Talharie. Savarsirea faptei de o persoana avand asupra sa o substanta paralizanta. Ultraj.

Concurs de infractiuni
( I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 90 din 10 ianuarie 2006)

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea speciala. Infractiuni contra patrimoniului.

Talharia. Infractiuni contra autoritatii. Ultrajul

Indice alfabetic:

- Drept penal
- talharie
- savarsirea faptei de o persoana avand asupra sa o substanta paralizanta
- ultraj
- concurs de infractiuni
- C. pen., art. 211 alin. (21) lit. b), art. 239 alin. (3) si (4)

Fapta inculpatului de a sustrage bunuri, urmara de folosirea unui spray paralizant

impotriva unui politist aflat in exercitiul functiunii, pentru a-si asigura scaparea,
intruneste atat elementele constitutive ale infractiunii de talharie prevazuta in art. 211
alin. (21) lit. b) C. pen., cat si pe cele ale infractiunii de ultraj prevazuta in art. 239 alin.
(3) si (4) din acelasi cod, aflate in concurs.

Prin sentinta nr. 411 din 28 martie 2005, Tribunalul Bucuresti, sectia I penala, a
condamnat, intre altii, pe inculpatul G.A. pentru savarsirea infractiunilor de talharie
prevazuta in art. 211 alin. (2) lit. b) si c) si alin. (21) lit. a) si b) C. pen. si de ultraj
prevazuta in art. 239 alin. (3) si (4) din acelasi cod, precum si pentru savarsirea
infractiunii prevazute in art. 78 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.

Instanta a retinut ca, in noaptea de 23 octombrie 2004, inculpatul G.A., impreuna cu

inculpatul M.A., condamnat prin aceeasi sentinta, au hotarat sa sustraga bunurile aflate
intr-un autoturism si au patruns in interiorul acestuia, de unde au luat un portofel si o
haina. Ulterior, inculpatii au luat autoturismul, pe care inculpatul G.A. l-a condus pe
drumurile publice, fara permis de conducere si, in timpul deplasarii, au fost opriti de un
echipaj al politiei. Dupa ce inculpatul M.A. a incercat sa fuga si a fost prins de unul dintre
politisti, inculpatul G.A. a pulverizat continutul sprayului paralizant pe care il avea
asupra sa in fata celui de-al doilea politist din echipaj si a fugit.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, prin decizia nr. 698 din 14 septembrie 2005, a
admis apelul inculpatului G.A. si a schimbat incadrarea juridica a faptei de talharie din
prevederile art. 211 alin. (2) lit. b) si c) si alin. (21) lit. a) si b) in prevederile art. 211 alin.
(2) lit. b) si c) si alin. (21) lit. b) C. pen.
Recursul declarat de inculpat, prin care a solicitat achitarea pentru savarsirea infractiunii
de ultraj si inlaturarea prevederilor art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen. referitoare la talharia
savarsita de o persoana avand asupra sa o substanta paralizanta, este nefondat.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infractiunea de talharie furtul savarsit prin
intrebuintare de violente sau amenintari, ori prin punerea victimei in stare de inconstienta
sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de
mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori
pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea.

Din acest text de lege rezulta ca elementul material al infractiunii de talharie in forma
prevazuta in art. 211 alin. (1) C. pen. consta in insusirea unui bun si intrebuintarea
violentei, intre altele, pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea.

Formele agravate ale infractiunii de talharie retinute in sarcina inculpatului sunt cele
prevazute in art. 211 alin. (2) lit. b) si c) si alin. (21) lit. b) C. pen., privitoare la savarsirea
faptei in timpul noptii, intr-un loc public sau intr-un mijloc de transport si de o persoana
avand asupra sa o substanta paralizanta.

Ca atare, instantele in mod corect au incadrat fapta in infractiunea de talharie in formele

agravate prevazute in textele mentionate, inclusiv cel al art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen.,
intrucat inculpatul s-a folosit de un spray paralizant pentru a-si asigura scaparea, dupa ce
a sustras, impreuna cu inculpatul M.A., autoturismul.

Totodata, fapta constand in folosirea sprayului paralizant impotriva unui politist care se
afla in exercitiul functiunii a fost in mod corect incadrata si in infractiunea de ultraj
prevazuta in art. 239 alin. (3) si (4) C. pen.

In consecinta, recursul inculpatului a fost respins.

Tâlhărie. Întrebuinţare de ameninţări. Înşelăciune

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului.

Tâlhăria

Indice alfabetic: Drept penal

- tâlhărie

- înşelăciune
C. pen., art. 211, art. 215

Fapta şoferului de taxi, de a sili, sub ameninţări şi blocarea portierelor pentru a

împiedica coborârea, pe pasageri de a plăti sume ce depăşesc tariful normal al unor
curse, constituie infracţiunea de tâlhărie, iar nu de înşelăciune.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 135 din 10 ianuarie 2005

Prin sentinţa penală nr.255 din 18 martie 2004, Tribunalul Dolj a schimbat
încadrarea juridică din două infracţiuni de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) C.
pen., în două infracţiuni de înşelăciune prevăzute în art. 215 alin. (1) din acelaşi cod şi a
condamnat pe inculpatul S.M. la două pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat
pe inculpat pentru două infracţiuni de tâlhărie.

Instanţa a reţinut că în perioada 2002-2003, inculpatul a desfăşurat activitatea de

taximetrie în municipiul Craiova.

La 27 octombrie 2002, aflându-se cu autoturismul în zona Gării Craiova

inculpatul a fost solicitat de părţile vătămate B.E. şi S.I. ambii în vârstă de 16 ani, să-i
transporte în localitatea Mofleni, stabilind, de comun acord, preţul cursei la 25.000 de lei.
După ce părţile vătămate au urcat pe bancheta din spate, inculpatul a pornit autoturismul,
iar pe o stradă din oraş a oprit şi le-a spus celor doi pasageri că până în acel loc trebuie
să plătească 400.000 de lei.

Părţile vătămate au refuzat să continue deplasarea, spunând că vor achita suma de

25.000 de lei cum s-a convenit; în momentul în care au intenţionat să coboare din maşină
au constatat că sistemul de închidere al portierelor era blocat.
 În acel moment, pe un ton ridicat, inculpatul le-a cerut suma de 400.000 de lei,
spunându-le că nu pot ieşi din autoturism până nu vor achita banii. Sub această presiune,
părţile vătămate au acceptat, de teamă, să-i dea această sumă; pentru a le permite să
plece, inculpatul le-a mai cerut 150.000 de lei, spunându-le că trebuie să plătească şi
staţionarea autoturismului cu motorul pornit. Numai după ce a primit şi această sumă şi
văzând că una dintre părţile vătămate a început să plângă, inculpatul a deblocat sistemul
de închidere al portierelor.

În ziua de 12 septembrie 2003, au apelat la serviciile inculpatului părţile

vătămate M.I. şi G.M. Ajunşi la destinaţie, inculpatul le-a cerut celor doi pasageri suma
de 350.000 de lei şi fiindcă aceştia au refuzat, spunând că preţul este exagerat, a pornit
autoturismul şi s-a deplasat într-un alt cartier, unde le-a arătat că aparatul de taxat indică
suma de 700.000 de lei şi, pe un ton categoric, le-a cerut aceşti bani. Recurgând la
blocarea sistemului de închidere a portierelor şi la ameninţări cu acte de violenţă,
inculpatul a determinat părţile vătămate să-i dea de 550.000 de lei după care le-a permis
să coboare din autoturism.

În privinţa încadrării juridice în primul caz, instanţa a reţinut că inculpatul a

negociat preţul curselor cu părţile vătămate, iar majorarea sumelor s-a făcut fără
ameninţare şi agresare fizică, acestea plătind banii ceruţi. În această situaţie s-a reţinut că
părţile vătămate au fost induse în eroare de inculpat prin stabilirea unui preţ iniţial şi apoi
prin majorarea acestuia, săvârşind în acest mod infracţiunea de înşelăciune faţă de părţile
vătămate S.I. şi B.D.

Cu privire la cea de-a doua faptă instanţa a hotărât că nu se poate reţine vinovăţia
inculpatului de vreme ce nu s-a stabilit un preţ iniţial al cursei, iar ceasul de marcat a
indicat un preţ pe care părţile vătămate l-au plătit în mod voluntar.

Prin decizia penală nr.333 din 2 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul
declarat de procuror şi a condamnat pe inculpat la câte 2 ani închisoare.

În baza art.33 lit. a) şi 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând să execute

2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

În ziua de 27 octombrie 2002 părţile vătămate B.D. şi S.I., minori, fiind ţinute câteva
minute în autoturism cu portierele blocate printr-o comandă la dispoziţia exclusivă a
inculpatului şi presaţi să achite suma de 400.000 de lei pentru o parte din cursă, la care s-
au adăugat 150.000 de lei pentru staţionare, s-au simţit ameninţate şi în imposibilitate de
a se apăra, condiţii în care au acceptat să remită inculpatului sumele solicitate pentru a
putea coborî din maşină.
 În atare situaţie se constată că inculpatul a acţionat în scopul de a însuşi pe
nedrept acele sume de bani, deposedarea părţilor vătămate făcându-se prin mijloace
violente, elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie fiind întrunite.

Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune se cere, sub aspectul laturii obiective,

ca inculpatul să fi săvârşit o acţiune de inducere în eroare a altei persoane prin orice
mijloace şi, ca urmare a acestei activităţi, cel amăgit să fi luat o decizie cu caracter
patrimonial păgubitoare. În cauza de faţă părţile vătămate nu au luat o asemenea decizie,
ci au remis inculpatului o sumă de bani sub ameninţarea cu acte de violenţă.

În acelaşi mod a procedat inculpatul şi în ziua de 12 septembrie 2003, în dauna

părţilor vătămate G.M. şi M.A. astfel că, în mod corect, instanţa de apel a dispus
condamnarea lui şi pentru această faptă.

Constatându-se că decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, recursul

inculpatului a fost respins.