Factori de degradare si tratarea

lemnului.
Realizat de: Baluna
Mihai-Petrisor
Dicu Alexandru-Valentin
Preda Daniel
Profesor coordonator: Monica Briciu
 Ce este lemnul ?
 Lemnul este un material natural care provine din plantele lemnoase, arbori, arbuști etc.,
fiind compus în majoritate din celuloză și lignină și în mică parte
din gume, rășini, materii tanante și materii colorante.
 Lemnul, o materie de origine organică, este produs de plantele lemnoase care fac parte
din grupa vegetalelor superioare cormofite - plante vasculare care sunt formate din
țesutul lemnos (xilem) și țesutul liberian (floem).
 Compoziția chimică
 Lemnul constă în principal din substanțe organice, precum și din substante anorganice
(1 până la 1,5%). De asemenea, poate avea umiditate variabilă. Are în compoziție:
• Celuloză (40 - 50%)
• Lignină (20 până la 30%)
• Hemiceluloză (15 la 25%)
• Alte substanțe organice: polizaharide, pentozani, hexozani, rășini, taninuri, coloranți,
ceară, alcaloizi
• Apă
 Există trei tipuri de apă în lemn:
1. Apa liberă este apa prezentă în lemnul verde.
2. Apa legată este apa care intră în compoziția fibrelor. Ea este cea care cauzează
contracții în timpul uscării.
3. Apa de compoziție este apa care intră în compoziția moleculelor. Eliminarea acesteia
duce la distrugerea lemnului (de exemplu, în incendii).
 Proprietăți fizice
• Reziliență;
• Rezistență la tracțiune și comprimare;
• Durabilitatea;
• Proprietăți izolatoare.
 Anizotropie
Proprietățile structurale ale lemnului sunt diferite în cele trei direcții principale
 Proprietăți higroscopice
 Proprietăți acustice
 Proprietăți termice
Defecte ale lemnului
 Degradare lemnului. Cauze
 Din cauza compozitiei sale organice, lemnul este, in mod natural, predispus
imbatranirii si degradarii, viteza de declansare si propagare a acestor
fenomene, direct influentata de multitudinea factorilor, fiind abiotice si biotice.
 Lemnul sufera, in timp, anumite transformari, anumite metamorfozari, care ii
schimba atat compozitia, cat si structura arhitectonica, devenind mai mult sau
mai putin vulnerabil.
 Lemnul poate contine si unele substante cu rol protector – rasini, taninuri,
terpene, oleo-rasini etc., care difera mult in concentratie in cadrul aceluiasi
trunchi.
 Factorii naturali
 a. oxigenul si gazele poluante sunt factori reactivi care se combina intre ei si cu
elementele constitutive ale produsului atacat; sunt implicati in geneza proceselor
chimice, fizice si biologice;
 b. temperatura, lumina, umiditatea sunt factori de activare, care asigura energia
necesara proceselor chimice care se dezvolta in mediul bunurilor culturale.
 Lemnul expus timp indelungat la radiatiile solare si la intemperii este supus la o serie de
procese de degradare de natura complexa si anume:
 • fotochimica;
 • termica – produsa de radiatiile termice;
 • fizico-chimica – datorata actiunii apei din precipitatii;
 • biochimica – din cauza actiunii microorganismelor din natura;
 • biologica – datorata agentilor biodeteriogeni.
 Razele ultraviolete actioneaza asupra materiei ligno-celulozice, descompun, in
principal, lignina, incepand cu grupele hidroxil ale compusilor fenolici si continuand cu
anumite polioze ale lemnului. Procesul de descompunere sub influenta luminii poate fi
observat prin schimbarea culorii naturale a lemnului (se brunifica la suprafata) si pot
aparea crapaturi foarte fine in peretii celulari sau intre acestia.
 Caldura produsa de radiatiile solare (direct sau a celor difuze), poate conduce la un
gradient de caldura asimetric pe grosimea pieselor, provocand tensiuni insemnate in
lemn. Caldura are efecte nedorite asupra lemnului: modificari dimensionale, marirea
distantelor intermoleculare si interatomice (slabirea legaturilor chimice), modificarea
unor proprietati fizice (flexibilitate, rigiditate) etc.
 Variatiile de umiditate produc contragerea si umflarea lemnului, care poate fi insotita
de deformari, crapaturi si distrugere mecanica.
 contragerea si umflarea; instabilitate dimensionala;
 • modificarea continutului de umiditate;
 • instabilitatea adezivilor si a agentilor de consolidare;
 • procese de autooxidare
 • imbatranirea materialului, prin combinatii ale vaporilor de apa, oxigen si poluantii din
aer;
 • degradarea biologica
 Spatiile inchise si neaerisite, in care temperatura depaseste 25-30 0C iar umiditatea
relativa este mai mare de 70%, creeaza conditii favorabile proliferarii microflorei
bacteriene, fungice, dar si insectelor. Chiar la temperaturi mai scazute, lipsa aerisirii
favorizeaza dezvoltarea microorganismelor, ceea ce determina declansarea unor procese
de degradare care se tin lant, facilitand instalarea si dezvoltarea insectelor.

 Realizarea unui microclimat insumand totalitatea conditiilor de umiditate, temperatura,

compozitie a aerului, dinamica lui etc., reprezinta o cerinta primordiala in conservarea
bunurilor de patrimoniu, mai ales in prevenirea unor atacuri.
 Ca urmare a actiunii factorilor de degradare, lemnul, ca material organic complex,
sufera modificari ireversibile in timp: deformare, decolorare, inchidere la culoare,
fisurare, crapare, exfoliere, mucegaire, putrezire, slabirea rezistentelor mecanice din
cauza atacului insectelor. Toate acestea conduc la modificarea starii de conservare, a
structurii, formei, rezistentei monumentelor istorice, care devin din ce in ce mai
fragile si mai vulnerabile, degradarea accentuata si neinterventia la timp ducand la
disparitia acestora
 Factorii biologici
 In anumite conditii de temperatura si umiditate, lemnul poate fi
colonizat de o varietate de ciuperci si insecte. Degradarile cauzate
lemnului de agentii biologici sunt produse de:
 • ciupercile de albastrire si mucegaire (ciuperci lignicole, care
produc alterari cromatice);
 • ciuperci de putrezire (ciuperci xilofage, de degradare celulolitica);
 • insecte xilofage.

 Ciupercile de mucegai se instaleaza pe suprafata lemnului producand

spori pigmentati, de culori diferite: galben, orange, verde, negru s.a.,
colorare ce se limiteaza, de obicei, la suprafata lemnului.

 Ciupercile de albastrire coloreaza lemnul si in adancime si nu sunt

usor de indepartat. Deprecierile cauzate de albastreala sunt de natura
estetica datorita pe de o parte alterarii culorii, din cauza coloratiei
pigmentilor miceliului secretati de hifele ciupercilor sau
endosporilor acestora, fie coloratiei tesutului lemnos in urma actiunii
ciupercii.
 Toate speciile de ciuperci care produc albastrirea lemnului de rasinoase se
hranesc cu albumina din protoplasma si cu zaharul, amidonul si alte
substante continute in celulele de parenchim. Strapungerea peretilor
celulari si a punctuatilor se face numai mecanic cu ajutorul capetelor
hifelor miceliene in forma de stilet.

 La lemnul cu albastreala se inregistreaza o crestere a masei volumice, ca

urmare a prezentei hifelor si calciului din structura chimica a hifelor
miceliene care strabat traheidele si razele medulare.
 Ciupercile de mucegaire si albastreala nu ataca, deci, peretii celulari ai
lemnului, limitandu-se la consumarea substantelor nutritive din celulele de
parenchim ale razelor medulare. In consecinta, atacul acestora nu
diminueaza rezistentele fizico-mecanice ale lemnului, dar coloreaza
lemnul si ii maresc permeabilitatea.

 Fenomenul de mucegaire si albastrire poate sa apara la lemnul nefinisat

sau finisat in conditii de umiditate ridicata si fara o ventilatie
corespunzatoare . Temperatura optima este de 25-26 0C, dar ciupercile se
pot dezvolta intre limite mult mai largi: 4…35 0C si la umiditatea
lemnului de peste 40%. In lemnul din monumente istorice, aceste ciuperci,
in conditii climatice favorabile, pot determina instalarea atacului de insecte
 Ciupercile de putrezire – xilofage se dezvolta atunci cand lemnul este expus la
anumite conditii de umiditate si temperatura. Speciile cu frecventa cea mai
ridicata la monumentele istorice studiate sunt: Coniophora puteana, Serpula
lacrymans, Phellinus cryptarum, Fibroporia vaillanti, Dacrymxces contigus.
 Aceste tipuri de ciuperci ataca interiorul lemnului, distrugand structura
peretelui celular si reducand in final rezistenta lemnului. Degradarea provocata
de ele este ireversibila, fiind necesara inlocuirea.
 Faza finala de degradare a lemnului se manifesta macroscopic, sub diferite
forme de putrezire, caracterizate de:
 • culoare: alb, brun-roscat, brun, cafeniu, negru;
 • structura: tare, moale, cubic, fibros, sfaramicios;
 • continut de apa: uscat, umed;
 • tipul de degradare al peretelui celular: alveolar, coroziv.
 In general, ciupercile de putrezire se dezvolta pe lemn dupa o expunere
prelungita la umiditate generata de: tevi sparte, subsoluri insalubre, fundatii cu
hidroizolatii necorespunzatoare, prelingeri de apa de la ploi etc.

 Studierea acestor aspecte este importanta deoarece demonstreaza

vulnerabilitatea exponatelor muzeale la agentii de biodegradare si implicit
necesitatea unui volum sporit de activitati de conservare-restaurare.
 Factorul uman
 Desigur, nu se poate exclude, dintre factorii care declanseaza mecanismul de degradare,
factorul uman.
 Monumentele nu se degradeaza singure. Sunt „ajutate“, intr-o anumita masura, si de om, prin
necunoastere, neglijenta, management defectuos si, nu in ultimul rand, din cauza ca
institutiile publice create pentru ocrotirea lor nu-si asuma responsabilitatea si nu-si
indeplinesc obligatiile pe care le au.
 In acest context se pune problema: „Daca se poate si cum se poate asigura protectia
patrimoniului de agresiunea factorilor ambientali, biologici?“
 Un raspuns simplu ar fi: prin aforismul „Este mai usor sa previi decat sa vindeci“. Deci, ar
trebui sa se acorde mai multa atentie activitatilor preventive decat celor curative.
 Oricat de mult s-ar dezvolta capacitatea de restaurare, niciodata aceasta nu va putea face fata
avalansei de obiecte care se degradeaza in proportie geometrica; deci, pentru a feri
patrimoniul cultural de efectele unor asemenea procese, se impun masuri preventive de
conservare.
 Intre acestea se pot aminti:
 • imbunatatirea conditiilor microclimatice intr-un muzeu si controlul permanent al lor
(umiditate, temperatura, iluminare, modalitati de expunere, conditii de vizitare etc.);
 • asigurarea unor depozitari corespunzatoare precum si manipularea, miscarea si
ambalarea corecta a bunurilor culturale;
 • organizarea sistemului de evidenta si securitate a bunurilor culturale (inregistrare,
verificare, securitate impotriva furturilor, incendiilor etc.);
 • aplicarea unor procedee de prezervare a lemnului si de incetinire si/sau stabilizare a
proceselor de degradare (protectia biologica, protectie chimica, protectie prin design).
 CONTROLUL FACTORILOR DE RISC
 Controlul impune actiuni de supraveghere materiala si morala cu scopul inregistrarii
evolutiei prin inspectii de verificare si analiza a nivelului de instruire profesionala a
conservatorului si a activitatii factorilor de risc si luarii unor masuri corespunzatoare.
 Controlul si autocontrolul sunt parti integrante ale deontologiei profesiei de
conservator.
 Cunoasterea temeinica a atributiilor, a materialului de lucru, a metodelor de conservare
si a factorilor de risc reprezinta cateva din conditiile esentiale pentru reducerea
impactului generat asupra patrimoniului de factorii agresivi de mediu si agentii
biodistructivi.
TIPURI DE TRATAMENTE PENTRU LEMN
 Iata care sunt principalele metode de tratare a lemnului, in functie de
problemele care l-ar putea afecta:
1. Ignifugarea
Pentru ca este un material care poate lua foc usor si poate intretine un incendiu,
lemnul trebuie protejat prin ignifugare, un proces prin care este tratat cu substante
ignifuge pentru a-i creste rezistenta la ardere. Trebuie sa fie ignifugat in special
lemnul utilizat in structura de rezistenta a cladirilor si a locuintelor, dar si cel folosit
la constructia acoperisului sau chiar pentru dusumea.
Este important de stiut totusi ca, in urma acestui tratament, lemnul nu devine
complet imun la ardere. Ignifugarea doar ingreuneaza aprinderea acestuia si
reduce viteza de ardere si de propagare a flacarilor.
 Ignifugarea lemnului se poate realiza in trei moduri:
• Prin imersie - lemnul este scufundat pentru o anumita perioada intr-o
solutie ignifuga. Procedura dureaza, dar e foarte eficienta.
• Prin pulverizare - solutia este pulverizata pe lemn folosind
echipamente speciale si se poate face chiar si dupa ce lemnul a fost
montat, fie ca e vorba despre grinzi sau scanduri.
• Prin pensulare - in cazul in care nu detii un compresor sau un pistol
de pulverizat, poti folosi si o pensula, dar procedura este una de
durata.
 Lazurile pentru lemn sunt slab pigmentate, transparente și lasă să se vadă
frumusețea texturii și a jocului de culori din lemn. Există lazuri în nuanțe clasice de
lemn, dar puteți solicita și colorarea lazurii în culoarea dumneavoastră preferată. Cu
cât nuanța este mai închisă, cu atât este mai mare protecția UV.
 Lazurile care formează peliculă sunt puternic hidrofuge și din acest motiv sunt
recomandate pentru elemente de constructie cu stabilitate dimensionala cum
sunt ferestrele și ușile. Lazurile care nu formează peliculă pătrund adânc în
suprafață și nu se cojesc, ci se descompun strat cu strat. Rezistențele la blocare
sunt acele suprafețe lăcuite care după uscare nu se lipesc între ele sub influența
căldurii sau la aplicarea presiunii.
2. Hifrofugarea
 Lemnul este un material vulnerabil in prezenta umezelii sau a apei in exces: putrezeste
foarte usor daca nu este protejat, iar tratamentul de hidrofugare il fereste de efectele
umezelii, mai ales daca vorbim despre lemnul folosit la exterior. Tratamentul se
realizeaza prin aplicarea unor lacuri speciale sau uleiuri care trebuie sa acopere toti porii
lemnului si astfel sa impiedice patrunderea apei.
 Hidrofugarea se mai poate face si cu ajutorul unor uleiuri speciale:
• Ulei de in
• Ulei de tung
• Ulei de nuci
• Uleiuri minerale
 Uleiurile pentru lemn sunt adecvate în general pentru lemn de esență tare. Ele
protejează și îngrijesc lemnul, îl fac mai robust și mai rezistent la solicitări.
Caracterul natural al lemnului este accentuat și structura specifică a suprafeţei este
menținută. Pentru exterior nu se recomandă folosirea de ulei incolor, deoarece nu
oferă o suficientă protecție UV. Există uleiuri pentru lemn nuanţate pentru tipul de
lemn pe care sunt folosite, de exemplu tec sau larice.
 Ceara conferă pardoselilor din lemn și mobilei un aspect mătăsos, netezind
suprafețele și protejând lemnul de murdărie, apă și alți factori degradanți comuni.
 Vopselele pentru lemn sunt puternic pigmentate, cu putere de acoperire și ascund
structura naturală a lemnului. În schimb, oferă o protecție UV mai mare și mai durabilă.
3. Antiseptizarea
 Nu doar apa si focul pot afecta lemnul, ci si mucegaiul, ciuperca lemnului, cariii
si alte insecte care, in timp, ii pot subrezi rezistenta.
 Tratamentul care il protejeaza impotriva acestor pericole se numeste
antiseptizare. Pe langa lacuri si alte produse speciale destinate antiseptizarii,
acest tratament mai poate fi efectuat prin:
• Tratarea lemnului cu abur la temperaturi ridicate
• Injectarea lemnului cu solutii speciale
• Tratarea lemnului cu sulfat de cupru (cunoscut si ca piatra vanata) sau cu borax
Etapele de tratare a lemnului in gospodarie
 Inainte sa incepi operatiunile de tratare a suprafetelor din lemn din locuinta sau din curtea ta, trebuie
sa tii cont de faptul ca lucrarile de amploare - verificarea si tratarea stalpilor de sustinere din lemn,
de exemplu - trebuie sa fie facute de specialisti in domeniu.
Acestea fiind spuse, lucrarile de mica amploare care vizeaza tratarea si intretinerea suprafetelor din
lemn dintr-o gospodarie trebuie sa urmeze urmatorii pasi:
1. Curatarea suprafetelor din lemn. Primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa elimini impuritatile, praful si alte
substante care s-au acumulat pe suprafata lemnului. Poti folosi pentru asta o simpla perie si apa, dar si
substante degresante, daca lemnul a mai fost tratat anterior. In cazul unui gard sau al unor scari exterioare din
lemn, de exemplu, poti folosi si un compresor de aer la care ai conectat furtunul de apa.
2. Slefuirea lemnului. Odata ce ai incheiat lucrarile de curatare a lemnului, poti sa iei in considerare inclusiv
slefuirea lui cu smirghel, pentru a-i scoate mai bine in evidenta fibrele. Acest pas este frecvent utilizat si in cazul
in care lemnul a mai fost vopsit, pentru a elimina toate urmele de vopsea sau de lac.
3. 3. Aplicarea grundului. Grundul pentru lemn este prima substanta cu care se trateaza lemnul dupa ce a fost
slefuit si pregatit pentru tratare. Rolul grundului este de a acoperi toate asperitatile si porii lemnului si de a
permite, astfel, o mai buna aderenta a celorlalte substante de protectie a lemnului. In plus, grundul poate oferi o
protectie suplimentara lemnului, prin substantele fungicide si insecticide pe care le contine.
4. Aplicarea substantei de protectie. Cand s-a uscat grundul, este timpul pentru aplicarea substantei principale de
protectie a lemnului. In functie de proprietatile ei, aceasta poate fi bait, lazura sau lac.
 Protecția lemnului în interior
 În interior, lemnul are parte, bineînțeles, o altă „încărcătură” decât în aer liber. Chiar
dacă nu există factorii din mediul extern care să îl atace, precum umiditatea, insectele,
murdăria sau condițiile meteo, poate avea de suferit și înăuntru. De aceea, ar trebui să
îl tratăm cu produse special adaptate.
 Cu lazurile și uleiurile potrivite, putem proteja mobilierul, suprafețele de lucru și
pardoselile din casă de uzura zilnică.
Sfaturi utile pentru tratarea lemnului
 Pe langa pasii prezentati mai sus, este important sa adaptezi tratamentul pe care vrei sa-l aplici
suprafetelor din lemn la problemele care le-au afectat, la calitatea lemnului, la vechimea lui si la gradul de
deteriorare a lemnului. Iata cateva sfaturi de care e bine sa tii cont:
• In cazul in care lemnul a fost deja atacat de insecte, carii sau ciuperci si a pierdut deja din integritate si din
rezistenta, este recomandat sa inlocuiesti portiunile afectate.
• Daca lemnul a fost atacat de insecte, dar si-a pastrat rezistenta, nu este nevoie de inlocuirea lui. Cu toate
acestea, se recomanda aplicarea unui tratament curativ, prin injectarea lemnului atacat cu produse de
tratare
• Atunci cand lemnul pe care vrei sa-l folosesti nu a fost afectat de factori externi, dar nu a fost nici tratat
inainte, este recomandat sa iei masuri de tratare preventiva, care sa tina insectele la distanta.
• In cazul in care ai la dispozitie cantitati mari de lemn netratat, pentru constructii, este recomandata tratarea
prin inmuiere.
• Pentru lemnul folosit la exterior - obloane, porti, garduri - se recomanda folosirea unui tratament curativ
sau preventiv, in urma caruia sa fie aplicat baitul.
• Lemnul decolorat si afectat de soare poate fi improspatat tot cu bait.
• Foloseste pensule speciale pentru tratarea lemnului - acestea au peri care nu permit scurgerea baitului.
Nu uita ca aplicarea trebuie sa fie facuta in sensul fibrelor lemnului.
➢ Proprietatile tehnice ale lemnului - precum rezistenta, elasticitatea si stabilitatea - il fac un material
excelent pentru constructii, dar este important sa il protejezi, daca doresti sa isi pastreze aspectul
si calitatile o perioada cat mai indelungata.
 Sectiunea video

 https://www.youtube.com/watch?v=xWDalGFV0uI
 https://www.youtube.com/watch?v=lcPl_dFZVJ0
 https://www.youtube.com/watch?v=mFzf9bmgHg4
 https://www.youtube.com/watch?v=Q8asdyDyYxU
 Bibliografie
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Lemn
 https://www.academia.edu/11230710/Principalele_Defecte_ale_Lemnului
 https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2011/04/11/control-si-autocontrol-in-
prezervarea-patrimoniului-lemnul/
 Teza de doctorat Ionescu Constantic Stefan
 https://www.google.com/search?q=mucegairea+lemnului&tbm=isch&ved=2ahUKEwjx6r
HoyM3wAhXJhP0HHXwsCd0Q2-
cCegQIABAA&oq=mucegairea+lemnului&gs_lcp=CgNpbWcQAzoGCAAQBxAeOggIABAHEAU
QHlCYtAFYjMoBYKrMAWgAcAB4AIABqgGIAb8KkgEEMC4xMJgBAKABAaoBC2d3cy13aXotaW1
nwAEB&sclient=img&ei=-rqgYPGFDcmJ9u8P_Nik6A0&bih=876&biw=1777
 https://www.google.com/search?q=distrugerea+lemnului&tbm=isch&ved=2ahUKEwiQvLL
W583wAhUHcxQKHah6BD8Q2-
cCegQIABAA&oq=distrugerea+lemnului&gs_lcp=CgNpbWcQAzIECAAQGDoGCAAQBxAeOggI
ABAHEAUQHjoICAAQCBAHEB5Q1aIBWKi3AWC0xwFoAHAAeAGAAYADiAGJDpIBBzAuOS4xLjG
YAQCgAQGqAQtnd3Mtd2l6LWltZ8ABAQ&sclient=img&ei=VdugYNC9O4fmUaj1kfgD&bih=85
7&biw=1202