tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz, sau o sageată de garoafe pe care focul o trimite. Te iubesc cu o certitudine întunecată căci lucrurile sunt create să fie iubite, în secret, între umbră şi suflet. Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte care păstrează în sine lumina florilor ascunse. Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum ce răsare din pământ şi trăieşte în întuneric, în sufletul meu. Te iubesc fără să ştiu cum şi când, sau poate unde Te iubesc în mod direct, fără să retrogradez, fără complexe sau mândrie; Deci te iubesc pentru că ştiu, că aceasta e singura cale: Unde eu nu exist, nici tu, atât de aproape, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna mea, atât de aproape, încât ochii tăi închişi mă adorm pe mine.”