Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3. Care sunt rolurile esențiale ale sulfului aflat în plante mai ales sub forma unor compuşi organici?
C1 p2
este implicat esenţial în alcătuirea proteinelor iar prin grupările slfhidrice asigură
integritatea structurală acestor compuşi din plantă. În aminoacizii reprezentativi cu
sulf (cisteină, cistină şi metionină) se află 50% din sulful proteic. Este prezent în
lipide complexe, în enzime şi vitamine;
- aminoacizii esenţiali cu sulf sunt implicaţi în metabolismul proteic dar şi al
azotului din plante mai ales că anionii acestora (NO3- şi SO42-) realizează în plante o
serie de transformări;
implicat fiind în sinteza proteinelor iar acestea fiind prezente în cloroplastele
frunzelor, prezenţa sulfului şi a compuşilor săi organici din plante influenţează
pozitiv fotosinteza. De regulă un siptom vizibil al carenţei de sulf se manifestă prin
decolorarea şi clorozarea frunzelor;
- participă la menţinerea unui echilibru acido-bazic din celule iar prin
participarea concomitentă la fenomene de oxidare şi reducere contribuie la realizarea
potenţialului de oxido-reducere specific celulei vii;
- compuşii cu sulf deţin roluri de substraturi şi activatori ai enzimelor
proteolitice. Grupările sulfurice (-SH) şi disulfit (-S-S-) au roluri esenţiale în
sistemele enzimatice;
- sulful ia parte la sinteza unor vitamine, tiamina (B 1) şi biotina (H) ce conţin
sulf.
7. Cum se împart plantele după conținutul acestora în calciu şi după adaptabilitatea acestora la
solurile sărace sau bogate în calciu? C2 p2
plante cu cerinţe scăzute în calciu, calcifobe sau calcifuge, ce conţin de regulă calciu
în concentraţii <1,5% din substanţa uscată (s.u.) şi sunt în primul rând adaptate
solurilor acide fiind tolerante la aciditate şi la concentraţii ridicate ale ionilor de Al 3+
şi Mn2+. Dintre speciile de plante reprezentative pe aceste soluri sunt întâlnite Nardus
şi Festuca din flora spontană şi plante agricole cum sunt ovăzul, secara etc.;
- plante cu cerinţe ridicate în calciu, calcicole sau calcifile, ce conţin de regulă
calciu în concentraţii >1,5% din s.u. a ţesuturilor, adaptate la soluri bogate în calciu
dar sensibile la aciditate şi la ionii de Al3+. Aici plantele reprezentative răspândite
sunt leguminoasele şi cruciferele cultivate şi spontane.
8. Care sunt rolurile pe care le îndeplinește calciu (Ca2+) in plante? C2 p2-3
În general plantele absorb elementele nutritive din sol sub formă ionică, iar calciul
este absorbit de către plante sub forma ionică de calciu bivalent (Ca 2+) şi
îndeplineşete următoarele roluri:
a. menţine stabilitatea şi structura membranelor celulare (prin pectaţii de
calciu), conferă astfel consistenţă şi formă ţesuturilor vegetale, iar speciilor o anumită
constanţă taliei şi portului. Implicarea sa în integritatea şi funcţionalitaea
membranelor plasmatice determină funcţionalitatea celulei vegetale;
b. este un element esenţial în diviziunea celulară şi extensia celulelor
contribuind la diferenţierea organitelor;
c. ionii de calciu protejează ceilaţi cationi faţă de acţiunea indusă de excesul
ionilor de H+ şi Al3, neutralizează chiar toxicitatea aluminiului;
d. are un rol esenţial alături de K+ şi Mg2+ în asigurarea echilibrului acido-bazic
al celulelor, dintre cationi şi anioni;
e. favorizează dezvoltarea sistemului radicular al plantelor, al tulpinii, alături
de alţi cationi conferind plantelor rezistenţă la frângere şi cădere;
f. este apreciat ca unic ion care în cantităţi mai mari decât necesarul plantelor
nu exercită efecte toxice asupra acestora;
g. absenţa lui influenţează negativ absorbţia ionilor fosforici şi nitraţilor dar
sporeşte absorbţia anionilor SO42-;
h. prezenţa sa în pulpa fructelor şi menţinerea concentraţiei pectaţilor de calciu
mai ridicată şi timp îndelungat, asigură acestora rezistenţă la păstrare;
i. este un cation cu efecte pozitive în rezistenţa plantelor la atacul bolilor şi
dăunătorilor;
j. concentraţiile ridicate de calciu în plante determină de regulă diluţii
concentraţiilor de potasiu şi magneziu, ca fenomen de antagonism cationic.
11. Care sunt condiţiile aplicării eficiente a resurselor cu calciu în soluri acide amendabile? C2 p5
- în soluri acide amendabile, la care nutriţia plantelor cu calciu este stânjenită de
prezenţa în exces a ionilor de aluminiu, fier, şi mangan. Amendarea calcică a acestor
soluri are la bază stabilirea unui necesar de CaCO 3 în corectarea reacţiei proporţional
(echivalent) neutralizării aluminiului schimbabil sau a altor forme de aciditate
potenţială. Solubilizarea amendamentelor cu calciu în solurile acide restructurează şi
modifică structura cationilor la nivelul complexului adsorbtiv şi a soluţiei solului în
favoarea celor de calciu sau calciu şi magneziu, iar concomitent cu modificarea
reacţiei se înlătură efectele nocive ale ionilor insoţitori ai acidităţii (Al3+; Fe2+; Mn2+);
12. Care sunt condiţiile aplicării eficiente a resurselor cu calciu în solurile saline-alcaline (alcalice)?
C2 p5
- în solurile saline – alcaline (alcalice), în care aplicarea amendamentelor pe bază
de gips (CaSO4.2H2O) oferă posibilitatea ca prin schimburi echivalente (Na + cu Ca2+)
să se diminueze alacalinitatea şi efectul nociv al sărurilor solubile. Odată cu aceste
procese, se îmbunătăţeşte şi nutriţia cu calciu la un nivel mai bun al suficienţei;
13. Care sunt condiţiile aplicării eficiente a resurselor cu calciu la solurile acide sau alacline? C2 p6
- la solurile acide sau alacline, care nu se încadrează în limitele celor amendabile şi
la care pentru a preveni procese ale deficienţei de calciu se pot aplica îngrăşăminte cu
alte elemente ce deţin şi acest cation. Aceşti fertilizanţi (cazul superfosfaţilor şi
fosforitelor) în primul rând pe solurile acide, pot avea efect de minimă amendare
calcică, deoarece prin aportul lor de fosfor în soluri, se asigură şi concentraţii notabile
de CaO.
În experienţele de lungă durată a tehnologiile de aplicare a amendamentelor, a
gunoiului de grajd şi a altor resurse cu calciu, modifică evident aprovizionarea
solurilor în calciu, ceea ce influenţează pozitiv acumularea substanţei uscate în plante
şi implicit obţinerea unor sporuri cantitative şi calitative a recoltelor.
14. Care sunt rolurile multiple și specifice pe care le indeplinesc ionii de Mg2+ în creșterea și
dezvoltarea plantelor? C3 p2
- are un rol important în metabolismul azotului şi sinteza proteinelor, acest nutrient
fiind component şi stabilizator al structurii ribozomilor (centrii de sinteză ai
proteinelor). În aceeaşi măsură magneziul este activator al trecerii şi transformării
aminoacizilor în peptide şi polipeptide;
- este un element activator al unor enzime şi sisteme enzimatice în care sunt
prezente fosfataza, enolaza, carboxilaza, fosforilaza ş.a;
- este implicat în regimul fosforului din plante prin procesele de fosforilare la
care participă, cu captare, transfer şi conversie de energie. Astfel se poate aprecia
practic, că acolo unde fosforul este prezent în plante regăsim şi magneziul;
- este un cation esenţial în reglarea raportului acido-bazic al celulei, cel dintre
anioni şi cationi. În acest sens magneziul are marea calitate în reglarea pH-ului
celular şi în acest caz reduce toxicitatea Al3+ în plante (BORLAN şi colab., 2000;
KRISHNA, 2002);
- favorizează sinteza, transportul şi depunerea substanţelor de rezervă, mai cu
seamă a celor produse de fotosinteză. În aceaşi măsură se apreciază că ionii de Mg 2+
influenţează sinteza şi a altor pigmenţi decât clorofila (BODEA, 1964; BERGMAN,
1992).
15. Enumerați practicile și procesele din agroecosisteme care influențează cantitatea şi mobilitatea
magneziului din sol? C3 p3-4
Rezervele solurilor în magneziu sunt influenţate de cantitatea şi mobilitatea
magneziului din sol şi de practicile şi procesele din agroecosisteme astfel:
- Aportul de magneziu cu îngrăşămintele organice, minerale şi
amendamentele. Pentru asigurarea rezervelor de magneziu din soluri corectarea
reacţiei şi aplicarea unor resurse de fertilizare contează esenţial (după B ORLAN,
HERA şi colab., 1994; BOGACI şi colab., 1985).
Tabelul 6
Rezervele de magneziu din soluri prin aplicarea unor resurse de fertilizare
(după BORLAN, HERA şi colab., 1994; BOGACI şi colab., 1985).
Nr. MgO kg/t
Resurse fertilizante aplicate
crt. fertilizant
1. Gunoi semifermentat de la:
- rumegătoare mari 1,5
- rumegătoare mici 2,0
- cabaline 3,0
- porcine 1,1
- păsări 5,0
2. Turbă:
- oligotrofă 0,2
- eutrofă 0,8
3. Resturi vegetale celulozice:
- paie cereale 2,1
- coceni de porumb 3,5
- vreji de cartof cu frunze 4,9
- tulpini de floarea soarelui 7,4
4. Îngrăşăminte minerale şi amendamente:
- sulfat de magneziu 164
- nitrocalcar 25
- piatră de var măcinată 18
- dolomit 230
- var ars 30
- zgura lui Thomas 75
- spuma de defecaţie 17
- CaCO3 precipitat din industria sodei 5
- carbonat de calciu cu azot rezidual 3
Aporturile de magneziu în sol din resursele fertilizante, influenţează pozitiv
bilanţul acestui macroelement de ordin secundar între componentele ecosistemelor.
- Prelevarea magneziului din sol odată cu recolta, este un proces care
îndepărtează acest nutrient din sol prin producţia plantelor agricole şi horticole, în
cantităţi conforme cu consumul specific de Mg al culturilor (C s = kg Mg/t produs) şi
recoltele realizate.
- Îndepărtarea cationilor de magneziu prin levigare. Adsorbţia şi reţinerea
cationilor de Mg2+ la suprafaţa colozilor solului este apropiată ca energie de adsorbţie
cu cea a cationilor de Ca2+ şi mai slabă decât a celor de K+. Această proprietate poate
dovedi susceptibilitatea mare de levigare pe profil a cationilor de Mg 2+ cu anumite
categorii de anioni însoţitori. Acest proces duce la reducerea conţinutului de Mg din
orizontul arat, de la suprafaţa solurilor.
În afara acestor procese cantitative, rezervele magneziului din soluri sunt
influenţate pe latura calitativă a acestui element, prin procesele de desorbţie şi difuzie
a cationilor de Mg care au ca efect mobilitatea şi bioaccesibilitatea diferită în soluri şi
pentru anumite culturi.
24. Unde poate fi întâlnită deficiența de zinc și care sunt cele mai importante îngrășăminte cu
zinc? C4 p5
25. Unde este întâlnită frecvent deficiența de bor și enumerați îngrășăminte cu bor? C4 p6
Deficienţa de bor, este frecventă pe soluri nisipoase, pe soluri acide (pH < 5,5) şi
alcaline (pH >7,0), cu conţinuturi de bor – hidrosolubil mai mici de 0,5 ppm. Are
simptome diferite, recunoscute prin îngălbenirile vârfurilor de creştere, slabă
fertilitate a polenului şi înfloririi, ”putrezirea inimii” la sfecla de zahăr, pătarea
cafenie a fructelor.
26. Care sunt culturile sensibile la deficiența în molibden și enumerați cele mai importante
îngrășăminte cu molibden?C4 p6-7
Simptomul este specific la leguminoase prin cloroză şi dereglarea formării
nodozităţilor, la crucifere prin încolăcirea frunzelor (“coada biciului”) şi este
des întâlnit nu numai pe soluri acide ca şi pe cele acidifiate sau fertilizate
excesiv cu azot. În frunze se regăsesc concentraţii <0,1 ppm Mo.
Nr. Denumirea Metoda de Aspect, Conţinut Recomandări
crt. îngrăşământului, obţinere culoare s.a. de aplicare,
Formula chimică (kg/100 soluri,
kg s.b.) tehnologii
1. Molibdatul de amoniu Amonificare Sare albă 54 Aplicare la sol:
(NH4)2MoO4.4H2O a acidului 1-3 kg Mo/ha;
molibdenic Aplicări foliare:
0,01-0,05%
2. Molibdat de sodiu Acid Sare 39 Aplicare la sol:
Na2MoO4 . 2H2O molibdenic albă 1-3 kg Mo/ha;
neutralizat Aplicări foliare:
cu hidroxid 0,01-0,1%.
de sodiu
3. Molibdat dublu de Amestec Alb- 30 Aplicare la sol:
amoniu şi sodiu chimic al gălbui 1-3 kg Mo/ha;
(NH4)2MoO4.Na2MoO4 celor două Aplicări foliare:
săruri 0,01-0,1%.
4. Superfosfat cu molibden Amestec de Cenuşie 0,2 Aplicare
Ca(H2PO4)2+Mo superfosfat concomitentă a
cu o sare de celor două
molibden elemente, cu
respectarea
dozei de
P2O5/ha.
32. Care sunt avantajele îngrăşămintelor chimice compuse (cele complexe + mixte) faţa de cele
simple? C6 p1-2
Avantajele acestor ingrăsăminte chimice compuse (cele complexe + mixte) faţa de
cele simple:
- sunt superioare prin conţinutul mai ridicat in substanţă activă spre exemplu,
diamoniufosfatul (DAP), 16 : 48 : 0, are un conţinut total de 64 kg s.a. respectiv NP
la 100 kg substanţă comercială, iar ingrăsămintele complexe diamoniunitrofoska,
13 : 26 : 13, conţine 52 kg s.a. N,P,K la 100 kg substanţă comercială;
- datorită conţinutului ridicat in s.a., aportul de substanţe balast sau reziduuri
este mai mic decat in cazul ingrăsămintelor chimice simple;
- sunt mai ieftine si mult mai economice (prin procurare, transport,
manipulare) rapoartate la unitate de substanţă activă sau la 100 kg substanţă
comercială;
- au o stare fizică mai bună fiind mai puţin higroscopice. De regulă
ingrăsămintele complexe se livrează in exclusivitate numai in stare condiţionată,
granulată;
- datorită conţinutului a 2-3 elemente, se asigură printr-o singură trecere cu
masina aplicarea lor concomitentă si uniformă, realizandu-se o serie de interacţiuni
agrochimice cu caracter pozitiv ca (N si P; N P K; N si K; N si S; N si Mg).
33. Cum se clasifică îngrășămintele compuse după numărul de elemente principale (esenţiale) pe
care le conţin? C6 p2
- ingrăsăminte complexe si mixte binare (cu două elemente principale): cu NP; NK;
NMg; NS; PK;
- ingrăsăminte complexe si mixte ternare sau cu mai multe elemente (cu trei
sau mai multe elemente principale, macro si microelemente); NPK, NPK +
microelemente etc.
Cluj-Napoca, Realizat,
23.06.2020 Prof. dr. Marilena Mărghitaș