Sunteți pe pagina 1din 2

În această lună, ziua a opta, pomenirea sfântului măritului marelui

mucenic Teodor Stratilat.

Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Liciniu. Se trăgea după


neam din Evhaita şi locuia în Iracleea, care se află lângă marea
Neagră. El întrecea pe mulţi cu podoaba sufletului, cu frumuseţea
trupului şi cu puterea cuvintelor; şi toţi căutau să-i câştige prietenia.
Chiar şi Liciniu s-a găsit multă vreme în legătură cu el, cu toate că
auzise că este creştin şi că defăimase pe idoli. Odată Liciniu a trimis
pe câţiva bărbaţi din Nicomidia, care erau de acelaşi rang cu
Teodor, şi le-a poruncit să aducă cu cinste înaintea lui pe mucenic.
Când aceştia s-au întors şi i-au spus lui Liciniu răspunsul fericitului
Teodor (cum că se cădea mai degrabă ca împăratul să se ducă
acolo, cu cei mai mari dintre zeii lui) atunci împăratul a pornit îndată
la Iracleea. Iar sfântul Teodor, pregătit de mai înainte fiind prin
vedenii ce i-au fost trimise în vis de Dumnezeu, când a auzit că
Liciniu se apropie, a încălecat pe cal şi i-a ieşit înainte, cinstindu-l
precum se cuvine. Şi Liciniu întinzându-i mâna dreaptă, şi
întrebându-l de sănătate, a intrat în cetate, şi şezând într-un loc
înalt, îndemna pe fericitul Teodor, să aducă jertfă zeilor săi. Iar
sfântul, cerând lui Liciniu pe zeii cei mai de seamă, ca şi cum ar fi
voit să-i cinstească mai întâi acasă, şi numai după aceasta să le aducă şi jertfe de obşte, împăratul
dându-i voie, el a luat pe zeii cei de aur şi de argint, şi la miezul nopţii i-a sfărâmat, şi făcându-i pe
toţi mici bucăţi, i-a împărţit celor săraci şi celor lipsiţi. Şi când s-a făcut ziuă Maxenţiu Comentarisie a
spus împăratului, că a văzut capul zeiţei celei mari, Artemida, în mâinile unui sărac. De aceea, din
porunca lui Liciniu, sfântul a fost prins şi adus înaintea lui, unde a fost supus la nenumărate chinuri şi
apoi a fost aruncat în temniţă cu picioarele în butuci, unde a petrecut acolo nemâncat şapte zile. După
aceea iarăşi a fost scos şi supus la şi mai grele chinuri în timp ce era pironit pe cruce, în văzul mulţimii
din care mulţi luau parte la chinuirea sfântului, care răbda chinurile cu ajutorul lui Dumnezeu. Văzând
aceasta, au crezut în Hristos optzeci şi cinci de oameni şi după dânşii alţi trei sute de slujitori, a căror
căpetenie era antipatrul Chestiu, care fiind trimişi să omoare pe cei dintâi, au crezut în Hristos. Şi dacă
Liciniu, a văzut că se face zgomot mult în cetate, a poruncit să se taie capul sfântului. Dar mulţime
multă de creştini s-a ridicat să-i oprească şi abia potolindu-i sfântul, şi făcând rugăciuni către Hristos,
i-au tăiat capul, săvârşindu-şi astfel calea muceniciei sale. Iar sfintele lui moaşte au fost mutate din
Iracleea la Evhaita, şi puse în locaşul părinţilor săi, precum a poruncit mucenicul, lui Avgar,
tahigrafului său, să facă. Acesta, fiind de faţă la mucenicia lui, a scris mai pe larg toată istoria
muceniciei sale, întrebările pe care le-a primit şi răspunsurile pe care le-a dat şi a mai descris şi
vremea şi chipurile chinurilor sale de multe feluri,
precum şi ajutorul pe care l-a primit de la
Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea


sfântului prooroc Zaharia.

Numele Zaharia se tâlcuieşte: pomenirea lui


Dumnezeu. El era din neamul lui Israel din seminţia
lui Levi, şi s-a născut în Galaad. A venit apoi în
Ierusalim din ţara caldeilor, bătrân foarte; şi
aflându-se acolo, a proorocit multă vreme poporului
şi a dat multe semne pentru dovedirea celor grăite
de el. A spus lui Iosedec, că va naşte fecior şi se va
face preot al Domnului în Ierusalim. A binecuvântat
pe Salatiil pentru fiul său, zicându-i: tu vei naşte fiu
şi vei pune numele lui Zorobabel. Şi în vremea lui
Cirus, împăratul perşilor, a dat semn, despre Cresus
împăratul Lidiei. Şi a mai înfăţişat cele cu privire la
prădarea Ierusalimului, la sfârşitul lui Israel, la
începutul şi sfârşitul limbilor şi la dărâmarea templului; şi cu privire la încetarea proorocilor, a preoţilor
şi a sâmbetelor, şi cu privire la judecata a doua. Şi proorocind şi alte multe, a răposat în bătrâneţi
bune; şi a fost îngropat aproape de mormântul proorocului Agheu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Nichifor şi Ştefan,


care prin sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintelor surori Marta şi Maria, şi a


cuviosului Licarion mucenicul, care de sabie s-au săvârşit.

Sfintele Marta şi Maria, fiind surori, vieţuiau în singurătate, păzindu-şi fecioria. Trecând pe acolo pe
unde petreceau ele ighemonul locului, ele scoţând capul pe fereastră au strigat că sunt creştine. Şi
ighemonul înduioşându-se de moartea lor cea în floarea vârstei, ele au grăit împotrivă arătând cã
moartea cea pentru Hristos nu este moarte, ci viaţă fără de sfârşit. Tot asemenea şi Licarion care era
un copil, ce trăia laolaltă cu ele, spunând că este creştin, din porunca ighemonului a fost răstignit
împreună cu ele pe cruce. Şi fiind împunşi cu sabia de călăi, şi-au dat sfintele lor suflete în mâinile lui
Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Filadelf şi Policarp.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Macarie,


episcopul Pafosului.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Perghet.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe


noi. Amin.

Sinaxar 9 Februarie

În această lună, ziua a noua, pomenirea sfântului mucenic Nichifor.

Sfântul Nichifor a trăit pe vremea împăraţilor Valerian şi Galin, şi era om de jos. El avea ca prieten pe
un preot al Bisericii creştine, cu numele de Sapriciu, care din îndemn diavolesc, s-a pornit cu ură
asupra sfântului Nichifor şi-i purta pizmă. Însă când Sapriciu a fost prins de slujitorii idolilor şi supus la
multe chinuri, sfântul Nichifor a trimis la el mijlocitori, cerându-i iertare, dar acesta nu a voit să audă
de rugăciunile lui. Dar când sfântul Nichifor a văzut că duc pe Sapriciu să-i taie capul, a alergat şi a
căzut la picioarele lui, cerându-i iertare. Şi, aducându-i aminte de poruncile lui Hristos privitoare la
dragostea creştină, Sapriciu nu l-a ascultat. Şi, trecând prin multe chinuri şi apropiindu-se de cunună
şi de răsplată, ca unul care urma să fie junghiat pentru Hristos, Sapriciu n-a primit să-i dea sfântului
Nichifor iertare şi dezbrăcat fiind de ajutorul lui Dumnezeu, a zis călăilor: lăsaţi-mă, că voi aduce jertfă
idolilor. Atunci sfântul Nichifor, văzând aceasta s-a dat pe sine călăilor, şi mărturisind pe faţă pe
Hristos, i s-a tăiat capul din porunca tiranului, luând îndată răsplata dragostei pe care se nevoia să o
plinească pentru Dătătorul dragostei, Hristos.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Roman


Cilicianul.

S-ar putea să vă placă și