MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIEI FIZICĂ ŞI SPORT
CATEDRA KINETOTERAPIE

AGENDA PRACTICII KINETOTERAPEUTICE A STUDENŢILOR

FACULTĂŢII KINETOTERAPIE PENTRU PROGRAMUL DE STUDIU
1001.1 KINETOTERAPIE ȘI TERAPIE OCUPAȚIONALĂ

Chişinău 2022

1
 UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

AGENDA PRACTICII

Studentului______________________________________________________
(numele, prenumele)

Anul _______ grupa______ facultatea________________________________

Conducătorul practicii Kinetoterapeutice___________________________________

Metodist de specialitate _____________________________________________________

Agenda a fost începută la “_____” _________________20____

Agenda a fost finisată la “_____” _________________20____

2
 Notă introductivă
Obiectivul unui program de formare este facilitarea învăţării la studenţi şi masteranzi
pentru a le creşte competenţa şi performanţă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Eficacitatea
formării depinde de impactul pe care îl are, adică de măsura care sporeşte competenţa
absolvenţilor la locul de muncă, iar formarea şi activitatea la locul de muncă completîndu-se
reciproc. Practica kinetoterapeutică contribuie într-o măsură substanţială la formarea acestora.
Prin intermediul celor 690 ore/11 săptămîni (23 credite), de pregătire alocate pentru
anii III şi IV – studenţii îşi pot dezvolta abilităţi practice pentru procesul de recuperare, prin
aplicarea unor proceduri şi standarde specifice, lucrînd direct cu bolnavul sub supravegherea şi
îndrumarea cadrelor medicale de profil. Strategia se bazează pe mai multe principii fundamentale
care se axează pe bunele practici recunoscute pe plan intern şi internaţional în domeniul
dezvoltării resurselor umane şi formării profesionale din sistemul de recuperare.
Agenda, a fost realizată pentru studenţii care urmează să desfăşoare practica
Kinetoterapeutică în instituţiile medicale şi de recuperare. Ea, constituie un ghid de îndrumare şi
un ajutor în formarea viitorului kinetoterapeut.
Din punct de vedere profesional practica kinetoterapeutică reprezintă momentul de
descoperire, de predispoziţii şi a convingerii de sine, că meseria aleasă corespunde omului ce
doreşte cu jertfire de sine să se ocupe de educarea şi readucarea motricităţii pierdute în timpul
patologiilor variate şi să ajute bolnavul de a se reintegra social.

Planul agendei de practică:

1. Cuprins:
2. Istoria centrului de rehabilitate pentru copii.
3. Noţiuni de bază în kinetoterapie
4. Obiectivele kinetoterapiei
5. Tehnicile şi metodele folosite în reabilitarea pacienţilor
6. Caz Clinic (3 la număr)
7. Concluzii
8. Raportul de practica
9. Formular de evaluare a studentului practicant
10. Ancheta: Monitorizarea organizării şi desfăşurării practicii de specialitate a
studenţilor Facultăţii Kinetoterapie

3
 PRACTICA KINETOTERAPEUTICĂ
I. IMPORTANŢA ŞI OBIECTIVELE
Catedra ,,Kinetoterapie” a facultăţii de Kinetoterapie împreună cu secţia studii a
USEFS, organizează activitatea de practică şi o desfăşoară în unităţile medicale, cu aprobarea şi
acordul acestora.
Practica kinetoterapeutică constituie o disciplină de învăţământ cu un aport substanţial
la formarea viitorilor kinetoterapeuţi în domeniul reabilitării medicale. Practica kinetoterapeutică
prevede sarcini speciale, cu rol informativ. Aceste sarcini sânt:
 Îi implică pe studenţi în cunoaşterea aspectelor clinice, complexităţii scopurilor
şi obiectivelor pe care orice program kinetoterapeutic le urmăreşte;
 Îi antrenează pe studenţi în situaţii didactico-educative reale de a înţelege locul
şi rolul relaţiei dintre obiectivele operaţionale şi finalităţile programelor kinetice;
 Practica kinetoterapeutică are posibilitatea de a oferi studenţilor să fie în măsură
a formula pe baza obiectivelor generale specifice, obiective operaţionale pentru întregul program
de reeducare şi reabilitare.
Practica kinetoterapeutică contribuie la integrarea profilului de viitor kinetoterapeut
prin pregătirea medico - pedagogică şi metodică a studenţilor, formarea deprinderilor
profesionale în kinetoprofilaxie, kinetoterapie şi reabilitarea medicală necesară desfăşurării
tuturor formelor de organizare a activităţii în clinici, precum şi la dezvoltarea personalităţii
acestora şi deontologiei profesionale.
În cadrul practicii kinetoterapeutice se urmăresc următoarele obiective:
1. valorificarea şi aplicarea de către studenţi a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor dobîndite în cadrul disciplinelor de ordin medico–biologic, de orientare spre
specializare din planul de învăţămînt privind organizarea şi conducerea procesului de reabilitare,
educare – reeducare a funcţiilor pierdute de către pacienţi;
2. formarea deprinderilor şi priceperilor profesionale didactice a capacităţii de
organizare şi coordonare a serviciilor de reabilitare medicală a cabinetelor de masaj şi gimnastică
medicală, a cabinetelor de kinetoterapie, în cadrul cărora se realizează lucrul de management în
kinetoterapie;
3. instruirea studenţilor pentru următoarele activităţi clinico – kinetoterapeutice
pentru reabilitarea pacienţilor:
 planificarea procesului de reabilitare medicală atît pe termen lung, cît şi pe termen
scurt;
 desfăşurarea diferitor forme de reabilitare cu pacienţii: şedinţe de kinetoterapie,
terapie ocupaţională, şedinţe a echipelor multidisciplinare;

4
  analiza metodico-pedagogică şi medicală a programei de reabilitare medicală şi a
altor forme de organizare;
 să elaboreze programe de reabilitare medicală în cadrul diferitor maladii şi să
utilizeze cele mai importante mijloace kinetice pentru a scurta perioada de reabilitare psihofizică
şi a asigurarea reinserţiei sociale şi profesionale a pacientului;
La implementarea obiectivelor sus enumerate, s-a ţinut seama de următoarele principii:
 Adaptare – o strategie care să corespundă în permanenţă necesităţilor de formare
ale specialiştilor centrelor de reabilitare medicală şi, în general, schimbărilor produse în procesul
de reformă;
 Transparenţă – o strategie care trebuie să vizeze cunoaşterea, de către studenţi şi
masteranzi a responsabilităţilor celor care urmează să o aplice în practică şi, nu în ultimul rând,
evaluarea transparentă a cunoştinţelor şi eficienţei formării lor la studenţi;
 Actualizarea periodică – o strategie care să repete, periodic, analizarea
necesităţilor de formare profesională continuă;
 Consultarea beneficiarilor – o strategie care să implice direct beneficiarii;
 Unicitate – o strategie care să definească şi să eşaloneze necesitatea de cadre la
nivel central pentru a se asigura coerenţă şi accesibilitate;
Aceasta oferă noi forme de învăţare şi dezvoltare a abilităţilor de bază necesare în
procesul educaţional şi vocaţional în kinetoterapie (îmbunătăţirea calităţii procesului de
pregătire). Prin posibilitatea oferită tinerilor studenţi şi masteranzi de a lucra şi obţine experienţă
în aceste centre numărul kinetoterapeuţilor va creşte, permiţând şi în Moldova atingerea
standardelor europene în domeniile kinetoprofilaxiei şi kinetoterapiei (îmbunătăţirea aspectelor
cantitative ale procesului de pregătire).
Diagnosticul funcţional (care este rolul exclusiv al kinetoterapeutului şi una dintre
obligaţiile sale, în acelaşi timp) se stabileşte pe baza diagnosticului clinic (cu care pacientul vine
de la medic) şi a rezultatelor testării stării funcţionale, cât mai complete şi complexe.
Testarea funcţionalităţii pacienţilor se realizează printr-o serie de metode, denumite în
kinetoterapie metode de explorare şi evaluare, unele preluate din medicina generală (anamneza şi
examenul general), altele specifice - kinetoterapeutice (somatoscopia, antropometria, examinarea
funcţionalităţii aparatelor şi sistemelor organismului prin goniometrie, testing muscular, teste de
efort etc.).
Aplicarea corectă a acestor metode va conduce la obţinerea unor informaţii care ajută
kinetoterapeutul la stabilirea diagnosticului funcţional.

5
 Diagnosticul funcţional stă la baza stabilirii obiectivelor de tip finalitate, generale şi
specifice intermediare şi chiar la baza stabilirii obiectivelor urmărite de fiecare şedinţă de
reabilitare medicală.
Pe stabilirea corectă a obiectivelor se bazează alegerea corectă a mijloacelor şi, ca atare,
elaborarea corectă a programului de reabilitare medicală, precum şi aplicarea acestuia în practică.
Evaluarea intermediară îi permite kinetoterapeutului să urmărească evoluţia pacientului
şi să intervină cu modificările necesare în programul de reabilitare medicală.
Evaluarea finală îi permite kinetoterapeutului să stabilească măsura în care obiectivele
pe care le-a urmărit au fost îndeplinite.
Bineînţeles că, în funcţie de modul în care operează cu toate elementele enumerate mai
sus, kinetoterapeutul va obţine rezultate mai bune sau mai puţin bune.
Ceea ce trebuie reţinut este faptul că nici o evaluare care implică reabilitare medicală a
omului nu poate fi, în totalitate, obiectivă. Pentru a scădea doza de subiectivism şi pentru a
obiectiva cât mai mult evaluarea, este necesară o colaborare cât mai bună a membrilor echipei
multidisciplinare, care trebuie să asigure succesul recuperării, iar kinetoterapeutul – studentul
practicant trebuie să ia în considerare următoarele:
- să fie bine informat în ceea ce priveşte schema de evaluare;
- să fie bine antrenat în aplicarea metodelor de evaluare şi bun cunoscător al
anatomiei, fiziologiei, fiziopatologiei, psihologiei etc.;
- să aibă formate abilităţile necesare şi să posede mijloacele necesare pentru
obţinerea unor date relevante;
- să prezinte capacitate de analiză şi interpretare a rezultatelor în mod corect.
Interpretarea şi analiza datelor obţinute în urma desfăşurării evaluării va depinde de: cunoştinţele
teoretice ale kinetoterapeutului – student;
- modul de aplicare practică a tehnicilor de evaluare;
- capacitatea de a analiza şi interpreta rezultatele obţinute în funcţie de
particularităţile sau circumstanţele individuale.
Din momentul în care pacientul (sau un membru al familiei acestuia) intră în sala de
kinetoterapie, putem spune că, începe evaluarea celui care va fi supus tratamentului recuperator.
Astfel, kinetoterapeutul - studentul practicant va folosi următoarele metode de
evaluare:
- Întocmirea anamnezei, folosind interogarea şi ascultarea şi consemnând toate
informaţiile relevante despre pacient şi boala sa (vârstă, sex, profesiune, istoricul bolii).

6
 - Examenul general al pacientului, înregistrând funcţionalitatea diferitelor aparate şi
sisteme ale organismului, prin observaţie, palpare şi aplicarea de măsurători şi / sau
teste funcţionale simple;
- Evaluarea somatoscopică, înregistrând tipul constituţional şi aliniamentul global şi
pe segmente al corpului.
- Evaluarea aparatului locomotor şi a celorlalte aparate şi sisteme (în funcţie de
necesităţi), se realizează imediat ce anamneza şi examenul clinic general s-a încheiat şi urmăreşte
să identifice simptomele subiective şi obiective prin care se manifestă patologia prezentată de
pacient (durerea, impotenţa funcţională, atitudinile vicioase, deformaţiile, tulburările de
sensibilitate etc.), deficienţele şi restantele funcţionale, în scopul stabilirii diagnosticului
funcţional. Se foloseşte inspecţia, palparea, aplicarea unor scale de evaluare a durerii, bilanţul
muscular pentru evaluarea forţei musculare, goniometria pentru evaluarea amplitudinii de
mişcare articulară, evaluarea mersului şi evaluarea capacităţii de efort, prin testarea funcţiilor
cardiovasculare, respiratorii, metabolice etc.
Înainte de începerea programului kinetic, studentul va trebui să cunoască:
 Stabilirea obiectivelor generale şi cele specifice – intermediare (obiectivele ce se
referă nemijlocit la menţinerea şi/sau îmbunătăţirea stării funcţionale a fiecărui aparat şi sistem
afectat al pacientului. Stabilirea obiectivelor se subordonează stării patologice instalate la pacient
şi se realizează pe baza evaluării corecte şi complete de către echipa multidisciplinară de
reabilitare medicală:
 realizarea obiectivelor de bază în kinetoterapie;
 relaxarea generală;
 corectarea posturii şi a aliniamentului corpului;
 creşterea mobilităţii articulare;
 creşterea forţei şi a rezistenţei musculare;
 reeducarea coordonării şi a echilibrului;
 antrenarea la efort;
 reeducarea respiratorie;
 reeducarea sensibilităţii.

II. DIRIJAREA DINAMICII EFORTULUI

În cadrul practicii kinetoterapeutice studentul trebuie prin observaţie să cunoască şi să
poată să implimenteze exerciţiul fizic în reabilitare medicală a pacienţilor. Să cunoască:

7
 1. condiţiile materiale pentru activitatea de reabilitare medicală:
baza, utilaje, aparate, instalaţii materiale, echipament;
2. documentele de planificare şi de evidenţă a activităţii de
reabilitare medicală fizică elaborate de profesorul îndrumător (metodist - medic), conform
cerinţelor învăţământului formativ.
3. documentele de evidenţă a rezultatelor obţinute de către
kinetoterapeutul – student la reabilitare medicală a pacienţilor;
4. modul de organizare şi desfăşurare, precum şi metodologia de
pregătire şi conducere a formelor activităţii de reabilitare medicală: lecţii, lucrul individual în
sală, la patul bolnavului etc.
5. mijloacele de bază, ajutătoare şi asociate kinetoterapiei şi
înţelegerea modului în care acesta contribuie la procesul de reabilitare medicală şi funcţională
complexă a pacienţilor.
6. determinarea volumului, intensităţii efortului, amplitudinii de
mişcare, complexităţii exerciţiului fizic şi respectarea structurii programului kinetic.
7. cunoaşterea structurii programului kinetic – 3 părţi
componente:
a. Partea (perioada) pregătitoare
 reprezintă pregătirea organismului pentru efort, fiind prima parte a programului
kinetic;
 se realizează prin exerciţii active, mai uşoare, ale tuturor segmentelor însoţite de
exerciţii de respiraţie; exerciţii de întindere. În cazul în care acest pacient vine la gimnastică
direct de la bazin (unde a făcut programul de exerciţii în apă), atunci se poate renunţa la această
parte de încălzire;
 durata perioadei de încălzire este variabilă putând merge până la câteva minute,
fiind în funcţie de intensitatea exerciţiilor folosite pentru încălzire şi de nivelul de efort care
urmează să fie realizat în perioada de lucru propriu-zisă.
b. Partea (perioada) de bază
 reprezintă etapa de aplicare propriu-zis;
 se realizează prin exerciţii şi manevre specifice patologiei pacientului;
 durata programului de exerciţii este în funcţie de afecţiune şi particularităţile
pacientului.
c. Partea (perioada) de încheiere
 reprezintă perioada de revenire a organismului după efort după executarea
programului de exerciţii, efortul nu trebuie oprit şi organismul lăsat în repaus);

8
  între efort şi repaus trebuie să existe un interval scurt de laxitate musculară
pentru a preveni apariţia unor incidente neplăcute;
 durata acestei perioade poate fi de 5-10 minute;
 se realizează prin exerciţii libere ample, relaxări segmentare mişcări oscilatorii,
mers pe bicicletă etc.

III. RELAŢIA DINTRE KINETOTERAPEUT ŞI PACIENT

Pornind de la premisa că ”nu tratăm boala, ci bolnavul” şi de faptul că fiecare om
este unic pe pământ, se impune stabilirea unei relaţii complexe între kinetoterapeut şi pacient.
Relaţia dintre kinetoterapeut şi pacient se bazează pe nişte reguli are trebuiesc
respectate cu stricteţe, evitând astfel apariţia unor reproşuri sau exprimarea unor neplăceri din
partea pacientului.
În primul rând dorim să accentuăm importanţa atitudinii kinetoterapeutului faţă de
pacient. Majoritatea pacienţilor care beneficiază de tratament în staţiunile balneare sunt persoane
care se luptă cu probleme de sănătate de multă vreme. Tocmai de aceea kinetoterapeutul trebuie
să-i câştige de la începutul activităţii încrederea pacientului, adoptând o atitudine calmă şi
liniştită.
Relaţia kinetoterapeutului cu bolnavul trebuie să fie o relaţie de respect şi nu de
prieteniei, în sensul execuţiei programului practic în mod relaxant.
Un lucru foarte important asupra căruia studentul (viitorul kinetoterapeut) trebuie să-şi
îndrepte atenţia încă de la început este poziţia de lucru a pacientului. Aceasta trebuie să fie
comodă, ca să poată fi menţinută o perioadă mai lungă de timp şi de asemenea să nu împiedice
mişcările. În acest sens, este important a se solicita pacientului o ţinută cât mai comodă şi
adecvată activităţii desfăşurate.
O dată cu asigurarea unor condiţii confortabile pentru pacient, se ţine cont şi de
confortul kinetoterapeutului care trebuie să conducă activitatea de kinetoterapie cât mai eficient.
Înainte de a trece la programul de exerciţii stabilit, kinetoterapeutul trebuie să-i explice
pacientului ce urmează să execute, după principiul accesibilităţii, de la uşor la greu, de la simplu
la compus, şi să formeze relaţia kinetoterapeut – pacient. Atunci când pacientul este informat
asupra importanţei programului kinetic pe care îl urmează, este mult mai motivat în efectuarea
acestuia. În cazul în care pacientul nu înţelege cum trebuie să execute o mişcare, kinetoterapeutul
va demonstra exerciţiul respectiv. Demonstraţia exerciţiului poate fi globală sau segmentară
pentru o mai bună înţelegere, respectiv se va ţine cont de particularităţile pacientului: vârstă, sex,
greutate corporală, afecţiune, etc.

9
 După ce s-au stabilit condiţiile de lucru, o altă regulă, cu o importanţă majoră, trebuie
respectată, şi anume regula ,,fără durere”. În cazul în care pacientul acuză dureri în segmentul pe
care îl mobilizăm, se adaptează după toleranţă la efectuarea oricărei mişcări la acel nivel.
Cunoaşterea şi aprecierea corecta a posibilităţilor şi limitelor până la care se poate
executa o mişcare este un alt principiu important, înainte de a executa pasiv mişcarea, pacientul
va fi rugat să facă activ mişcarea respectivă, astfel kinetoterapeutul va şti care sunt posibilităţile,
dar şi limitele până unde poate să meargă cu un exerciţiu.
Aplicarea prizelor şi contraprizelor necesită o atenţie deosebită, acestea trebuie să fie
ferme, dar nedureroase, să nu împiedice amplitudinea completă de mişcare.
Înainte de începerea programului kinetic, studentul va trebui să cunoască:
 obiectivele programului kinetic (stabilite pe baza diagnosticului dat de medicul
specialist şi în urma evaluării efectuate de kinetoterapeut);
 tehnicile şi metodele utilizate în programul kinetic;
 aparatele şi obiectele folosite.

IV. OBLIGAŢIUNILE STUDENŢILOR PRACTICANŢI

În vederea promovării de practică kinetoterapeutică studenţii sînt obligaţi să
îndeplinească următoarele cerinţe:
1. Să participe la întregul program de practică kinetoterapeutică ( în mediu 6 ore pe
zi), organizat la nivelul grupei din care fac parte.
2. Să frecventeze regulat, toate activităţile programate în cadrul zilei de lucru ( orice
absenţă trebuie să fie recuperată).
3. Să asiste şi să completeze protocoalele de observaţie minimum 10 activităţi
recuperatorii, demonstrative, efectuate de profesorii–îndrumători şi medicii – metodişti (3 în
reabilitare medicală a afecţiunilor cardio-respiratorii, 3 - în asistenţa kinetică a afecţiunilor
traumo–ortopedice, 3 – neuroreabilitare medicală, 1 - în afecţiunile articulare) pe parcursul anilor
de studii III şi IV.
4. Să pregătească cu simţ de răspundere şi să conducă minimum 10 lecţii recuperatorii
(3 – lecţii de gimnastică medicală în grupe, 4 – lecţii în calitate de kinetoterapeut şi 3 lecţii –
terapia ocupaţională);
5. Să participe la conferinţele clinice în care sânt antrenaţi kinetoterapeuţii din unitatea
medicală desemnată pentru desfăşurarea practicii;
6. Să se prezinte în ţinuta adecvată desfăşurării activităţii kinetoterapeutice, să
respecte codul deontologic în unităţile de asistenţă medicală;

10
 7. Să participe la activităţile ştiinţifice desfăşurate de către kinetoterapeuţi, organizate
în perioada practicii;
8. Să participe activ la analiza propriilor programe de reabilitare medicală şi a celor
conduse de colegi, precum şi la alte şedinţe de analiză organizate de către conducătorul practicii
sau profesorul îndrumător, kinetoterapeutul metodist.
9. Să descrie în agenda de practică kinetoterapeutică întreaga activitate desfăşurată:
protocoalele de observaţie la activităţile demonstrative şi şedinţe kinetoterapeutice desfăşurate de
colegi, programele de reabilitare medicală în afecţiuni concrete, însemnări de ordin metodic,
ştiinţific, kinetoterapeutic cu prilejul analizelor la care participă.
10. Să se integreze în disciplina din instituţiile medicale şi reabilitare, să respecte
cadrele medicale, colegii, pacienţii; să respecte programul instituţiei, îndeplinind sarcinile cu
punctualitate;
Practicanţii care comit abateri disciplinare şi lipsa de responsabilitate, pentru
neprezentarea la ore sau la alte activităţi de practică vor fi sancţionaţi conform regulamentului de
activitate profesională a studenţilor.

11
 Model
CAZ CLINIC
INSTITUŢIA MEDICO – SANITARĂ PUBLICĂ (IMSP) SPITALUL CLINIC
TRAUMATOLOGIE ORTOPEDIE (STO)
PROGRAM INDIVIDUAL DE RECUPERARE
I. Numele, prenumele T. E., 18 ani
II. Întrunire de echipă / Data 04.09.2020
III. Antecedente personale: spate plat.
IV. Diagnosticul la internare în spital: Scolioză idiopatică, stadiul III.
V. Examen fizic general:
- Examenul clinico – static (somatoscopia)
- Examenul clinico – dinamic
- Examenul antropometric general
- Exameul antropometric special
- Examenul radiologic
- Examenul de laborator
Examenul antropometric:
a) măsurări de ordin general;
b) măsurări speciale:
- indicele de proporţionalitate a coloanei vertebrale;
- măsurarea săgeţilor toracale şi lombare;
- măsurarea ghibozităţii;
- măsurarea lungimii membrelor inferioare.
Examenul clinico – dinamic:
a) flexia trunchiului (evidenţierea rotaţiei vertebrale)
b) extensia trunchiului (evidenţierea dinamicii ghibozităţii costale)
Examenul radiologic:
a) aprecierea mărimii unghiului de curbură;
b) aprecierea gradului rotaţiei vertebrale;

VI. Anamneza: oboseală exagerată, dureri toracale şi lombare, spre seară

dispnee,__________________________________________________________
VII. Prescripţiile kinetoterapeutului – practicant

12
  Corectarea condiţiilor igienice (masa de lucru, patul – dormitor),
descărcarea statică de coloană folosind triunghiul individual de descărcare statică parţială
(temele pentru acasă se îndeplinesc folosind triunghiul de descărcare); igiena alimentaţiei
(alimente bogate în proteine – uşor asimilabile, vitamine, săruri minerale);
 Tratarea corectă a infecţiilor respiratorii şi creşterea rezistenţei
organismului;
 Corectarea deficienţelor de atitudine;
 Reeducarea respiraţiei corecte;
 Redresarea curburilor scoliotice şi menţinerea lor în poziţie de corecţie
pasivă cu ajutorul aparatelor de menţinere şi corecţie.
XV. Menţiunile kinetoterapeutului - student
Obiectivul principal în recuperarea scoliozelor este:
 Corectarea curburilor coloanei vertebrale;
 Reducerea ghibozittăţii coastelor prin exerciţii de detorsionare;
 Redresarea bazinului, echilibrarea centurii scapulare;
 Dezvoltarea mobilităţii cutiei toracale;
 Creşterea unui reflex de atitudine corectă;
 Reeducarea respiraţiei.
VIII. Program de recuperare
IX. Evaluarea rezultatelor la finalizarea etapei: testarea clinicii scoliozei.
X. Concluzii
Pe parcursul tratamentului recuperator pacientul a prezentat o dinamică pozitivă: s-a
îmbunătăţit atitudinea corpului, s-a micţorat curbura patologică cu __________ cm, s-a
îmbunătăţit starea generală a bolnavului, nu prezintă durere lombară.
Recomandaţii: se recomandă prelugirea tratamentului recuperator la domiciliu
direcţionat pentru menţinerea rezultatelor obţinute în rezultatul tratamenului chirurgical,
ortopedic, kinetoterapeutic.

13
 FORMULAR DE EVALUARE A STUDENTULUI PRACTICANT

Numele studentului
practicant ...........................................................................................................................................
............
Instituţia în care se realizează stagiul de pregătire
practică ..............................................................................................................................................
.........
Adresă ...............................................................................................................................................
........
Telefon ...................................... E-mail ......................................................................................
Tutore ...........................................................................................................................................
 
Pe o scară de la 1 la 5, unde 5 excelent şi 1 nesatisfăcător, vă rugăm să evaluaţi studentul
practicant, urmărind caracteristicile de mai jos. Dacă nu cunoaşteţi răspunsul în legătură cu o
anumită caracteristică sau dacă aceasta nu este aplicabilă responsabilităţilor studentului
practicant, vă rugăm să marcaţi răspunsul prin X.
Calificative:
1 = nesatisfăcător
2 = satisfăcător
3 = mediu
4 = bine
5 = excelent

Indicatori de evaluare Calific Comentarii şi exemple edificatoare

ativul
1. Calitatea muncii
Puterea de înţelegere şi caracterul
regulat al muncii
2. Raţionamentul
Capacitatea de a lua decizii logice şi
viabile şi de a şti când să acţioneze
independent sau să solicite ajutor
3. Cunoaşterea postului
Capacitatea de a aplica cunoştinţele şi
aptitudinile în mod eficient
4. Volumul de muncă
Viteza şi volumul de muncă produsă
în comparaţie cu ce se aşteaptă de la
un student practicant, îndeplinirea
obiectivelor stabilite de către
departament
5. Iniţiativa
Capacitatea de a demara singur o
activitate şi de a lucra independent

14
6. Creativitate
Capacitatea de a sugera alternative
viabile
7. Rezolvarea problemelor/ Luarea
deciziilor
Capacitatea de a identifica, a analiza
şi a rezolva problemele, şi de a analiza
impactul deciziilor înainte de a le duce
la îndeplinire
8. Punctualitatea
Respectarea programului de lucru şi
promptitudinea în înştiinţarea
mentorului de absenţă
9. Abilităţi de planificare şi
organizare
Capacitatea de a stabili care sunt
priorităţile, de a respecta programul
planificat şi de a gestiona timpul într-
un mod eficient
10. Comunicarea
Capacitatea de a se exprima corect şi
concis, atât verbal, cât şi în scris, şi de
a şti să asculte
11. Abilităţi interpersonale
Capacitatea de a interacţiona
diplomatic şi cu tact când intră în
contact cu persoane interne şi externe
12. Respectarea principiilor etice
profesionale
Capacitatea de a menţine
confidenţialitatea şi de a fi demn de
încredere
13. Imparţialitatea
Capacitatea de a evalua în mod critic
propria activitate şi pe a altora
14. Abilităţi legate de post
Abilitatea de folosire a conceptelor
statistice, calculatorului, telefonului
etc.
15. Curiozitate profesională,
dorinţa de a învăţa

15
 RAPORT DE PRACTICĂ
 
 
Numele şi prenume studentului:
………………………………………………………………………………………
Universitatea/Facultatea:
…………………………………………………………………………….…………
Instituţia şi departamentul în care a desfăşurat stagiul de pregătire practică :
………………………………………………………………………………………
Domeniul de activitate:
………………………………………………………………………………………
Date de contact instituţie:
.………………………………………………………………………………………
Perioada şi durata stagiului de pregătire practică:
.………………………………………………………………………………………
Notă coordonator practică:
………………………………………………………………………………………
Notă profesor responsabil de practică:
………………………………………………………………………………………
 
Structura raportului de practică:
 Obiectivele stagiului de pregătire practică;
 Activităţile desfăşurate;
 Observaţii personale;
 Concluzii.

Data Semnătură student

16
 Monitorizarea organizării şi desfăşurării practicii de specialitate a
studenţilor Facultăţii Kinetoterapie
Nume/Prenume
Тelefon, e-mail
Grupa Data desfăşurării practicii Data completării chestionarului

Întrebările şi variantele de răspuns Comentarii

1 Ce modalităţi aţi avut de repartizare la practică:
 individual
 organizat de instituţia de învăţământ
Numiţi cauza alegerii instituţiei :
 activitate de voluntariat;
 interesul către specializarea
instituţiei;
 comoditatea de deplasare;
 şi altele

2 Apreciaţi cu un barem de la 1 la 10 nivelul de

asigurare a condiţiilor necesare pentru
desfăşurarea stagiului de practică:
3 Apreciaţi cu un barem de la 1 la 10 activitatea
coordonatorilor de practică:
4 Doriţi să vă continuaţi activitatea profesională Dacă Da în calitate de:
în Istituţia dată  voluntar
 Nu  angajat
 Da Dacă nu de ce?
5 După părerea DVS este suficientă durata Dacă nu, indicaţi durata optimală a
practicii? practicii?
 Nu
 Da
6 După părerea DVS practica de specializare I Comentaţi
(semestrul VI) se desfăşoară:
 la timp
 trebuie planificată mai devreme
 trebuie planificată mai târziu
7 În urma desfăşurării practicii aţi căpătat
aptitudinile practice:
 Într-un domeniu
 Mai multe domenii.
8 Aţi întâlnit dificultăţi în comunicarea cu Ce fel de dificultăţi?
pacienţii?
 La începutul practicii Da
Nu
 La sfârşitul practici Da
Nu

17
9 Apreciaţi cu un barem de la 1 la 10 aplicarea
cunoştinţelor în practică cu cele căpătate la
orele de curs şi seminar?
10 Apreciaţi cu un barem de la 1 la 10 nivelul de
competenţe profesionale?
 La începutul practicii
 La sfârşitul practicii
11 Apreciaţi cu un barem de la 1 la 10 nivelul de
cunoştinţe teoretice?
 La începutul practicii
 La sfârşitul practicii
12 Apreciaţi cu un barem de la 1 la 10 nivelul de
aptitudini practice?
 La începutul practicii
 La sfârşitul practicii
13 Care din disciplinele studiate au fost mai utile la
stagiul de practică?
14 Practica a contribuit la mărirea nivelului de
competenţe:
 teoretice
 de aplicare
15 Apreciaţi cu un barem de la 1 la 10 nivelul de
satisfacţie după desfăşurarea practicii?
16 Propuneri pentru îmbunătăţirea calităţii de
desfăşurare a practicii?

18
19