Sunteți pe pagina 1din 12

Italia are o economie industrială diversificată, cu un venit pe cap de

locuitor apropiat unor ţări ca Franţa şi Regatul Unit. Din punct de vedere
economic, se poate spune despre Italia că este împărţită într-un nord industrial bine
dezvoltat, dominat de companii private şi un sud agricultural, cu o rată a şomajului
de 20%.
Majoritatea materiilor prime necesare industriei şi mai mult decât 75%
din necesarul de energie este acoperit prin importuri. În deceniul trecut, Italia a
urmărit o politică fiscală strânsă pentru a îndeplini criteriile Uniunilor economice
şi monetare, beneficiind de o rată a inflaţiei scăzută care i-a permis alăturarea la
Euro de la conceperea sa în 1999. La un moment dat, aparuseră discuţii referitoare
la o eventuala ieşire din zona euro, deşi în anii '90 italienii erau considerţi cei mai
eurofili de pe continent. Italia se afla în faţa unui pericol iminent. Lipsită de
abilitatea de a lasa lira să se devalorizeze pentru a masca lipsa de competitivitate,
ea şi-a diminuat în schimb ritmul de creştere economică. În condiţiile în care
salariile au continuat să crească, multe firme au devenit tot mai puţin competitive
pe pieţele mondiale.
Guvernul actual a iniţiat o serie de reforme pe termen scurt destinate
îmbunătăţirii competivităţii şi a creşterii economice pe termen lung, întrucât
performanţa economică italiană a rămas în urma partenerilor săi europeni; cu toate
acestea, implementarea reformelor s-a dovedit a fi lenta. Primul-ministru in
exerciţiu, Silvio Berlusconi, considera ca Noul Guvern va trebui să muncească dur
pentru a înfăptui aceste reforme, care sunt cu adevărat ambiţioase, începându-se
chiar cu politica fiscală. Recuperarea a "cel puţin două treimi din cele 200 de
miliarde de euro" sustrase de la plata taxelor urmând să fie comandamentul
viitorului prim-ministru.

1
===============================================================
Politica fiscala la nivelul UE. Obiective.

În perspectiva europeană, Comisia Barosso şi-a stabilit ca obiective


strategice prosperitatea, solidaritatea şi securitatea continentului. În această
direcţie, un rol esenţial pentru realizarea obiectivelor îl joacă politica fiscală şi
vamală. Priorităţile pentru a asigura buna funcţionare a acestei uriaşe pieţe
competitive sunt eliminarea birocraţiei, reducerea costurilor de conformitate,
precum şi eliminarea dublei impozitări . Este nevoie să se asigure o serie de reguli
simple, transparente şi previzibile pentru companiile care operează în mai multe
state membre. Un set unic de reguli privind impozitarea companiilor, valabil în
toată Uniunea Europeană, ar elimina majoritatea obstacolelor fiscale întâmpinate
în cazul investiţiilor transfrontaliere. Aceasta iniţiativă s-a bucurat de un sprijin
considerabil din partea mediului de afaceri. Pe termen scurt, Comisia are în vedere
o recomandare, pentru ca acele state membre doritoare, să permită, pentru o
perioada experimentală de 5 ani, întreprinderilor mici şi mijlocii să aplice regulile
fiscale valabile în ţară de reşedinţă şi filialelor din alte state membre participante.
Primele reacţii ale statelor membre la aceasta idee nu au fost, însă, favorabile.

TENDINŢELE ACTUALE ALE REFORMEI FISCALE ÎN UE1

Contribuţ Alte
Impozitul Impozitul Impozit
Domeniul iile la impozite
pe venitul pe venitul ele pe
Ţara securitate (energie,
personal din capital consum
a socială mediu)
ITALIA Reducerea Reducerea Mai multe Scăderea Câteva taxe
con- impozitului stimulente TVA au fost
tribuţiilor pentru pentru pentru reclasificate
sociale tranşa a capitalizarea sectoarele ca taxe
1
Gabriel Popa, “Coordonarea fiscala comuna a tarilor membre UE si tendintele actuale ale reformelor fiscale”

2
===============================================================
pentru noii doua de profitului. cu muncă ecologice
angajaţi şi venit cu 1% Stimulente intensivă
pentru (de la 27% pentru riscul
veniturile la 26%) de capital
mici din
salarii
LUXEMBURG Scăderea TVA pentru sectoarele cu muncă intensivă
OLANDA Reducerea Mărirea venitului minim exceptat. Scăderea
contribuţii Reducerea impozitelor directe pe TVA
lor sociale veniturile din muncă pentru
la partea sectoarele
de jos a cu muncă
scalei intensivă.
salariale. Mărirea
TVA cu
1,5%
PORTUGALIA Armonizarea contribuţiilor sociale Scăderea TVA pentru
plătite de salariaţi cu cele plătite de sectoarele cu muncă
liber profesionişti intensivă

Reforma sistemului fiscal statal:

Legea 91 din aprilie 2003 prevede o reorganizare a sistemului fiscal, prin


reducerea impozitelor existente la 5 forme principale de taxare, reunite într-un cod
unic:
• Taxa pe venit;
• Taxa pe venitul societăţilor;
• Taxa pe valoare adaugată;
• Impozitul pe servicii;
• Accize.
Reforma prevede şi eliminarea graduală a Impozitului Regional pentru
Activităţile Productive (IRAP).
Delegaţia legală prevede o realizare modulară a reformei sistemului
fiscal, dispunând ca legea fiscală să aducă modificări regimului de impozitare
3
===============================================================
personal şi celui legat de eliminarea treptată progresivă a Impozitului Regional
pentru Activităţile Productive. Legea financiara din 2003 a fost cea care a pus în
mişcare primul modul pentru reforma sistemului fiscal Italian.
Noul sistem fiscal este constituit din următoarele taxe:

 IMPOZITUL PE VENIT pentru persoanele fizice şi organisme non-

comerciale, cu o reducere a cotelor în raport cu cele actuale, un sistem de


deduceri care diminuează creşterea veniturilor pentru a asigura caracterul
progresiv al colectării, o cota unică pentru taxarea câştigurilor financiare.
 IMPOZITUL PE VENITUL COMPANIILOR, centrat pe aplicarea unei

cote unice de 33 %, prevede printre altele, posibilitatea pentru grupurile


sociale de a opta pentru un regim de consolidare fiscală naţională şi
internaţională, introducerea unui sistem substitutiv al DIT pentru a evita
capitalizarea certa a intreprinderilor, extinderea disciplinei cfc (societăţi
străine controlate) şi la societăţile unite.
 IMPOZITUL PE SERVICII a cărui formă nouă de taxare trebuie să
unifice şi să raţionalizeze diversele forme minore de prelevare existente
(impozitul pe registru, impozitul ipotecar, taxa pe concesiuni
guvernamentale, taxa pentru contracte de bursă etc.)
 TAXA PE VALOAREA ADAUGATĂ - vânzarea de mărfuri, serviciile şi

importurile sunt supuse plăţii TVA (IVA), exceptând unele activităţi şi


operaţiuni pentru care se acorda derogări. Taxa pe valoarea adaugată
standard este de 20%, iar pentru TVA redusa, de 0,04% şi 10%, se publică
liste cu produsele care beneficiază de aceste reduceri. TVA se plăteşte, de
obicei, lunar, iar pâna la data de 27 decembrie a fiecărui an TVA trebuie
platită în proporţie de 88%.

4
===============================================================
 ACCIZELE - care vor fi şi ele reformulate pentru o armonizare mai bună cu

directivele comunitare în materie de impozite.


Bugetul Italiei a avut în perioada ianuarie-martie 2006 încasari de 79298
milioane de Euro, înregistrand o creştere de 5618 milioane Euro ( + 7,6 %). În
luna martie intrările totale au fost de 25865 milioane de Euro, din care 10272
milioane provin din impozitele directe şi 15593 din impozitele indirecte. IRPEF a
generat încasari de 36098 milioane euro şi a influenţat pozitiv variaţiile intrărilor
cu 2,7 %.

impozite indirecte ian-


mar 2006
impozite indirecte ian-
mar 2005
1
impozite directe ian-
mar 2006
impozite directe ian-
mar 2005

32000 34000 36000 38000 40000 42000

Sistemul italian de impozitare este reglementat de Codul General de


Impozitare, care este actualizat anual prin Buget (Legge Finanziaria). Sistemul
fiscal italian se bazează pe impozitarea directă (IRPEF - impozitul pe venit,
pentru persoanele fizice, IRPEG - impozitul pe profit, pentru persoane juridice,
ILOR- impozitul pe veniturile rezultate din afacerile pe plan local) şi pe cea
indirecta (TVA şi alte taxe). Persoanele rezidente sunt impozitate pe venitul
global realizat în ţară şi în străinatate (exceptând cazurile în care Italia a încheiat
acorduri de evitare a dublei impuneri cu anumite ţări), iar cele nerezidente sunt
impozitate numai pe veniturile realizate în Italia.
5
===============================================================
Impozitarea veniturilor obţinute din companii

Companiile incorporate în Italia, care au sediul central sau realizează


majoritatea afacerilor în această ţară sunt impozitate pe venitul global realizat
(inclusiv din străinătate). Alte companii sunt supuse impozitării pe venitul
realizat în Italia. Companiile sunt supuse unui impozit pe profit (IRPEG) de 35%
şi unui impozit local (IRAP) de 4,25 %.

Companiile rezidente şi nerezidente, cu activitate de producţie, sunt


supuse unei impozitări pe veniturile realizate. Taxa regională asupra producţei
(IRAP) a fost introdusă în luna ianuarie 1998, când o serie de alte taxe au fost
eliminate. IRAP nu este deductibilă din impozitul pe venit, este plătibilă în
fiecare perioadă de impozitare în funcţie de valoarea neta a producţiei realizate
într-o anumită regiune. Procentul plătibil este, în mod normal, de 4,25%. Sunt
exceptate de la impozitare dobânzile la titlurile de stat ca şi cele la obligaţiunile
emise sub forma de bonuri de trezorerie înainte de 30 septembrie 1986.

Facilităţi fiscale acordate companiilor

Dacă îndeplinesc anumite condiţii, firmele care înfiinţează filiale în


sudul Italiei pot beneficia de scutiri de impozite acordate în zona respectivă, cum
ar fi: scutirea de impozite locale pentru o perioadă de 10 ani pentru unităţile
industriale înfiinţate în zonă. Scutiri parţiale se aplică tot pentru 10 ani dacă
unităţile existente sunt modificate sau extinse. Scutirea se aplica numai la venitul

6
===============================================================
suplimentar realizat din noua investiţie. Scutirile se acorda şi pentru veniturile
reinvestite. Începând cu 1 iulie 1998, s-au introdus o serie de măsuri privind
reglementarea impozitării câştigurilor de capital. Conform acestor măsuri, se
percepe un singur impozit în procentaje diferite, în funcţie de sursa câstigurilor de
capital, respectiv de: 12,5% pentru câştigurile obţinute din investiţii financiare şi
27 % din valoarea activelor realizate din vânzarea de acţiuni.

Departamentul pentru Politica Fiscală

În cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor, Administraţia Financiară


elaboreaza şi realizează politicile fiscale, asigurând bugetului statului intrările
necesare pentru acoperirea cheltuielilor. Administraţia financiară este împărţită în
Departamentul pentru Politica Fiscală (DPF) şi in 4 agenţii autonome. Această
organizare, realizată în 2001, descinde din dorinţa de a separa funcţiile de adresare
şi de control, încredinţate DPF, de cele de gestiune operaţională, desfaşurate de
cele 4 agenţii fiscale : Agenţia fiscală sectorială, Agenţia fiscală vamală, Agenţia
de acces şi cea teritorial.
Departamentul pentru Politica Fiscală proiectează politica fiscală,
veghează la elaborarea normelor şi coordonează activităţile agenţiilor. Acest lucru
asigură aplicarea sistemului tributar vis-a-vis de contribuabili, în administrarea
implementarilor fiscale şi asigurarea încasărilor.
În acest domeniu de activitate DPF :
• Elaborează politica fiscală şi măsoara efectele aplicării normei tributare ;
• Veghează elaborarea normelor fiscale ;
• Veghează prevederile anuale din convenţiile încheiate de Agenţii prin care
sunt stabilite obiective, termene şi mijloace ;
7
===============================================================
• Controlează actele agenţiilor pentru realizarea obiectivelor şi gestiunea
rapoartelor cu contribuabilii;
• Coordonează şi monitorizează activităţile actorilor din sistemul fiscal;
• Elaborează analize şi studii de politică fiscală la nivel naţional, comunitar şi
internaţional;
• Îndeplineşte funcţia de legatură între dimensiunea comunitară şi cea
internaţională a sistemului fiscal.
Departamentul pentru Politica Fiscală este considerat sediul elaborării
sistemului fiscal. În birourile sale se ţin sub observaţie variabilele
macroeconomice ale statului şi se analizează realităţile sociale productive.
Informaţiile astfel selectate constituie fundamentul pentru scena politicii fiscale
adoptate de Guvernul Italiei şi de Parlament. DPF colaborează permanent cu
autorităţile legislative pentru evaluarea efectelor economice ale diferitelor opţiuni
normative.
Rezultatele politicii fiscale sunt masurate de DPF, care furnizează datele
necesare despre încasari pentru administraţia bugetului statului. Analizele asupra
efectelor soluţiilor adoptate permit intervenţia asupra legislaţiei fiscale pentru a o
reface, adaptată obiectivelor prestabilite.
Un sistem complex precum cel fiscal necesită acţiuni de coordonare
eficace, prin care să se valorifice diversitatea funcţiilor şi să se asigure eficienţa
maximă. De acest lucru se ocupă tot DPF, în baza adresarilor Ministerului,
urmărindu-se coordonarea generala a sistemului, pentru obţinerea unităţii în
exercitarea funcţiilor. În acest scop, se prelucreaza informaţiile necesare pentru
programarea obiectivelor Agenţiilor, verificându-se rezultatele obţinute.
DPF reprezintă sistemul fiscal italian în Europa şi la nivel internţtional.
În domeniul fiscal, DPF reprezintă interesele Italiei în procesul de
integrare europeană şi de cooperare internaţională în acest scop :
8
===============================================================
• Studiază, efectuează analize asupra sistemelor fiscale din alte
state ;
• Compară rapoartele cu cele din alte state şi cu cele ale
organismelor comunitare şi internaţionale ;
• Participă la elaborarea actelor normative bilaterale, comunitare şi
internaţionale ;
• Coopereaza cu Garda Financiară ;
• Asigură legatura cu sistemul naţional pentru realizarea
obiectivelor, urmărind dezvoltarea cooperării administrative şi a
schimbului de informaţii cu Agenţiile.
Descentralizarea administrativă şi fiscală apare ca o modalitate nouă şi
eficace de a face « maşina statului » să funcţioneze mai uşor, mai eficace,
garantând apropierea instituţiilor publice de cetăţeni. În această privinţă, DPF
promovează cooperarea şi coordonarea interinstituţională cu referire la diferitele
sfere ale autonomiei.
Comisiile tributare sunt organe jurisdicţionale speciale ce judecă
controversele în materie fiscală, având competenţe atât în ceea ce priveşte
impozitele generale cât şi cele speciale. Orice cetăţean se poate adresa Comisiei
tributare pentru a solicita anularea sau modificarea unui act fiscal.

TOTAL INCASARI (milioane Euro)

9
===============================================================
100000
90000
80000
70000
60000 2004
50000 2005
40000 2006
30000
20000
10000
0
ian feb mar apr mai iun iul aug sept oct nov dec

TOTAL IMPOZITE DIRECTE (milioane Euro)


40000

35000

30000

25000 2004
20000 2005

15000 2006

10000

5000

0
ian feb mar apr mai iun iul aug sept oct nov dec

TOTAL IMPOZITE INDIRECTE (milioane Euro)

10
===============================================================
35000

30000

25000

20000 2004
2005
15000 2006
10000

5000

0
ian feb mar apr mai iun iul aug sept oct nov dec

BIBLIOGRAFIE:

11
===============================================================
 Ambasada Romaniei la Roma
 Ambasada Italiei la Bucuresti
 Ministerul Economiei si Finantelor (Italia)
 Wikipedia- Enciclopedia libera
 Gabriel Popa , “Coordonarea fiscală comună a tarilor membre UE

si tendintele actuale ale reformei fiscale in UE”


 Realitatea romaneasca, articol de Tudor Lavric (12 aprilie 2006) –
« Romano Prodi promite relaxarea imigratiei in Italia »

12
===============================================================