sfarsitul impreuna datorita aceluiasi motiv: dorinta de
 putere si lacomia: "Nu-mi ziceai tu, oare, Vidro, sa fiu intocmai ca Sbierea? / Eu cu cinstea si
mandria, el cu prada si averea! / Dar ce-i mai trebui acuma mii de galbeni in gramezi? – Ce-mi
foloseste domnia?... Pe-amandoi aci ne vezi / Praf, pulbere si cenusa! ... Nebuni, ce din
lacomie, / El pentr-o biata lescaie, eu pentr-un ceas de mandrie". Mai intalnim deasemenea si
comparatia romantica "O fapta cat de frumoasa, ca o floare cu otrava, / Tainuieste cateodata
 pieirea cea mai grozava!..." Este intalnit si umorul popular: "Bre! Ce de mai boierime! Doi
 jupani s-o jupaneasa! / Parca-i la curtea domneasca! / O adunatura aleasa!", proverbul popular:
"Fie paine cat de rea, / Tot mai dulce mi se pare, cand o stiu din tara mea", dar si versuri cu
valoare de pamflet social: "Astfel si boierul asta e painjinul satul, / Gata sa-si mai dreaga cursa,
tot strigand ca nu-i destul!" si versuri de factura populara: "Moartea-i mireasa/ Normantu-i casa, /
Viermii sunt nasi, / Hai la vrajmasi!..." in aceasta piesa apare si motivul romantic al visului
 prevestitor: "Visul meu!... Grozavul vis!... / si de ce eu stau aicim cand Razvan infrunta
focul?... / Dati-mi arma! Langa dansul, in primejdie mi-e locul...". Alaturi de acest motiv il
intalnim si pe acela al sortii schimbatoare: "Necrutand nimica-n lume, nestiind nimica sfant, /
Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si mormant!".

La nivelul personajelor intalnim eroi romantici, eroi exceptionali in situatii exceptionale: Razvan
este dominat de trasaturi puternice de caracter. Ca erou romantic el este structurat contradictoriu:
inzestrat cu calitati de exceptie, de care este constient, dar neputiincios in afirmarea lor, pentru ca
drama Razvan si Vidra este, in primul rand, dupa cum spunea G. Calinescu, drama individului
apasat de prejudecata publica: "Eu, tigan! Eu...o, Jupane! / Decat, vai, decat amar, / Mai dulce-i
 

spanzuratoarea / Nu mai astept in zadar!" Comportamentul si faptele sale arata insusiri alese:
stiutor de carte: "Dintre mii de tiganime, stiut-am sa-nvat scrisoare / sarbeasca si romaneasca,
incat ajunsei de mic / in casa mitropoliei cel mai istet gramatic...", cinstea: "Mama, buna
maiculita, din mormant ar tresari / De-ar sti ca in pieptu-mi se misca pacatul de-a talhari",
generozitatea, cutezanta in lupta pentru dreptate si curajul raspunderii: "El nu-i vinovat sarmanul;
cantecul fcut-am eu; / L-am scris, l-am lipit si pace!"

Suflet generos, Razvan se comporta dupa legile morale nescrise ale haiducilor. Cand e prins
Zbierea, din cauza caruia fusese facut "rob pentr-un galben", Razvan il iarta: "Razbunarea cea
mai cruda este cand dusmanul tau / E silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau!"

Drama este o piesa de teatru cu un continut grav, tratat uneori intr-o maniera comica, ceea ce
 permite amestecul celor doua categorii fundamentale ale genului dramatic: comicul si tragicul.
Drama este o specie moderna a genului dramatic, rezultat al unei mai mari libertati de creatie. In
drama se regasesc mai multe curente literare printre care si romantismul. Romantismul este un
curent literar aparut in prima jumatate a secolului al XIX-lea, in Anglia, Germania si Franta.

Piesa "Razvan si Vidra" este o drama romantinca care urmareste destinul lui Razvan, evoluand
de la conditia sa de tigan liber la aceea de domnitor al Moldovei. In aceasta piesa intalnim mai
multe trasaturi ale romantismului cum ar fi evaziunea in trecut, istorie sau traditie, Bogdan
Petriceicu Hasdeu pornind de la cr 
onica lui Miron Costin si de la un studiu istoric consacrat lui Razvan de Nicolae Balcescu.
Intalnim motivul destinului care aminteste de tragedia greaca antica: "Tu! Da, tu esti o unealta a
 puterii fara nume,/ Care tese nevazuta toate lucrurile-n lume, / Astfel c-ades muritorul, bun ca
 blandul mielusel / Face rele peste, far’ s-o stie singur el!". La nivel artistic predomina
antiteza, procedeu specific romantismului, antiteza pe care o putem observa foarte bine intre
Razvan si Zbierea, personaje care in final isi gasesc sfarsitul impreuna datorita aceluiasi motiv:
dorinta de putere si lacomia: "Nu-mi ziceai tu, oare, Vidro, sa fiu intocmai ca Sbierea? / Eu cu
cinstea si mandria, el cu prada si averea! / Dar ce-i mai trebui acuma mii de galbeni in gramezi?
– Ce-mi foloseste domnia?... Pe-amandoi aci ne vezi / Praf, pulbere si cenusa! ... Nebuni, ce
din lacomie, / El pentr-o biata lescaie, eu pentr-un ceas de mandrie". Mai intalnim deasemenea si
comparatia romantica "O fapta cat de frumoasa, ca o floare cu otrava, / Tainuieste cateodata
 pieirea cea mai grozava!..." Este intalnit si umorul popular: "Bre! Ce de mai boierime! Doi
 jupani s-o jupaneasa! / Parca-i la curtea domneasca! / O adunatura aleasa!", proverbul popular:
"Fie paine cat de rea, / Tot mai dulce mi se pare, cand o stiu din tara mea", dar si versuri cu
valoare de pamflet social: "Astfel si boierul asta e painjinul satul, / Gata sa-si mai dreaga cursa,
tot strigand ca nu-i destul!" si versuri de factura populara: "Moartea-i mireasa/ Normantu-i casa, /
Viermii sunt nasi, / Hai la vrajmasi!..." in aceasta piesa apare si motivul romantic al visului
 prevestitor: "Visul meu!... Grozavul vis!... / si de ce eu stau aicim cand Razvan infrunta
focul?... / Dati-mi arma! Langa dansul, in primejdie mi-e locul...". Alaturi de acest motiv il
intalnim si pe acela al sortii schimbatoare: "Necrutand nimica-n lume, nestiind nimica sfant, /
Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si mormant!".
 

La nivelul personajelor intalnim eroi romantici, eroi exceptionali in situatii exceptionale: Razvan
este dominat de trasaturi puternice de caracter. Ca erou romantic el este structurat contradictoriu:
inzestrat cu calitati de exceptie, de care este constient, dar neputiincios in afirmarea lor, pentru ca
drama Razvan si Vidra este, in primul rand, dupa cum spunea G. Calinescu, drama individului
apasat de prejudecata publica: "Eu, tigan! Eu...o, Jupane! / Decat, vai, decat amar, / Mai dulce-i
spanzuratoarea / Nu mai astept in zadar!" Comportamentul si faptele sale arata insusiri alese:
stiutor de carte: "Dintre mii de tiganime, stiut-am sa-nvat scrisoare / sarbeasca si romaneasca,
incat ajunsei de mic / in casa mitropoliei cel mai istet gramatic...", cinstea: "Mama, buna
maiculita, din mormant ar tresari / De-ar sti ca in pieptu-mi se misca pacatul de-a talhari",
generozitatea, cutezanta in lupta pentru dreptate si curajul raspunderii: "El nu-i vinovat sarmanul;
cantecul fcut-am eu; / L-am scris, l-am lipit si pace!"

Suflet generos, Razvan se comporta dupa legile morale nescrise ale haiducilor. Cand e prins
Zbierea, din cauza caruia fusese facut "rob pentr-un galben", Razvan il iarta: "Razbunarea cea
mai cruda este cand dusmanul tau / E silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau!"

Avantul romantic al personajului se impleteste cu clasicismul constructiei realizata intr-o

structura unitara echilibrata.

In opera "Razvan si Vidra" se mai regasesc si alte caracteristici specifice romantismului cum ar fi
amestecul genurilor sau subiectivismul. Romantismul promoveaza alaturi de poezia lirica sau
 proza si dramaturgia, creand astfel noi specii printre care si drama.

Prin incercarea de a reda culoarea locala si atmosfera epocii, prin alegerea unor personaje care
intruchipeaza caractere puternice, dominate de cate o pasiune devoratoare, care ii sustin pe
 parcursul devenirii lor, dar le provoaca in final infrangerea si chiar tendinta de a amesteca
solemnitatea tragicului cu omenescul, cu trasaturile individuale care umanizeaza personajele,
Razvan si Vidra este o piesa romantica, desi apare, intr-un moment cand curentul romantic
incepea sa dispara.

Piesa apeleaza la o serie de conventii si teme cunoscute in literatura romantica, pe care autorul le
dispune in cadrul unei existente istorice reale, cum ar fi: tea saracului imbogatit din
intamplare,care refuza bogatia, a stapanului devenit robul robului sau,a celui dispretuit care se
ridicadatorita meritelor sale proprii, sau tema razbunarii prin bunatate.

Toate aceste sunt teme romantice prin faptul ca includ elementul caracteristic al antitezei, al
contrastului dintre doua situatii.

Pentru descrierea si realizarea scenica a acestor situatii dramatice romantice, autorul utilizeaza
frecvent procedee retorice, in general declamative si bazate pe exagerari, pe o viziune
 

hiperbolica a realitatii, toate acestea fiind caracteristice teatrului romantic, si facand din Razvan
si Vidra o drama romantica.