Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Departamentul de Învățământ la Distanță și cu Frecvență Redusă

Facultatea de Stiinte Economice
Specializarea Contabilitate si Informatica de Gestiune

REFERAT

CREDITUL BANCAR

Student:Soroiu(Sandu)Elena,
Anul II, Gr. 50486

Profesor coordonator: Lect. Univ. Dr. MIHAIL VINCENȚIU IVAN

Introducere...........................................................................................2

PARTEA GENERALĂ

Capitolul I: Creditul............................................................................2

1.1 Noțiunea de credit...........................................................................2

1.2 Clasificarea creditului.....................................................................3
1.3 Funcțiile și rolul creditului..............................................................3
1.4 Condițiile creditului........................................................................5

Capitolul II: Creditul bancar..............................................................5

2.1 Concept general .Trăsături.Principiile creditului bancar ...............5

2.2 Angajarea resurselor bancare..........................................................7
2.3 Resursele de creditare.....................................................................7
2.4 Politica de creditare.......................................................................8

Capitolul III : Creditarea persoanelor fizice și juridice....................9

3.1 Creditarea persoanelor fizice..........................................................9

3.2 Creditarea persoanelor juridice.......................................................9
3.3 Instrumentele prin care BNR influențează politica de creditare...10

Concluzii.............................................................................................11

Bibliografie..........................................................................................11

1
 Introducere

Prezenta lucrare reprezintă o sinteză a elementelor fundamentale ce caracterizează

creditul bancar, care a cunoscut o amplă evoluţie atât în occident cât şi în ţara noastră.
Lucrarea cuprinde trei capitole, în care sunt prezentate elementele determinante ale
creditului, astfel:
-Capitolul I, intitulat Creditul, analizează noţiunea de credit în ansamblul său, pornind
de la etimologia cuvântului, precizand apoi funcţiile, rolul creditului cât şi condiţiile unui
credit.
-Cel de-al doilea capitol: Creditul bancar, nuanţează conceptul general şi trăsăturile
creditului bancar, resursele bancare pe care o bancă le angajează în vederea unui credit
bancar.
- În cel de-al treilea capitol este prezentată creditarea persoanelor fizice şi juridice,
politica de creditare promovată de B.N.R. şi reforma bancară.

Rolul creditelor în reformarea economiei naţionale, reprezintă cel de-al patrulea

capitol al lucrării de licenţă, urmărind prin punctele sale să arate importanţa deosebită pe care
o are în economia naţională creditul, privatizarea şi capitalul străin.

Capitolul I : Creditul

1.1 Noțiunea de credit

Creditul, ca şi moneda este o categorie economico-financiară creată pentru a servi la

rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb .
Etimologic, creditul îşi are originea în cuvântul latin “creditum - credere”, care
înseamnă a crede, a se încrede sau a avea încredere. Această origine a noţiunii de credit
scoate în evidenţă un element psihologic absolut necesar existenţa unei operaţiuni de
împrumut – încredere.
În orice tranzacţie de schimb, în mod obişnuit, fiecare din părţi oferă celeilalte un echivalent.
Atunci când una din părţi convine să primească echivalentul la care are dreptul la o dată
viitoare, se spune că este vorba de un schimb pe credit .
Indiferent de modul în care s-a născut şi a evoluat activitatea economică a omenirii, creditul a
apărut înaintea oricărui sistem si instrument de schimb.

In economia de piata, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele
principale ale intregului angrenaj economico-social. Utilizarea rationala a creditului sporeste

2
puterea productiva a capitalului si asigura un volum mare de produse. Creditul a aparut pe
baza dezvoltarii productiei de marfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vanzare pe credit).

Sub aspect economic, creditul reprezinta operatiunea prin care o persoana fizica sau

juridica (debitor) obtine fonduri sau bunuri de la alta persoana fizica sau juridica (creditor),
asumandu-si obligatia sa le restituie sau sa le plateasca la termen/scadenta. Creditul a aparut
din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferitii agenti economici, proces caruia moneda
lichida nu-i putea face fata. Cu toate ca activitatea bancilor comerciale a devenit foarte
complexa, totusi esenta acesteia este mijlocirea creditului si efectuarea platilor intre agentii
economici si/sau persoanele fizice. Deci, bancile comerciale reprezinta institutii primitoare si
distribuitoare de capital.

1.2 Clasificarea creditului

Diversitatea formelor sub care

se manifesta creditul in
economie a impus utilizarea
mai multor criterii
semnificative de clasificare, in
functie de care se disting
urmatoarele:
1. dupa natura economica si participantii
la relatia de creditare, distingem: creditul
comercial;
creditul bancar; creditul de consum;
creditul obligatar si creditul ipotecar;
3
2. dupa calitatea debitorului se
delimiteaza: creditul acordat
persoanelor fizice; creditul
acordat persoanelor juridice;
3. dupa calitatea debitorului si a
creditorului se disting: creditul privat si
creditul public;
4. dupa scopul acordarii creditului:
credite de productie; credite de
circulatie; credite de
consum;
5. dupa natura garantiilor: credite reale;
credite personale;
6. dupa intinderea drepturilor
creditorului: credite denuntabile; credite
nedenuntabile; credite
legate;
7. dupa modul de stingere al obligatiilor
de plata: credite amortizabile; credite
neamortizabile;

4
8. dupa termenul la care trebuie
rambursat creditul: credite pe
termen scurt; credite pe
termen mijlociu; credite pe termen lung
Diversitatea formelor sub care
se manifesta creditul in
economie a impus utilizarea
mai multor criterii
semnificative de clasificare, in
functie de care se disting
urmatoarele:
1. dupa natura economica si participantii
la relatia de creditare, distingem: creditul
comercial;
creditul bancar; creditul de consum;
creditul obligatar si creditul ipotecar;
2. dupa calitatea debitorului se
delimiteaza: creditul acordat
persoanelor fizice; creditul
acordat persoanelor juridice;
5
3. dupa calitatea debitorului si a
creditorului se disting: creditul privat si
creditul public;
4. dupa scopul acordarii creditului:
credite de productie; credite de
circulatie; credite de
consum;
5. dupa natura garantiilor: credite reale;
credite personale;
6. dupa intinderea drepturilor
creditorului: credite denuntabile; credite
nedenuntabile; credite
legate;
7. dupa modul de stingere al obligatiilor
de plata: credite amortizabile; credite
neamortizabile;
8. dupa termenul la care trebuie
rambursat creditul: credite pe
termen scurt; credite pe
termen mijlociu; credite pe termen lung

6
Diversitatea formelor sub care
se manifesta creditul in
economie a impus utilizarea
mai multor criterii
semnificative de clasificare, in
functie de care se disting
urmatoarele:
1. dupa natura economica si participantii
la relatia de creditare, distingem: creditul
comercial;
creditul bancar; creditul de consum;
creditul obligatar si creditul ipotecar;
2. dupa calitatea debitorului se
delimiteaza: creditul acordat
persoanelor fizice; creditul
acordat persoanelor juridice;
3. dupa calitatea debitorului si a
creditorului se disting: creditul privat si
creditul public;

7
4. dupa scopul acordarii creditului:
credite de productie; credite de
circulatie; credite de
consum;
5. dupa natura garantiilor: credite reale;
credite personale;
6. dupa intinderea drepturilor
creditorului: credite denuntabile; credite
nedenuntabile; credite
legate;
7. dupa modul de stingere al obligatiilor
de plata: credite amortizabile; credite
neamortizabile;
8. dupa termenul la care trebuie
rambursat creditul: credite pe
termen scurt; credite pe
termen mijlociu; credite pe termen lung.
Diversitatea formelor sub care
se manifesta creditul in
economie a impus utilizarea

8
mai multor criterii
semnificative de clasificare, in
functie de care se disting
urmatoarele:
1. dupa natura economica si participantii
la relatia de creditare, distingem: creditul
comercial;
creditul bancar; creditul de consum;
creditul obligatar si creditul ipotecar;
2. dupa calitatea debitorului se
delimiteaza: creditul acordat
persoanelor fizice; creditul
acordat persoanelor juridice;
3. dupa calitatea debitorului si a
creditorului se disting: creditul privat si
creditul public;
4. dupa scopul acordarii creditului:
credite de productie; credite de
circulatie; credite de
consum;

9
5. dupa natura garantiilor: credite reale;
credite personale;
6. dupa intinderea drepturilor
creditorului: credite denuntabile; credite
nedenuntabile; credite
legate;
7. dupa modul de stingere al obligatiilor
de plata: credite amortizabile; credite
neamortizabile;
8. dupa termenul la care trebuie
rambursat creditul: credite pe
termen scurt; credite pe
termen mijlociu; credite pe termen lung.
Diversitatea formelor sub care
se manifesta creditul in
economie a impus utilizarea
mai multor criterii
semnificative de clasificare, in
functie de care se disting
urmatoarele:
10
1. dupa natura economica si participantii
la relatia de creditare, distingem: creditul
comercial;
creditul bancar; creditul de consum;
creditul obligatar si creditul ipotecar;
2. dupa calitatea debitorului se
delimiteaza: creditul acordat
persoanelor fizice; creditul
acordat persoanelor juridice;
3. dupa calitatea debitorului si a
creditorului se disting: creditul privat si
creditul public;
4. dupa scopul acordarii creditului:
credite de productie; credite de
circulatie; credite de
consum;
5. dupa natura garantiilor: credite reale;
credite personale;
6. dupa intinderea drepturilor
creditorului: credite denuntabile; credite
nedenuntabile; credite
legate;
11
7. dupa modul de stingere al obligatiilor
de plata: credite amortizabile; credite
neamortizabile;
8. dupa termenul la care trebuie
rambursat creditul: credite pe
termen scurt; credite pe
termen mijlociu; credite pe termen lung.
Diversitatea formelor sub care se manifesta creditul in economie a impus utilizarea mai
multor criterii semnificative de clasificare, în funcție de care se disting următoarele:

1. După natura economică și participanții la relația de creditare, distingem: creditul

comercial; creditul bancar; creditul de consum; creditul obligator si creditul
ipotecar;
2. După calitatea debitorului se delimitează: creditul acordat persoanelor fizice; creditul
acordat persoanelor juridice;
3. După calitatea debitorului si a creditorului se disting: creditul privat si creditul public;
4. După scopul acordării creditului: credite de producție; credite de circulație; credite
de consum;
5. După natura garanțiilor: credite reale; credite personale;
6. După întinderea drepturilor creditorului: credite denunțabile; credite ne-denunțabile;
credite legate;
7. După modul de stingere al obligațiilor de plata: credite amortizabile; credite
neamortizabile;
8. După termenul la care trebuie rambursat creditul: credite pe termen scurt; credite pe
termen mijlociu; credite pe termen lung.

1.3 Funcțiile și rolul creditului

Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investiții sau

activități curente. Fondurile disponibile, constând în economii pentru diferite perioade de
timp, precum si fondurile strânse prin vânzarea de acțiuni si obligațiuni, pot fi folosite pentru
acordarea de împrumuturi întreprinderilor de stat si particulare.

 In orice operatiune de credit, de regula, intervin doi subiecti: cel care acorda creditul,
numit creditor si cel care primeste creditul, numit debitor.

12
  Un element esential al creditului il reprezinta schimbul in timp, adica separarea printr-
un interval de timp a momentului cedarii unei sume de bani de cel al rambursarii
acesteia

 Pentru timpul care va trece intre primirea sumei si rambursarea sa,

beneficiarul operatiunii va plati o dobanda concretizata in suma de bani platita de
catre debitor creditorului sau pentru creditul acordat pe un timp determinat.
Rata dobanzii este in stransa corelatie cu rata profitului, trebuind sa fie mai mica decat
aceasta. Altfel, intreprinzatorii nu vor angaja credite, deoarece din valorificarea
acestora, prin investitii, ar trebui sa consume intregul profit sau chiar mai mult, pentru
a plati dobanda, ceea ce ar face nerentabila activitatea lor.

Rata dobanzii este pretul platit pentru a dispune timp de un an de o anumita  cantitate de
moneda. Rata dobanzii reprezinta raportul procentual dintre: marimea absoluta a dobanzii
anuale platite si creditul acordat. Rata dobanzii depinde insa si de rata inflatiei, adica de rata
deprecierii monetare.

 Rambursarea creditului la o anumita data reciproc convenita, denumita scadenta

(momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului, ratele partiale care
se ramburseaza esalonat, la anumite termene, conform intelegerii stipulate
in contractul de credit).

 Garantarea creditului

 Perioada de gratie (perioada intre momentul angajarii creditului si inceperea

rambursarii sale).Pe masura dezvoltarii economico-sociale, rolul si importanta
creditului in economia fiecarei tari au marcat o crestere considerabila, avand loc
totodata, diversificarea functiilor indeplinite de credit. In primul rand, creditul
indeplineste o functie distributiva prin faptul ca redistribuie rezervele banesti
disponibile la un moment dat in economie sub forma imprumuturilor acordate
anumitor ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de
finantare. Prin disponibilitati sunt desemnate atat excedentele din conturile
intreprinderilor deschise la banci si aflate temporar in stare inactiva, rezervele de
casa ale firmelor pastrate in conturi la banci, cat si sumele economisite de populatie
pentru diferite scopuri si depuse spre pastrare la casele de economii si/sau la
bancile comerciale.

Oferind intreprinzatorilor toate aceste disponibilitati, bancile, prin creditarea acestora,

transforma economiile sterile in capitaluri productive, contribuind astfel la cresterea avutiei
reale a societatii. De aceea se poate spune ca, creditul sporeste puterea de actiune
productiva a capitalului.

13
 1.4 Condițiile creditului

În îndeplinirea funcției și rolul creditului la economia de piață, pentru valorificarea la

maxim a avantajelor și diminuarea la minimum a dezavantajelor , este necesar să fie întrunite
următoarele condiții:

- Existența unui sistem juridic prin care să se reglementeze cadrul general la

operațiunile de credit, măsurile asiguratorii și de protecție pentru participanții la
contractul de credit, drepturile și obligațiile creditorilor și debitorilor , procedura
de soluționare a litigiilor dintre părți și organele competente.
- Existența unui sistem instituțional constând într-un ansamblu de instituții și
organisme specializate cu o vastă rețea dispusă în teritoriu dar și cu relații de
corespondență cu instituții similare din străinătate. De asemenea este necesar ca
aceste instituții să dispună de personal calificat și de mijloace tehnice moderne
pentru efectuarea operațiunii de credit.
- Existența unui cadru economic favorabil legat de situația de ansamblu a
economiei naționale , de perspectiva ei, de gradul de dotare profesională și tehnică
a sectoarelor de economie , precum și de conjunctura economică pe plan intern și
extern.
- Forma relațiilor social-politice
- Factorii de natură psihologică și de tradiție care se referă nu numai la elementul
definitoriu al creditului, încrederea, ci și la comportamentul agenților economici, a
întreprinzătorilor , dar și a populației în ansamblul său.

Capitolul II : Creditul bancar

2.1 Concept general . Trăsături.Principiile creditului bancar

Creditul bancar reprezinta orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul
dreptului la rambursarea sumei platite,precum si la plata unei dobanzi sau a altor cheltuieli
legate de aceasta suma sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de
achizitionare a unui titlu care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de
bani".

Capitalul de împrumut nu este folosit de agentul economic excedentar, de cel căruia îi

aparţine, ci de cel care îl primeşte cu titlu de împrumut. Băncile apar ca intermediari
financiari specifici, ce se interpun între cei care dispun de resurse de finanţare şi cei care au
nevoie de ele. Categoriile principale de debitori sunt: întreprinderile, statul şi populaţia.

Operațiunea privește două părți. O parte care dă creditul, cealaltă parte îl primește, altfel spus
se îndatorează. Relațiile de credit au existat și în economiile premonetare. Deci creditul poate
exista și în economiile fără monedă. Operațiunile de credit pot interveni într-o gamă amplă de
la relațiile între indivizi sub forma unor acorduri personale simple, până la tranzacțiile
formalizate ce se efectuează prin piețele monetare sau financiare foarte dezvoltate și

14
formulate în cadrul unor contracte complexe. În amplitudinea sa, esența raportului de credit
se dezvăluie prin analiza trăsăturilor caracteristice.

 Subiectele raportului de credit, creditorul și debitorul prezintă o mare diversitate în

ceea ce privește apartenența la structurile social-economice , motivele angajării în
raport de credit și durata angajării sale, astfel că ierarhizarea acestor laturi, este
dificila.
 Promisiunea de rambursare , element esențial ar raportului de credit , presupune
riscuri și necesități , în consecință , adesea, angajarea unei garanții. În raporturile de
credit riscurile probabile sunt: riscul de nerambursare și riscul de imobilizare.
 Termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditului are o mare varietate. De la
termene foarte scurte ( 24 ore termen practicat între bănci) și încheindu-se cu termene
de la 30 la 50 de ani și chiar 100 (la situațiile recente pentru împrumuturi privind
construcția de locuințe).
 Dobânda este o caracteristică a creditului. În acordurile de credit s-a încetățenit clauza
dobânzii fixe. Respectiv dobânda cuvenită în cadrul acordului de credit este
acceptabilă pentru ambele părți, pentru întregul împrumut și pe toată durata
contractului.
a. Tranzacția. Acordarea creditului.
b. Consemnarea și transferabilitatea sunt caracteristici ale creditului.
Creditul bancar cuprinde o serie largă de raporturi angajând modalități diferite, pe
termen scurt și pe termen mijlociu și lung, privind operațiunile bazate pe înscrisuri
sau fără, garantate sau negarantate.

Principiile creditului bancar

La baza procesului de creditare stau mai multe principii generale de acordare a creditelor :

1. Pot beneficia de credite persoanele juridice si fizice care au deschise conturi la unitatile
banc

2. Sucursalele,filialele si agentiile pot acorda credite clientilor care au sediul social sau
domiciliul,dupa caz,pe raza teritoriala a judetului in care unitatea bancii isi desfasoara
activitatea ,sau in localitatile cele mai apropiate din judetele limitrofe in care nu exista alte
unitati ale bancii.
3. Banca verifica imprumutatii de la acordarea creditului si pana la rambursarea integrala a
acestuia.Ca urmare, activitatea de creditare implica in permanenta analizele privind situatia
patrimoniala,rezultatele economico-finaniciara,capacitatea manageriala,credibilitatea fiecarui
client si alte elemente ,evaluarea potentialului economic si financiar present si in perspective.

4. Creditele solicitate,indifferent de valoare si durata ,se acorda cu destinatii precise pe

baza de contracte din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile ,si daca prezinta
credibilitate pentru rambursaree creditului si a dobanzilor la termenele stabilite.
5. Cererile de credite ,indiferent de competenta de aprobare, se analizeaza si se insusesc de
catre unitatile bancii,pe baza documentelor prezentate de solicitanti.Creditele se aproba
potrivit competentelor stabilite de Consiliul de Administratie.
6. Volumul creditelor, destinatia, durata de creditare , garantiile necesare, dobanzile,
conditiile de rambursare a creditelor ,precum si alte clauze se stabilesc prin contractele de
credite incheiate pe baza negocierii directe intre banca si clientii sai.

15
 7. Dupa aprobarea unui client ,banca nu poate anula sau reduce cuatumul acestuia decat in
cazuri justificative,determinate de constatarea furnizarii de catre client a unor date nereale si
numai dupa expirarea unui preaviz, de minimum 5 zile calendaristice,care va fi comunicat in
scris acestuia.Banca poate intrerupe ,fara preaviz,in caul in care clientul a incalcat conditiile
contractului de credit sau in cazul in care situatia economica si financiara a acestuia nu mai
asigura conditii de garantie si rambursare.
8. Banca nu acorda credite pentru rambursarea altor credite scadente.

2.2 Angajarea resurselor bancare

A. Operațiunile de creditare a firmelor

Băncile Comerciale și-au diversificat tehnicile de creditare pentru a răspunde

solicitărilor întreprinderilor și pentru a face față cerințelor dezvoltării acestora, funcție de
profilul lor și posibilitățile lor de creditare. Așa cum se va vedea , băncile comerciale au
renunțat la o serie de operațiuni specificate pe care le-au cedat unor instituții specializate.

B. Creditarea necesităților de capital fix

Prin natura lor nevoile principale de capital fix ale întreprinderilor se satisfac de către
acestea prin recurgerea pe piața de capital: emisiuni de obligațiuni și acțiuni.

C. Creditarea cheltuielilor de exploatare a întreprinderilor

Nevoile întreprinderilor privind acoperirea cheltuielilor de exploatare se satisfac de

bănci pe două căi:

a) prin creditarea creanţelor comerciale; b) prin acordarea de credite din trezorerie.

a) Creditarea creanţelor comerciale

b) Creditele de trezorerie - sunt credite pe termen scurt, în general până la un an, având drept
scop acoperirea necesităţilor monetare legate de ciclul de fabricaţie şi de comercializare. Ele
au două forme principale:

1. avansul în cont curent;

2. creditele specializate.

2.3 Resursele de creditare

16
 Operaţiile pasive reprezintă pentru bănci operaţiile de constituire a resurselor. În
activitatea băncilor comerciale au fost preponderente vreme îndelungată, ca operaţiuni
pasive: depozitele, reescontul şi operaţiunile similare şi capitalul propriu.

Constituirea şi utilizarea depozitelor bancare reprezintă una din principalele funcţii ale
băncilor, în general şi a celor de depozit în special.

Depozitele bancare reprezintă astfel o formă de existenţă a banilor, respectiv a banilor

în cont, sau scripturali. Pe de altă parte, depozitele bancare reprezintă o formă principală de
mobilizare a capitalurilor şi economiilor temporar disponibile.

De natura şi termenul acestor depozite depinde şi modul în care banca va valorifica
aceste resurse de creditare. Astfel, depozitele la vedere, sunt caracterizate de elasticitate,
având în vedere că depunătorii pot dispune în orice moment utilizarea lor pentru plăţile în
cont sau retrageri din cont, potrivit intereselor lor, ceea ce poate acţiona spre eventuala lor
diminuare abruptă.

A. Conturile curente reprezintă o formă specială de servire bancară a titularilor de cont.

Sunt conturi prin care agenţii economici ca şi persoanele particulare
înregistreazăintrări de sume prin: cecuri, viramente, ordine de plată.
B. Conturile de depozit sunt, prin natura lor, menite să asigure fructificarea
unoreconomii (fie ale firmelor, fie ale persoanelor) pe un termen mai îndelungat.
C. Depozitele la termen -potrivit convenţiei între deponent şi bancă privind termenele
sau celelalte condiţii de depunere (dobânzi, etc.) creează o bază sigură de fructificare
în procesul de creditare, pe termene corelate cu natura şi durata acestor resurse.
D. Reescontul – reprezintă o modalitate de căutare de resurse noi, prin cedarea
portofoliului de efecte comerciale, provenite din scontare, unei alte bănci, băncilor de
scont, sau de regulă, băncilor de emisiune.

2.4 Politica de creditare

In formularea unei politici de creditare, trebuie acordată prioritate atingerii următoarelor

obiective:

- selecţia unor credite sigure şi cu o probabilitate maximă de rambursare;

- asigurarea unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune banca;

- încurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor pieţelor pe care operează

banca.

Politicile de creditare variază şi în funcţie de ciclul economic. Ele trebuie să fie actualizate şi
adaptabile faţă de modificările mediului concurenţial şi economic.

Prima parte a politicii de creditare are rolul de a stabili cadrul general şi obiectivele politicii
de creditare. Structura sa generală poate fi prezentată după cum urmează:
17
 1. Obiective ;

2. Strategii: a) Tipuri de credite şi structura portofoliului de credite; b) Structura

creditelor în funcţie de lichiditatea şi scadenţa lor; c) Mărimea portofoliului de credite

3. Pieţe (zone comerciale)

4. Caracteristici ale creditelor: a) Tipuri de credite; b) Garanţii; c) Termeni de

creditare.

Obiectivele procesului de creditare trebuie să definească rolul băncii respective, aşa

cum şi-l asumă ea, apoi rentabilitatea globală stabilită pentru perioada respectivă,
imaginea pe care doreşte să o impună pe piaţă, încrederea publicului, gradul de
agresivitate în concurenţa cu ceilalţi competitor.

Capitolul III : Creditarea persoanelor fizice și juridice

3.1 Creditarea persoanelor fizice

În general, băncile comerciale acordă credite de consum persoanelor fizice. Treptele

în activitatea de creditare sunt aproximativ aceleași ca la acordarea creditelor pentru
persoanele juridice, dar criteriile pe baza cărora se poate aproba împrumutul diferă din mai
multe puncte de vedere. Unele bănci din România au acceptat și adoptat sistemul <scoring>
practicat în S.U.A pentru creditarea persoanelor fizice.

Acest sistem de evaluare își propune să stabilească un mod de ierarhizare a

solicitanților de credit. În acest scop s-a stabilit un număr de variabile , cum ar fi :starea
materială, nivel de venituri, stabilirea locului de muncă și de domiciliu , vârsta, sarcinile
familiale, comportamentul în relațiile cu banca, în calitate de debitor.

Condiția în fond în procesul acordării creditului, este capacitatea juridică a subiectului

în sensul că , de regulă , băncile acordă credite numai persoanelor fizice cu capacitate de
folosință și cu exercițiu deplin , adică subiecților care au drepturi depline și își pot asuma
obligații.

3.2 Creditarea persoanelor juridice

Stabilirea și actualizarea politicii de creditare este un proces continuu și dinamic, de

aceea fiecare bancă trebuie să își revadă periodic și ori de câte ori este necesar , propria
politică dacă anumite circumstanțe o solicită.

Obiectivele principale ale activității de creditare sunt siguranța capitalului băncii și

atragerea de noi operații și clienți. În acest sens, personalul din activitatea de creditare are
responsabilitatea să educe clientul asupra procedurilor de creditare ale băncii.

18
 Pentru determinarea și limitarea riscului de credit, societățile bancare trebuie să își
clasifice creditele acordate în funcție de performanțele financiare ale clientului, evaluate după
criteriile stabilite de bancă și capacitatea acestuia de rambursare a creditului la scadență , în
una din următoarele cinci criterii:

- Categoria A (standard) -dacă performanțele financiare sunt bune și permit

achitarea la scadență a ratelor plus dobânda și dacă se prefigurează menținerea și
în continuare a performanțelor financiare la un nivel ridicat.
- Categoria B ( în observație) -dacă performanțele financiare sunt bune , dar nu
permit menținerea la același nivel în perspectivă mai îndelungată.
- Categoria C ( standard) – dacă performanțele financiare sunt satisfăcătoare, dar
au o tendință evidentă de înrăutățire.
- Categoria D ( îndoielnic) – daca performanța financiară este scăzută și cu o
evidentă calitate la intervale scurte de timp.
- Categoria E ( pierdere) -dacă situațiile financiare arată pierderi și există
perspective clare că nu pot fi încasate la scadență , nici ratele și nici dobânzile
aferente.

În raport de punctualitatea rambursărilor ( serviciul datoriei) debitorul va fi notat cu

unul din următoarele calificative:

-bun, dacă ratele și dobânzile sunt plătite la scadență sau cu o întârziere maximă
de 7 zile.

- slab, dacă plățile sunt efectuate cu o întârziere de până la 30 de zile.

-necorespunzător, dacă întârzierea este mai mare de 30 de zile.

3.3 Instrumentele prin care BNR influențează politica de creditare

Politica de credit înfăptuită prin banca centrală ,în unele state și prin guvern cu
ajutorul unor instrumente și tehnici specifice, urmărește să asigure prin promovarea funcțiilor
creditului , echilibrul general economic al societății. Politica de credit se realizează printr-o
serie de instrumente specifice și anume: manevrarea taxei rescontului, operațiunile pe piața
liberă, politica rezervelor obligatorii ale Băncii Naționale.

Cunoașterea acestor instrumente și aplicarea lor adecvată , în funcție de evoluția de

durată și conjunctura a economiei, va permite creditului , rolul său de factor mobilizator , dar
și de reglare a vieții economice.

Rolul măsurilor de politică financiară, în primul rând al instrumentelor politicii

monetare și de credit și al politicii valutare, să fie sensibil mai mare ca în trecut , deoarece
măsurile respective trebuie să asigure evoluțiile financiare care permit realizarea obiectivelor
politicii economice generale.

19
 Concluzii

În urma analizei efectuate pe parcursul acestei lucrări am evidențiat o multitudine de

elemente privind creditul bancar și prezența acestuia în relațiile economice ale persoanelor
fizice și în special al celor juridice, cât și în economia de tranziție a țării noastre.

Creditul bancar este operațiunea prin care se iau în stăpânire imediată resurse, în
schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoțite de plata unei
dobânzi ce remunerează pe împrumutător.

Raportul de credit implică ,primordial, redistribuirea unor capitaluri aflate în stare de

disponibilitate ceea ce presupune preexistența unor procese de economisire sau acumulări
monetare.

Bibliografie

1. Dardac Nicolae, Vascu Teodora – Moneda-Credit 1 si 2, Editura ASE, Buc., 2002

2. Georgescu, I. L.: Drept comercial roman, vol. I, Bucureşti, 1999, 
3. Legea nr. 101/1998 privind statutul Băncii Naționale a României, publicata în M. Of nr.
203 din 1 iunie 1998;
4. Normele nr. 1 din 7 ianuarie 1999 privind registrul bancar , emise de Banca Națională a
României , publicate în M. Of nr. 12 din 19 ianuarie 1999;
5. Rapoarte financiare de la băncile comerciale şi instituţiile de credit, 2015, 2016, 2017
6. Smaranda, Angheni, Drept comercial . Ed. Oscar Print, București.1997;
7. Paul, Bran, Relațiile financiar-bancare ale societății comerciale, Ed. Tribuna Economică,
București, 1994
8. Tudorache D. - Monedă, bănci, credit, Editura Universitară 2007
9. Văcărel, Iulian: Finanţe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992

20
21