GESTIUNEA RISCULUI DE LICHIDITATE

1. Concepte generale

 Lichiditatea: capacitatea de plată a datoriilor exigibile pe termen scurt;

o Solvabilitate vs. Lichiditate: capacitatea generală de plată a datoriilor (active
mai mari decât datoriile) vs. Capacitatea de plată a datoriilor exigibile pe termen
scurt;
o „Liquidity black holes”: situaţia în care un şoc în pieţele financiare conduce la
scăderea drastică a lichidităţii pe pieţe (exemplu: criza din 2008);
o Asigurarea lichidităţii este avută în vedere în gestiunea băncii, întrucât este o
problemă de costuri.
 Sursele riscului de lichiditate:
o Latura pasivă a bilanţului: operaţiunile cu impact asupra părţii de pasiv:
retragerea de depozite, conturi curente, rambursarea împrumuturilor de la bănci;
o Latura activă a bilanţului: derivă din exercitarea angajamentelor de creditare
sau a liniilor de credit deschise clienţilor.
 Managementul lichidităţii se poate realiza prin:
o Managementul pasivelor: ce constă în acoperirea ieşirilor de fonduri prin noi
împrumuturi de la alte bănci sau prin emisiune de certificate de
depozit/obligaţiuni;
 Avantaj: menţinerea aceluiaşi nivel al bilanţului, fără a modifica volumul
şi structura activelor;
 Dezavantaj: se plăteşte dobânda pieţei pentru fondurile atrase, care
acoperă resurse mai ieftine;
o Managementul activelor de rezervă: vânzarea unei părţi din activele lichide, în
locul atragerii de noi resurse, pentru a acoperi retragerile de fonduri (trebuie
considerat costul de oportunitate al deţinerii de active lichide).

Alegerea uneia dintre aceste soluţii (sau rezultate din combinarea lor) depinde de
costul asociat şi de posibilităţile de care dispune banca (atât din punct de vedere al propriului
portofoliu de active şi pasive, cât şi din punct de vedere al pieţei în care operează).

2. Măsurarea poziţiei de lichiditate

 Se realizează folosind indicatori de lichiditate: reprezintă diferenţa/raportul între totalul

activelor (plus angajamentele de finanţare primite de bancă) şi totalul pasivelor (la care
se adaugă angajamentele de finanţare date de bancă);

1
 o Acestea se calculează pe intervale de scadenţă (fluxurile de numerar generate de
active sunt intrările, iar fluxurile de numerar generate de datorii reprezintă
ieşirile);
o Se determină situaţiile de excedent/deficit de finanţare (excedentul de finanţare pe
o bandă de scadenţă induce necesitatea plasării acestor resurse, iar deficitul de
finanţare induce necesitatea identificării de modalităţi de atragere de noi
resurse).
 Din perspectiva lichidităţii, activele şi pasivele pot fi considerate că se împart în 4
categorii:
o Elemente de activ şi pasiv cu grafice de rambursare sau profiluri de cash-
flow certe (precum credite, depozite etc.);

Exemplul 1. Cum se încadrează pe benzi de scadenţă (0-3 luni; 3-6 luni; 6 luni-1
an; peste 1 an) un credit care mai are 6 luni până la maturitate, pentru care rata
dobânzii este fixă la 12%, dobânda se plăteşte lunar, iar principalul în valoare de
10.000 RON se rambursează la final?

Exemplul 2. Cum se încadrează pe benzi de scadenţă (0-3 luni; 3-6 luni; 6 luni-1
an; peste 1 an) un depozit în valoare de 5000 RON constituit pe 9 luni la o rată a
dobânzii de 6%, care mai are 4 luni până la scadenţă?

Exemplul 3. Un credit în sumă de 1,2 milioane u.m. a fost acordat în data de 10

decembrie 2013, la o rată a dobânzii de 10%, cu rambursare în rate lunare egale.
Presupunem că acest credit a fost finanţat printr-un depozit la termen cu scadenţa
de un an şi plata dobânzii de 8% la scadenţă. Cum arată raportul de lichiditate
întocmit în data de 5 februarie 2014 (benzile de scadenţă sunt: sub o săptămână,
1-2 săptămâni, 2-4 săptămâni, 1-3 luni, 3-6 luni, 6-9 luni, 9-12 luni)?

o Elemente de activ şi pasiv ce beneficiază de o piaţă secundară lichidă (pot fi

tranzacţionate oricând, indiferent de scadenţa finală): de exemplu, titlurile de stat;

Exemplul 4. Cum se încadrează pe benzi de scadenţă (0-3 luni; 3-6 luni; 6 luni-1
an; peste 1 an) un titlu de stat cu preţul 95% din valoarea nominală, valoarea
nominală egală cu 10.000 RON, rata cuponului fixă la 9%, cupoane plătibile
semestrial şi 8 luni până la maturitate?

2
 o Numerarul: cel mai lichid activ şi este necesar a exista un stoc permanent în
casierie sau bancomate (cu toate acestea, peste un anumit nivel, până la care este
înregistrat pe prima bandă de scadenţă, acesta nu mai poate pleca din bancă,
drept urmare va fi plasat pe cea mai îndepărtată bandă de scadenţă);

o Elementele de activ şi pasiv cu maturităţi ambigue (nu se cunoaşte momentul

rambursării sau tragerii): de exemplu, conturi curente, overdrafturi;

 În cazul activelor şi pasivelor cu maturităţi ambigue, este necesară

determinarea părţii stabile şi părţii volatile a acestor active, folosind:
 Abordarea medie-varianţă: foloseşte inegalitatea lui Cebâşev,
conform căreia valoarea estimată a soldului se va situa în intervalul
(medie-1.96 abateri medii pătratice, medie+1.96 abateri medii
pătratice) cu o probabilitate de 95%.
Dacă se utilizează o probabilitate de 99%, intervalul va fi (medie-
2.57 abateri medii pătratice, medie+2.57 abateri medii pătratice).
Limita inferioară a intervalului este folosită pentru determinarea
nivelului considera stabil în timp, nivel care poate fi înscris pe cea
mai îndepărtată bandă de scadenţă. Diferenţa dintre soldul curent şi
această valoare se poate încadra pe scadenţa cea mai scurtă.
 Abordarea bazată pe evitarea concentrării conturilor curente:

Exemplul 5. Cum se încadrează pe benzi de scadenţă (0-3 luni; 3-6 luni; 6 luni-1
an; peste 1 an) conturile curente ale clienţilor băncii comerciale în valoare de
10.000.000 RON?

3. Poziţionarea strategică a bilanţului

 Planificarea lichidităţii vizează poziţionarea strategică a bilanţului unei bănci

comerciale, astfel încât să se obţină o corelare corespunzătoare între activ şi pasiv.
o Pentru aceasta, se definesc serii de indicatori de structură a activului/pasivului şi
se urmăreşte ţintirea unor niveluri considerate convenabile pentru aceştia, având
în vedere valorile din pieţe financiare dezvoltate şi particularităţile pieţei interne.
 Indicatori utilizaţi:
o Rata credite/depozite: cu cât valoarea raportului este mai mare, cu atât poziţia de
lichiditate structurală a băncii este mai deficitară (creditele au o lichiditate
redusă).

3
 Dacă valoarea raportului este mai mică decât 1, banca utilizează doar bani din
depozitede la clienţi pentru a acorda credite.
Dacă valoarea raportului este mai mare decât 1, depozitele atrase de la clienţi nu
sunt suficiente pentru a finanţa creditele acordate (diferenţa fiind acoperită, în
special, din împrumuturi de la alte bănci, mai volatile decât depozitele de la
clienţi).
o Rata active lichide de randul I/total active: indică ponderea în totalul activelor
a instrumentelor de plasament ce pot fi uşor converite în lichidităţi (numerar,
plasamente interbancare, titluri de stat, acţiuni şi obligaţiuni uşor lichidabile) în
situaţia apariţiei vreunei crize.
O valoare ridicată a acestui indicator arată o lichiditate confortabilă, însă
profitabilitatea este scăzută.
o Rata active lichide/datorii pe termen scurt: indică raportul dintre activele
lichide (activele lichide de rangul I, din care au fost deduse titlurile din
portofoliul de investiţii) şi datoriile pe termen scurt (datorii faţă de clienţi, bănci
şi alte contrapartide, care ajung la maturitate pe termen scurt, de regulă 30 de
zile).
Cu cât valoarea acestui indicator este mai ridicată, cu atât este mai redus riscul de
lichiditate. În interpretarea nivelului de adecvare a acestui indicator, este necesar a
fi luată în calcul şi uşurinţa cu care activele lichide pot fi transformate rapid în
lichiditate.
o Rata datorii pe termen scurt/total active: cu cât acest indicator este mai ridicat,
cu atât mai mare este riscul de lichiditate (datorită dependenţei ridicate de
datoriile pe termen scurt în finanţarea creditelor pe termen mediu şi lung).
Riscul de lichiditate apare când datoriile pe termen scurt nu mai pot fi refinanţate.
o Rata depozite de bază/total credite: cu cât acest indicator este mai ridicat, cu
atât este mai redus riscul de lichiditate (creditele pe termen mediu şi lung trebuie
finanţate din resurse stabile, pe termene similare).
Depozitele de bază sunt compuse din componenta permanentă a conturilor curente
şi a celor de economii (partea acelor conturi care rămâne în bancă atâta timp cât
există relaţia bancară cu clientul respectiv), componenta stabilă a depozitelor la
termen aflate în sold (determinată de caracterul reînnoibil al acestora), o parte
din depozitele la termen noi atrase (determinată pe baza caracterului de
stabilitate istoric) şi o parte stabilă estimată a altor finanţări.
o Rata datorii volatile/total active: cu cât acest indicator este mai ridicat, cu atât
este mai ridicat riscul de lichiditate.
Datoriile volatile includ depozitele mari de la clienţi instituţionali/corporate şi
împrumuturile pe termen scurt.

4. Reglementarea lichidităţii în cadrul Acordului Basel III

4
 Acordul Basel III introduce noi standarde cantitative globale de lichiditate:
o Rata de acoperire a lichidităţii (Liquidity coverage ratio – LCR): este
concepută pentru a se asigura că există suficiente resurse de înaltă calitate lichide
pentru a supravieţui unui scenariu de stres acut cu o durată de o lună (de exemplu,
o deteriorare semnificativă a ratingului de credit al instituţiei, o pierdere parţială
a depozitelor, pierderea accesului la finanţarea fără colateral de la instituţii
financiare, o creştere semnificativă a ajustărilor aplicate în cazul finanţărilor cu
colateral).
LCR = Stocul de active cu lichiditate ridicată/Ieşirile nete de fluxuri de
numerar pe un orizont de 30 de zile > 100.
o Rata de finanţare stabilă netă (Net Stable Funding Ratio - NSFR): este un
raport pe termen mai lung al lichidităţii structurale.
NSFR = Finanţarea stabilă disponibilă/Finanţarea stabilă necesară > 100.
Finanţarea stabilă disponibilă include capitalurile proprii şi datoriile care pot fi
considerate surse stabile în următorii ani, în condiţii de stres prelungit (în primul
rând, capitalurile de nivel I şi II şi depozitele stabile).
Finanţarea stabilă necesară reflectă activele nelichide şi va fi calculată ca valoarea
activelor, înmulţită cu factorii de risc de lichiditate, atribuite pe tipuri de active.

5. Riscul de lichiditate aferent activităţii de tranzacţionare

 O poziţie pe un activ financiar este lichidă dacă poate fi închisă foarte rapid;

 Preţul la care poate fi vândut un activ depinde de preţul mediu din piaţă, de cantitatea
vândută, de lungimea perioadei în care se doreşte lichidarea poziţiei, de mediul economic
şi de transparenţa de pe piaţă;

 Lichiditatea pieţei este măsurată prin spread-ul bid-offer:

o Valoarea absolută: diferenţa dintre cel mai mic preţ de vânzare şi cel mai mare
preţ de cumpărare;
o Valoarea relativă: raportul dintre valoarea absolută şi media celui mai mic preţ
de vânzare şi a celui mai mare preţ de cumpărare;
o Volumul zilnic de tranzacţionare;
o Impactul unei tranzacţii asupra preţului activului financiar;
o Valoarea absolută a randamentului zilnic împărţit la valoarea zilnică de
tranzacţionare.

 Costul lichidării unui portofoliu de n active în condiţii normale de piaţă este dat de:

5
 n
1
2sα
i 1
i i , unde 𝛼𝑖 estevaloarea poziţiei pe activul i, iar si este spread-ul relative al activului i.

Exemplul 6: Presupunem că o instituţie financiară a cumpărat 10 milioane de acţiuni ale

unui emitent şi 50 milioane de uncii de o anumită marfă. Acţiunile sunt cotate 89,5USD-
90,5 USD, iar marfa 15USD-15,1USD. Care este costul de lichidare în condiţii normale
de piaţă?

 În condiţii anormale de piaţă, costul lichidării este dat de formula:

n
1
 2 (
i 1
i   i ) i , unde𝜇𝑖 şi 𝜎𝑖 sunt media, respectiv varianţa spread-ului, λeste nivelul de

încredere, iar 𝛼𝑖 este valoarea poziţiei pe activul i.

Exemplul 7:Folosind aceleaşi date ca în exemplul 6, considerăm că media şi deviaţia

standard ale spread-ului bid-offer pentru acţiuni sunt 1, respectiv, 2, iar în cazul mărfii,
valorile sunt ambele egale cu 0.1. Presupunând că spread-urile sunt distribuite normal,
care este costul de lichidare a portofoliului pentru un nivel de încredere egal cu 99% (în
acest caz, lambda este egal cu 2.326)?

 VaR ajustat cu lichiditatea: măsoară riscul de lichiditate, considerând conceptul de VaR

(Value-at-Risk), formula fiind:
n
1
o În condiţii normale de piaţă: VaR   si i ;
i 1 2
n
1
o În condiţii de stress: VaR   (  i   i ) i
i 1 2

 Închiderea optimă a unei poziţii:

o Presupunem că dispunem de o poziţie de V unităţi dintr-un activ financiar pe care
dorim să o lichidăm în n zile. Vom folosi următoarele definiţii: spread-ul bid-offer este o funcţie
de unităţi tranzacţionate q, unde qieste cantitatea tranzacţionată în ziua i, iar xieste cantitatea de
unităţi deţinute în ziua i (xi = xi-1 – qi). Notăm cu σ deviaţia standard a modificării zilnice a
preţului mediu.
n
1
o Costul total al lichidării poziţiei este egal cu  qi p ( qi ) .
i 1 2

o Obiectivul traderului este să aleagă qi astfel încât să fie minimizată funcţia:

n
1
 i 1 2 xi2   qi p(qi ) ,
n

i 1 2

unde∑𝑛𝑖=1 𝑞𝑖 = 𝑉, iar lambda măsoară intervalul de încredere.

6
Aplicaţie

Se cunoaşte situaţia activelor şi pasivelor pe scadenţe:

Post bilanţier 0-1 luna 1 luna- 3 luni- 6 luni- Peste 1

3 luni 6 luni 1 an an

Disponibilitati la 200 - - - -
BNR

Imprumuturi 25 10 - - -
acordate altor bănci

Credite şi avansuri 5000 3400 3300 2500 6400

acordate clientelei

Portofoliu de titluri 150 250 100 50 200

Depozite ale altor 15 - - - -

banci

Depozite ale 2000 4000 5500 4000 500

clientelei

Alte obligaţii şi 10 - 20 - 100

provizioane

Se cunoaşte valoarea numerarului 200 şi a imobilizărilor 1200. Conturile curente sunt in valoare
de 6000 u.m. din care banca estimeaza ca 75% reprezinta partea stabila. Să se determine gap-ul
pe benzi de scadenţe şi gap-ul cumulat.