Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712,[2][3][4][5] Geneva, Republica Geneva(d) – d.

2 iulie 1778,[2][3][4][5] Ermenonville, Picardia, Franța) a fost un filozof elvețian, scriitor și

compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor,
alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a
epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.

Literatură franceză
După categorie
Istoria literaturii franceze
Medievală
Secolul XVI - Secolul XVII
Secolul XVIII - Secolul XIX
Secolul XX - Contemporană

Scriitori francezi
Listă cronologică
Scriitori după categorie
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Scriitori de povestiri scurte
Scriitori de literatură SF
Scriitori de literatură fantastică

Portal Franța
Portal Literatură

Cuprins
1Biografie
1.1 Copilăria
2Religie
3Opera
3.1 Studii, lucrări de sinteză - filozofice, sociale, literare și de artă
3.2 Romane
 3.3 Opere - libret și muzică
3.4 Pagini confesive
4Filosofie
4.1 Teoria naturii umane
4.2 Stagiile dezvoltării umane
5Note
6Lectură suplimentară
7Legături externe
Biografie
Copilăria
Rousseau s-a născut la Geneva, care în acea vreme era un oraș-stat protestant asociat
Confederației Elvețiene (acum un canton al Elveției). Încă din 1536, Geneva fusese o
republică hughenotă și leagănul calvinismului.

Tatăl său, Isaac Rousseau, și-a urmat bunicul, tatăl și frații în domeniul frabricării
ceasurilor. Isaac avea, de asemenea, o educație bună și era un iubitor al muzicii.

Mama lui Rousseau, Suzanne Bernard Rousseau, provenea dintr-o familie de înaltă
clasă socială. A fost crescută de unchiul ei, Samuel Bernard și, la vârsta de 31 de ani, s-a
căsătorit cu Isaac Rousseau, după ce fratele ei se căsătorise cu sora lui Isaac opt ani mai
devreme.

Jean-Jacques Rousseau s-a născut la data de 28 iunie 1712 și, va povesti mai târziu: „M-
am născut aproape murind, aveau puține speranțe să mă salveze”.[6] A fost botezat pe 4 iulie
1712. Mama sa a murit de febră puerperală la nouă zile după nașterea lui.

El și fratele său mai mare, François, au fost crescuți de tatăl și de mătușa lor paternă,
Suzanne. Când Rousseau avea 5 ani, tatăl său a vândut casa pe care familia o primise de la
rudele mamei lui și s-au mutat din cartierul aristocrașilor într-un cartier de meșteșugari:
argintari, gravori și ceasornicari. Crescut printre meșteșugari, mai târziu, Rousseau îi va
compara favorabil față de cei care produceau lucrări mai estetice, considerând că cei din urmă
lucrează doar pentru cei bogați și produc opere nefolositoare.[7]
 Unul dintre autorii care au avut cel mai mare efect asupra lui a fost Plutarh, iar romanul
său preferat era Viețile paralele ale oamenilor iluștri, pe care obișnuia să i-o citească tatălui
său în timp ce acesta făcea ceasuri. Tânărul Rousseau încerca să imite faptele nobile ale
eroilor prezentați în roman, iar conversațiile cu tatăl său pe această temă i-au format spiritul
republican.[8]

Când Rousseau avea 10 ani, tatăl său, un vânător pasionat, a inițiat o dispută legală cu
un proprietar de pământuri bogat, fiindcă îi încălcase proprietatea. Pentru a evita înfrângerea
sigură la tribunal, s-a mutat la Nyon, luându-o cu el și pe sora sa, Suzanne, mătușa lui
Rousseau. Acolo, Isaac s-a recăsătorit, iar din acel moment Jean-Jeacques l-a revăzut foarte
rar. Jean-Jacques a fost lăsat în grija unchiului său matern, care l-a trimis, împreună cu fiul
său, Abraham Bernard, să locuiască împreună cu un preot calvin într-un cătun de lângă
Geneva. Aici, băieții au învățat noțiunile de bază ale matematicii și ale desenului. Rousseau,
care a fost mereu profund emoționat de slujbele religioase, a visat o vreme să ajungă preot
protestant.

La 13 ani, Rousseau a ajuns ucenic al unui notar mai întâi, apoi al unui gravor care îl
bătea. La 15 ani, a fugit din Gevena (pe 14 martie 1728), după ce s-a întors și a găsit porțile
orașului închise datorită stării de asediu.

La Savoy a fost primit de un preot romano-catolic, care i-a făcut cunoștință cu

Françoise-Louise de Warens, în vârstă de 29 de ani. Ea făcea parte din nobilime, provenea
dintr-un mediu protestant și se separase de soțul ei. Era plătită de Regele Piemontului pentru a
ajuta la convertirea protestanților la catolicism. Rousseau a fost trimis la Turin, capitala
Savoyului pentru a-și desăvârși convertirea, act care a însemnat renunțarea la cetățenia
geneveză, deși, mai târziu, se va întoarce la calvinism pentru a o recupera.

Rămas singur, întrucât atât tatăl, cât și unchiul său îl dezmoșteniseră (mai mult sau mai
puțin), adolescentul Rousseau s-a întreținut pentru o perioadă ca servitor, secretar și tutore în
Italia și în Franța. În acest timp, locuia din când în când cu de Warens, pe care o idolatriza și o
numea maman. Măgulită de devotamentul lui, de Warens a încercat să îl introducă într-o
profesie, aranjând lecții de pian pentru el.
 Când Rousseau a împlinit 20 de ani, a devenit iubitul lui de Warens, în timp ce ea
întreținea relații și cu administratorul casei ei. Aspectul sexual al relației l-a derutat pe
Rousseau și l-a făcut să se simtă inconfortabil, însă a considerat-o mereu pe de Warens marea
iubire a vieții lui. Fiind o persoană destul de risipitoare în ceea ce priveau banii, ea avea o
librărie mare și iubea să se distreze și să asculte muzică. Ea și cercul ei, alcătuit din membri
educați ai preoțimii catolice, au fost cei care l-au introdus pe Rousseau în lumea scrisorilor și
a ideilor. Rousseau fusese un student indiferent, dar în acea perioadă, marcată de accese de
ipohondrie, s-a dedicat studiului filosofiei, matematicii și muzicii. La 25 de ani, a primit o
mică moștenire de la mama sa și a folosit o parte pentru a o răsplăti pe de Warens pentru
sprijinul financiar pe care i-l acordase. La 27 de ani, s-a angajat ca tutore la Lyon.