Atelier

Subiectul: Dezvoltarea competenței de comunicare orală la elevi

 DEZVOLTAREA COMPETENȚEI DE COMUNICARE ORALĂ
LA ELEVI

Orice act de vorbire se înscrie în contextul unei situaţii reale, în cadrul unuia dintre
domeniile vieţii sociale. Alegerea unor domenii în care elevul este pregătit să opereze presupune o
deosebită rigurozitate în procesul selectării situaţiilor, scopurilor, sarcinilor, temelor şi textelor de
predare a unei limbi străine. Studierea limbilor e în condiţiile actualei societăţi este în concordanţă
cu necesităţile subiecţilor educaţi. Predarea-învăţarea limbii române în instituţiile de învăţământ cu
predare în limbile minorităţilor naţionale este în consens cu activitatea educaţională europeană
(Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi), cu elaborările ştiinţifice mondiale asupra
problemei în discuţie.
Procesul de predare–învăţare a limbii şi literaturii române în şcolile cu instruire în limbile
minorităţilor naţionale, trebuie axat pe latura modernizării procesului educaţional. Este nevoie de o
paradigmă a schimbării comportamentului comunicativ al elevilor alolingvi.
O variantă eficientă de practicare corectă a limbii române de către alolingvi ar fi extinderea
ariei de însuşire a limbii române prin studierea mai multor discipline şcolare în limba română, dar şi
excelenta perspectivă de realizare/ obţinere a studiilor în limba română într-o instituţie de
învăţământ comună alături de vorbitorii/ purtătorii de limbă română, în temeiul programelor unice
de instruire, începând cu etapa gimnazială.
Baza lingvistică necesară, alolingvii ar putea să o obţină printr-un regim intensiv de studiere
a limbii române la etapa primară, de rând cu învăţarea disciplinelor de bază în limba maternă.
Perspectiva menţionată ar contribui, în ultimă instanţă, la perceperea limbii române ca instrument de
realizare profesională, colaborare şi convieţuire, precum şi la edificarea, prin axiologia limbii
române, a sentimentului de pace socială, condiţie vitală pentru Republica Moldova.
Conform Curriculumului, scopul fundamental al disciplinei Limba şi literatura română este
„de a asigura formarea la elevi a unui nivel de comunicare suficient pentru dezvoltarea lor
personală, pentru integrarea în viața socială, culturală, economică și politică, pentru a le oferi
posibilitatea să-și continue studiile în limba română, precum și pentru încurajarea comunicării și
cunoașterii interculturale” .
Conceptul de competență este indispensabil atunci când vorbim despre tendințele didacticii
moderne și ale științelor educației în general. În termeni pedagogici, competența este un potențial
care trebuie probat sau demonstrat de elev în situații concrete. Așadar, o competență este un
potențial sau o capacitate; se poate afirma că un student deține o competență anume doar dacă acest
potențial este demonstrat, verificat în situații concrete; pentru a proba o competență, un student
trebuie să mobilizeze resursele necesare. „A mobiliza” resursele înseamnă a le identifica, a le
combina și a le activa în situații concrete. Resursele necesare unei competențe se compun din
cunoștințe (a ști), deprinderi (a face), atitudini, valori (a deveni) .
Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi (CECRL) vorbește despre competență în
termeni de plural, utilizând termenul de competențe și definindu-l ca „totalitatea cunoștințelor,
deprinderilor și caracteristicilor unei persoane, care îi permit acesteia să înfăptuiască anumite
acțiuni”
 În calitate de reper, în studierea competențelor, ne-am propus să luăm ca bază taxonomia
competențelor prezentată în CECRL:
Competenţe
Competenţe lingvistice Competenţe pragmatice
sociolingvistice
• Competenţa lexicală • Indicatori ai relaţiilor •Competenţa discursivă
•Competenţa gramaticală sociale •Competenţa funcţională
•Competenţa semantică •Reguli de politeţe •Competența de concepere
•Competenţa fonologică •Expresii ale înţelepciunii semantică
•Competenţa ortografică populare
•Competenţa ortoepică •Diferenţele de registru
•Dialectul și accentul
Figura 1. Taxonomia competențelor conform CECRL
CECRL prezintă prin patru capacități fundamentale: capacitatea de producere (a vorbi) și cea
de comprehensiune (a asculta) a textului oral (a asculta – rol de auditor; a vorbi – rol de locutor) și
capacitatea de producere (a scrie) și cea de comprehensiune (a citi) a textului scris (a citi – rol de
lector; a scrie – rol de scriptor) [4, p. 12]. Este vorba de cele patru abilități fundamentale în studierea
unei limbi (Figura 2).
•Comprehensiune •Producere orală
orală
A A vorbi
asculta

A citi A scrie

•Comprehensiune •Producere scrisă

scrisă

Figura 2. Capacități funcționale în studierea unei limbi (adaptare după CECRL)

Toate aceste componente reprezintă puncte de plecare pentru elaborarea instrumentelor de
măsurare a nivelului atins în formarea competenței de exprimare orală și scrisă.
Învățarea unei limbi nu înseamnă doar studierea regulilor gramaticale; a învăța o limbă
înseamnă a face lucruri (a crea) cu ajutorul cuvintelor. Vorbim despre un proces complex, în care
sunt antrenate nu doar competențele gramaticale, ci și competențele de comunicare, iar instrumentul
didactic care reușește să susțină întregul proces este CECRL.
Didactica limbii române se orientează spre diversificarea şi eficientizarea formelor de
comunicare. În acest context, dezvoltarea vorbirii dialogate în limba română a elevilor alolingvi
capătă o importanţă definitorie, or, interrelaţionarea umană este de neconceput în afara dialogului.
În aşa mod, crearea unor condiţii de predare-învăţare adecvate, care să permită elevilor să atingă
scopul final – cel de a dialoga în limba română ca limbă străină și ca limbă de stat– devine
indispensabilă.
Un mijloc eficient de învățare a lexicului la etapa incipientă este utilizarea cardurilor cu
imagini, care pot fi valorificate într-o diversitate de activități. De exemplu:  Activitatea „Eu arăt,
voi spuneți”. (Numiți membrii familiei lui Nicu)
• Activitatea „Găsiți intrusul”.

• Activitatea „Priviți cardurile. Spuneți cine și ce face”.

• Activitatea „Alcătuiți îmbinări”. Elevilor li se propune imagini cu obiecte și lucruri fără culoare
și imagini cu culori. Ei vor trebui să alcătuiască îmbinări de cuvinte. Model Minge roșie. Tren
albastru.Cub galben. Balon verde.

• Activitatea „Alcătuiți enunțuri după model”. Elevilor li s-a propus un obiect/o imagine, un
număr și o culoare. Ei au alcătuit oral enunțuri. Model:
• Activitatea „Eu spun unul/una, tu spui mulţi/multe”.
Etapa 1. Elevilor li se arată un obiect (o imagine a unui obiect). Ei trebuie să spună cum va fi la
plural. Model: un scaun – multe scaune.

Etapa 2. Eu spun multe, tu spui una. Elevilor li se propun imagini cu mai multe obiecte. Ei vor
trebui să spună cum va fi la singular. Model: multe (2) pahare – un pahar.

• Activitatea „Descoperiți imaginea după descriere”. Elevului sau grupului de copii li se prezintă
o imagine. Ei vor trebui să memoreze detaliile și să descrie imaginea. Ceilalți copii identifică
imaginea. De ex., camerele apartamentului/casei.

Variațiuni. Se poate formula sarcina: Descoperă obiectul conform descierii.

• Activitatea „Jucăm cărți”. Elevii sunt împărțiți în perechi și li se distribuie un set de carduri cu
imagini. Modalitățile de realizare pot fi multiple și vor depinde de scopul urmărit de profesor:
1.Dacă se urmărește memorarea cuvintelor, primul elev va pune cardul și va numi cuvântul,
celălalt elev va pune alt card și va numi cuvântul. Dacă un elev a greșit cuvântul, celălalt ia
 toate cardurile. 2.Dacă se urmărește scopul de memorare a formelor de singular și plural, atunci
un elev numește cuvântul la singular, celălalt, la plural și viceversa. Iese din joacă elevul care a
greșit forma corectă.
• Activitatea „Poți sau nu?” Subiectul: Timpul liber: interese și pasiuni/ Să facem sport
(preferințe, sport). Poate fi adaptat la orice subiect Elemente de gramatică: Timpul prezent
Materiale necesare: o imagine în care copiii practică diferite sporturi. Priviți imaginea. Întrebați
colegii ce sport pot practică și ce sport nu pot practica în timpul liber. Exemplu: (Tu) Poți juca
fotbal? Da, (eu) pot juca fotbal. (Tu) Poți juca tenis? Nu, (eu) nu pot juca tenis.

Exerciții fonetice. Pentru însușirea sistemului fonetic al unei limbi sunt necesare mai multe
activităţi. Se vor organiza mai multe jocuri, exerciţii de pronunţare a unor sunete specifice limbii pe
care o învață, până când copiii vor ajunge la nivelul dorit de stăpânire a sistemului fonologic al
limbii. În calitate de procedee vor servi: exemplul cadrului didactic; repetări individuale şi în cor;
explicarea; denumirea figurată a sunetului (şşş – şuieratul şarpelui); corectarea; demonstrarea
(pronunţiei corecte, a mişcărilor articulatorii, a imaginii).

Desen după dictare. Subiectul: Bine ai venit în casa mea!/ În casa mea/ În ogradă.
Poate fi adaptat la orice subiect Elemente de gramatică: Adverbul. Prepoziția Materiale necesare:
foi, creioane Etapa 1. Elevilor li se va distribui câte o foaie și câte un creion.
Etapa 2. Ei sunt rugați să asculte atent textul și să deseneze după dictare.
Etapa 2. Desenele vor fi afișate și se va analiza corectitudinea îndeplinirii sarcinii. Modele de
texte:
A. În mijlocul foii desenează o casă. Casa are două geamuri și o ușă. Pe acoperiș este un
hogeag. Sus, în dreapta, desenează un soare, în stânga, un nor. Lângă casă, în dreapta, este un
copac. Este un măr. În măr sunt patru mere. Lângă măr crește iarbă și o floare frumoasă. În stânga
casei crește un păr. În păr sunt două pere. Între casă și păr, este un câine. Câinele păzește casa. În
fața casei este o fântână. Lângă fântână este un băiat.
B. E iarnă. Afară ninge. Zăpada cerne din norii de pe cer. În ogradă este o casă cu 2
nivele, la fiecare nivel sunt câte 2 ferestre. La nivelul întâi, o ușă. În dreapta casei cresc 3 copaci.
Copacii s-au acoperit cu zăpadă. În stânga casei este un om de zăpadă, lângă el, o sanie. În fața
casei, o fată și un băiat se joacă cu bulgări de zăpadă.
 Întrecerea „Cel mai frumos titlu”. Elevii au ales doar o denumire pentru imaginea oferită
după lectura textului, acordând învingătorului o diplomă.
Întrebările de ghidare au fost:
• Cum crezi, cine a realizat această imagine?
• Ce informație desprindem din ea?
• Formulează trei întrebări pentru imaginea dată.
• Ce sentimente îți transmite această imagine?

• Alege dintre variantele propuse: patriotism, dragoste, încredere, mândrie, admirație etc.
• Cum ai intitula imaginea dată? Argumentează.

Povestirea după imagini. Cu ajutorul imaginilor, elevii îşi consolidează noţiunile privind
trăsăturile fizice şi psihice ale unor personaje, îşi fixează mai uşor episoadele povestirii. În cadrul
povestirilor create de elevi după un şir de ilustraţii, imaginile pun în valoare rolul lor în dezvoltarea
limbajului contextual prin faptul că incită
gândirea elevului, ajutându-l să transpună în
plan verbal cele văzute în imagini, să
închege o naraţiune care să respecte etapele
acestora.

Banca de cuvinte. Au fost selectate

exemple de cuvinte care se scriu şi se
pronunţă la fel, au aceleaşi ortograme,
grupuri de litere care se pronunţă şi se scriu greu etc. S-a lucrat asupra structurii cuvântului: câte
sunete, câte litere, cum le pronunţăm, câte silabe. Imaginile constituie de asemenea un mijloc
important pentru dezvoltarea şi optimizarea comunicării orale. S-a arătat elevilor o imagine şi prin
întrebări dirijate elevii au stabilit sensuri diferite ale aceluiaşi cuvânt şi au ajuns astfel la înţelegerea
sensului figurat: „Mama se întoarce de la piaţă cu plasa plină de cumpărături” . „Cei doi sportivi
întindeau plasa pentru partida de tenis”. „Mihai a luat plasă pentru că nu a învăţat bine lecţia.” plasa
plină de cumpărături plasa pentru partida de tenis a luat plasă

Etichete. Pentru înţelegerea relaţiei dintre obiect şi numele acestuia, am notat pe fi şe cuvinte
cu denumirea obiectelor din clasă, ocazie cu care am constatat un vocabular destul de sărac al
copiilor. Elevii citeau şi lipeau cuvîntul la locul lui cu interes şi plăcere, deoarece a fost o noutate
tehnică pentru ei, dar cu eficienţă didactică.
Imagini în avans. Alegeţi 3-5 imagini din 10 propuse semnificative pentru textul pe care
elevii urmează să-l citească. Am cerut să anticipeze ce vor citi, pe baza acelor imagini. Scara
 De ce tata a tatăl să fi e
Cine sunt ei luat un feciorii uniți,
unul pentru mănunchi prietenoși
Câte de nuiele? sau certăreți?
Ce obiecte persoane altul?
întrebărilor.
sunt în sunt? S-a utilizat pâna la lectura textului pentru a consolida vocabularul textual și a
imagine?
introduce cuvintele noi. Elevii au analizat imaginea. Apoi au oferit răspunsuri la întrebările de pe
scară. Răspunsurile au fost notate pe poster. S-au acceptat toate ideile. Sa stimulat originalitatea și
numărul mare de răspunsuri. După oferirea de răspunsuri la toate întrebările s-a analizat la care
întrebări au fost cele mai creative răspunsuri.

Concluzii:
• Considerând dialogul ca pe unul dintre cele mai vechi mijloace de învățare a limbii, cercetările
actuale situează dialogul în centrul educației demonstrându-i valoarea educativă, fapt care
optează pentru o relație pedagogică bazată pe dialogul axat pe persoana elevului.
• Limba alimentează gândirea, care este rezultatul cunoașterii în procesul dezvoltării și activității
de comunicare a unui individ. Astfel, dialogul este esențial în realizarea a ceea ce numim
educație pentru comunicare, iar angajarea în dialog este o modalitate activă de învățare, o
învățare durabilă și eficientă. Dialogul devine, datorită stabilirii și dezvoltării relațiilor elev–
elev, elev–profesor, condiția primordială în dezvoltarea optimă a elevului.
• Dezvoltarea competențelor elevilor este un obiectiv important al școlii. Aceasta reclamă
dialogul și participarea la discuții colective, acțiuni de o mare valoare formativă. Dacă
profesorul dorește să dezvolte competențele de comunicare ale elevilor, el trebuie să-i implice în
activitate ca parteneri activi, să-i determine să-și exprime părerile, să aprecieze contribuțiile lor
aduse la soluționarea unor probleme puse în discuție.