Universitatea „Andrei Şaguna”

Facultatea de Ştiinţe Economice

Semestrul II
Anul 2011

FISCALITATE
NOTE DE CURS

Titular disciplină:
Lector drd. CRISTIAN VANGHELE

1
 1.- Elemente introductive privind fiscalitatea
1.1-conceptul de sistem fiscal-definitie
1.2-trasaturile sistemului fiscal
1.3-functiile sistemului fiscal
1.4.- Principiile de baza ale sistemului fiscal

1.1-conceptul de sistem fiscal-definitie

Existenta impozitelor si taxelor este justificatã, în general, de existenta cheltuielilor

publice realizate în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societãtii. Necesitatea prelevãrii
lor este înscrisã în legea fundamentalã a unei tãri. Incidenta tipurilor de impozite asupra
economieie este diferitã. De aceea, statele cautã sã conceapã politici fiscale adaptate la
condiþiile tãrilor, ale etapelor dezvoltãrii economice. Orice politicã fiscalã reprezintã, în fond,
un compromis între necesitatea randamentului ei (concretizat în intrarea de cât mai multi bani
în casele publice), pe de o parte si grija pentru asigurarea unei anumite echitãti
(proportionalitatea contributiei fiscale în raport cu capacitatea economicã a fiecãrui
contribuabil), pe de altã parte. Prin politica ficalã se întelege folosirea constientã a structurii
veniturilor si cheltuielilor statului în scopul influentãrii agregatelor economice, respectând
anumite principii ale finantelor publice. Polica fiscalã trebuie sã serveascã realizãrii politicii
economice si sã tinã seama de conjuncturile economice, necesitând o permanentã adaptare la
acestea.
Sistemul fiscal ca ansamblu este determinat în ultimã instantã,de politica fiscalã
promovatã de cãtre stat.
Legislatia fiscalã din România aplicatã în ultima perioadã, contine prevederi menite sã
contribuie la armonizarea acesteia cu cea a Uniunii Europene urmãrindu-se în acelas timp
elaborarea si promovarea politicii fiscale corespunzãtoare conditiilor si intereselor
corespunzãtoare din etapa actualã de dezvoltare.
În literatura de specialitate în structura sistemului fiscal trebuie incluse urmãtoarele trei
componente:
1. totalitatea impozitelor si taxelor si a altor venituri pe care statul, prin organele
sale specializate, le percepe în baza unor reglementãri legislative de naturã fiscalã.
2. mecanismul fiscal, format din metodele, tehnicile si instrumentele fiscale folosite
pentru dimensionarea, asezarea si perceperea impozitelor si taxelor, în general pentru
realizarea functiilor sistemului fiscal, în conditiile respectãrii principiilor fiscale.
3. aparatul fiscal, care cuprinde acele organe specializate ale administratiei de stat, ce
asigurã aplicarea reglemetãrilor cu caracter fiscal si buna fuctionalitate a mecanismului fiscal.

1.2-trasaturile sistemului fiscal

1. universalitatea
2. simplicitatea
3. flexibilitatea
4. stabilitatea
5. echivalenta
6. echitatea
7. legalitatea
8. teritorialitatea

2
 Trasaturile sistemului fiscal sint de cele mai multe ori similare cu principiile sistemului
fiscal care impreuna determina realizarea functiilor acestuia,atit prin elementele componente
ale acestuia,cit si prin instrumentele utilizate pentru realizarea politicii fiscale a statului,si
care de fapt toate in asamblul lor,compun sistemul fiscal.
Toate aceste aspecte isi gasesc,concretizarea in stabilirea unui sistem de impozite si
taxe,pe care contribuabilii trebuie sa le achite,reglementate atit pe baza unor reglementari
juridice specifice statale,cit si pe stabilirea unor cuantumuri procentuale sau valorice,concrete
si reale,de perceperea acestora depinzind in ultima instanta,existenta si siguranta unui stat de
drept.

1.3-functiile sistemului fiscal

Pentru a fi rational sistemul fiscal trebuie sã rãspundã unor cerinte, sã îndeplineascã

anumite functii si sã se caracterizeze prin anumite trãsãturi.
Dintre functiile sistemului fiscal reţinem:
- functia de mobilizare a resurselor bugetare la dispozitia statului, necesare pentru
acoperirea cheltuielilor publice. Se pot distinge din acest punct de vedere sisteme fiscale mai
liberale (în care sarcina fiscalã supoortatã de contribuabili este mai redusã, si implicit
interventia statului prin cheltuielile publice este mai redusã) si sisteme fiscale interventioniste,
în care statul îsi propune sã finanteze mai multe activitãti si are nevoie de resurse mai mari,
mobilizate îndeosebi prin impozite si taxe.
- functia economicã stimulativã, în scopul dezvoltãrii sau stabilizãrii activitãtilor
economice, corectãrii dezechilibrelor, spoririii volumului veniturilor, creãrii de noi locuri de
muncã etc. Aceastã functie este privilegiatã sau nu dupã cum ne situãm într-un sistem mai
interventionist sau într-unul mai liberal.
- functia socialã prin care se urmãreste pe de o parte, sã se asigure o anumitã protectie
socialã unor categorii de contribuabili persoane fizice care realizeazã venituri mai mici si au
greutãti materiale mai mari, iar pe de altã parte sã fie stimulati agentii economici care
utilizeazã fortã de muncã cu randament mai redus (handicapati, nevãzãtori)
- functia de control asupra economiei exercitatã de cãtre Ministerul Finantelor
publice si unutãtile sale teritoriale, prin aparatul fiscal si organele de control financiar abilitate
prin lege.
-
1.4.- Principiile de baza ale sistemului fiscal

În domeniul fiscal ar trebui sã se manifeste anumite principii, în functie de respectarea

cãrora se pot aprecia eficienta si echitatea sistemului fiscal:
1. principiul universalitãtii. Acesta presupune includerea în sfera de cuprindere a
impunerii a tuturor persoanelor care realizeazã venituri din aceeasi sursã sau posedã acelasi
gen de avere, dar si a întregii baze de calcul (materie impozabilã).
2. principiul randamentului. Impozitul este apreciat în fuctie de randamentul sãu
bugetar. Obiectivul ar fi maximizarea randamentului impozitului pentru un cost dat sau
diminuarea costului gestiunii sale pentru un randament dat.
3. principiul simplicitãtii . Impozitul trebuie sã fie usor de administrat, usor de înþeles
de cãtre contribiuabil, sã fie prelevat potrivit unor reguli simple, clare si care sã nu dea nastere
la interpretãri arbitrare
4. principiul flexibilitãtii. Impozitul flexibil se adapteazã rapid la necesitãtile politicii
conjuncturale. În acest context, flexibilitatea poate fi apreciatã ca sensibilitzatea bazei de
impozitare la evolutia activitãtii economice.

3
 5. principiul stabilitãtii. Prin aceasta se ilustreazã regula bine cunoscutã potrivit cãreia
un impozit bun este un impozit vechi. Chiar dacã acest principiu este aparent contradictoriu
cu cel precedent (al flexibilitãtii) este mereu de dorit o anumitã stabilitate a impozitului pentru
a mentine contribuabilului încredeerea în sistem si a permite ca deciziile lor sã fie luate în
conditiile unei cât mai mari certitudini.
6. principiul echivalentei. Sarcina fiscalã suportatã de contribuabil trebuie sã fie
corelatã cu avantajele pe care i le procurã cheltuielile publice , prin accesul la bunurile si
serviciile publice. Acest principiu este mai degrabã un deziderat.
7. principiul echitãtii. Asezarea impozitelor si taxelor trebuie sã se facã potrivit fãrã nici
un fel de discriminare de ordin religios, etnic sau politic. De asemenea contributia fiecãruia la
acoperirea cheltuielilor publice trebuie sã se facã în fuctie de capacitãtile contributive.
8. principiul legalitãtii. Impozitul trebuie sã aibã mereu la bazã o reglementare legalã.
Acest principiu trebuie corelat cu stabilitatea si simplicitatea astefel încât contribuabilul sã fie
întotdeauna sigur cã gãseste în normele legale toate elementele de care are nevoie pentru a
determina corect obligatiile de platã fatã de buget.
Respectarea principiilor sistemului fiscal,si realizarea functiilor acestuia,sint
determinate de elementele componente ale acestuia,sau instrumentele utilizate pentru
realizarea politicii fiscale a statului,si care de fapt compun sistemul fiscal.
Toate aceste aspecte isi gasesc,concretizarea in stabilirea unui sistem de impozite si
taxe,pe care contribuabilii trebuie sa le achite,reglementate atit pe baza unor reglementari
juridice specifice statale,cit si pe stabilirea unor cuantumuri procentuale sau valorice,concrete
si reale,de perceperea acestora depinzind in ultima instanta,existenta si siguranta unui stat de
drept.

B-Procedura fiscală

AŞEZAREA ŞI PERCEPEREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR -

CRITERII, METODE ŞI TEHNICI DE IMPUNERE, URMĂRIRE ŞI
PERCEPERE A VENITURILOR FISCALE

Acţiunea de aşezare a impozitelor, numită şI impunere, începe cu stabilirea

obiectului impozabil, care constă în constatarea şi evaluarea materiei impozabile. În practica
economică se cunosc două căi principale de evaluare a materiei impozabile, şi anume:
evaluarea indirectă, bazată pe prezumţie, şi evaluarea directă, bazată pe probe.
La rândul său, evaluarea indirectă se poate efectua:
1. pe baza semnelor(indiciilor) exterioare ale obiectului impozabil. Acest procedeu,
care se aplică în cazul impozitelor reale, dă o imagine cu totul aproximativă asupra valorii
obiectului supus impunerii (pământ, clădire, activitate industrială etc.), fără să ţină seama de
persoana care deţine obiectul respectiv. Această evaluare prezintă avantajul că este simplă şi
puţin costisitoare şi dezavantajul că conduce la o impunere inechitabilă;
2. pe calea evaluării forfetare. În acest caz, organele fiscale, de comun acord cu
deţinătorul materiei impozabile, atribuie obiectului impozabil o anumită valoare, fără ca
acesta să aibă pretenţie de exactitate;
3. pe calea evaluării administrative. aparatul fiscal stabileşte în acest caz valoarea
materiei impozabile pe baza elementelor de care dispune. Dacă subiectul impunerii consideră
exagerată evaluarea astfel făcută de către organele fiscale, el este obligat să facă dovada
afirmaţiilor sale.
Evaluarea directă se poate face pe una din următoarele căi :
1. pe baza declaraţiei unei terţe persoane. Este vorba de o persoană care cunoaşte
mărimea materiei impozabile şi este obligată să declare organelor fiscale datele necesare

4
pentru evaluarea acesteia: de pildă, întreprinzătorul declară salariul pe care l-a achitat
muncitorilor şi funcţionarilor săi, chiriaşii declară chiria plătită proprietarului etc.; această
evaluare are o aplicabilitate limitată la anumite categorii de venituri;
2. pe baza declaraţiei contribuabililor. În vederea impunerii, subiectul impunerii este
obligat să ţină o anumită evidenţă, să întocmească un bilanţ fiscal, să prezinte o declaraţie cu
privire la veniturile şi averea sa, pe baza căreia organele fiscale evaluează materia impozabilă.
Acest procedeu prezintă dezavantajul că facilitează sustragerea de la impunere a unei părţi din
materia impozabilă, datorită nesincerităţii declaraţiei şi imposibilităţii de a controla justeţea
datelor înscrise în declaraţie.
A doua operaţie în cadrul aşezării impozitelor o constituie stabilirea cuantumului
impozitului datorat de o persoană fizică sau juridică. Aceasta se realizează aplicând cota
impozitului la valoarea materiei impozabile.
Instrumentele impunerii îmbracă forme specifice fiecărei categorii de impozit fiind
diferite în funcţie de felurile impuneri şI de metodele practicate, precum şI de categoria
plătitorilor, persoane fizice sau juridice.
Instrumentele impunerii se întocmesc şi se depun de către contribuabil la organul fiscal
competent în momente diferite în funcţie de perioada impunerii, adică anterior, concomitent
sau ulterior perioadei respective.
Urmărirea şI perceperea impozitelor şi taxelor reprezintă o altă latură deosebit de
importantă a procesului fiscal.
Activitatea de urmărire a impozitelor şI taxelor se desfăşoară de către aparatul fiscal
sau după caz, de către serviciile de specialitate ale autorităţii administraţiei publice locale şI
are în vedere depistarea contribuabililor plătitori, supravegherea şI îndrumarea permanentă a
acestora în scopul achitării integrale şI la termen a obligaţiilor ce le revin faţă de bugetul de
stat, precum şI organizarea evidenţei debitelor, în cazurile prevăzute de lege.
Perceperea impozitelor şI taxelor presupune încasarea efectivă a sumelor datorate de
plătitori. Istoria a cunoscut metode felurite de încasare a impozitelor, printre care :
1. către unul din contribuabili, din însărcinarea comunităţii din care făcea parte.
Această metodă se întâlnea în orânduirile precapitaliste, când impozitele nu cunoşteau o
dezvoltare prea mare;
2. încasarea impozitelor prin intermediul unor concesionari (arendaşi). În acest caz, o
persoană particulară (moşier, negustor) avansa statului, din disponibilităţile sale, o sumă de
bani în contul impozitelor pe care urma să o recupereze apoi de la populaţie. Diferenţa dintre
impozitele încasate de la populaţie şi cele vărsate statului a constituit o sursă de îmbogăţire a
concesionarilor;
3. perceperea impozitelor de către organe specializate ale aparatului de stat. Această
metodă s-a generalizat în perioada capitalismului premonopolist, deşi măsuri similare, pentru
anumite categorii de impozite, s-au întâlnit şi în orânduirile anterioare.
Organizarea unui aparat fiscal propriu constituie un pas înainte faţă de trecut, cu toate
că aceasta implică cheltuieli de întreţinere din partea statului. În condiţiile existenţei unui
asemenea aparat, perceperea impozitelor se poate face pe mai multe căi, şi anume:
a). organele fiscale încasează impozitul direct de la contribuabil. În unele cazuri,
impozitul este portabil, adică contribuabilul este obligat să achite, din proprie iniţiativă, suma
datorată statului; în altele, dimpotrivă, impozitul este cherabil, adică organul fiscal este
obligat să se prezinte la contribuabil şi să-i ceară plata impozitului;
b). prin stopaj la sursă, adică impozitul se reţine şi se varsă de către un terţ. De
exemplu, întreprinzătorul este obligat să reţină din salariu impozitul datorat de angajaţii săi şi
să-l verse statului sau editorul să reţină din dreptul de autor impozitul pe venit şi să-l verse;

5
 c). prin aplicare de timbre. Pe această cale se achită, de regulă, impozitele datorate
pentru acţiunile în justiţie, pentru actele certificatele şi alta documente eliberate de anumite
organe ale administraţiei de stat.
Criteriile impunerii veniturilor şi a averilor apar în strânsă legătură cu realitatea
obţinerii de venituri de către unele persoane fizice sau/şi juridice din activitatea desfăşurată în
mai multe ţări sau din deţinerea de averi pe teritoriul mai multor ţări, în practica fiscală
contemporană se aplică, separat sau în diverse combinaţii posibile, următoarele trei criterii :
- criteriul teritorialităţii sau al originii veniturilor sau/şi averii;
- criteriul domiciliului contribuabilului sau al rezidenţei;
- criteriul cetăţeniei sau al naţionalităţii contribuabilului;
Aceste criterii se aplică în mod diferit de către un stat sau altul în funcţie de :
- interesul vizând stimularea sau îngrădirea desfăşurării unor activităţi generatoare de
venituri impozabile;
- nivelul de dezvoltare, structura şi particularităţile economiei;
- natura şi cadrul convenţiilor încheiate cu diferite state, inclusiv apartenenţa la unele
organizaţii cu caracter regional;
- luarea în considerare a unor recomandări ale organismelor cu vocaţie universală,
mondială.
În virtutea criteriului teritorialităţii sau al originii materiei impozabile, impunerea se
realizează de către organele fiscale din ţara pe al cărei teritoriu au fost realizate veniturile sau
se află averea, făcându-se abstracţie de cetăţenia sau reşedinţa beneficiarului de venit sau a
deţinătorului de avere.
Adoptarea acestui criteriu de impunere are în vedere, de regulă, impunerea în ţară a
veniturilor realizate de diferite persoane fizice şi juridice cu reşedinţa în alte ţări sub formă
de:
- dividende pentru capitalurile investite şi valorificate;
- redevenţe pentru brevetele de investiţii şi licenţele acordate spre folosinţă;
- dobânzi pentru diversele genuri de credite consimţite.
Criteriul se aplică mai ales de către ţările slab dezvoltate din punct de vedere economic,
dar nu este exclusă aplicarea sa şi de către ţările dezvoltate, aşa cum este cazul SUA şi al
Franţei.
Criteriul domiciliului contribuabilului sau al rezidenţei presupune impunerea tuturor
veniturilor şi a averilor ce aparţin unui contribuabil de către autoritatea fiscală din ţara în care
acesta este înregistrat ca rezident (adică în calitate de persoană fizică sau juridică cu
domiciliul fiscal în ţara respectivă, de unde rezultă calitatea de subiect de impozite). Prin
aplicarea acestui principiu nu se ţine seama de faptul dacă veniturile sau averea ce fac obiectul
impunerii sunt obţinute sau se află pe teritoriul acelui stat sau în afara graniţelor lui.
Acest criteriu este practicat, în mod deosebit de ţările dezvoltate din punct de vedere
economic, întrucât sunt frecvente cazurile când persoane fizice şi juridice din aceste ţări
realizează venituri sau deţin averi pe teritoriul altor state.
Aplicarea principiului este o reacţie, mai mult sau mai puţin firească, faţă de diversele
"paradisuri" sau "oaze" fiscale apărute în lume (Monaco, Liechtenstein, Panama, Liberia,
Camay şi, într-o anumită măsură, Elveţia).
Conform criteriului cetăţeniei sau al naţionalităţii contribuabilului un stat impune
cetăţenii săi - care realizează venituri sau posedă avere din sau în statul respectiv - indiferent
dacă aceştia locuiesc sau nu în ţara ai cărei cetăţeni sunt. Evident, acest criteriu a apărut pe
temeiul realităţii că există numeroase cazuri când cetăţenii unei ţări (de regulă dezvoltate) îşi
stabilesc, din diverse motive, rezidenţa sau rezidenţele în alte ţări, iar afacerile proprii se
derulează în continuare în ţara de cetăţenie sau averile rămân acolo şi sunt valorificate în
diverse modalităţi.

6
 Aplicarea unuia sau altuia dintre criteriile menţionate se realizează corespunzător
voinţei fiecărui stat, dar se au în vedere şi prevederile din acordurile încheiate cu alte state. În
acest sens, criteriile prezentate au importanţă în evitarea dublei impuneri fiscale
internaţionale.

Aparatul financiar-fiscal

Aparatul fiscal cuprinde ansamblul organelor fiscale şi de control însărcinate prin lege
să asigure realizarea impunerii, urmăririi şi perceperii impozitelor şi taxelor şi a controlului
respectării legalităţii în orice domeniu de activitate.
Activitatea acestor organe îmbracã patru forme:
- pregãtirea si initierea reglementãrilor legislative în domeniu;
- executarea si îndrumarea metodologicã a activitãtii fiscale;
- urmãrirea si controlul respectãrii legislaþiei si a îndeplinirii obligaþiilor fiscale;
- perceperea propriu-zisã a impozitelor si taxelor.
Aparatul central al Ministerului Finanþelor Publice
Institutia publicã de specialitate prin care guvernul îsi îndeplineste atributiile sale
executive în domeniul fiscal este Ministerul Finanþelor Publice.
În domeniul fiscal, Ministerul Finanþelor Publice are în principal urmãtoarele
atribuþii:
• elaboreazã proiectul bugetului de stat;
• elaboreazã proiecte de acte normative privind stabilirea impozitelor directe si
indirecte;
• elaboreazã proiecte de acte normative cu privire la colectarea veniturilor bugetare,
procedurile de control fiscal, combaterea si sancþionarea evaziunii fiscale, atribuirea codului
fiscal si relaþiile dintre contribuabili si administraþia fiscalã;
• stabileste sistemul de organizare si functionare al trezoreriei statului ;
• urmãreste execuþia operativã a bugetului consolidat;
• controleazã în condiþiile legii, activitatea financiarã a agentilor economici, urmãrind
stabilirea corectã si îndeplinirea integralã si la termen a obligatiilor financiare si fiscale fatã de
stat;
• elaboreazã politica vamalã;
• asigurã tipãrirea timbrelor fiscale, a hârtiilor de valoare de natura titlurilor de stat,
precum ºi a formularelor ºi imprimantelor tipizate utilizate în activitatea fiscalã ºi financiar-
contabilã;
Conducerea Ministerului Finanþelor Publice se exercitã de cãtre ministrul finanþelor
publice. Acesta este ajutat în activitatea sa de cinci secretari de stat.
Garda financiarã
Garda financiarã este un corp de control specializat al statului, militarizat si
neîncazarmat. Ea dispune de un aparat central, abilitat sã funcþioneze pe întreg teritoriul
României si de un aparat teritorial constituit din sectii judetene si a Municipiului Bucuresti.
Personalul Gãrzii financiare este constituit pe douã structuri, respectiv comisari si personal
auxiliar, si se subordoneazã ierarhic comisarului general.
În exercitarea atribuþiilor ce îi revin aparatul Gãrzii Financiare îndeplineste douã feluri
de activitãti: serviciului curent (ordinar) si serviciului exceptional (extraordinar).
Serviciul curent se efectuezã zilnic, operativ si inopinat, urmãrindu-se identificarea si
sancþionarea evaziunii fiscale, a activitãþilor de contrabandã si a altor fapte nepermise de
lege.

7
 Serviciul exceptional se executã de cãtre personalul Gãrzii financiare numai în baza
unor ordine sau delegaþii speciale (date de Ministrul Finanþelor Publice sau de comisarul
general). În aceste ordine se stabilesc obiectivele de verificat, contribuabilii supuºi controlului
si perioada cuprinsã în verificare.
Legea conferã personalului acestui organ de control atribuţii foarte largi, cum ar fi:
• sã efectueze controale în localurile si dependintele în care se produc, se depoziteazã,
se comercializeazã bunuri sau se desfãsoarã activitãti care fac obiectul impozitãrii;
• sã verifice existenþa si autenticitatea documentelor justificative pe timpul
transportului, precum si în locurile de desfãsurare a unor activitãti economice, când existã
indicii de sustragere de la îndeplinirea obligatiilor fiscale;
- sã verifice evidenta primarã si contabilã, registrele si orice alte documente sau
înscrisuri din care rezultã modul de îndeplinire al obligaþiilor fiscale, sã constate faptele de
evaziune fiscalã si sã stabileascã potrivit legii, obligatiile de platã cãtre bugetul de stat;
- sã confiºte, în condiþiile legii, obiectele sau produsele sustrase de la plata impozitelor
si taxelor sau a cãror fabricatie sau desfacere sunt interzise;
- sã constate contravenþii si sã aplice sancþiunile corespunzãtoare, precum si sã
sesizeze organele de urmãrire penalã;
Directia generalã a vãmilor
Aceastã direcþie aplicã strategia Guvernului în domeniul politicii vamale, exercitând
atribuþii stabilite prin reglementãri vamale. În exercitarea obiectului sãu de activitate,
Direcþia Generalã a Vãmilor are numeroase atribuþii:
- organizeazã, îndrumã si controleazã activitatea directiilor regionale vamale, birourilor
vamale de control si vãmuire la interior cât si a celor de frontierã;
- urmãreste si supravegheazã pe teritoriul tãrii respectarea legislatiei vamale;
- elaboreazã propuneri privind sistematizarea si armonizarea legislatiei vamale si
coordoneazã programe privind integrarea vamalã europeanã;
- verificã modul de declarare de cãtre titularul operaþiunii vamale sau de cãtre
comisionarul în vamã a drepturilor cuvenite bugetului de stat, încaseazã ºi vireazã aceste
drepturi la bugetul de stat, stabileºte din oficiu eventuale diferenþe ºi asigurã încasarea
acestora, stabileste formele si instrumentele de platã si de garantare a plãtii taxelor si
drepturilor vamale
- controleazã mijloacele de transport încãrcate, cu mãrfuri din import, export sau aflate
în tranzit si verificã legalitatea si regimul vamal al acestora;
-exercitã controlul vamal ulterior la sediul agenþilor economicia supra operaþiunilor de
comerþ exterior efectuate, pe o perioadã de 5 ani de la acordarea liberului de vamã.
Organele financiare teritoriale
Aparatul fiscal propriu-zis cuprinde pe lângã aparatul central al Ministerului Finanþelor
Publice si organele financiare teritoriale. Acestea acoperã prin activitatea lor întreg teritoriul
tãrii si exercitã atribuþii cu caracter fiscal în toate localitãtile.
Organele financiare teritoriale cuprind: Direcþiile generale ale finantelor publice
judetene respectiv a Municipiului Bucuresti, Administratiile finantelor publice ale
municipiilor, respectiv sectoarelor Municipiului Bucuresti, Administratiile finantelor publice
ale oraselor, Administraþiile finanþelor publice ale comunelor.
Organele de control fiscal efectuezã verificãrile agentilor economici la sediul organelor
fiscale folosind în acest scop informaþiile din documentele de raportare lunare, trimestriale si
anuale pe care agenþii economici sunt obligati sã le depunã la aceste organe.
Controlul fiscal se realizeazã si la sediul agentilor economici, folosindu-se în acest scop
informatiile din contabilitatea sinteticã si analiticã, din documentele justificative, precum si
datele din evidenþele fiscale speciale pe care agentii economici sunt obligati sã le organizeze.

8
 În relaþiile fiscale dintre organele financiare si contribuabilii persoane fizice se are în
vedere cã acestia sunt supusi unor operatii de impunere prealabilã din partea serviciilor de
specialitate ale autoritãtilor administratiei publice locale. În acest scop contribuabilii persoane
fizice sunt obligati sã depunã anual declaratii de impunere. În vederea definitivãrii
impunerilor, organele de control efectueazã verificãri prealabile, în scopul stabilirii exectitãtii
informatiilor cuprinse declaratiile de impunere si comunicã plãtitorilor sumele rãmase
definitive prin înstiintãri de platã.
Conform actelor normative în vigoare, unitãtile fiscale teritoriale din subordinea
Ministeruui Finantelor Publice au transferat atributiile fiscale privind impozitele, taxele si alte
venituri ale bugetelor locale cãtre autoritãþile administraþiei publice locale (consiliile locale,
consiliile judeþene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti)
Autoritãtile administratiei publice locale exercitã atributii privind stabilirea,
constatarea, controlul, urmãrirea si încasarea impozitelor si taxelor si a altor venituri ale
bugetelor locale.
Respectarea principiilor sistemului fiscal,si realizarea functiilor
acestuia,sint determinate de elementele componente ale acestuia,sau
instrumentele utilizate pentru realizarea politicii fiscale a statului,si care de fapt
compun sistemul fiscal.
Toate aceste aspecte isi gasesc,concretizarea in stabilirea unui sistem de
impozite si taxe,pe care contribuabilii trebuie sa le achite,reglementate atit pe
baza unor reglementari juridice specifice statale,cit si pe stabilirea unor
cuantumuri procentuale sau valorice,concrete si reale,de perceperea acestora
depinzind in ultima instanta,existenta si siguranta unui stat de drept.

Impozitul - caracteristici, rol, clasificare

Impozitele reprezintã o formã de prelevare a unei pãrti din veniturile sau

averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului în vederea acoperirii
cheltuielilor sale. Aceastã prelevare se face în mod obligatoriu cu titlu
nerambursabil si fãrã contraprestatie din partea statului. Caracterul obligatoriu al
impozitelor trebuie înteles în sensul cã plata acestora cãtre stat este o sarcinã
impusã tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizeazã venit dintr-o
anumitã sursã sau posedã un anumit gen de avere, pentru care conform legii
datoreazã impozit.
Caracterul nerambursabil si fãrã contraprestatie se referă la faptul că în
schimbul impozitului plãtitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de
valoare egalã sau apropiatã.

Taxele-caracteristici,rol clasificare

Taxa-spre deosebire de impozit reprezintã în general suma de bani plãtitã

de persoana fizicã sau juridicã, pentru un serviciu prestat plãtitorului de cãtre
stat sau institutiile sale. Taxa cvontine pe lângã costul serviciului prestat si unele
elemente de impozit.

9
 b)- Elemente specifice,deosebiri

Rolul impozitelor si taxelor se manifestã pe plan financiar, economic si

social, dar în mod diferit de la o etapã la alta de dezvoltare a economiei.
Rolul cel mai important este cel pe plan financiar, deoarece acesta
constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare
acoperirii cheltuielilor publice.
Pe plan economic rolul impozitelor si taxelor se concretizeazã în utilizarea
acestora de cãtre stat ca instrumente de interventie în activitatea economicã
pentru stimularea sau frânarea unor activitãti.
Pe plan social rolul impozitelor se concretizeazã în faptul cã prin
internediul lor statul procedeazã la redistribuirea unei pãrti importante din
produsul intern brut între clase si pãturi sociale, între persoanele fizice si cele
juridice.
Impozitele şi taxele care compun sistemul fiscal se pot clasifica după mai
multe criterii însă foarte importantă este clasificarea acestora conform
clasificaţiei bugetare, care corespunde şi ordinii în care acestea sunt aşezate în
bugetul de stat şi în bugetele locale.
Conform clasificaţiei bugetare, impozitele se împart în:
- impozite directe
- impozite indirecte
* impozitele directe sunt plãtite de contribuabili în cunostintã de cauzã, în
categoria lor incluzându-se: impozitul pe profit, impozitul pe venitul
microîntreprinderilor, impozitul pe venitul din salarii, activitãti independente,
cedarea folosintei bunurilor, dividende si dobânzi, din activitãti agricole,
impozitul pe clãdiri, taxa asupra mijloacelor de transport, impozitul pe terenuri.
* impozitele indirecte sunt suportate în general, de consumatorul final, prin
intermediul preþurilor produselor si tarifelor lucrãrilor si serviciilor. Pot fi
enumerate aici: taxa pe valoarea adãugatã, accizele, taxele vamale, impozitul pe
spectacole.
Cu prilejul instituirii unui nou impozit trebuie sã se precizeze o serie de
elemente tehnice si anume:
1. subiectul impozabil este persoana obligatã direct, potrivit legii sã
suporte plata unui impozit sau a unei taxe. Subiectul impozabil poate fi o
persoanã fizicã sau juridicã ce posedã bunuri, realizeazã venituri sau face
cheltuieli pentru care legea prevede obligaþia plãtii unor impozite sau taxe. În
mod curent subiectul impozabil se mai numeste si contribuabil
2. plãtitorul impozitului este persoana obligatã sã efectueze calculul si
plata obligaþiei fatã de buget. De cele mai multe ori, plãtitor este însusi
subiectul impozabil dar sunt si cazuri în care plãtitorul nu este si subiect (cazul
impozitului pe salarii, suportat de salariat si plãtit de angajator).

10
 3. obiectul impozitului este reprezentat de materia supusã impunerii. În
calitate de obiect al impozitului pot apãrea dupã caz, venitul, averea, uneori si
cheltuielile. Venitul si averea apar în calitate de obiect al impunerii în cazul
impozitelor directe. Astfel, în cazul impozitului pe salariu obiectul impozitului îl
constituie salariul si alte drepturi de personal, la impozitul pe profit - profitul
obtinut de agentul economic. În cazul impozitelor indirecte obiectul impunerii îl
constituie produsul care face obiectul vânzãrii, serviciul prestat sau lucrarea
executatã, bunul importat sau exportat.
4. baza de calcul. Poate fi denumitã si materia impozabilã si reprezintã
elementul pe care se fundamenteazã calculul venitului bugetar. În cele mai multe
cazuri baza de calcul este aceeasi cu obiectul venitului bugetar dar existã si
excepþii. De exemplu taxa asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanicã
are ca obiect bunul respectiv (autoturism, autobuz, motocicletã etc.) în timp ce
calculul se face în functie de capacitatea cilindricã a motorului, pentru fiecare
500 de cmc.
5. cota de impunere este reprezentatã de impozitul aferent unei unitãti de
impunere (respectiv unitãþii de mãsurã în care se exprimã obiectul impozabil).
Cotele de impunere pot fi stabilite în sumã fixã sau în cote procentuale
(proporþionale, progresive sau regresive).
6. termenul de platã. Indicã data la care sau intervalul de timp în interiorul
cãruia subiectul impozitului trebuie sã-ºi achite obligatia fatã de bugetul statului.
Momentul în care plata unui venit bugetar devine exigibilã nu coincide
întotdeauna cu cel al nasterii obligatiei plãtitorului fatã de buget. Obligatia
plãtitorului apare de regulã, în momentul în care el a intrat în posesia obiectului
impozabil si numai stingerea obligatiei are loc la termenul de platã.
7. înlesnirile acordate la platã. Aceste elemente sunt prevãzute de actele
normative. Facilitãtile fiscale se referã la scutiri, reduceri, bonificatii, amânãri si
esalonãri ale plãtii la buget acordate atât pentru obligatiile fiscale curente, cât si
pentru cele restante.
Scutirile au în general scopuri economice si sociale. Se pot cita în acest
sens:
- exceptarea de la plata impozitului pe profit a organizatiilor de nevãzãtori,
de invalizi, si ale persoanelor cu handicap
- scutirea de TVA a unor activitãþi de interes general cum ar fi:
spitalizarea, îngrijirile medicale etc.
Reducerile se aplicã în vederea stimulãrii unor activitãþi cum este cazul
reducerii cotei de impozit pe profit pentru veniturile aferente activitãþii de
export.
Bonificatiile se acordã cu scopul de a stimula anumiti plãtitori de impozite
si taxe sã-si achite cu anticipatiei obligatiile datorate de regulã pânã la primul
termen de platã. De ex. pentru plata cu anticipatiei a impozitului pe clãdiri si a
impozitului pe teren datorate pentru întregul an de persoane fizice se acordã o
bonificaþie de pânã la 10 la sutã.

11
 Amânãrile si esalonãrile se aprobã de cãtre MFP si organele fiscale
teritoriale ale acestuia potrivit competentelor stabilite de lege în aceastã
privinþã. Amânãrile au în vedere decalarea termenelor de platã iar esalonãrile
presupun fragmentarea obligatiei fiscale pe mai multe transe urmând ca fiecare
transã sã fie plãtitã la anumite termene.
8. Drepturile si obligatiile plãtitorilor. În scopul respectãrii legislatiei în
egalã mãsurã de cãtre plãtitorii veniturilor bugetare cât si de organele de control
fiscal actele normative instituitoare de impozite si taxe prevãd alãturi de
celelalrte elemente tehnice ale veniturilor bugetare si o serie de derpturi si
obligatii ale plãtitorilor.
Plãtitorii veniturilor bugetare au urmãtoarele drepturi:
- dreptul de a pretinde aplicarea corectã, echitabilã a reglementãrilor legale
în legãturã cu asezarea si perceperea obligaþiilor fiscale. Totodatã organele de
control fiscal au obligatia aplicãrii corecte a prevederilor actelor normative cu
caracter fiscal
- dreptul la compensarea sumelor plãtite în plus fatã de obligatiile fiscale
datorate cu sumele ce le are de platã la scadentele ulterioare
- dreptul la restituire în cazul în care s-au plãtit în plus sume mari ce nu pot
fi recuperate prin compensare.
- dreptul la contestatie împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control
sau de impunere
Dintre obligaþiile plãtitorilor de impozite si taxe retinem:
- calcularea corectã si achitarea integralã si la termen a obligatiilor fiscale
- întocmirea corectã a declaratiilor de impozite si taxe
- sã se înregistreze la organele fiscale ca plãtitori de impozite si taxe la
începerea activitãtii si sã solicite organului fiscal scoaterea din evidentã în caz
de încetare a activitãtii
- sã reflecte corect în contabilitatea proprie toate elementele care sunt
necesare pentru determinarea exactã ºi la termen a veniturilor bugetare si atunci
când legea prevede expres sã organizeze si evidentele speciale pentru anumite
impozite si taxe
- sã furnizeze organelor fiscale toate justificãrile necesare în vederea
stabilirii operatiunilor realizate atât la sediul principal al agentului economic cât
si la subunitãti în scopul verificãrii corectitudinii datelor înscrise în documentele
de inforrmare fiscalã

c)- Evaziunea fiscala-definitie

Evaziunea fiscala-presupune sustragerea de catre contribuabili

persoane fizice sau juridice,romane sau straine,prin orice mijloace,in intregime
sau partial,de la impunerea sau plata obligatiilor fiscale si anume :

12
 -plata taxelor si impozitelor,contributiilor,si a altor sume datorate
bugetului statului si bugetelor locale,bugetului asigurarilor sociale de stat si
fondurilor speciale extrabugetare.
Efectuarea de activitati permanente sau temporare,generatoare de
venituri impozabile,poate avea loc,numai in baza unei autorizatii emise de
« organul competent,sau a unu alt temei prevazut de lege.
Evaziunea fiscala este constatata,si stabilita,ca abatere de la normele
legale,cf prevederilor Legii nr 87/1994,republicata,in-MOF-545/29.07.2003,si
modificata prin Legea nr 241/15.07.2005,publicata in MOF
nr.672/27.07.2005,promulgata prin Decretul nr 627/15.07.2005.In literatura de
specialitate, cel mai cunoscut sens dat evaziunii fiscale,este »arta de a evita
caderea in cimpul de atractie al legii fiscale » concept care apartine
economistilor francezi M.C. de Brie si P.Charpemtier.
Privind acest fenomen retrospectiv,putem afirma ca evaziunea
fiscala,este tot atit de veche si omniprezenta in societate
pe cit de veche este existenta statului si a legilor fiscale.Domeniul de
manifestare al evaziunii fiscale,este atit de intins,pe cit de larg si variat este
cimpul de aplicare al impozitelor directe,influentind
randamentul acestora.
Contribuabilii sint obligati sa evidentieze »veniturile realizate si
cheltuielile efectuate,din activitatile desfasurate,prin intocmirea « registrelor sau
a oricaror alte documente prevazute de lege ».
Contribuabilii sint obligati sa utilizeze ptr activitatea desfasurata
« documente primare si de evidenta contabila » stabilite prin lege,achizitionate
numai de la unitatile stabilite prin normeel legale in viguare si sa completeze
integral rubricile formularelor,corespunzator operatiunnilor inregistrate.
Contribuabilii sint obligati,sa declare cu « sinceritate veniturile
realizate,bunuri le mobile si imobile »aflate in proprietate sau obtinute cu orice
titlu legal,precum si alte valori care genereaza « titluri de creanta fiscala ».
Cind legea nu prevede,obligatia de depunere a declaratiei de
impunere,contribuabilii,rapund de calcularea corecta a impozitelor si taxelor,pe
care trebuie sa le verse la buget,in conditile legii.
Persoanele fizice sau juridice care realizeaza venituri,ori desfasoara
activitati,supuse imozitelor si taxelor,sint obilgtate sa plateasca la termen sumele
datorate statului.
Nerespectarea reglementarilor fiscale in domeniul vamal,prin
declararea inexacta,sau sub orice forma a valorilor,sau prin sustragerea bunurilor
de la operatiunile de vamuire,in scopuil neachitarii taxelor vamale,sau a
diminuarii acestora,ori a altor obligatii fiscale,se sanctioneaza cf legii.
Toate aceste aspecte,sint verificate de catre « organele financiar-
fiscale »din cadrul MFP,si din cadrul unitatilor teritoriale subordonate,,Garda
Financiara,si alte persoane imputernicite,care au dreptul sa verifice,daca
contribuabilii au respectat,dispozitiile legale de organizare si de desfasurare a

13
activitatilor economice producatoare de venituri impozabile sau a bunurilor
supuse impozitelor si taxelor.
Contribuabilii au obligatia de a permite efectuarea controlului si de a
pune la dispozitia organelor de control toate documentele contabile,evidentele si
oricare alte elemente materiale sau valorice solicitate,in vederea cunoasterii
realizaritatii obiecte lor ori a resurselor impozabile sau taxabile.
Din literatura de specialitate,dupa modul in care poate fi
savirsita,evaziunea fiscala se manifesta sub doua forme :
a)-evaziunea fiscala licita sau legala
b)-evaziunea fiscala ilicita,nelegala sau frauduloasa
a)-Evaziunea fiscala licita-permite sustragerea unei parti din materia
impozabila ca urmare a interpretearii reglementarilor legale,fara ca acest lucru
sa fie considerat contraventie sau infractiune.Acest gen de evaziune,exprima
actiunea contribuabilor
de a ocoli legea,recurgind la o combinatie neprevazuta de legiuitor,si deci
tolerata prin scapare din vedere.Aceasta posibilitate apare datorita unor
inadvertente sau lacune ale legii si este frecventa mai ales in perioada cind apar
noi structuri de intre
prinderi sau noi categorii de impozite.Contribuabilii,exploatind
insuficientele legislatiei,eludeaza in mod « legal »,sustragindu-se,in total sau in
parte,platii impozitelor,tocmai datoritaacestei insuficiente legislatiei.Procedind
astfel,contribuabilii ramin in
limita stricta a drepturilor lor si statul nu se poate apara decit print-o
legislatie bine studiata,clara,precisa si stiintifica.Singurul vinovat de producertea
evaziunii fiscale prin astfel de mijloace este legiuitorul.In practica,faptele de
evaziune,bazate pe interpretarea favorabila a legii,sint foarte diversificate,in
functie de inventivitatea contribuabilului si de larghete a legii.In
cocluzie,evaziunea fiscala licita este rezultanta logica a defectelor si
inadvertentelor unei legislatiei imperfecte sau asimilate,a normelor
metodologice defectuase,precum si a neprevederii legiuitorului.
Evaziunea fiscala licita,poate prezenta urmatoarele forme :
*acordarea unor facilitati fiscale-sub forma unor exonerari,scutiri
partiale,reduceri,deduceri constituie un cadru favorabil ocolirii sau prelevarii de
la plata obligatiilor fiscale prin anumite procedee.
*manipularea unor societati comerciale de a investi o parte din profitul
realizat in achizitii de masini si utilaje ptr care statul acorda reduceri ale
impozitului pe venit
*acordarea unor scutiri delimitate temporal,in cazul infiintarii de noi
societati comerciale,de la plata impozitului pe profit
*supraevaluarea amortizarii prin constituirea legala a unui fond de
amortizare intr-un cuantum superior investitiilor necesare constituie o modalitate
de diminuare a bazei de impozitare.

14
 *impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane
fizice,pe baza unor norme medii de venit mai mari decit media sa nu plateasca
impozit ptr diferenta respectiva.
Legea sanctioneaza si cazurile de nerespectare a reglemntarilor
fiscale in domeniul vamal,prin declararea inexacta,sub orice forma,a valorilor
sau prin sustragerea bunurilor de la operatiile de vamuire,in scopul neachitarii
taxelor vamale sau
ale diminuarii acestora ori a altor obligatii fiscale.Practicarea de ctare
importatori si exportatori a diferitelor mijloace licite sau ilicite,ptr a se sustrage
de la plata sumelor in valuta cuvenite statului,constituie »evaziune valutara ».
Sustragerea devizelor cuvenite statului se practica indeosebi,prin :
-compensatiile particulare ;
-tarife vamale insuficient de precise ;
-transferuri de devize in si din alte tari cu incalcarea dispozitiilor legale ;
-turism.
O posibilitate suplimentara de producere a evaziunii fiscale licite o
constituie existenta »paradisurilor fiscale »,unde isi stabilesc domiciliul si sediul
social atit persoane fizice,sit si persoane juridice,si prin care isi dirijeaza
profiturile obtinute pe tritoriul altor tari,eludindu-se astfel fiscul.
Evaziunea fiscala licita poate fi evitata prin corectarea si
imbunatatirea cadru lui juridic,prin care aceasta a devenit posibila,desi existenta
unor interese politice,economice si sociale determina toleranta tacita a unor
situatii evazioniste.
b)-Evaziunea ilicita,nelegala sau frauduloasa-presupune eludarea
deliberata a legilor fiscale si se sanctioneaza cu amenda sau pe cale penala,dupa
cum este considerata,contraventie sau infractiune.
Evaziunea fiscala ilicita este sanctionata contraventional atunci cind
contribuabilul violeaza o prescriptie legala,cu scopul de a nu plati impozitul
cuvenit.
Evaziunea fiscala ilicita este frauduloasa atunci cind contribuabilul
care este obligat sa furnizeze justificari in sprijinul declaratiei sale nu are
argumente convingatoare sau incearca sa insele fiscul cu privire la veniturile
nedeclarate.
Fiind un fenomen social cu implicatii asupra finantarii cheltuielilor
publice,evaziunea fiscala frauduloasa,consta in ascunderea ilegala,totala sau
obligatiilor partiala a materiei impozabile de catre contribuabili,in scopul
reducerii sau eliminarii fiscale ce le revin.
Din practica rezulta ca exista o diversiune de procedee ptr realizarea
evaziunii fiscale frauduloase,la care contribuabilii recurg,cind aspectele
ilegale,imbraca urmatoarele forme :
*evaziunea traditionala,-realizata prin simulare,consta in sustragerea
partiala sau totala,de la plata obligatiilor fiscale,fie prin intocmirea de

15
 documente incorecte,fie prin neintocmirea documentelor cerute de legislatia in
viguare si includeoperatiuni cum ar fi :
-intocmirea unor declaratii fiscale false sau neintocmirea acestora
-reducerea intentionata a incasarilor,in scopul reducerii TVA si a
profitului impozabil,prin incasari in numerar fara chitante si prin vinzari fara
factura.
-cresterea voita a cheltuielilor ptr a diminua profitul impozabil
-producerea si comercializarea de bunuri si servicii economice in mod
ilegal
-diminuarea valorii mostenirilor primite si a tranzactiilor cu bunuri
imobiliare
-desfasurarea unor activitati profesionale recompensate in mod
clandestin(la negru)
*evaziunea juridica-consta in a ascunde adevarata natura a unui contract
sau a unui organism,ptr a evita obligatiile fiscale.De exemplu cind un contractde
asociere este transformat,in mod ascuns,intr-un contract de munca,ptr
beneficiarul acestuia sa obtina anumite avantaje din calitatea de salariat.
*evaziunea contabila-greu de identificat in practica,consta in a crea
impresia unei evidente contabile corecte,utilizind documente false,in scopul
cresterii cheltuielilor,diminuarii veniturilor,reducerii profitului impozabil si in
consecinta,a obligatiilor fiscale datorate statului.
*evaziunea prin evaluare-consta in diminuarea valorii
stocurilor,supraestimarea amortismentelor si provizioanelor,in scopul deplasarii
profitului in timp.
In literatura de specialitate,domneste o confuzie in ceea ce priveste
stabilirea si incadrarea abaterilor constatate la »evaziune fiscala »sau « frauda
fiscala »
Intre aceste doua ipostaze ale evaziunii,ca si infraciune,sint unele
diferente,cum ar fi :
EVAZIUNEA FRAUDA FISCALA
FISCALA

1.- 1.-defineste o 1.-este considerata ca o violare

utilizare abila a posibilitatilor directa si deschisa a legii
oferite de lege si poate fi sanctionata
contraventional sau penal
2.-este privita ca 2.-este preocupare a
minimizarea excesului de contribuabilului de a nu tine seama
impozitare prin de legea fiscala in viguare.
utilizarea
acceptabile,real
e

Analizind cele prezentate,se poate considera ca de fapt exista un

singur fenomen care aduce atingere veniturilor fiscale ale bugetului de stat,si

16
anume acela al evaziunii fiscale,care in functie de raportul fata de lege al actiunii
de atingere a acestor drepturi fiscale,poate fi :
@-evaziune fiscala ilicita,care este tolerata,implicit de lege,si nu exista
sau se face in temeiul legii,care este prevazut de o lege sau este conform cu
legea ;
@-evaziune fiscala ilicita,nelegala,frauduloasa,sinonima cu frauda
fiscal,care se sanctioneaza cu amenda pe cale penala,dupa cum este
considerata,contraventie sau infractiune.
In concluzie faptele de evaziune fiscala ilegala,care sint considerate
infractiune ce se solutioneaza pe cale penala se incadreaza la categoria »fraude
fiscala »
Cauzele evaziunii fiscale,pot fi sintetizate astfel :
&-comportamentul negativ al contribuabililor
&-comportamentul neloial al satatului in materie de impunere si
respectare a echitatii fiscale
&-interpretarea si aplicarea eronata si abuziva a legislatiei fiscale
&-apartul birocratic corupt
&-nerspectarea regulamentelor privind organizarea evidentei
patrimoniului,veniturilor,cheltuielilor si rezultatelor financiare.
&-disfunctionalitatile pietei,financiare,comerciale si de
capital,coroborate cu costurile si conditiile obtinerii de surse de finantare.
&-munca la negru,clandestina,activitati pe cont propriu fara
autorizatie.
Prezentarea evaziunii fiscale ca ilicita si licita-sau frauda fiscala-este
necesara si utila ptr ca da posibilitatea,cel putin teoretic,a estimarii marimii
fenomenului in cele doua forme de manifestare.
Aceasta disociere ajuta si la sensibilizarea diferitilor factori de
decizie politica si a celor administrativi in cautarea si stabilirea mijloacelor
adecvate de limitare si combatere a evaziunii fiscale in integritatea sa.

d)- Raspunderea contraventionala si penala

Raspunderea contraventionala

Contraventia- este fapta savirsita cu vinovatie,care prezinta un

pericol social mai redus decit infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca
atare prin acte normative,legi,decrete,etc.Ca particularitati putem aminti:
*-se sanctioneaza cu avertisment sau cu amenda.
*-se aplica atit persoanelor fizice,cit si persoanelor juridice.
*-amenda aplicata persoanei juridice,poate fi imputata de aceasta
persoanei fizice vinovate.
Avertismentul se aplica in cazurile in care fapta este de mica
importanta si se apreciaza ca cel care a savirsit-o nu o va mai repeta.Acest gen

17
 de santiune se aplica in cazurile in care fapta este de mica importanta si se
apreciaza ca cel care a savirsit-o nu o va mai repeta.
Acest gen de sanctiune se adreseaza:
*-oral,atunci cind contravenientul esteprezent la constatarea
contraventiei si este aplicata de agentul constatator.
*-scris,prin comunicarea procesului verbal de constatare cu rezolutia
corespunzatoare,atunci cind contravenientul nu este prezent.
In acest caz,amenda,are caracter administrativ si se constituie venit
la stat.
Daca o persoana savirseste mai multe contraventii,sanctiunea se
aplica pentru fiecare in parte.
Cind mai multe contraventii au fost constatate,prin acelasi proces
verbal,amenzile totalizate nu pot depasi dublul maximului prevazut ptr
contraventia cea mai grava.
Cind abaterea este savirsita de mai multe persoane,contraventia se
aplica fiecarei persoane separat.
Nu constituie contraventie,fapta savirsita in legitima aparare.
Termenul de prescriere al contraventiei,este de 3 luni de la data
savirsirii faptei si un(1)an,pentru datorii la buget.
Incasarea amenzilor contraventionale,se face prin:
-plata la jumatate din minim in 48 ore;
-plata integrala-in 15 zile;
-executarea de catre organul financiar local,daca plata nu s-a facut in
conditiile enuntate mai sus.
Intre raspunderea disciplinara si contraventie,exista unele deosebiri cum
ar fi:

Abaterea Contraventia
Disciplinara
1.-implica raporturi de 1.-isi are temeiul in acte
munca intre unitate si normative
autorul abaterii
2.-poate fi comisa numai 2.-poate fi savirsita atit de
de personae fizice personae fizice cit si de persoa
ne juridice
3.-este prevazuta in acte 3.-este delimitata si descrisa in
normative la modul generic toate elementele sale in lege

Raspundere penala-definire,si deosebiri fata de contraventie

Raspunderea penala are la baza,infractiunea,adica fapta care

prezinta pericol social,savirsita cu vinovatie si prevazute de legea penala.

18
 Ea se pedepseste cu privare de libertate,sau amenda penala,care pot
fi completate si cu alte masuri(ex-confiscarea totala sau partiala a averii,sau
inlocuita cu o sanctiune cu caracter administrativ-« mustrare »-pronuntata de
instanta.
Deosebirile intre contraventie si infractiune,pot fi localizate,dupa
cum urmeaza :

Contraventia Infractiune
1.-prezinta un grad de pericol 1.-grad ridicat de pricol social
social mai redus 2.-sanctiunea este prevazuta
numai prin
2.-sanctiunea contraventionala acte normative avind rangul de
lege
se poate prevedea si prin acte 3.-sanctiunea se aplica numai prin
hotarirea
normative emise de organele organelor judecatoresti
administratiei de stat 4.-sint savirsite doar de persoane
fizice
3.-stabilirea efectiva a contraventiei
se face de catre organele adminis
trative de stat
4.-pot fi savirsite atit de persoane fizi
ce ,cit si de persoane juridice

Daca prin infractiune s-au cauzat pagube materiale,instanta stabileste si ras

pundere materiala(actiune civila).Trebuie facute anumite precizari,si
anume :
*nu orice paguba,implica raspundere penala
*cuantumul despagubirii este determinat de cuantumul pagubei
propriuzise+ efectul produs de aceasta in timp(ex-furtul unor piese de pe un
utilaj-cv pieselor +manopera+timp de imobilizare+efecte in lantul tehnologic)
*in cazul savirsirii in comun,paguba si efectele se defalca pe cauze genera
toare stabilindu-se totodata vina fiecarui inculpat(ex-un gestionar sustrage
bunuri din gestiune si le valorifica prin intermediul altor persoane)
Recuperarea pagubelor in cazul acestui gen de infractiuni,se efectuiaza
prin :
*recuperarea lucrurilor
*plata unei despagubiri banesti
*desfiintarea unui inscris
Raspunderea organelor de control-persoana care cu ocazia controlului a
dovedit superficialitate,a tainuit fapta,nu a aplicat toate tehnicile de control ce se
impuneau,etc,raspunde ptr neindeplinirea unei atributii de serviciu,daca fara

19
incalcarea acesteia paguba s-ar fi putut evita.(ex-controlul incrucisat-poate fi
chemat in judecata ca parte civilmente responsabila ptr paguba savirsita de
gestionari).
Organele de control au obligatia:-sa procedeze la luarea de
declaratii de la faptuitori si de la martori
-sa intocmeasca procesul verbal despre imprejurarile concrete ale
savirsirii infractiunii
-sa sesizeze imediat,organele de cercetare penala
-sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii,corpul delict sau
mijloacele de proba
*-infractiuni contra integritatii patrimoniului
*infractiuni in legatura cu activitatea de gestiune(ex-crearea de
lipsuri si nedeclararea lor in scris in termenul legal,instrainarea bunurilor
constituite drept garantie fara instiintarea unitatii.
*infractiuni contra patrimoniului(ex-delapidarea,abuz in
serviviciu,abuz de incredere,inselaciune)
*infractiuni -care lezeaza buna desfasurare a activitatilor comerciale
si normele prin care se protejeaza populatia inpotriva unor activitati comerciale
ilicite cum ar fi :
-(acumularea de ,marfuri de pe piata interna in scopul creerii unui
deficit si revinzarii lor ulterioare,la suprapret sau al suprimarii concurentei
loiale,urmarindu-se prin aceasta obtinerea unor venituri frauduloase)
Probarea infractiunilor-reprezinta actiunea de dovedire a
scopului,nefiind necesar sa se realizeze actul de vinzare
-depasirea de catre agentii economici,cu capital majoritar de stat,a
nivelurilor maxime a preturilor de vinzare cu ridicata(tarife)stabilite prin hotariri
ale Guvernului.Amintim aici-produsele de importanta vitala,produsele la care
cererea depaseste cu mult oferta,produsele subventionate,etc
-depasirea de catre orice agent economic a adaosurilor maxime
stabilite prin hotarirea de guvern,la formarea preturilor de vinzare cu
amanuntul,indiferent de numarul verigilor prin care circula marfurile(ex-
depasirea tarifelor,declarate la organele fiscale)
-vinzarea cu lipsa de marfuri
-falsificarea ori substituirea de marfuri(ex-probe de laborator,cele din
import far « certificat de origine »-considerate false
*-Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul
*infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviviciul(ex-
neindeplinirea sau indeplinirea defectuasa,a unei indatoriri,astfel ca prin aceasta
sa se favorizeze, producerea unei pagube)
*-Infractiunea de fals
*infractiuni-privitoare la constituirea si desfasurarea activitatii
societatilor comerciale,prevazute de Legea nr 31/1990(comunicarile

20
publice,emisiunea de actiuni si obligatiuni,distrubuirea de dividente din beneficii
fictive
*-infractiuni ce lezeaza buna desfasurare a activitatilor comerciale,si
a normelor,prin care se protejeaza populatia impotriva activitatilor ilicite,cum ar
fi:
&-acumularea de marfuri de pe piata interna in scopul crearii unui
deficit si revinzarii lor ulterioare,la suprapret,sau al suprimarii concurentei loiale
&-urmarirea de obtinerea de venituri frauduloase
In toate aceste cazuri trebuie “probata vinovatia,in producerea
infractiunilor” sau cu alte cuvinte “dovedirea scopului,fara a fi necesara
producerea actului de vinzare propriuzis.
&-depasirea de catre agentii economici cu capital majoritar de stat,a
nivelurilor maxime a preturilor de vinzare cu ridicata(tarife)stabilite prin
Hotariri de Guvern(la produsele de importanta vitala;laprodusele la care cererea
depaseste cu mult oferta;la produsele subventionate)
&-depasirea de catre orice agent economic,a adaosurilor maxime stbilite
prin hotarire de guvern,la formarea preturilor de vinzare cu
amanunutul,indiferent de numarul verigilor prin care circula marfurile(depasirea
termenelor ptr situatiile si deconturile,declarate la organele fiscale).
&-vinzarea cu lipsa la cintar
&-falsificarea ori substituirea de marfuri(probe de laborator;certificate
false ptr marfurile din “import”-sau far “ceertificate de origine”
Procedura de efectuare a cercetarii in vederea stabilirii
raspunderii patrimoniale, si penale

In ceea ce priveste procedura de efectuare,a cercetarii in vederea

satbilirii raspunderii patrimoniale,aceasta presupune,intocmirea unui « act de
control » de catre« organele de control din exterior »care stabilesc,abaterea de la
normele legale
in viguare,privind nerespectarea anumitor relemetari tehnico-economice,de
achizitii,ptr diverse materiale curente sau ptr investitii,sau de desfasurarea a
ctivitatii in bune conditiuni,cum ar fi :
*-nedeclararea anumitor venituri si cheltuieli
*-nerespectarea termenelor de depunere a anumitor situatii financiare la
organele fiscale
*-nedeclararea corecta a bazei de impozitare,a datoriilor catre bugetul
statului, datorate de agentul economic.
*-deturnarea destinatie initiale a anumitor credite,cu garantii
guvernamentale,sau fara garantii,ptr alte destinatii.
*-neachitarea,sau rambursare cu intirziere a anumitor datorii
bugetare,datorita proastei gestionari a disponibilitatilor banesti,ca urmare a
desfasurarii unui act
managerial defectuos.

21
 *-disounerea si efectuarea ,prin actul managerial,a unor operatiuni
patrimoniale, ilicite,care angajeaza unitatea in relatiile contractuale comerciale,si
prin care se aduc prejudicii patrimoniului unitatii,pina la devalizare,faliment,craf
financiar.
*-utilizarea elementelor patrimoniale,in interes propriu,de catre
persoanele cu atributi de raspiundere in pastrarea « integritatii patrimoniale »
*-pariciparea,sau angajarea patrimoniului unitatii,in actiuni de
asociere,sau participatiune,in’’nume propriu’’cu scopul de obtinerea de foloase
necuvenite, si care pot duce la subminarea « integritatii patrimoniale »,
concomitent cu inserarea in actul de control,a tuturor acestor abateri,precum si
cu « incadrarea din p.v juridic daca abaterea este incadrata la
« contraventie » ;sau « infractiune ».
Inainte de stabilirea acestor aspecte in actul de control final,este
necesara desfasurarea unei activitati de « investigatii »cu luarea de declaratii pe
«propria raspundere »,de la persoanele cu sarcini de raspundere in « ocrotirea si
pastrarea integritatii patrimoniale »(componenti ai consiliului
director,membrilor CA,actuionarilor ),sau altor persoane imputernicite sa
dispuna de utilizarea « patrimoniului » unitatii,prin angajarea lui in anumite
actiuni si activitati manageriale,concimitent cu luarea de declaratii si de la
persoanele care prin natura sarcinilor de serviciu,au avut legatura cu « derularea
sau efectuarea »anumitor operatiuni care au angajat « patrimoniul
societatii,direct sau indirect,iar prin aceste actiuni au contribuit la rindul lor
la« atingerea integritatii patrimoniului.
Dupa stabilirea « raspunderii patrimoniale »si a persoanelor
vinovate,in dosarul de investigatie se stabileste cuantumul valoric al abaterii
respective,si modalitatea de recuperare a pagubelor,prin stabilirea unui « plan de
masuri imediate»,daca abaterile sint mai grave si mai multe si nu se pot
recupera in timpul controlului.
Agentul economic controlat,este obligat sa ia toate masurile,ptr
remedierea abaterilor constatate,pentru a preintimpina transmiterea « dosarului
investigatiei » la procurorul financiar,care poate institui’’sechestru
asiguratoriu’’asupra averii persoanelor vinovate si a patrimoniului societatii,ptr
recuperarea pagubelor.

e)- Definirea si stabilirea contraventiilor

Faptele de evaziune fiscala,constituie contraventii sau infractiuni.

Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda urmatoarele
fapte:
*-nedeclararea in termenele prevazute de lege,de catre contribuabili a
veniturilor si bunurilor supuse impozitelor,taxelor si contributiilor
*-neintocmirea la termen si conform prevederilor legale,a documentelor
primare si contabile privind veniturile realizate ale “clientului fiscal”

22
 *-sustragerea de la plata impozitelor a taxelor si a contributiilor datorate
statului,ptr veniturile obtinute prin executarea de activitati neautorizate
*-neaducerea la indeplinire,la termen a dispozitilor date prin actul de
control,incheiat de organelle financiar-fiscale
*-neprezentarea de catre cel controlat,la cererea organelor de control a
documen telor justificative si contabile,referitoare la moul in care au fost
indeplinite obligatiile fiscale
*-refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal,bunurile materiale
supuse impozitelor si taxelor,in vederea stabilirii veridicitatii declaratiei de
impunere si a realita tii inregistrarii acestora de catre”debitorii fiscali”.
*-nedepunerea actelor,a situatilor si a oricaror altor documente in
legatura cu activitatea efectuata de catre unitate,si subunitatile de care raspund
contribuabili,cerute de organele de control,financiar-contabile,din unitate sau
subunitate,precum si utilizarea in alte conditii decit cele legale,a documentelor
cu regim special.
Persoana contravenienta,mai suporta:
-o suma egala cu diferentele de impozite,taxe si contributii stabilite de
organul de control,pe linga impozitele neachitate
-o suma egala cu dublul diferentelor constatate,pe linga diferentele de
impozite,taxe,contributii,daca organul de control constata ca persoana
contribuabila a savirsit o noua contraventie,in termen de un an.
Legea ptr combaterea evaziunii fiscale,stabileste o serie de fapte care
constituie“infractiuni”astfel:
-refuzul de a prezenta organelor de control,documentele justificative,si
actele de evidenta contabila,si documenetele legale si bunurile din patrimoniu,in
scopul impiedicarii verificarilor financiare,fiscale si vamale,dupa o somatie
prealabila de 3 ori,si se pedepseste cu amenda,sau inchisoare 0,6-3 ani
-intocmirea incompleta sau necorespunzatoare,cu omisiuni,de
documente prima re sau de evidenta contabila-interzicerea unor drepturi,sau
inchisoare 2-8 ani
-sustragerea de la plata impozitelor,taxelor,prin neinregistrarea unor
activitati ptr care legea prevede obligatia inregistrarii,in scopul de obinere de
venituri,retine rea si nevarsarea cu intentie,in cel mult 30 zile de la scadenta,a
sumelor reprezentind impozite sau contributii ce retinere la sursa-se pedepseste
cu amenda,sau cu privarea de libertate ptr o perioada de 1-3 ani.
-fapta de a nu evidentia prin acte cobtabile,sau alte documente
legale,veniturile realizate ori de a inregistra cheltuieli care nu au la baza
operatiuni reale,ori evidentierea altor operatiuni “fictive”se pedepseste cu
inchisoare de la 2-8 ani,si interzice rea unor drepturi.
-organizarea sau conducerea de evidente contabile duble,de catre
conducatorul unitatii sau alte persoane cu atributii financiar contabile-inchisoare
2-78ani,si interzicerea unor drepturi,etc

23
 -fapta contribuabilului,care ce rea intentie,nu reface documentele de
evidenta contabila distruse,in termenul inscris in documentele de control,desi
acesta putea sa o faca-este “infractiune”si se pedepseste cu amenda de la 5.000-
30.000 RON.
-fapta de impiedicare sub orice forma,a organelor competente de a intra
in conditiile legii in sedii,incinte ori terenuri,cu scopul efectuarii verificarilor
financiare,fiscale sau vamale.
-fapta de punere in ciculatie,fara drept,a timbrelor,banderolelor sau
formulare lor tipizate,utilizate in domeniul fiscal,cu regim special,-privare de
libertate de la 2-7 ani,si interzicerea unor drepturi.
-fapta de tiparire si punere in circulatie ,cu buna stiinta,de
timbre,banderole sau formulare tipizate,utilizate in domeniul fiscal,cu regim
special,falsificate-private de libertate-3-10 ani.
-fapta,de stabilire cu rea credinta,a impozitelor si taxelor sau
contributiilor,avind ca rezultat,obtinerea,fara drept,a unor sume de bani,cu titlu
de rambursari sau restituiri de la bugetul statului,sau bugetul general
consolidat,sau compensari datorate bugetului general consolidat.-privare de
libertate-5-15 ani,si interzicerea unor drepturi.
-daca prin faptele prevazute mai sus,s-a produs un prejudiciu mai mare
de 100.000 EUR,imn echivalentul monedei nationale,l”limita minima”a
pedepsei si limita maxima,prevazute de lege,se majoreaza cu 2 ani.
-daca prin faptele prevazute mai sus,s-a produs un prejudiciu mai mare
de 500.000 EUR,in echivalentul monedei nationale,limita minima si maxima a
pedepsei prevazute de lege,se majoreaza cu 3 ani.
-in cazul in care s-a savirsit o “infractiune”este obligatorie luare de
masuri asiguratorii,ptr recuperearea prejuduciului.
-nu pot fi,fondatori,administratori,directori sau reprezentanti legali ai
societatii comerciale,iar daca au fost alese,sint decazute din drepturi,persoanele
care daca au fost condamnate ptr “infractiunile”prevazute de legea combaterii
evaziunii fiscale.

f)- Regimul juridic al contraventiilor

Regimul juridic al contraventiilor este determinat de Legea evaziunii

fiscale nr 241/2005,republicata,Codul Fiscal,aprobat prin Legea nr
571/2003,republicata,si alte acte normative in vigoare privind respectarea
disciplinei financiare.

g)- Sanctiunile contraventionale-constatare,aplicare

Practica actiunilor de control,efectuate ptr identificarea evaziunii

fiscale si a fraudei fiscale,pe categorii de venituri(impozit pe profit,taxa pe

24
valoarea adaugata,impozit pe salarii,accize,impozite si taxe locale si alte
impozite si taxe)evidentiaza urmatoarele fapte care conduc la evaziune fiscala :
#-impozitul pe profit-reducerea bazei de impozitare,prin includerea pe
costuri a unor cheltuieli fara documente justificative sau fara baza
legala(amenzi,penalizari,cheltuieli preliminare,etc)
-majorarea cheltuielilor cu dobinzile aferente creditelorptr
investitii,deducerea unor cheltuieli personale ale asociatilor
-neinregistrarea integrala a veniturilor realizate,inscrierea in documente
a unor preturi de livrare sub cele parcticate real
-transferul veniturilor impozabile la societatile nou create,in cadrul
aceluiasi grup,aflate in perioada de scutiri la plata impozitului,concomitent cu
inregistrarea de pierderi la societatea mama.
-incadrarea la activitati cu perioade de scutire diferite
-reducerea bazei impozabile prin calculul eronat al soldului facturilor
neincasate si al coeficientului acestora
-neinregistrarea diferentelor stabilite prin acte de control sau a
obligatiilor privind impozitul datorat.
#-taxa pe valoare adaugata
-aplicarea eronata a regimului dedducerilor(scutit TVA ;inregistrari
repetate de facturi)
-necuprinderea unor operatii si baza de calcul a TVA
-neinregistrarea ca platitor la atingerea plafonului de 100.000 EUR,cifra
de afaceri
-aplicarea cotei de TVA« 0 »la export,in cazul operatiunilor derulate
prin intermediari.
-sustragerea de la plata TVA,de la plata TVA a importurilor,prin
prezentarea de acte fictive de donatie
-neplata aminarilor,si a altor inlesniri de plata,(esalonari)la termenele
stabite.
-neiregistrarea TVA,aferent stocurilor,la data solicitarii retragerii din
evidenta platitoril.
-utilizarea defectuoasa a formularelor tipizate,prin inregistrari
incomplete,declararea de pierderi a facturilor.
-nedeclararea de catre banci a TVA,aferent veniturilor obtinute din
valorificarea bunurilor gajate
-sustragerea prin declararea unor importuri ca fiind temporare.
#-impozitul pe salarii
-neimpozitarea tuturor sumelor platite,cu titlu de venituri salariale-
diverse ajutoare,stimulente
-neretinerea si nevirarea impozitului pe salarii datorat,ptr persoanele
angajate cu conventii de timp partial de lucru.
-necumularea in vederea impozitarii a tuturor drepturilor
salariale(sporuri)

25
 -neinregistrarea tuturor obligatiilor de plata a impozitului pe salarii
-nedeclararea si neretinerea impozitului
-nerespectarea legislatiei in viguare,privind stabilirea bazei de
impozitare
#-accize
-necuprinderea in baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile
-necalcularea accizelor aferente modificarii concentratiei alcoolice si
prin urmare utilizarea unor cote infrioare
-neincluderea accizelor in pretul de vinzare(bijuterii in consignatie)
-neevidentierea obligatiei de plata
-falsificarea facturilor de import
#-la celelalte impozite si taxe datorate bugetului de stat si local :
-evidentierea in contabilitate a unor cladiri la valori inferioare celor
reale
-nedepunerea la organele fiscale a declaratiilor privind imozitul pe
cladiri si taxele pe teren
-declararea unor date eronate,neactualizate sau nesincere in cea
cepriveste impozitul pe cladiri,taxe pe teren asupra mijloacelor de transport
-neconstituirea si nevirarea impozitului pe dividente,calcularea
eronata a acestuia
-neretinerea impozitului pe dividente aferent avansurilor acordate in
cursul anului,care dupa realizarea profitului si aprobarea bilantului,au avut
destinatia de dividente.

Contraventii in legatura cu organizarea

si conducerea contabilitatii

Contraventiile,in legatura cu organizarea si conducerea contabilitatii

se refera la abaterile savirsite in inregistrarea in contabilitate a tuturor
documentelor contabile justificative,datorita neverificarii respectarii formei si
continutului,acetor documente cf reglementarilor legale in viguare,nerespectarea
atributiilor privind in registrarea cronologica a operatiunilor,si a termenelor de
depunere a lucrarilor contabile la organele financiare abilitate.
In practica,se intilnesc urmatoarele categorii de contraventii:
*-contraventii in legatura cu organizarea si conducerea contabilitatii.
*-contraventii in legatura cu depunerea bilanturilor si a altor documente
cu caracter financiar-contabil si fiscal.
*-contraventii la normele legale privind disciplina
bugetara,financiara,gestionara.
*-contraventii la normele legale privind impozitele si taxele cuvenite
statului.
*-contraventii in domeniul protehjarii populatiei impotriva unor
activitati comerciale ilicite.

26
 Se pot constata,fapte ce constituie contraventii,in legatura cu
organizarea si conducerea contabilitatii,cum ar fi:
a)-neinregistrarea in contabilitate de valori materiale si banesti sub orice
forma si cu orice titlu,si existenta oricaror drepturi si obligatii patrimoniale.
(Legea nr 82//1991-art.12,al.21)
-neinregistrarea cronologica si sistematica
-neprelucrarea si nepastrarea informatiei
b)-primirea si eliberarea din depozite a bunurilor de orice fel,fara
documente\justificative,care angajeaza raspunderea celor care le-au
intocmit,vizat si aprobat,ori inregistrat.
c)-neintocmirea balantelor de verificare(care se intocmesc
lunar;raspunderea,ptr transmiterea datelor;raspunderea ptr prelucrarea exacta
care revine unitatilor de informatica)
d)-nerespectarea,normelor emise de MF,cu privire la utilizarea si tinerea
registrelor contabile
e)-nerespectarea legii cu privire la arhivarea si pastrarea documentelor
contabile justificative,precum si la reconstituirea documentelor
pierdute,sustrase,distruse,valabile 10 ani;state de salarii-50 ani;reconstituirea-
maxim 10 zile.
f)-nerespectarea normelor legislative cu privire la efectuarea
inventarierii patrimoniului,cu,termene ca:-inventarierea generala-cel putin o data
pe an;la inceputul activitatii;la fuziune;de cite ori exista indicii ca s-ar
impune,exceptiile fiind aprobatede catre MF.
-evaluarea pe baza inventarierii si reflectarea acestora in bilantul
contabil,ca document oficial de gestiune,avind la baza normele elaborate de MF.
g)-nerespectarea metodologiei cu privire la
intocmirea,verificarea,certificarea si depunerea bilantului,care se
intocmeste,semestrial,annual,exceptie facind regiile autonome si societatile
comerciale unde statul detine cel putin 20% din capitalul social
e)- la depunerea bilantului contabil si a altor documente-abaterile
constind in:
-prezentarea de date eronate sau necorelate;-utilizarea de registre
contabile neparafate de organele fiscale(incepind cu 2005-aceasta prevedere a
fost abrogata).

Contraventii la normele legale privind disciplina bugetara,financiara

si gestionara

Din p.v al acestui gen de disciplina,constituie contraventie in

domeniu,urmatoarele fapte,comise in astfel de conditii,incit sa nu fie considerate
infractiuni,astfel:
*neutilizarea creditelor bugetare potrivit destinatiei
*virarea de credite bugetare fara respectarea normelor legale

27
 *utilizarea nelegala a fondurilor de rezerva,la dispozitia organelor de
decizie
*constituirea de fonduri speciale si perceperea de contributii,cu
incalcarea legii
*modul de aprobare a operatiunilor de constituire si utilizare a
mijloacelor financiare,precum si cheltuieli de orice fel din sumele alocate prin
bugete
*angajarea,mentinerea sau trecerea in functia de gestionar aunei
persoane care nu indeplineste conditiile legale
*reconstituirea garantiilor materiale ale gestionarilor,primirea-predarea
defectuasa
*neinceperea in termen de 3 zile de la data sesizarii a verificarilor
privind deprecierea,degradarea sau distrugerea de bunuri.
Contraventiile se constata si se aplica de catre urmatorii factori:
-organele de control si persoanele de control si de inspectie din MF si
din unitatile sale teritoriale
-organele de control financiar si de gestiune ale ministerelor si altor
institutii publice
-organele de politie-numai ptr fapte privind angajarea,mentinerea sau
trecerea in functia de gestionar de catre institutii publice si agenti economici cu
capital integral sau partial de stat,a unei persoane care nu indeplineste conditiile
legale privind virsta,studii,stagiu sau care are antecedente penale care duc la
interzicerea ocuparii unei asemenea functii
In cadrul acestui gen de abateri disciplinare,se mai intilnesc si abateri
privind impozitele si taxele bugetare,unde abaterile sint determinate de:
*nedepunerea in termen-a declaratiilor de impunere si nedeclararea in
termen
*nerespectarea obiectului de activitate,a sediului si a conditiilor de
desfasurare a activitatii
*inscrierea unor date eronate in evidentele referitoare la venituirle
realizate si la impozitele datorate specifice la organele fiscale
*necalcularea si neretinerea contributiei catre buget,din veniturile,care
se realizeaza prin retinere la sursa,concomitent cu nevirarea lor in termen
*ingreunarea sau impiedicarea efectuarii controlului de catre organele
competentea impozitelor si taxelor
*afisajul sau folosirea mijloacelor de publicitate si reclama,fara plata
taxelor
*reinregistrarea la organele fiscale a certificatului de inmatriculare
eliberat de registrul comertului
Organele de control care nu au competente ptr a stabili taxe si
impozite sint obligate sa sesizeze organul fiscal competent printr-o copie a
procesului verbal.

28
 In cazul repectarii unor contraventii se pote lua masura suspendarii
activitatii pentru 6 luni.
*nedepunerea in termen a dclaratiei,nerspectarea obiectului de
activitate,refuzul de a da informatii,impiedicarea controlului.

Contraventii privind protejarea populatiei impotriva unor activitati

comerciale ilicite

Populatia trebuie protejata impotriva unor activitati ilicite,in sfera

acetui gen de abateri,intrind urmatoarele activitati:
a)-acte sau fapte de comert,fara indeplinirea conditiilor legale-care atrag
dupa sine confiscarea marfii-contraventia constituind venit la stat
b)-vinzarea ambulanta in alte locuri decit cele autorizate-se confisca
marfa
c)-conditionarea vinzarii unor marfuri de cumpararea altora-contraventia
fiind convertita in amenda
d)-expunerea sau vinzarea de marfuri fara specificarea termenului de
valabilitate ori expirat-se confisca marfa
e)-comercializarea de bunuri a caror provenienta nu poate fi dovedita-
marfa se confisca
f)-nedeclararea la organele fiscale,inainte de aplicare,a adaosurilor
comerciale si a celor de comision-aceasta abatere se considera indeplinita si
atunci cind nu se comunica in mod expres.dar a afisat in unitate adaosul
comercial sau l-a mentionat
pe loturi de marfuri in documente de evidenta
g)-omisiunea afisarii preturilor si tarifelor,a unei categoprii de calitate
h)-refuzul furnizorului de a incheia contractul ptr livrarea produselor
necesare consumului populatiei,strabilite prin hotariri ale Guvernului si
repartizarea pe baza de balanta.
i)-neexpunerea la vinzare a marfurilor existente,vinzarea
preferentiala,refuzul nejustificat al vinzarii acestora-care se sanctioneaza cu
amenda sau inchisoare contraventionala.

Intocmirea documentelor pentru constatarea si recuperarea pagubelor

Problematica intocmirii documentelor ptr constatarea si recuperarea

pagubelor este foarte complexa si necesita o serie de etape,in interiorul unitatii
economice.
Aceste etape,pot fi concretizate astfel :
a)-constatarea abaterii,in urma unei actiuni de control,intern sau
extern,de catre organe,persoane cu sarcini de raspundere in acest sens
b)-investigarea,imprejurarilor in care s-a produs abaterea

29
 c)-luarea de declaratii,pe propria raspundere,de la persoanele,care au
contribuit direct sau indirect la savirsirea abaterii
d)-intocmirea unui dosar cu toate etapele investigatiei si
prezentarea,acestuia la nivelul conducerii executive a unitatii economice.
e)-intocmirea unui document de control in care este inserata abaterea si
sint nominalizate persoanele vinovate de savirsirea ei(proces verba,nota de
constatare,etc)
f)-incadrarea juridica a abaterii savirsite,prin stabilirea caracterului
ei,sub forma contraventiilor,infractiunilor.
g)-stabilirea cuantumului banesc,ptr remedierea abaterii
h)-emiterea actelor administrative-ptr remedierea abaterii(angajamente
de plata,decizii de imputatii,decizii disciplinare(retrogradarea din
functie,diminuarea salariului)
h)-stabilirea masurilor organizatorice,cu responsabilitati precise,ptr
renedierea deficientelor constatate,concomitent cu stabilirea raspunderilor
materiale.
i)-actionarea in instanta de catre unitatea patrimoniala a celor vinovati
de producerea prejudiciului,ptr recuperarea pagubelor

Procedura de efectuare a cercetarii in vederea stabilirii

raspunderii patrimoniale,contraventionale si penale

In ceea ce priveste procedura de efectuare,a cercetarii in vederea

satbilirii raspunderii patrimoniale,aceasta presupune,intocmirea unui « act de
control » de catre« organele de control din exterior »care stabilesc,abaterea de la
normele legale in viguare,privind nerespectarea anumitor relemetari tehnico-
economice,de achizitii,ptr diverse materiale curente sau ptr investitii,sau de
desfasurarea a ctivitatii in bune conditiuni,cum ar fi :
*-nedeclararea anumitor venituri si cheltuieli
*-nerespectarea termenelor de depunere a anumitor situatii financiare la
organele fiscale
*-nedeclararea corecta a bazei de impozitare,a datoriilor catre bugetul
statului, datorate de agentul economic.
*-deturnarea destinatie initiale a anumitor credite,cu garantii
guvernamentale,sau fara garantii,ptr alte destinatii.
*-neachitarea,sau rambursare cu intirziere a anumitor datorii
bugetare,datorita proastei gestionari a disponibilitatilor banesti,ca urmare a
desfasurarii unui act managerial defectuos.
*-dispunerea si efectuarea ,prin actul managerial,a unor operatiuni
patrimoniale, ilicite,care angajeaza unitatea in relatiile contractuale comerciale,si
prin care se aduc prejudicii patrimoniului unitatii,pina la devalizare,faliment,craf
financiar.

30
 *-utilizarea elementelor patrimoniale,in interes propriu,de catre
persoanele cu atributi de raspiundere in pastrarea « integritatii patrimoniale »
*-pariciparea,sau angajarea patrimoniului unitatii,in actiuni de
asociere,sau participatiune,in’’nume propriu’’cu scopul de obtinerea de foloase
necuvenite, si care pot duce la subminarea « integritatii patrimoniale »,
concomitent cu inserarea in actul de control,a tuturor acestor abateri,precum si
cu « incadrarea din p.v juridic daca abaterea este incadrata la
« contraventie » ;sau« infractiune ».
Inainte de stabilirea acestor aspecte in actul de control final,este
necesara desfasurarea unei activitati de « investigatii »cu luarea de declaratii pe
«propria raspundere »,de la persoanele cu sarcini de raspundere in « ocrotirea si
pastrarea integritatii patrimoniale »(componenti ai consiliului
director,membrilor CA,actuionarilor ),sau altor persoane imputernicite sa
dispuna de utilizarea « patrimoniului » unitatii,prin angajarea lui in anumite
actiuni si activitati manageriale,concimitent cu luarea de declaratii si de la
persoanele care prin natura sarcinilor de serviciu,au avut legatura cu « derularea
sau efectuarea »anumitor operatiuni care au angajat « patrimoniul
societatii,direct sau indirect,iar prin aceste actiuni au contribuit la rindul lor
la« atingerea integritatii patrimoniului.
Dupa stabilirea « raspunderii patrimoniale »si a persoanelor
vinovate,in dosarul de investigatie se stabileste cuantumul valoric al abaterii
respective,si modalitatea de recuperare a pagubelor,prin stabilirea unui « plan de
masuri imediate»,daca abaterile sint mai grave si mai multe si nu se pot
recupera in timpul controlului.
Agentul economic controlat,este obligat sa ia toate masurile,ptr
remedierea abaterilor constatate,pentru a preintimpina transmiterea « dosarului
investigatiei » la procurorul financiar,care poate institui’’sechestru
asiguratoriu’’asupra averii persoanelor vinovate si a patrimoniului societatii,ptr
recuperarea pagubelor.
Obligaţia fiscală constă în:
a) obligaţia de a declara bunurile şI veniturile impozabile, sau, după caz,
impozitele şI taxele datorate
b) obligaţia de a calcula şI de a înregistra în evidenţele contabile şI fiscale
impozitele şI taxele
c) obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele şI taxele datorate
d) obligaţia de a plăti dobânzi şI penalităţi de întârziere aferente
impozitelor şI taxelor, denumite obligaţii de plată accesorii
e) obligaţia de a calcula, de a reţine şI de a înregistra în evidenţele
contabile şI de plată, la termenele legale, impozitul care se realizează prin stopaj
la sursă etc.
Împrejurările care dau naştere obligaţiei fiscale se nasc în momentul în
care se constituie baza de impunere care le generează, adică în momentul
realizării de către persoanele fizice sau juridice a veniturilor impozabile,

31
deţinerea de bunuri impozabile sau beneficierea de anumite servicii efectuate de
instituţiile sau organele de stat specializate.
Din cele prezentate se desprind câteva trăsături specifice obligaţiei fiscale:
- este o obligaţie juridică deoarece ea defineşte conţinutul unui raport
juridic ce ia naştere între stat şi persoanele determinate de lege
- este o obligaţie legală deoarece va fi instituită întotdeauna prin legea sau
actul normativ cu valoare de lege care reglementează un venit al bugetului de
stat (impozit sau taxă).
- beneficiară a obligaţiei bugetare este întreaga societate, deşi calitatea de
creditor o are statul. Scopul instituirii unilaterale de către stat a acestei obligaţii
fiind realizarea veniturilor bugetului de stat, deci a fondului general de
dezvoltare a societăţii.
- obiectul obligaţiei bugetare constă întotdeauna într-o sumă de bani,
aceasta fiind în prezent unica formă prin care statele moderne percep veniturile
datorate bugetului de stat.
Creanþa fiscalã reprezintã drepturi determinate constând în:
a) dreptul la perceperea impozitelor ºI taxelor, dreptul la rambursarea
impozitelor ºi taxelor, dreptul la restituirea impozitelor ºI taxelor, denumite
creanþe fiscale principale;
b) dreptul la perceperea dobânzilor ºI penalitãþilor de întârziere, în
condiþiile legii, denumite creanþe fiscale accesorii.
Concretizarea obligaþiei fiscale în sarcina unor plãtitori se realizeazã
printr-un act juridic denumit titlu de creanºã fiscalã. Titlul de crenþã fiscalã se
caracterizeazã prin câteva trãsãturi:
- este un act juridic declarativ, ºi nu constitutiv de drepturi ºi obligaþii, în
sensul cã acesta nu creazã o obligaþie fiscalã ci doar constatã existenþa unei
asemenea obligaþii care izvorãºte întotdeauna dintr-un act normativ.
- are forþã de titlu executoriu ºi poate fi atacat pe cale administrativã ºi pe
cale judiciarã, în cazurile prevãzute de lege.
Titlurile de creanþã fiscalã pot fi clasificate în douã categorii: explicite ºi
implicite.
Titluri de creanţă explicite
Majoritatea titlurilor de creanţă bugetară au un caracter explicit, fiind acte
juridice constituite exclusiv în scopul de a constata obligaţia unui contribuabil
de a plăti o anumită sumă către bugetul de stat.
a) Procesul-verbal de impunere
Pentru anumite categorii de venituri, mărimea obligaţiei bugetare ce revine
contribuabilului este determinată de organele fiscale, pe baza datelor declarate
de acesta, prin întocmirea procesului-verbal de impunere.
În baza procesului-verbal de impunere, organele fiscale vor comunica
subiectului plătitor, înainte de termenul la care impozitul trebuie plătit, o
înştiinţare de plată, care conţine precizarea sumei pe care acesta o datorează
bugetului de stat.

32
 b) Declaraţia de impunere
În ceea ce priveşte anumite categorii de impozite, titlul de creanţă bugetară
îl reprezintă chiar declaraţia de impunere întocmită de contribuabil şi depusă la
organul fiscal competent, care va verifica exactitatea datelor înscrise în
declaraţia de impunere şi a calculului impozitului datorat, calcul cuprins în
aceeaşi declaraţie, dar nu va emite un alt act care să aibă natura unui titlu de
creanţă.
c) Declaraţia vamală
În ceea ce priveşte taxele vamale, titlul de creanţă bugetară îl va reprezenta
declaraţia vamală de import întocmită de importatorul-debitor al taxelor vamale.
Prin acelaşi document se va determina şi T.V.A. datorată pentru bunurile
importate.
Declaraţia vamală de import reprezintă un titlu de creanţă bugetară ce
poate constata mai multe obligaţii fiscale, de natură diferită, ce revin unui
contribuabil.
Titluri de creanţă implicite
Anumite categorii de venituri bugetare sunt individualizate prin titluri de
creanţă cuprinse în acte juridice care au un alt conţinut principal. Deşi sunt
întocmite cu un alt scop, aceste acte juridice conţin şi individualizarea obligaţiei
de plată a unui impozit sau a unei taxe, fiind astfel titluri de creanţă bugetară.
a) Documentele (statele) de plată a salariilor sau a altor drepturi băneşti
cuvenite colaboratorilor externi. Acestea conţin şi calculul impozitului pe venit
datorat de fiecare persoană, potrivit legii angajatorul având, pe lângă obligaţia
de a calcula impozitul şi pe aceea de a-l reţine şi vărsa bugetului de stat.
b) Documentele ce constată plata către asociaţi sau acţionari a
dividendelor cuvenite.
Potrivit legii societăţile comerciale au obligaţia ca odată cu plata
dividendelor către acţionari sau asociaţi să calculeze, să reţină şi să verse
impozitul aferent acestora.
În acest caz, documentul care va constata plata dividendelor şi reţinerea
impozitului pe dividende corespunzător va reprezenta un titlu de creanţă fiscală
implicit.
c) Chitanţele prin care se constată plata taxelor de timbru;
d) Înscrisurile prin care instanţele judecătoreşti şi notariatele publice
stabilesc taxele de timbru şI alte obligaţii fiscale;
e) Actul constatator întocmit de organul de control financiar
Un titlu de creanţă aparte datorită conţinutului său complex este actul ce
constată rezultatele unui control financiar întreprins de organele de control
competent.
2.3. Stingerea obligaţiilor fiscale - plata, anularea, prescripţia,
scăderea, compensarea, executarea silită
Potrivit prevederilor legale, obligaţiile bugetare individualizate prin titlu de
creanţă în sarcina contribuabililor se sting prin următoarele modalităţi :

33
 • plată;
• anulare;
• prescripţie;
• scădere;
• compensare;
• executare silită.
*Stingerea obligaţiei bugetare prin plată
Plata sumelor cuvenite bugetului de stat se poate realiza, în funcţie de
caracteristicile veniturilor bugetare, prin una din următoarele modalităţi :
a) prin plată directă;
b) prin reţinere la sursă;
c) prin aplicare şi anulare de timbre fiscale mobile.
Potrivit prevederilor legale, plata obligaţiilor bugetare se face pentru
fiecare sumă în parte în contul bugetar corespunzător, în ordinea vechimii
obligaţiilor bugetare, după cum urmează :
- restanţele din anii precedenţi, odată cu majorările de întârziere aferente;
- restanţele din anul în curs, odată cu majorările de întârziere aferente;
- sumele datorate la termenele de plată prevăzute de lege;
- sumele ce vor deveni scadente în viitor.
Executarea obligaţiei bugetare prin plată directă poate avea loc fie prin
virare (virament), fie în numerar.
Plata prin virament presupune intervenţia unei unităţi bancare la care
subiectul plătitor (persoană fizică sau juridică) are deschis un cont.
Plata în numerar presupune achitarea sumelor datorate bugetului de stat,
de către subiectul plătitor, prin prezentarea acestuia sau a reprezentantului său la
organele fiscale competente sau prin mandat poştal.
Executarea obligaţiei bugetare prin reţinere la sursă
Acest mod de executare a obligaţiei bugetare se realizează prin calcularea,
reţinerea şi vărsarea veniturilor bugetare de către o altă persoană decât
contribuabilul.
Executarea obligaţiei bugetare prin aplicarea şi anularea de timbre
fiscale mobile.
Obligaţia bugetară care comportă un asemenea mod de stingere este aceea
de plată a taxelor de timbru având o valoare mică. Plata prin aplicarea şi
anularea de timbre fiscale mobile se face în momentul întocmirii actului pentru
care se datorează taxa de timbru.
În acest caz nu mai este posibilă restituirea, deoarece prin anularea sa
timbrul fiscal şi-a pierdut valoarea, nemaiputând fi utilizat.
*Stingerea obligaţiei bugetare prin anulare
Această modalitate de stingere a obligaţiei bugetare se realizează prin acte
ale organelor fiscale competente şi poate lua două forme:

34
 a) Amnistia fiscală. În acest caz anularea priveşte fie obligaţiile bugetare
ce revin anumitor categorii de contribuabili, fie unele categorii de venituri
bugetare neîncasate pe o perioadă îndelungată.
b) Anularea obligaţiilor bugetare individuale. Poate fi acordată numai
pentru anumite obligaţii fiscale şi numai la cererea debitorilor.
Această modalitate de stingere a obligaţiilor bugetare poate fi folosită, cu
aprobarea organelor Ministerului Finanţelor, în situaţiile în care cheltuielile de
executare pot fi mai mari decât creanţele bugetare supuse executării silite.
* Stingerea obligaţiei bugetare prin prescripţie
Dreptul statului de a executa silit titlul de creanţă bugetară, având ca obiect
patrimonial sumele datorate bugetului de stat, se stinge prin prescripţie dacă nu a
fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Împlinirea termenului de prescripţie
al obligaţiei fiscale duce la stingerea dreptului statului de a urmări încasarea
veniturilor bugetare. Se stinge astfel şi obligaţia de plată ce revine
contribuabilului cu privire la venitul bugetar respectiv.
În materie fiscală, prescripţia produce şi un alt efect, şi anume stinge
dreptul contribuabilului de a cere restituirea sumelor plătite în plus la bugetul de
stat.
Termenele de prescripţie stabilite de reglementările fiscale încep să curgă
din momentul în care creanţa bugetară a devenit exigibilă, adică din momentul
în care statul ar fi putut trece la executarea silită a titlului de creanţă bugetară.
Termenul general de prescripţie în privinţa creanţelor bugetare provenind din
impozite şi taxe, precum şi din majorările aferente, este de 5 ani. Pentru alte
categorii de creanţe bugetare, precum şi pentru majorările aferente, termenul de
prescripţie este de 3 ani.
* Stingerea obligaţiei bugetare prin scădere
Această modalitate de stingere a obligaţiei bugetare intervine în situaţiile
în care contribuabilul - persoană fizică - a decedat fără să lase avere, este
insolvabil sau a dispărut.
În situaţia în care debitorul este o persoană juridică, această modalitate de
stingere a obligaţiilor sale bugetare va interveni:
a) dacă debitorul a fost supus procedurii de reorganizare şi lichidare
judiciară care a fost închisă;
b) când debitorul îşi încetează existenţa în alt mod şi rămân neachitate
obligaţiile bugetare.
Scăderea presupune scoaterea sumelor datorate de contribuabili din
evidenţa curentă şi trecerea lor într-o evidenţă separată până la împlinirea
termenului de prescripţie.
* Stingerea obligaţiei bugetare prin compensare
Această modalitate de stingere a obligaţiei bugetare intervine în situaţia în
care un contribuabil a plătit bugetului de stat o sumă nedatorată sau a plătit mai
mult decât datora. Sumele astfel plătite se vor compensa cu alte obligaţii fiscale

35
ale contribuabilului, restante sau viitoare. Compensarea este alternativă cu
restituirea acestor sume.
Sumele plătite în plus sau care reprezintă o plată nedatorată se
compensează:
- cu obligaţii bugetare restante din anii precedenţi;
- cu obligaţii bugetare scadente din anul în curs;
- cu obligaţii bugetare viitoare, numai la cererea contribuabilului.
Termenul general de prescripţie este de 3 ani şi începe să curgă de la data
încheierii anului financiar în care a luat naştere dreptul la compensare sau
restituire.

*Executarea silită a creanţelor fiscale

Stingerea obligaţiei bugetare prin executare silită reprezintă o procedură
extraordinară de realizare a creanţelor bugetare care se aplică atât agenţilor
economici, cât şI persoanelor fizice.
Procedura executării silite poate fi declanşată dacă sunt îndeplinite
cumulativ următoarele condiţii: existenţa titlului de creanţă buhetară din care să
rezulte obligaţia de plată a contribuabilului; creanţa bugetară să fie exigibilă,
adică să fi expirat termenul legal de plată fără ca suma să fie achitată, plătitorul
să fi fost înştiinţat cu privire la suma datorată şI la termenul de plată.
În cazul în care debitorul nu-şI achită obligaţiile, organul de executare îi va
transmite o înştiinţare de plată, ca act premergător executării silite, prin care I se
notifică suma de plată datorată. Dacă în termen de 15 zile de la primirea
înştiinţării de plată debitorul nu îşi achită obligaţiile restante sau nu face dovada
stingerii lor prin alte modalităţi prevăzute de lege, se va începe procedura de
executare silită prin comunicarea somaţiei, fixându-se un nou termen de 15 zile
pentru plata sumelor datorate.
Somaţia este primul act de executare silită şI cuprinde datele de
identificare a debitorului, data emiterii, semnătura şI ştampila organului de
executare, cuantumul debitului pentru care s-a pornit executarea silită, precum şI
termenul în care trebuie să se facă plata.
În cazul în care suma neachitată la scadenşă din obligaţia bugetară a fost
stabilită de organele competente ale Ministerului Finanţelor Publice sau alte
servicii de specialitate ale autorităţii administraţiei publice locale, organul de
executare întocmeşte pentru fiecare creanţă câte un act distinct, denumit titlu
executoriu
Pentru creanţele bugetare ce urmează a fi stabilite de către instanţele
judecătoreşti, organele de executare, odată cu introducerea acţiunii împotriva
debitorului, precum şi persoanele care răspund solidar cu acesta, pot cere
instanţe să dispună, după caz, măsuri asiguratorii constând din: înfiinţarea
popririi asiguratorii asupra veniturilor, a sechestrului asigurator asupra bunurilor
mobile, a ipotecii asupra bunurilor imobile ce aparţin celor chemaţi în judecată,

36
precum şi orice altă măsură de indisponibilizare a veniturilor şi bunurilor
urmăribile, pentru asigurarea realizării creanţelor bugetare.
De regulă executarea silită se extinde asupra tuturor bunurilor mobile şi
imobile proprietatea debitorului, precum şi a venioturilor sale băneşti, în limita
valorii necesare realizării creanţelor bugetare. Totuşi de la executarea silită sunt
exceptate anumite categorii de venituri, precum şi anumite categorii de bunuri
necesare vieţii şi muncii debitorului şi familiei sale.
În funcţie de posibilităţile concrete de recuperare a creanţelor bugetare
neachitate la termen, organele de executare pot folosi succesiv sau concomitent
oricare din modalităţile de executare silită prevăzute de lege, respectiv poprirea,
executarea silită asupra bunurilor mobile şi executarea silită asupra bunurilor
imobile.
Executarea silită prin poprire
Este o cale procedurală prin care creditorul poate realiza indisponibilizarea
unei sume de bani datorată debitorului său de către o altă persoană (terţ poprit).
Executarea silită a creanţelor bugetare prin poprire se bazează pe
posibilitatea recuperării acestor creanţe de la terţe persoane care datorează
debitorului bugetului public naţional anumite sume de bani. Drept urmare
poprirea constă în interceptarea şi preluarea unora dintre sumele de bani pe care
debitorii le au de primit de la terţe persoane, până la acoperirea creanţei bugetare
restante.
Sunt supuse executării bugetare prin poprire, potrivit legii, orice sume
urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută,
datorate cu orice titlu debitorului de către terţe persoane.
Procedura executării silite începe cu înfiinţarea popririi decisă de organul
de executare, printr-o adresă care se trimite terţului poprit, împreună cu o copie
de pe titlul executoriu. În acelaşi timp i se va trimite şi debitorului urmărit
somaţia şi titlul executoriu.
În termen de 5 zile de la primirea comunicării, terţul poprit este obligat să
înştiinţeze organul de executare dacă datorează sau nu vreo sumă de bani
debitorului. În cazul în care acesta conmfirmă datoria faţă de debitorul poprit,
terţul este obligat ca imediat să reţină sumele de bani şi să le verse în contul
indicat de organele de executare.
Atunci când debitorii deţin conturi bancare, organul de executare poate
proceda la aplicarea măsurilor de executare silită prin decontare bancară.
Executarea silită a bunurilor mobile
Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi
valorificarea acestora, în temeiul unui titlu executoriu. Pot fi supuse executării
silite orice bunuri mobile ale debitorului cu excepţiile prevăzute de lege.
Procedura urmăririi silite a bunurilor mobile presupune următoarele etape:
trimiterea somaţiei de plată prin care debitorul este înştiinţat cu privire la
obligaţia de plată, precum şi la conmsecinţele neîndeplinirii acesteia;
identificarea bunurilor mobile asupra cărora se va aplica sechestrul, ţinând

37
seama de valoarea necesară acoperirii obligaţiei bugetare datorate; aplicarea
sechestrului asupra bunurilor mobile selecţionate; valorificarea şi recuperarea
creanţei bugetare pentru care s-a pornit executarea silită.
Sechestrul nu poate fi extins mai mult decât este necesar pentru acoperirea
creanţei bugetare.
Aplicareasechestrului se face de către organul de executare care încheie un
proces verbal în acest scop. În principal, procesul verbal trebuie să conţină: titlul
executoriu şi actul normativ în baza cărora s-a pornit executarea silită; sumele
datorate pentru care se aplică sechestrul; datele privind organul de executare;
date privind debitorul; somaţia făcută şi răspunsul acestuia; date necesare pentru
identificarea şi individualizarea bunurilor sechestrate; valoarea estimată a
fiecărui bun sechestrat; semnătura reprezentantului organului de executare, a
debitorului, a altor persoane majore care au asistat la aplicarea sechestrului.
Odată cu aplicarea sechestrului, organul de executare face şi evaluarea
bunurilor sechestrate. Dacă evaluarea necesită cunoştinţe de specialitate,
organele de executare, după stabilirea valorii estimative, pot utiliza pentru
aceastaservicii prestate de organe sau persoane specializate.
Valorificarea bunurilor mobile sechestrate se poate face, potrivit înţelegerii
părţilor, prin vânzare în regim de consignaţie, prin vânzare directă către un
cumpărător, prin licitaţiei publică sau în alte modalităţi admise de lege.
Sumele obţinute din valorificarea bunurilor mobile, din care se
scadcheltuilile de executare silită, inclusiv de valorificare, se eliberează
creditorului până la valoarea debituluipentru care s-a pornit executarea silită.
Dacă această sumă depăşeşte valoarea creanţei bugetare, diferenţa se va restitui
debitorului.
Executarea silită a bunurilor imobile
bunurile imobile ale debitorului pot fi supuse executării silite, cu excepţia
locuinţei ocupate de debitor şi familia sa, împreună cu anexele şi terenul aferent.
Procedura executării silite imobiliare cuprinde următoarele etape: somaţia
de plată, identificarea şi evaluarea bunurilor mobile urmăribile, aplicarea
sechestrului, valorificarea şi recuperarea creanţei bugetare restante.
Somaţia de plată se comunică debitorului de către organul de executare cu
5 zile înainte de începerea efectivă a executării silite.
Identificarea şi evaluarea bunurilor imobile urmăribile se face de către
organul de executare cu consultarea unor experţi de specialitate. Organul de
executare este obigat să întocmească proces verbal de identificare a bunului
supus executării.
Aplicarea sechestrului se face de către organul de executare care încheie
un proces verbal de sechestru, conţinutul acestuia fiind aceleaşi ca la executarea
silită a bunurilor mobile.
Valorificarea bunurilor imobile sechestrate se face prin vânzare la licitaţiei
publică, vânzare directă sau alte modalităţi admise de lege.

38
 O componentă a reformei fiscale impusă de armonizarea legislativă cu
ţările U.E. a constituit-o înlocuirea multiplelor impozite care se percepeau
separat pentru diferitele categorii de venituri, cu un impozit unic pe venitul
global.
La determinarea venitului impozabil se are în vedere ca principiu general,
cumularea tuturor veniturilor şI câştigurilor relizate în ţară şI în străinătate de o
persoană fizică, pe durata unui an calendaristic.

b)-Contribuabilii impozitului pe venit sunt:

a) persoana fizică rezidentă română cu domiciliul în România, pentru

veniturile obţinute atât din România cât şi din străinătate;
b) persoana fizică nerezidentă pentru veniturile obţinute din România.
Persoană fizică rezidentă este orice persoană fizică care îndeplineşte cel
puţin una din următoarele condiţii:
- are domiciliul în România
- centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România
- este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce
depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni
consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat
- este cetăţean român care lucrează în străinătate ca funcţionar sau angajat
al României într-un stat străin.
Sfera de aplicare a impozitului pe venitul global cuprinde următoarele
categorii de venituri:
a) venituri din activităţi independente;
b) venituri din salarii;
c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
d) venituri din dividende şi dobânzi;
e) venituri din pensii, pentru suma ce depăşeşte un anumitcuantum;
g) venituri din activităţi agricole;
f) alte venituri;
În categoriile de venituri prevăzute se include atât veniturile în bani, cât şi
echivalentul în lei al veniturilor în natură.
Anumite categorii de venituri nu se supun impozitării din anumite
considerente de ordin social. Ele poartă denumirea de venituri neimpozabile şI
cele mai importante dintre acestea sunt:
a) ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială;
b) sumele încasate din asigurăride orice fel reprezentând despăgubiri, sume
asigurate etc.;
c) pensiile IOVR (invalizi, orfani, văduve de război), sumele fixe de
îngrijire pentru pensionarii care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate
precum şi pensiile care se încadrează în limita stabilită de lege.

39
 d) contravaloarea echipamentelor tehnice, echipamentului individual de
protecţie şi de lucru, alimentaţiei de protecţie etc. precum şI a cupoanelor ce
reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice
conform dispoziţiilor în vigoare;
e) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări sau mecenat;
f) alocaţia individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă,
suportată integral de angajator şi hrana acordată potrivit dispoziţiilor legale.
g) veniturile obţinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate
asupra bunurilor imobile şi mobile corporale din patrimoniul personal, exclusiv
cele obţinute din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare;
h) bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare
sau perfecţionare profesională în cadru instituţionalizat;
i) sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire sau donaţie;
j) veniturile din agricultură şi silvicultură, cu excepţiile prevăzute de lege;
k) veniturile membrilor misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare,
cu condiţia reciprocităţii, precum şi veniturile nete în valută acordate
personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, potrivit legii;
l) veniturile persoanelor fizice străine care desfăşoară în România activităţi
de consultanţă în cadrul unor acorduri de finanţare gratuită încheiate de
Guvernul României; ale corespondenţilor de presă străini, cu condiţia
reciprocităţii;
m) premiile şi orice alte avantaje în bani şi/sau în natură, obţinute de elevi
şi studenţi la concursuri interne şi internaţionale, precum şI cele obţinute de
sportivii medaliaţi la campionatele mondiale, europene şI la jocurile olimpice.
n) dobânzile aferente titlurilor de stat, depozitelor la vedere, obligaţiunilor
municipale şI ale ANL;
o) veniturile din salarii ca urmare a activităţii de creare de programe pentru
calculator;

c)- Exigibilitate,termene de plata

Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic,

iar venitul impozabil realizat pe o fracţiune de an se consideră venit anual
impozabil.
Determinarea impozitului pe venitului global
Venitul anual global impozabil este format din suma veniturilor neteale
unui contribuabil din care se scad, în ordine:
- pierderile fiscale
- deducerile personale
- cheltuielile pentru reabilitarea locuinţei de domiciliu, destinate reducerii
pierderilor de căldură în scopul sporirii confortului termic, în limita sumei de
15.000.000 lei/an

40
 - prime de asigurare pentru locuinţa de domiciliu, în limita echivalentului
în lei a 200 de eur anual
- contribuţiile la schemele facultative de pensii ocupaţionale, în limita
echivalentului în lei a 200 de eur anual
- contribuţii la asigurări private de sănătate cu excepţia celor încheiate în
scopuri estetice, în limita echivalentului în lei a 200 de euro/an
- cotizaţia de sindicat plătită conform legii.
Categoriile de venituri care se supun procedurii de globalizare sunt:
- venitul net din activităţi independente, pentru care se determină venitul
net anual;
- venitul net din salarii;
- venitul net din cedarea folosinţei bunurilor;
Principiul de globalizare (de determinare a venitului anual global
impozabil) comportă următoarele excepţii:
- veniturile din dividende şi dobânzi, veniturile din jocuri de noroc, din
transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi părţilor sociale,
din premii şi prime, precum şi diverse venituri, sunt excluse din venitul net
anual global impozabil;
Veniturile menţionate mai sus nu se însumează cu celelalte venituri nete,
acestea fiind impozitate la suma lor brută prin aplicarea unor cote, impozitul
fiind final.
Pentru determinarea venitului anual global impozabil se procedează astfel:
I)-se determină venitul net pentru fiecare loc de desfăşurare a activităţii în
cadrul fiecărei categorii de venit supuse globalizării, ca diferenşă între venitul
brut şI cheltuielile deductibile aferente realizării venitului respectiv.
Venitul brut cumulează toate sumele obţinute de contribuabil sub formă
de bani şI orice alte avantaje în natură sau în bani primite de o persoană fizică cu
titlu gratuit sau cu plata parţială, precum şI folosirea în scop personal a bunurilor
şI drepturilor aferente desfăşurării activităţii.
Avantajele în bani şi echivalentul în lei al avantajelor în natură sunt
impozabile numai dacă acestea au fost considerate cheltuieli deductibile aferente
activităţii desfăşurate de persoana sau entitatea care le-a acordat.
Rezultatul negativ dintre venitul brut şi cheltuielile aferente reprezintă
pierdere fiscală obţinută dintr-un loc de desfăşurare a activităţii pentru acea
categorie de venit.
II)-se însumează veniturile nete avându-se în vedere şi pierderile admise la
compensare în cursul anului. Pierderea fiscală anuală înregistrată din activităţi
independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii
de venituri cuprinse în venitul anual, altele decât cele din salarii şi asimilate
salariilor, obţinute în cursul aceluiaşi an fiscal. Pierderea care rămâne
necompensată în cursul aceluiaşi an fiscal devine pierdere reportată.

41
 Din rezultatul obţinut se deduc pierderile fiscale reportate din anii
anteriori, acesta reprezentând venitul anual global. Dacă pierderile sunt mai
mari decât suma veniturilor nete, rezultatul reprezintă pierdere de reportat.
Regulile de reportare a pierderilor sunt următoarele:
a) reportul se efectuează cronologic, în funcţie de vechimea pierderii, în
următorii 5 ani consecutivi;
b) dreptul la report este personal şi netransmisibil;
c) pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzută,
reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului;
d) compensarea pierderii reportate se efectuează numai din veniturile
prevăzute;
III)-din venitul anual global se scad deducerile personale determinate,
rezultând venitul anual global impozabil.
Deducerile personale pot lua forma deducerii personale de bază şi
deducerii personale suplimentare, acordate, pentru fiecare lună a perioadei
impozabile.
Deducerea personală de bază începând cu luna ianuarie 2005 este fixată la
suma de 2.500.000 lei pe lună,pina in 10.000.000 lei.
Deducerea personală suplimentară se calculează în funcţie de numarul de
copii,aflati in intretinere,(1 copil-3.500.000 lei;2 copii-4.500.00 lei,etc)
Deducerile personale descrise anterior se însumează,si se scad din venitul
de baza.
Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unor sume reprezentând până
la 1% din impozitul pe venitul anual datorat pentru sponsorizarea entităţilor non-
profit.
Impozitul pe venitul global se determină prin aplicarea unor cote de
impunere progresive pe tranşe asupra venitului anual global impozabil.
Baremul lunar, respectiv anual se stabileşte prin ordin al ministrului
finanţelor publice, în funcţie de rata inflaţiei.
Contribuabilii au obligaţia să completeze şi să depună la organul fiscal în
raza căruia îşi au domiciliul o declaraţie de venit global, precum şi declaraţii
speciale, în mod eşalonat până la termenul stabilit de Guvern.
Contribuabilii care realizează venituri dintr-o singură sursă, sub formă de
salarii, de la funcţia de bază, nu sunt obligaţi să depună declaraţie de venit
global. De asemenea, nu se va depune declaraţie specială pentru acele venituri a
căror impunere este finală.
Decizia de impunere anuală se stabileşte, în baza documentelor necesare,
de către organul fiscal pe raza căruia contribuabilul îşi are domiciliul.
Dacă sumele plătite anticipat cu titlu de impozit, însumate, diferite de
suma rezultată din decizia de impunere anuală, diferenţa se plăteşte într-un
termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
Aspecte particulare de determinare a veniturilor şi a impozitului.
Veniturile din activităţi independente

42
 Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale,
veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală
realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi
adiacente.
Venituri comerciale sunt considerate, veniturile din fapte de comerţ ale
contribuabililor, din prestări de servicii precum şi din practicarea unei meserii.
Venituri din profesii libere sunt veniturile obţinute din exercitarea
profesiilor medicale, de avocat, notar, expert-contabil, contabil autorizat, auditor
financiar, consultant fiscal, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect
sau a altor profesii asemănătoare, desfăşurate în mod independent, în condiţiile
legii.
Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate
intelectuală provin din brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de
fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor şi
drepturi conexe dreptului de autor şi altele asemenea.
Venitul net din activităţi independente se calculează fie în sistem real, pe
baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, fie pe bază de norme de venit.
În sistem real venitul net din activităţi independente se determină ca
diferenţă între venitul brut şi cheltuielile aferente realizării venitului,
deductibile.
Venitul brut cuprinde sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în
natură. Nu sunt considerate venituri brute aporturile în numerar sau în natură
făcute la începerea unei activităţi, sumele primite sub formă de credite,
despăgubiri, sponsorizări.
Nu sunt cheltuieli deductibile:
a) amenzile, majorările de întârziere şi penalităţile, altele decât cele de
natură contractuală;
b) donaţiile de orice fel;
c) ratele aferente creditelor angajate;
d) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziţionarea de
imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este
cuprinsă în valoarea de intrare a imobilizării corporale potrivit prevederilor
legale;
e) impozitul pe venit datorat;
f) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil penteru uzul personal sau al
familiei sale;
g) alte sume care depăşesc limitele cheltuielilor prevăzute prin legislaţia în
vigoare;
Următoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:
a) cheltuielile de sponsorizare sau mecenat, care depăşesc 5% şI
cheltuielile de protocol care depăşesc 2% din diferenşa dintre venitul brut şI
cheltuielile deductibile altele decât cheltuielile cheltuielile de sponsorizare,
mecenat şI cheltuielile de protocol;

43
 b) cheltuielile cu indemnizaţia de deplasare, în interesul serviciului care
depăşeşte de 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituţiile publice;
c) cheltuielile sociale în limita a 2% din fondul de salarii
d) alte cheltuieli;
Pentru contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente şi
îşi desfăşoară activitatea singuri, într-un punct fix sau ambulant, venitul net se
determină pe bază de norme de venit. Ministerul Finanţelor stabileşte
nomenclatorul activităţilor independente pentru care venitul net se poate
determina pe bază de norme de venit.
Direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale au obligaţia de a stabili
şI publica anual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului fiscal în
care se aplică.
În cazul contribuabililor pentru care venitul net se determină pe bază de
norme de venit şi care îşi desfăşoară activitatea pe perioade mai mici de un an,
normele de venit se reduc proporţional cu perioada nelucrată.
Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente sunt
obligaţi să efectueze plăţi anticipate cu titlu de impozit, în baza deciziei de
impunere emise de organul fiscal competent, exceptându-se cazul reţinerilor la
sursă.
Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal, luând ca bază de calcul
venitul anual estimat sau venitul net din anul fiscal precedent. Plăţile anticipate
se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din
fiecare trimestru.
Venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală reprezintă totalitatea
încasărilor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură realizate din
drepturi de proprietate intelectuală.
Venitul net se determină prin deducerea din venitul brut a unei cote de
cheltuieli de 60% aplicată la venitul brut, precum şI a contribuţiilor obligatorii
potrivit legii.
Venitul net din drepturi de autor aferente operelor de artă monumentală se
determină prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 70%
aplicată la venitul brut.
În cazul exploatării de către moştenitori a drepturilor de proprietate
intelectuală, precum şi în cazul altor remuneraţii datorate acestora nu se
utilizează cotele forfetare de cheltuieli ci venitul net se determină prin scăderea
din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivă sau altor
plătitori de asemenea venituri.
Beneficiarii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală datorează în
cursul anului un impozit de 15% din venitul brut încasat, reprezentând plăţi
anticipate în contul impozitului anual. Plătitorii de venituri din drepturi de
proprietate intelectuală sunt obligaţi să calculeze şi să reţină impozitul prevăzut
şi să îl vireze la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare celei în care
se face plata venitului.

44
 Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente, impuşi pe
bază de norme de venit, precum şi cei care obţin venituri din drepturi de
proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în
sistem real.
Opţiunea se face pe bază de cerere adresată organului fiscal competent
înaintea începerii anului fiscal următor şi este obligatorie pentru întregul an
fiscal. În cazul în care contribuabilul nu depune o cerere de renunţare la această
opţiune acesta se consideră reînnoită pentru întregul an fiscal.
În situaţia în care contribuabilii realizează venituri ca urmare a valorificării
de bunuri în regim de consignaţie, din activităţi de expertiză contabilă, tehnică,
judiciară şI extrajudiciară sau din activităţi desfăşurate în baza unui contract de
agent, comision sau mandat comercial beneficiarii de venit datorează în cursul
anului un impozit reţinut la sursă, reprezentând plăţi anticipate de 10% din
venitul brut încasat.

Venituri din salarii

Sunt considerate venituri din salarii, denumite în continuare salarii, toate
veniturile în bani şi/sau în natură, obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o
activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la
care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă,
inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Determinarea venitului din salarii implică venitul brut.
Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe
fiecare loc de realizare a venitului.
Venitul net din salarii se determină prin deducerea din venitul brut a
următoarelor cheltuieli, după caz:
a) contribuţiile reţinute potrivit legii, pentru pensia suplimentară, pentru
protecţia socială a şomerilor şi pentru asigurările sociale de sănătate;
b) o cotă de 15% din deducerea personală de bază, acordată cu titlu de
cheltuieli profesionale, odată cu deducerea personală de bază la acelaşi loc de
muncă;
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând
plăţi anticipate care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de
venituri.
În legătură cu impozitul pe venitul global, apar obligaţiile plătitorului de
venituri.
Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a
calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării
plăţilor acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi.
Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informaţiilor
cuprinse în fişa fiscală.

45
 Fişa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale
ale contribuabilului, menţiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din
salarii obţinute şi impozitul reţinut şi virat în cursul anului, precum şi rezultatul
regularizării impozitului plătit pe venitul anual sub formă de salarii.
Plătitorii de venituri din salarii au obligaţia să determine venitul anual
impozabil din salarii, precum şi să efectueze regularizarea sumelor ce reprezintă
diferenţa dintre impozitul calculat la nivelul anului şi impozitul calculat şi
reţinut lunar anticipat în cursul anului fiscal, pentru persoane fizice care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au fost angajaţii permanenţi ai plătitorului în cursul anului;
b) nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global
impozabil;
Impozitul rest de plată sau de restituit rezultat în urma recalculării anuale
se va regulariza cu angajatul şi va fi consemnat în fişa fiscală în termen de 90 de
zile de la stabilirea valorii acestuia (care nu poate fi mai târziu de ultima zi
lucrătoare a lunii februarie din anul fiscal următor).
În cazul angajaţilor pentru care angajatorii nu efectuează regularizarea
anuală a impozitului pe salarii, determinarea venitului anual impozabil din
salarii, calculul impozitului anual, precum şi regularizarea sumelor ce reprezintă
diferenţa dintre impozitul calculat la nivelul anului şi impozitul calculat şi
reţinut lunar anticipat se pot efectua, pe bază de cerere, de către organul fiscal
competent.

Venituri din cedarea folosinţei bunurilor

Se încadrează în această categorie veniturile în bani şi/sau în natură
provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către
proprietar, uzufructar sau alt deţinător legal.
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor se stabilesc pe baza chiriei sau
arendei prevăzută în contractul încheiat între părţi pentru fiecare an fiscal.
Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor încasate în bani şi/sau
echivalentul în lei al veniturilor în natură realizate de proprietar, uzufructar sau
alt deţinător legal.
Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform
dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructarului sau altui deţinător
legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă.
Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se determină prin deducerea
din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 50%(în cazul construcţiilor) sau 30%
(în celelalte cazuri) aplicată la venitul brut, reprezentând cheltuieli deductibile
aferente venitului.
Contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea
folosinţei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă
simplă.

46
 Impunerea finală cu reţinere la sursă
Venituri din investiţii
Veniturile din investiţii cuprind:
- dividende;
- venituri impozabile din dobânzi;
- câştiguri din transferul titlurilor de valoare;
- venituri din vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract.
Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a
deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii se impun cu o
cotă de 5% din suma acestora. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului
pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice odată cu plata
dividendelor către acţionari sau asociaţi. Termenul de virare este data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata
Veniturile sub formă de dobânzi se impun cu o cotă de 1% din suma
acestora. Sunt scutite de impozit, potrivit prezentei ordonanţe, dobânzile
aferente titlurilor de stat, depozitelor la vedere, precum şi obligaţiunilor Agenţiei
Naţionale pentru Locuinţe.
Pentru veniturile sub formă de dobânzi impozitul se calculează şi se reţine
de către plătitorii de astfel de venituri în momentul calculului acestora şi se
virează de către aceştia lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
în care se face calculul dobânzii.
În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare,
impozitul se calculează prin reţinere la sursă, aplicându-se cota de 1%asupra
câştigului de capital din vânzarea titlurilor de valoare. Reprezintă titluri de
valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de
investiţii sau alt instrument calificat astfel de CNVM, precum şi părţile sociale.
În cazul câştigurilor din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen
acestea se impun tot cu o cotă de 1% Pentru tranzacţiile derulate prin
intermediari, cota de 1% se aplică diferenţei dintre câştig şi comisionul reţinut
de intermediari.
Impozitul calculat şi reţinut în momentul plăţii venitului se virează la
bugetul de stat până la data de 25 ale lunii următoare celei în care a fost reţinut.
Impozitul reţinut conform regulilor prezentate anterior este impozit final.
Veniturile din pensii
Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile
înfiinţatze din contribţiile sociale obligatorii, făcute către un sistem de asigurări
sociale, inclusiv cele din schemele facultative de pensii ocupaţionale.
Veniturile nete încasate cu titlu de pensii sunt impozitate pentru partea care
depăşeşte o anumită sumă neimpozabilă pe lună (acesta fiind în momentul de
faţă de 8.000.000 lei). Impozitul lunar se calculează astfel:
- din venitul brut se scade contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate
obţinându-se venitul net din pensie;

47
 - din venitul net se scade suma neimpozabilă, obţinându-se venitul
impozabil lunar;
- la venitul impozabil se aplică grila de impozitare lunară.
Impozitul calculat se reţine la data efectuării plăţii pensiei şI se virează
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare.

Venituri din premii şi din jocuri de noroc

Contribuabilii, persoane fizice, care realizează venituri obţinute din jocuri
de noroc datorează un impozit calculat prin aplicarea cotei de 20% asupra sumei
ce depăşeşte plafonul scutit. Veniturile sub formă de premii în bani sau natură
dintr-un singur concurs se impun cu o cotă de 10% aplicată la diferenţa dintre
venitul brut şI suma scutită.
Sunt scutite veniturile obţinute din jocuri de noroc, din premii şi prime în
bani şi/sau în natură, sub valoarea de 7.600.000 lei pentru fiecare câştig realizat,
de la acelaşi organizator sau plătitor, într-o singură zi.
Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine plătitorului de
venituri, termenul fiind până la 25 a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
Venitul net din premii şI jocuri de noroc nu se cuprinde în venitul anual
global, impozitul fiind final.
Venituri din activităţi agricole
veniturile din activităţi agricole sunt veniturile din următoarele activităţi:
- cultivarea şI valorificarea florilor, legumelor şI zarzavaturilor, în sere şI
solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat;
- cultivarea şI valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şI ciupercilor;
- exploatarea pepinierelor viticole şI pomicole şI latele asemenea.
Venitul net dintr-o activitate agricolă se stabileşte pe bază de norme de
venit. Acestea vor fi publicate până cel târziu la data de 31 mai a anului pentru
care se aplică aceste norme şI sunt stabilite pe unitatea de suprafaţă. Dacă
activitatea agricolă este desfăşurată de contribuabil pe perioade mai mici de un
an norma de venit aferentă se corectează proporţional.
Dacă o activitate agricolă a unui contribuabil înregistrează pierdere
datorată calamităţilor naturale, norma de venit aferentă activităţii se reduce,
astfel încât să reflecte această pierdere.
Contribuabilii care desfăşoară activităţi agricole pot opta pentru
determinarea venitului net din această activitate pe baza datelor din
contabilitatea în partidă simplă.
Impozitul pe venitul net din activităşI agricole se calculează prin aplicarea
unei cote de 15% asupra venitului net.
Orice contribuabil care desfăşoară o activitate agricolă, pentru care venitul
se determină pe bază de norme de venit are obligaţia să depună o declaraţie de
venit la organul fiscal competent până la data de 31 iunie inclusiv a anului fiscal,
pentru anul în curs.

48
 Cntribuabililor care determină venitul net în sistem real, pe baza datelor
din contabilitatea în partidă simplă, au obligaţia să efectueze plăţi anticipate
determinate prin aplicarea unui procent de 15% asupra veniturilor estimate.
Plăţile anticipate se realizează astfel: 50% până la data de 1 septembrie, inclusiv
şI 50% până la data de 15 noiembrie inclusiv.
Veniturile care nu se regăsesc în mod expres menţionate se supun
impunerii cu o cotă de 10% aplicată asupra veniturilor brute, impozitul fiind
final.
Taxa asupra valorii adăugate
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, deci un impozit stabilit
nu pe averea, posesiunile ori venitul contribuabil, ci asupra vânzării bunurilor
ori prestării serviciilor.
Între impozitele indirecte, taxa pe valoarea adăugată ocupă locul principal
fiind considerată drept cea mai modernă formă de impunere şi fiind adoptată de
un mare număr de state, inclusiv de statele Comunităţii Economice Europene.
Astfel, putem spune că taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect,
unic dar cu plată fracţionată, având o cotă fixă, stabilit asupra valorii adăugate în
fiecare stadiu al circuitului economic. Valoarea adăugată este echivalentă cu
diferenţa dintre vânzările şi cumpărările efectuate în cadrul aceluiaşi stadiu al
circuitului economic.
Reglementarea actuală a taxei pe valoarea adăugată
TVA este reglementată prin Legea Nr. 571/2003 privind Codul Fiscal,
publicată în Monitorul Oficial Nr. 972 din 23 decembrie 2003.
Sfera de aplicare
În sfera de aplicare a acesteia se cuprind operaţiunile care îndeplinesc în
mod cumulativ următoarele condiţii:
1. să constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuată cu
plată sau o operaţiune asimilată acestora. Printre peraţiunile asimilate cu livrările
de bunuri şi prestările de servicii sunt:
a) vânzarea de bunuri cu plata în rate;
b) bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepţia perisabilităţilor şI
celor distruse de calamităţi;
c) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării
silite.
Este asimilată de asemenea livrărilor de bunuri preluarea de către
persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate de către acestea
pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică
desfăşurată sau pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane fizice sau juridice în
mod gratuit, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau
părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial.
2. să fie efectuate de persoane impozabile, prin aceasta înţelegându-se
orice persoană, indiferent de statutul său juridic, care efectuează de o manieră

49
independentă activităţi economice impozabile oricare ar fi scopul şi rezultatul
acestor activităţi.
3. să rezulte din una dintre activităţile economice impozabile, în această
categorie intrând activităţile producătorilor, comercianţilor, prestatorilor de
servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi cele ale profesiunilor libere
sau asimilate. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea
bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri.
Se cuprind, de asemenea, în sfera taxei pe valoarea adăugată importurile de
bunuri.
Operaţiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea
adăugată se clasifică, din punct de vedere al regimului de impozitare, astfel:
A) operaţiuni taxabile, la care se aplică cota standard a taxei pe valoarea
adăugată;
B) operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere,
pentru care furnizorii şi/sau prestatorii au dreptul de deducere a taxei pe valoarea
adăugată aferente bunurilor şi/sau serviciilor achiziţionate, destinate realizării
operaţiunilor respective. Iată câteva exemple:
a) exportul de bunuri, transportul şi prestările de servicii legate direct de
exportul bunurilor, precum şi bunurile comercializate prin magazinele duty-free;
b) transportul internaţional de persoane în şi din străinătate, precum şi
prestările de servicii legate direct de acesta;
c) livrările de bunuri expediate sau transportate în străinătate de către
cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România;
d) livrările de bunuri sau prestările de servicii finanţate din ajutoare sau
împrumuturi nerambursabile;
Tot în această categorie intră şi următoarele operaţiuni, cu condiţia ca
acestea să nu ducă la utilizare şi/sau consumare finală:
a) operaţiunile de perfecţionare activă, precum şi bunurile realizate în
regim de perfecţionare activă;
b) introducerea în ţară de bunuri plasate în regim vamal suspensiv cu
exonerarea totală de la plata drepturilor de import;
c) operaţiunile efectuate într-o zonă liberă referitoare la:
- introducerea de bunuri în zonele libere direct din străinătate, în vederea
simplei depozitări a acestora
- operaţiunile comerciale de vânzare-cumpărare a mărfurilor străine între
diverşi operatori în perimetrul zonelor libere
- scoaterea din ţară a bunurilor străine, fără întocmirea de declaraţii
vamale;
C) operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de
deducere, pentru care furnizorii/prestatorii nu au dreptul la deducerea taxei pe
valoarea adăugată aferente bunurilor şi/sau serviciilor achiziţionate, destinate
realizării operaţiunilor respective. Iată câteva exemple:

50
 a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, şi operaţiunile
strâns legate de acestea, desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de
activităţi, precum şi cantinele organizate pe lângă aceste unităţi.
b) activitatea de învăţământ prevăzută desfăşurată de unităţile autorizate de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi care sunt cuprinse în sistemul naţional de
învăţământ, precum şi achiziţionarea de către acestea de documentaţie tehnică şi
materiale de construcţii destinate învăţământului de stat şi particular, precum şi
de aparatură, utilaje, publicaţii şi dotări pentru procesul didactic.
c) prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi
protecţia socială, efectuate de instituţiile publice, instituţiile de interes public sau
de alte organisme recunoscute ca având caracter social;
g) prestări de servicii culturale şi livrările de bunuri legate nemijlocit de
acestea, efectuate de instituţii publice;
h) realizarea şi difuzarea programelor de radio şi televiziune, cu excepţia
celor de publicitate;
i) vânzarea de filme sau licenţe de filme destinate difuzării prin
televiziune, cu excepţia celor de publicitate.
Tot în categoria operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată mai sunt
cuprinse:
a) livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate de producătorii
agricoli individuali;
b) următoarele operaţiuni bancare şi financiare:
1. acordarea de credite şi împrumuturi de către orice persoană fizică sau
juridică, în condiţiile prevăzute de lege1
2. orice operaţiune legată de depozite sau conturi financiare, precum şI
operaţiunile de factoring;
3. operaţiunile cu titluri de participare, titluri de creanţă, cu excepţia
executării acestora, obligaţiuni, cambii, alte instrumente financiare sau valori
mobiliare;
c) operaţiunile de asigurare şi de reasigurare, precum şi prestările de
servicii aferente acestor operaţiuni efectuate de intermediarii în operaţiuni de
asigurare;
d) arendarea, concesionarea şI închirierea de bunuri imobile cu excepţia
operaţiunilor de cazare hotelieră, a serviciilor de parcare şI închirierii seifurilor;
e) jocurile de noroc.
Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile cu o cifră
de afaceri anuală mai mică de 2 miliarde lei, dar persoanele respective pot opta
pentru plata taxei pe valoarea adăugată.
D) operaţiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată. Iată câteva
exemple:

51
 a) bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free, precum
şi prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice
şi a personalului acestora;
b) bunurile introduse în ţară de călători sau de alte persoane fizice cu
domiciliul în ţară ori în străinătate, în condiţiile şi în limitele stabilite prin
hotărâre a Guvernului, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;
c) importul de bunuri a căror livrare este scutită de taxa pe valoarea
adăugată în interiorul ţării;
d) importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donaţii
destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic etc. şi importurile
de bunuri finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate României.
Baza de impozitare, o reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau
serviciilor prestate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată. Baza de impozitare
cuprinde impozitele, taxele şI cheltuielile accesorii cum ar fi: comisioanele,
cheltuielile de ambalare, transport şI asigurare.
Nu se cuprind în baza de impozitare următoarele:
a) rabaturile, remizele şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct
clienţilor;
b) penalizările solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a
obligaţiilor contractuale;
c) dobânzile percepute pentru: plăţi cu întârziere, vânzări cu plata în rate,
operaţiuni de leasing;
d) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi
se decontează acestuia;
e) ambalajele care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb,
fără facturare.
f) taxa de reclamăşI publicitate şI taxa hotelieră.
În practică există situaţia în care baza de impozitare este ajustată (redusă).
De exemplu în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea
sau preţurile sau în cazul în care contravaloarea bunurilor nu se mai poate încasa
din cauza falimentului beneficiarului.
Baza de impozitare pentru importul de bunuri este constituită din valoarea
în vamă, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele şI alte
taxe.
Cotele de impozitare
TVA se calculează prin aplicarea cotei standard asupra bazei de
impozitare. În România cota standard a TVA este de 19% şi se aplică
operaţiunilor impozabile care nu sunt scutite sau supuse cotei reduse.
Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9 % şI se aplică pentru:
a) livrările de manuale şcolare, cărţi, ziare şI reviste, cu excepţia celor
destinate publicităţii;
b) medicamente de uz uman şI veterinar;
c) cazarea în cadrul sectorului hotelier

52
 În cazul sumelor obţinute din vânzarea anumitor bunuri sau prestarea
anumitor servicii, ale căror preţuri cuprind deja TVA, aceasta se calculează prin
aplicarea cotei recalculate, determinată astfel:
cota recalculată = (cota taxei / cota taxei+100) x 100
În prezent cota taxei recalculată este de 15,966%.
Plătitorii de T.V.A.
Taxa pe valoarea adăugată se plăteşte de către orice persoană fizică sau
juridică care efectuează, una sau mai multe operaţiuni impozabile prevăzute de
lege.
În mod concret taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se
plăteşte de către:
- persoanele impozabile (contribuabilii) înregistraţi ca plătitori de taxă pe
valoarea adăugată, pentru operaţiuni taxabile;
- titularii operaţiunilor de import de bunuri;
- persoanele fizice pentru bunurile introduse în ţară potrivit regulamentului
vamal aplicabil acestora;
- beneficiarii prestărilor de servicii efectuate de prestatorii cu sediul sau
domiciliul în stăinătate.
g)- Regimul deducerilor,determinare taxa,plata

Regimul deducerilor
După ce am arătat cotele care se aplică asupra bazei de impozitare după
anumite reguli, trebuie să stabilim şi modalitatea concretă de impunere pentru
situaţiile prevăzute de lege.
Astfel, în cazul operaţiunilor impozabile obligatoriu se aplică cota de 19%
sau 9%. În acest caz, agentul economic are dreptul de a deduce taxa pe valoarea
adăugată aferentă bunurilor achiziţionate în vederea realizării produsului.
Nu poate fi dedusă taxa aferentă băuturilor alcoolice şI produselor din
tutun desinate acţiunilor de protocol.
Avem deci 2 taxe:
a) taxa pe valoarea adăugată colectată;
b) taxa pe valoarea adăugată deductibilă (aferentă intrărilor). Agentul
economic va plăti bugetului diferenţa dintre cele două:
TVAdatorată = TVAcolectată - TVAAdeductibilă
În cazul operaţiunilor scutite cu drept de deducere, furnizorii sau
prestatorii de servicii au dreptul de deducere a TVA aferentă intrărilor.
În cazul operaţiunilor scutite de plata TVA, furnizori sau prestatorii nu au
dreptul la deducerea taxei aferente intrărilor destinate realizării produselor sau
serviciilor scutite, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operaţiune, ci
pentru ansamblul operaţiunilor realizate în cursul unei luni.
Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte lunar pe
bază de deconturi ale plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată, ca diferenţă între

53
taxa colectată şi taxa dedusă potrivit legii. În situaţia în care taxa dedusă potrivit
legii este mai mare decât taxa colectată, rezultă suma negativă a taxei pe
valoarea adăugată, iar în situaţia în care taxa colectată este mai mare decât taxa
dedusă potrivit legii, rezultă taxa pe valoarea adăugată de plată în perioada de
raportare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei
dacă acesta este mai mic de 50 de milioane. Valoarea se va reporta în decontul
perioadei fiscale următoare
Un contribuabil plătitor de TVA care realizează atât operaţiuni ce dau
drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei pe
valoarea adăugată este numit plătitor de taxă pe valoarea adăugată cu regim
mixt. Dreptul de deducere se determină astfel:
- achiziţiile de bunuri şI servicii destinate excluusiv realizării de operaţiuni
care dau drept de deducere se înscriu într-un jurnal de cumpărări, separat, şI taxa
pe valoarea adăugată aferentă acestora se deduce în totalitate.
- achiziţiile de bunuri şI servicii destinate excluusiv realizării de operaţiuni
care nu dau drept de deducere se înscriu într-un jurnal de cumpărări, separat, şI
taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora nu se deduce.
- bunurile a căror destinaţie nu se cunoaşte în momentul achiziţiei, vor fi
evidenţiate într-un jurnal pentru cumpărări separat. Taxa pe valoarea adăugată
aferentă acestora se deduce pe bază de pro-rata.
Pro rata se determină ca raport între: veniturile obţinute din operaţiuni
care dau drept de deducere, la numărător, iar la numitor veniturile de la
numărător plus veniturile obţinute din operaţiuni care nu dau drept de deducere,
(subvenţii, alocaţii de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi orice alte
venituri din care este finanţată activitatea).Se exclud din calculul pro rata
veniturile financiare, dacă acestea nu provin din activitatea profesională
specifică cu caracter financiar, efectuată de unităţi care desfăşoară activităţi
financiar-bancare. Pro rata aplicabilă provizoriu pentru un an este ori pro-rata
estimată în funcţie de operaţiunile prevăzute a fi realizate în anul curent ori pro-
rata definitivă determinată pentru anul precedent.
e)- Faptul generator si exigibilitatea TVA

Faptul generator reprezintă elementul a cărui existenţă dă naştere obligaţiei

de plată a taxei pe valoarea adăugată, adică momentul efectuării livrării de
bunuri imobile, transferului proprietăţii bunurilor imobiliare sau prestării
serviciilor. Obligaţia de plată a taxei pe valoarea adăugată se naşte, ca regulă,
odată cu efectuarea operaţiunii reprezentând faptul generator. Legea prevede şi o
serie de excepţii de la această regulă, când obligaţia plăţii taxei pe valoarea
adăugată se naşte la alt moment decât cel al executării operaţiunii (faptului
generator).
Exigibilitatea - este dreptul organului fiscal de a pretinde plătitorului, la o
anumită dată, plata taxei pe valoarea adăugată. Taxa pe valoarea adăugată este
exigibilă, ca regulă generală, pentru livrările de bunuri mobile, transferul

54
proprietăţii bunurilor imobiliare şi prestările de servicii, la realizarea faptului
generator.
Prin excepţie în cazul livrării de bunuri cu palta în rate, al operaţiunilor de
leasing intern, de închiriere taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la fiecare
din datele specificate în contract pentru palta ratelor, respectiv a chiriei.
Exigibilitatea nu trebuie confundată cu termenul de plată care, este data de
25 a lunii următoare întocmirii decontului lunar.
Cele două noţiuni, exigibilitatea şi termenul de plată au importanţă diferită
în cadrul aplicării unor prevederi legale ce fac trimitere la acestea.
Astfel, termenul de prescripţie a dreptului bugetului de stat sau ale
plătitorilor, cu privire la taxa pe valoarea adăugată este de 5 ani de la data
prevăzută pentru exercitarea acestora. Ori, această dată este data la care obligaţia
devine exigibilă şi nu data termenului de plată.
Obligaţii:
a) Obligaţii cu privire la înregistrarea la organele fiscale:
- de a depune sub semnătura persoanelor autorizate, la organul fiscal
competent, o declaraţie de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.
- de a solicita organului fiscal scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă, în
caz de încetare a activităţii, în termen de 15 zile de la data actului legal în care se
consemnează situaţia respectivă.
b) Obligaţii cu privire la întocmirea documentelor privind transferul
proprietăţii bunurilor şi prestărilor de servicii:
- să emită facturi fiscale livrările de bunuri sau prestările de servicii
realizate;
- cumpărătorii sunt obligaţi să solicite de la furnizori sau prestatori facturi
fiscale. Prin excepţie persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe
valoarea adăugată nu au obligaţia să emită facturi fiscale pentru următoarele
operaţiuni:
*transportul persoanelor cu taximetru sau pe bază de bilete şI abonamente
*livrări de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şI prestările de
servicii către populaţie.
c) Obligaţii cu privire la evidenţa operaţiunilor:
- să ţină în mod regulat evidenţa contabilă;
- să întocmească şi să depună lunar, la organul fiscal, până la data de 25 a
lunii următoare, decontul de taxă pe valoarea adăugată, potrivit modelului
stabilit de Ministerul Finanţelor.;
- să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare stabilirii
operaţiunilor impozabile executate atât la sediul principal, cât şi la sucursale sau
agenţii;
- să contabilizeze distinct veniturile şi cheltuielile rezultate din operaţiunile
în participaţiune.
d) Obligaţii cu privire la plata taxei pe valoarea adăugată:

55
 - să achite taxa pe valoarea adăugată datorată, potrivit decontului întocmit
lunar, până la data de 25 a lunii următoare inclusiv;
- să achite taxa pe valoarea adăugată, aferentă bunurilor plasate în regim de
import la organul vamal;
- să achite taxa pe valoarea adăugată, aferentă operaţiunilor de leasing,
corespunzător sumelor şi contractelor încheiate cu prestatori/finanţatori din
străinătate.

1. Bibliografie minimală obligatorie:

1.-Narcisa Roxana Mosteanu-Tehnici fiscale-Editura Universitaria,2011

2. Bibliografie recomandată
Petre Brezeanu-Fiscalitate,concepte, teorii, politici si abordari practice-Ed.Wolters
Kluwer,2010
Mutaşcu M.I., Finanţe publice, ArtPress, Timişoara, 2005
Tulai C., Şerbu S., Fiscalitate comparată şi armonizări fiscale, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2005
Horia Cristea-Finantele Intreprinderii-CECAR- Buc,2003
Ioan Condor-Accizele-Ed.Condor, Buc 2002
***Legea Finantelor Publice nr 500/2002-MOF-597/13.08.2002,cu modificari si completari
ulterioare
***Legea 571/2003-privind Codul Fiscal, MOF-927/23.12.2003, republicată
***OG nr.92/2003,republicat- privind aprobarea,Codului de Procedura Fiscala-MOF-
863/26.09.2005

56