Capitol CULTURA

Definiția culturii
Cuvântul „cultură” provine din latinescul colere, care înseamnă „a cultiva, a avea grijă”. Oratorul
din Roma Antică, Cicero, a introdus conceptul de cultura animi, o metaforă agricolă utilizată pentru
a se referi la dezvoltarea unui suflet filozofic. Acest concept exprimă modul în care oamenii
depășesc barbarismul și devin un popor în adevăratul sens al cuvântului.

Cu toții suntem născuţi într-o anumită cultură. Cultura reprezintă combinația dintre cunoștințele
omului, convingerile și normele sociale pe care le adoptăm și transmitem ulterior viitoarelor
generații. Cultura este factorul principal de socializare care reglementează diverse sfere ale
interacțiunii între oameni, începând cu comunicarea de zi de zi și până la funcționarea economiei
mondiale. Din acest motiv, la următorul curs vom examina diferitele roluri ale culturii.
Cultura are diferite funcții și se manifestă în diferite moduri în societate. Iată care sunt unele dintre
ele.
Cultura păstrează și transmite cunoștințele

Cunoştinţe despre societatea din sudul Angliei în prima jumătate a secolului 19 – începând cu
dansurile la modă pe atunci și până la activitățile cotidiene – pot fi acumulate atât din cărțile de
istorie, cât și din romanele scrise de Jane Austen. Iar detalii despre viața cotidiană în Londra la
începutul secolului pot fi găsite în seria de cărți despre Sherlock Holmes.

Cultura creează valori și simboluri

Până și o barbă poate deveni o valoare sau un simbol, sau o lipsă a acestora. De exemplu, în anul
1705 Petru I – care și-a propus să modernizeze Rusia și să o aducă la nivelul Europei – a introdus
anumite taxe pentru bărbații cu barbă și mustăți. În contrast cu aceasta, în anul 1999 – cu vreo 300
de ani mai târziu, a avut loc primul eveniment de caritate Movember. Pentru acest eveniment
bărbații își creșteau barba și mustățile pe durata întregii luni noiembrie pentru a sensibiliza opinia
publică despre cancerul de prostată și pentru a aduna bani în scopuri caritabile. În ambele cazuri,
simbolurile au influenţat dezvoltarea culturii.

Cultura cultivă

Faptul de a fi parte a culturii și potențialul de creație sunt importante pentru „omul universal” al
Renașterii. Unul dintre cele mai proeminente exemple în acest sens este Leonardo da Vinci, care a
combinat activitatea în domeniul științei și literaturii cu arta.
Cultura fortifică relațiile sociale

Festivalul „Kraina Mriy” adună aproximativ 40 de mii de vizitatori în fiecare an. Festivalul
promovează formarea unei identități naționale unice prin familiarizarea oamenilor cu formele
tradiționale ale culturii ucrainene, de la muzică și până la ceramică.

Cultura creează necesități noi

Cultura economisirii energiei și utilizării inteligente a resurselor naturale creează necesități precum
necesitatea de a crea infrastructuri pentru sortarea și reciclarea diferitor tipuri de deșeuri, de a instala
panouri solare acasă și de a face accesibile vehiculele electrice. De exemplu, în 2017 compania
Tesla Motors va oferi cumpărătorilor un automobil electric care va costa 100 000 de dolari – la
prețul de 35 000 de dolari.

Cultura contribuie la economie

Cifra de afaceri a sectorului cultural și a celui creativ este de 1,3 miliarde de dolari, iar rata de
creștere a acesteia o depăşeşte pe cea a sectoarelor de producere și de servicii. Turismului cultural îi
revin 40% din veniturile câștigate de sectorul turismului în toată lumea, iar în ultimii zece ani acesta
și-a demonstrat capacitatea de a continua să se dezvolte constant. Cultura mondială devine o sursă și
mai importantă de locuri de muncă și venituri. Mai multe găsiți pe:
http://www.culturepartnership.eu/page/culture-matters

Cultura ajută orașele

În anul 1997 a fost deschis muzeul Guggenheim în Bilbao, Spania. Datorită originalității acestuia,
muzeul a devenit un obiect de arhitectură, care a insuflat o nouă viață în acest oraș de provincie. În
primii trei ani de când fusese deschis, turiștii care au vizitat Bilbao au cheltuit mai mult de 100 de
milioane de euro (110 milioane de dolari SUA) sub formă de impozite regionale. O astfel de
influență a arhitecturii asupra economiei unui oraș a fost denumită „Efectul Bilbao”.
Cultură, conflicte și dialog
Răbdarea, toleranța dar și recunoașterea și acceptarea diferențelor reprezintă esența soluționării
conflictelor. Studierea caracteristicilor altor culturi contribuie la înțelegerea forței motrice a
membrilor acesteia, a trăsăturilor lor generale și distinctive, care pot servi drept mijloace pentru
inițierea dialogului. Aceasta confirmă cele spuse de Mahatma Gandhi: „Nici o cultură nu poate
supraviețui dacă încearcă să fie excluzivă.”
În timpuri de conflict și tensiune, arta se află, de regulă, pe poziții secundare, întrucât oamenii se
concentrează pe satisfacerea necesităţilor esențiale de trai (au nevoie de mâncare, acoperiș deasupra
capului, medicamente și protecție). Cu toate acestea, creația este o caracteristică inerentă naturii
umane atât pe timp de pace, cât și pe timp de război. De exemplu, pictura renumită a lui Pablo
Picasso „Guernica” a fost creată ca și reacție la bombardarea orașului Guernica, la ororile revoluției
spaniole din 1931-1939 și la Războiul Civil Spaniol.
În urma conflictelor și catastrofelor majore, patrimoniul cultural devine un simbol puternic al
redezvoltării societății. De exemplu, restaurarea orașului vechi din Varșovia și a principalului pod și
includerea acestora în Patrimoniul Mondial al UNESCO, a devenit simbol al reconcilierii și
depășirii traumei colective în urma celui de-al doilea Război Mondial.

Festivalul Internațional de la Edinburgh a fost lansat cu același obiectiv în 1947. Aproximativ 400
000 de persoane vin în fiecare an la acest festival. De asemenea, acesta a fost catalizatorul altor
câteva evenimente (festivalul de artă Edinburgh Festival Fringe, Festivalul internațional de film de
la Edinburgh, Festivalul internațional de carte de la Edinburgh), în rezultatul cărora în Scoția rata
producției crește anual cu 261 de milioane de lire sterline, fiind generate venituri de 82 de milioane
de lire sterline și creând aproximativ 5000 de locuri de muncă. Așadar, cultura deschide dialogul
internațional și este parte componentă a economiei creative.

Muzica a contribuit și ea cu mai multe ocazii la soluționarea conflictelor și acceptarea diferențelor

culturale. În timpul războiului rece, obișnuiau să aibă vizite reciproce ale orchestrelor din SUA și
din Uniunea Sovietică. În 1999, Daniel Barenboim și Edward Said au fondat Orchestra Divanului
Occidental-Oriental din muzicieni arabi și evrei. În 2008 Filarmonica din New York a avut un
concert în Coreea de Nord.
Economia creativă
În ultimii zece ani, cifra de afaceri a producției și serviciilor creative a crescut mai mult decât de
două ori și a ajuns la 624 de miliarde de dolari SUA. Pe lângă beneficiile economice, economia
creativă creează valori nemateriale și asigură dezvoltarea durabilă centrată pe ființa umană.
Spiritul creativ din Los Angeles constă dintr-un spectru vast de manifestări – de la crearea spațiilor
pentru artă din Boyle Heights și până la lucrările științifice ale Laboratorului de Propulsie cu
Reacție al NASA. Împreună, acestea reprezintă principalele valori economice ale regiunii, care
determină viitoarea sa dezvoltare.
Termenul „economia creativă” este definit ca și totalitatea persoanelor și întreprinderilor care
produc produse și servicii culturale artistice și inovative. Acest sistem mai include acele spații în
care creatorii pot să-și prezinte liber lucrările, să primească comentarii cu privire la acestea și să
facă schimb de idei.

Principala trăsătură a economiei creative este faptul că oamenii își utilizează imaginația pentru a
spori valoarea unei idei. John Howkins a inventat conceptul economiei creative în anul 2001 pentru
a descrie sistemele economice în care valoarea depinde de originalitate și creativitate, și nu de
resursele tradiționale cum ar fi – pământul, munca și capitalul. Spre deosebire de sectoarele creative,
care se limitează la anumite sectoare specifice, termenul „economie creativă” descrie creativitatea
economiei ca un tot întreg.

Mai concret fie spus – noile idei, și nu banii sau tehnologiile sunt sursa succesului în ziua de astăzi
și, mai important – sursa satisfacției personale. O economie creativă insuflă o nouă viață în
producție, servicii, comerț și divertisment. Aceasta schimbă mediul în care oamenii vor să trăiască,
să muncească și să studieze, dar și pe acela în care oamenii gândesc, inventează și creează.

Economia creativă este un sector al economiei mondiale, care se dezvoltă rapid. Acest sector este
dinamic în generarea veniturilor, crearea locurilor de muncă și dezvoltarea activității de export,
întrucât depinde mai puțin de resursele materiale. Pierre Luigi Sacco – economist și teoretician în
artă, de asemenea subliniază faptul că economia creativă reflectă cel mai bine caracteristicile locale
și păstrează identitatea într-o eră a globalizării. În opinia lui, Île-de-France din Paris, Londra
Interioară și Milano sunt locurile unde economia creativă se dezvoltă cel mai activ.
Sectoarele culturale și creative
Trăsăturile producției industriale, cum ar fi producerea în serie, sunt urmărite de mult timp. De
exemplu, pentru a satisface cererea de picturi, Peter Paul Rubens a fondat în secolul al 17-lea un
mare atelier, unde ucenicii săi pictau pe baza schițelor sale, iar artistul ulterior doar adăuga câteva
tușeuri finale.
Totuși, conceptul de sector cultural și creativ a apărut mai târziu. În opinia lui Pierre Luigi Sacco –
economist și teoretician în artă, acest concept are legătură cu revoluția industrială de la începutul
secolului 20. Inovațiile tehnologice care au avut loc în acea perioadă – radioul, înregistrarea sonoră,
fotografia, filmul, și perfecționarea tehnologiilor de imprimare – au permis un acces mai mare la
cultură și au influenţat procesul creativ.

Teatrul, artele vizuale, cinematografia, televiziunea, radioul, publicistica, jocurile de calculator,

noile mijloace de comunicare în masă, arhitectura, designul, moda și publicitatea sunt toate parte a
sectoarelor culturale și creative.
Termenii „sectoarele culturale” și „sectoarele creative” sunt practic sinonime. Conceptul
„sectoarelor culturale” are mai multă legătură cu patrimoniul cultural și formele tradiționale de
creație, iar „sectoarele creative” includ arta aplicată, inovațiile și generarea profiturilor și crearea
locurilor de muncă prin crearea proprietății intelectuale.

Acum suntem martorii unei tranziții către o nouă formă de sectoare culturale și creative. Linia clară,
care separa producătorii de consumatori, dispare treptat. Sectoarele culturale și creative sunt
considerate a fi în fruntea noilor forme dinamice de activitate economică. Pe măsura ce societatea se
mișcă din una industrială în intelectuală, abordarea creativă în realizarea sarcinilor devine un factor
important al competitivității.
Creativitatea urbană
Arta stradală, crearea spațiilor inovatoare pentru parcarea bicicletelor, organizarea festivalurilor sau
transformarea uzinelor părăsite în spații creative reprezintă toate o manifestare a creativității urbane.
Conceptul „orașului creativ” a fost elaborat și descris în cartea cu același nume de către urbanistul
Charles Landry la sfârșitul anilor `80. În acest sens, creativitatea este un factor principal care
permite orașelor moderne să reacționeze la schimbări, să schimbe abordările tradiționale față de
guvernanță și față de distribuirea resurselor, să integreze inovațiile tehnologice și să redescopere
patrimoniul cultural.

Spațiul public joacă un rol important în dezvoltarea creativității urbane. Existența acestor spații
accesibile tuturor categoriilor de persoane presupune faptul că orășenii pot petrece confortabil
timpul acolo, se pot exprima liber, face schimb de idei și intra în contact cu ceilalți orășeni și cu
orașul în sine.

Cele mai bune locuri sunt acele unde este posibil de a intra în contact, de a comunica, acele locuri în
care se poate ajunge ușor și în care este posibil de mișcat liber. În același timp, locuri în care vă
simțiți că faceți parte dintr-o lume mai mare, fără limite. Locuri unde vă puteți perfecționa, unde
puteți învăța și unde vă puteți exprima. Spațiul public este sursa de inspirație, unde cultura respiră și
trăiește. Și, desigur, cel mai bun oraș este acela unde toate aceste trăsături sunt combinate în mod
armonios prin proiectare adecvată.

Vedeți mai jos exemple de orașe, care cu ajutorul unei abordări creative dezvoltă și formează
comunitatea prin intermediul participării publice. Faceți clic pe oraș pentru a afla mai multe.
Tallinn
Tallinn a devenit casa majorității companiilor sectorului creativ din Estonia datorită sprijinului
universităților care pregătesc artiști și designeri grafici și datorită centrelor pentru dezvoltarea
tuturor celor mai importante sectoare creative. Pe lângă aceasta, în Tallinn are loc Săptămâna
Muzicii din Tallinn, conferința anuală privind industria muzicală și cel mai mare festival în interior
din regiunea baltică de nord la care se poate asculta o gamă largă de stiluri – de la muzică clasică la
hip hop.

Rotterdam

O jumătate din populația din Rotterdam are vârsta sub 35 de ani, iar caracterul unic al orașului se
manifestă prin atmosfera creativă, generată de evenimente precum WakeupinArt (Trezește-te în
artă). Participanții la acest festival pot petrece noaptea în spații creative speciale, construite de
artiștii locali.

Amsterdam

Problema accidentelor rutiere frecvente pe străzile înguste, precum și creșterea prețurilor pentru
combustibili în anii `70 au fost motivele pentru care a fost lansată campania de încurajare a
cetățenilor din Olanda să meargă pe bicicletă. În cadrul proiectului au fost create benzi
experimentale pentru biciclete în orașele Aarhus, Odense și Herning, și a fost, astfel, lansat un
program extensiv care să acopere toată țara. Drept rezultat, Amsterdam a devenit capitala europeană
a bicicletelor. În oraș circulă aproximativ 800 000 de biciclete, iar 63% dintre orășeni utilizează
acest mijloc de transport în fiecare zi.

Berlin

Cartierul Kreuzberg din Berlin este renumit datorită abordării sale foarte creative față de
patrimoniul socialist. În acest cartier puteți vedea galeria în aer liber, East Side Gallery, unde se
găsesc serii de lucrări create pe ceea ce a mai rămas din zidul Berlinului. După căderea zidului,
multe case părăsite în partea de est a orașului au fost „asediate” de junimea creativă, care le-a
transformat în ceva ce pendulează între artă și distracție. De exemplu, centrul de artă Bethanien,
aflat în fostul spital Saint Bethany – în unul dintre cele mai vechi cartiere ale orașului – găzduiește
galerii de artă, expoziții și o școală muzicală.
Arta de masă și cea înaltă
În domeniul culturii, la fel ca și în societate ca tot întreg, este important să înveți despre și să
respecți oamenii cu viziuni și interese culturale diferite. Astăzi este dificil să trasezi o linie între ce
se numea cândva cultură de masă și cultură „înaltă”. Să fi trăit Leonardo da Vinci astăzi, el ar fi fost
probabil un anÎn anul 1929 a fost publicată cartea „Revolta maselor”, scrisă de filozoful și
sociologul José Ortega y Gasset. În cartea respectivă acesta se plânge de „masele” care pun mâna pe
puterea publică și ajung să aibă un nivel de trai care era anterior disponibil doar unor persoane
selecte.

Subiectul divizării culturii în cultură de masă și cultură înaltă a fost preluat de Max Horkheimer și
Theodor Adorno. Ei sugerează utilizarea termenului „industria culturii” pentru a descrie aparatul
industrial de producere a unor inovaţii uniforme și standardizate în domeniul artei, picturii,
literaturii, cinematografiei, etc. Conform opiniei lor, reprezentările în serie venite dintr-o astfel de
industrie nu au elemente valoroase de referință și de cultură, ci mai degrabă ajută la detașarea de la
problemele cotidiene, la inhibarea inițiativei și creativității. Printre altele, critica lor se referă și la
genurile ușoare cum sunt filmele și desenele animate.

Ulterior, cercetătorii au văzut în cultura populară nu doar un produs pe care industria îl oferă
„maselor” pasive, ci un câmp pentru creativitate și reflectare a proceselor și schimbărilor sociale. De
exemplu, o tranziție către toleranța față de diferite rase s-a observat în cultura populară în timpul
anilor `50 – pe când în desenele animate „Tom și Jerry” din anii `50 – o femeie afro-americană era
prezentată ca și o menajeră a cărei mână în mănușă albă apărea din când în când în cadru pentru o
clipă. Până în anii 2000, Halle Berry, James Fox și Denzel Washington, respectiv, au primit Oscarul
pentru cel mai bun actor.

Pe lângă aceasta, mijloacele de comunicare în masă sunt utilizate tot mai mult în scopuri
educaționale. Formatul de divertisment educativ, care combină educația și divertismentul, devine tot
mai des utilizat. De exemplu, seria de documentare „Through the Wormhole”(„Prin gaura neagră”)
cu participarea lui Morgan Freeman examinează cele mai profunde mistere ale științei moderne, dar
totodată se bucură de o mare popularitate printre spectatori, după cum s-a dovedit datorită
nominalizării sale la premiile Emmy.

Starurile mondiale pop, cum sunt Lady Gaga, David Beckham, Shakira, Rihanna atrag mai multă
atenție oamenilor – mai ales tinerilor – decât o fac politicienii. Și asta în timp ce opiniile tinerilor
din secolul 21 vor juca cu adevărat un rol mai important în politica și economia diferitor țări.
Potențialul culturii, ca și expresie a noilor idei și forme de creație de către tineri, nu poate fi
supraestimat.

În plus, apariția noilor mijloace a schimbat rolul auditoriului în interacțiunea sa cu cultura. Simpla
recepționare a produsului este deja completată de participarea activă și contribuirea la crearea
acestuia. Astfel, Justin Bieber a ajuns în atenția producătorilor atunci când video-urile sale de
amator au câștigat popularitate pe YouTube (https://www.youtube.com/watch?v=KJWZSEkCrAM).
În același fel, publicarea pe internet a seriei Emoji-nation de către artista de origine ucraineană
Nastya Nudnik, care schimba în mod ironic sensul unor picturi renumite a atras interesul
internațional treprenor în domeniul jocurilor video.