cauzalitate externă (factorii de mediu) sau o cauzalitate internă (propriile decizii).

El reprezintă percepţia unei

persoane cu privire la forţele care determină recompensele sau pedepsele aferente unui comportament efectuat
de către ea. Locusul de control este măsura in care o persoană crede că poate controla rezultatele şi
evenimentele care îi influenţează viaţa. Astfel, persoanele care cred că pot controla sursa recompenselor şi
pedepselor au locus de control intern (recompensele sunt determinate de propriul comportament, de propriile
capacităţi şi atribute), iar cele care cred că recompensele şi pedepsele nu pot fi controlate de către ele
(recompensele sunt controlate de către ceilalţi, de şansă, noroc sau destin) au un locus de control extern.
Oamenii diferă in funcţie de modul în care localizează sursă întăririlor: unii cred că ea se află în ei înşişi,
alţii că este în puterea celorlalţi, a întâmplării, a destinului. Localizarea controlului este o formă generalizată de
expectanţâ, de o maximă cuprindere, referitoare la poziţia internă sau externă a întăririlor în raport cu propria
persoană, care se constituie că variabila de personalitate. Localizarea controlului influenţează nu numai
totalitatea expectanţelor persoanei, ci şi starea sa fizică şi emoţională.
Localizarea internă a controlului este credinţa că întăririle se află sub control propriu persoana poate
controla rezultatele efectele comportamentelor sale. Persoanele cu localizare externă a controlului, atribuind
unor factori externi întăririle pentru comportamentele lor, au tendinţa de a se lăsa în voia sortii", de a nu
depune efort pentru a-şi îmbunătăţi situaţia sau performanţele.
Localizarea externă a controlului este credinţa că rezultatele efectele comportamentelor proprii depind
sunt controlate de alţii (persoanele din mediul apropiat sau societatea în ansamblul sau). Persoanele cu
localizare internă a controlului se consideră responsabile pentru ceea ce li se întâmplă, sunt mai puţin
influenţabile, mai încrezătoare în propriile capacităţi. Spre deosebire de persoanele cu localizare externă a
controlului, care sunt mai dependenţe de exterior, persoanele cu localizare internă a controlului au o deschidere
mai mare faţă de ceilalţi, interacţioneazâ cu ei de pe o poziţie de independenţa. în rândul lor, frecvenţă
nevroticilor este mult mai mică decât în pruna categorie.
Conceptul Locusul de Control se datorează debutului cercetărilor lui J.Rotter, din 1966, care mai apoi au
fost urmate de Phares [22, p. 137] . Locul de control se referă la credinţele (convingerile) persoanei asupra
puterii de control al evenimentelor vieţii. Unii oameni consideră că ei înşişi sunt responsabili pentru
evenimentele care li se întâmplă; ei cred că, datorită propriei gândiri, implicării personale, pot deţine controlul.
Aceştia sunt posesorii tipului internai de loc al controlului. Alţi oameni percep cauzalitatea evenimentelor şi
întâmplărilor din viaţa proprie ca fiind în afară, în exteriorul persoanei. Ei consideră că anumite forţe divine,
alţi oameni ori situaţia însăşi influenţează asupra evenimentelor. Sunt cei la care predomină locul de control