PĂDUREA, IZVOR DE SĂNĂTATE

Prof. Bănuţescu Ramona Florina

Liceul Tehnologic “Dimitrie Dima” Piteşti, Judeţul Argeş

Motto: „ Natura poate să-ţi slujească de carte, de profesor, de povăţuitor. Nu închideţi această
mare carte plină de învăţături înţelepte!”(G. Simion)
Natura este terapie pentru suflet. Fie că vorbim de o explicaţie ştiinţifică, fie că dorim să
credem asta pur şi simplu, relaţia pe care o formăm cu mediul înconjurător ne determină să avem o
viaţă mai relaxată, mai frumoasă şi mai sănătoasă. 
Cercetătorii britanici au realizat studii asupra stărilor meditative din natură şi au constatat că
în timpul relaxării propriu-zise, creierul uman secretă o substanţă numită endorfină. Spus într-un ton
mai popular, rolul ei este să ne facă mai fericiţi, adică ne oferă o stare de bine şi de relaxare.
Silvoterapia este utilizată încă din antichitate, dar a fost recunoscută ca metodă terapeutică
abia pe la începutul secolului al XX-lea. Strămoşii noştri aveau mare încredere în proprietăţile
terapeutice ale arborilor. Relaţia stransă între om şi pădure era mult mai vizibilă în vremurile vechi,
când oamenii priveau copacii şi sub aspect spiritual. În antichitate, oamenii considerau anumiţi
arbori ca fiind încărcaţi de sacralitate, îi ascultau şi le era teamă de reacţia lor. De aceea se şi spune
despre pădure că a fost, dintotdeauna, locul unde oamenii au găsit remedii pentru a-şi trata bolile,
dar şi pentru a-şi menţine sănătatea. Sanatoriile pentru tratarea bolilor de nervi şi a tuberculozei nu
au fost alese întâmplător în preajma pădurilor, care reprezintă un excelent mediu de îmbunătăţire a
respiraţiei pentru cei cu insuficienţă respiratorie, dar şi o adevărată farmacie de calmante naturale,
care nu dau dependenţă şi nu au efecte secundare. 
Aerul pădurilor acţionează ca un medicament asupra organismului uman, cum nicio
farmacie nu va putea produce vreodată: activează circulaţia sângelui, creşte numărul globulelor
roşii, uşurează respiraţia, favorizează somnul, întârzie îmbătrânirea, creşte rezistenţa organismului
la factorii externi. 
Aerul de pădure este considerat cel mai curat şi mai bogat în oxigen. Aceasta deoarece
pădurea acţionează ca un filtru gigantic, care preia noxele din atmosferă, şi în acelaşi timp ca o
uzină de oxigen, în procesul fotosintezei fiind produse şi degajate cantităţi imense din această
substanţă vitală. Din aceste motive, pădurile sunt locul ideal pentru regenerare şi pentru
îmbunătăţirea performanţelor nu doar fizice, ci şi psihice şi mentale. Aerul mai bogat în oxigen al
pădurii poate fi considerat pe drept cuvânt un panaceu universal, fiind recomandat în majoritatea
curelor de convalescenţă, pentru revigorarea persoanelor cu viaţă sedentară, pentru refacerea şi
îmbunătăţirea capacităţii de muncă a intelectualilor.
 Medicii au constatat că 70-80% din impresiile reţinute conştient de fiinţa umană sunt
vizuale. Aşadar, forma şi culoarea au un impact emoţional foarte puternic asupra fiinţei umane.
Studiind reacţiile mentale şi emoţionale ale pacienţilor din sanatoriile situate în staţiuni împădurite,
psihologii au constatat că frumuseţea şi armonia formelor arborilor au un efect extrem de puternic
asupra fondului emoţional. În general, pădurile cu arbori zvelţi, foarte înalţi - cum sunt brazii,
molizii, pinii şi laricii - induc o stare de cutezanţă şi uşurinţă, plimbarea şi contemplarea acestor
păduri fiind indicate temperamentelor mai domoale, sedentare, care au nevoie de stimulare.
Pădurile bătrâne, cu copaci extrem de înalţi şi viguroşi, cu trunchiuri groase şi bine
conformate - cum ar fi cele de stejar, gorun, salcâm - induc o stare de forţă, de vitalitate şi
stabilitate, fiind recomandate persoanelor mai labile, mai instabile psihic şi mental, precum şi celor
care se confruntă cu o accentuată stare de slăbiciune, de debilitate fizică.
Culoarea generică a pădurii este verdele, cu miile sale de nuanţe formate de diferitele specii
de arbori şi arbuşti. Verdele este culoarea de bază, simbol al vieţii şi al sănătăţii, şi este indicat,
printre altele, în tratamentul cancerului, al sclerozei în plăci, al afecţiunilor inflamatorii ori cu
manifestări acute, al anxietăţii şi schizofreniei.
Marele biolog Eugen Pora afirma că „este momentul să-i învăţăm pe copii de ce trebuie
protejată natura”. Învăţându-i pe copii să iubească natura nu numai că le dăm viaţa întreagă o
îndrumare nouă, veşnic senină a minţii şi sufletului lor, dar le oferim posibilitatea de a cunoaşte că
planta este o fiinţă şi că ceea ce pare neînsufleţit, un munte, un râu, poate avea influenţă asupra
omului. Copilul trebuie lăsat să descopere el însuşi adevărul, să-i cultivăm interesul pentru
promovarea stării de sănătate în mediul înconjurător, să-l educăm în sprijinul ocrotirii şi protecţiei
mediului înconjurător. De aceea este necesară păstrarea unui mediu de viaţă nealterat, cât
mai propice dezvoltării fiinţei umane. Copiii trebuie convinşi că fără un mediu curat,
nepoluat viaţa omului nu este posibilă.
Trebuie să înţelegem că orice deteriorare a naturii pune în pericol echilibrul ecologic şi
implicit, viitorul omului. Tocmai de aceea, ocrotirea mediului înconjurător trebuie să fie una din
preocupările de bază ale omului în viitor. Fiecare generaţie are datoria morală să lase generaţiilor ce
vor veni bogăţiile şi frumuseţile naturii în stare mai bună şi în cantităţi mai sporite decât le-a primit
de la generaţiile anterioare.
BIBLIOGRAFIE:
http://persoana1.ro/tag/natura/
http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/remedii-naturale/silvoterapia-tratamentul-vacantelor-la-
munte-1112000
http://www.formula-as.ro/1999/365/forma-maxima-19/terapia-padurii-616