Cap. 1.

TURISMUL – ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ

1.1. Aspecte teoretice

 Conceptele de “turism” şi “turist”
 Turismul şi dezvoltarea economică
 Turismul şi ocuparea forţei de muncă
 Balanţa de plăţi şi turismul
 Efectele ecologice şi socio-culturale ale turismului

1.2. Cuvinte cheie:

turism, turist, vizitator, excursionist, turist în tranzit, vacanţier, turism intern,

turism receptor, turism emiţător, turism interior, turism naţional, turism
internaţional, industria turistica, contul satelit al turismului, contul de exploatare
turistică

1.3. Aplicaţii practice şi instrumente de lucru

1.3.1. Determinarea elasticităţii cererii pentru turism

 Cererea populaţiei pentru vacanţe (călătorii) şi implicit turismul în ansamblul

său evoluează sub incidenţa unui complex de factori diferiţi ca natură şi
importanţă. Dintre aceştia, veniturile şi preţurile au rol determinant; ele
influenţează atât dimensiunile globale ale cererii (fenomenului turistic în
ansamblul său) cât şi structura acesteia, respectiv orientarea spre anumite forme
de turism, destinaţii, mijloace de transport etc. Dependenţa cererii faţă de variaţia
veniturilor poate fi evidenţiată şi cuantificată cu ajutorul coeficientului de
elasticitate.
, unde:
x = variabila independentă (veniturile sau preţurile în cazul de faţă)
y = cererea turistică (variabila dependentă)
Δ = variaţia (modificarea în timp)

Exemplul 1
În anul de bază (momentul ), în România, veniturile totale ale
gospodăriilor au fost de 7951 lei pentru ca în anul următor (momentul ) să
ajungă la 10858 lei. În aceeaşi perioadă, numărul turiştilor interni a evoluat de la
4250000 la 4375000. Să se determine coeficientul de elasticitate.

9
  În cazul în care informaţiile în totalitate sau parţial sunt prezentate într-o
formă relativă, coeficientul de elasticitate se transformă în:

Exemplul 2
Indicele câştigurilor salariale reale a fost în anul (momentul) 1,05;
numărul turiştilor români în spaţiile de cazare a crescut în aceeaşi perioadă cu 3%.
Să se calculeze coeficientul de elasticitate.
Δx = 0,05
Δy = 0,03

 Metoda coeficientului de elasticitate poate fi utilizată şi în cazul previziunilor

pentru un orizont de timp scurt şi mediu.

Exemplul 3
Indicele câştigurilor salariale reale a fost în momentul faţă de de 1,05;
numărul turiştilor în spaţiile de cazare a crescut în aceeaşi perioadă cu 3%
ajungând la 4375000. Să se calculeze coeficientul de elasticitate. De asemenea,
ştiind că pentru momentul se prevede o creştere a câştigurilor salariale reale
cu 15%, să se determine, în condiţiile menţinerii aceleiaşi elasticităţi, numărul
turiştilor din momentul .

a) se determină coeficientul de elasticitate

b) se determină variaţia ;
respectiv numărul turiştilor va creşte cu 9%
c) numărul turiştilor va fi 4375000 1,09 = 4768750

 În unele situaţii, câştigurile (veniturile) sau cererea (atunci când este redată de
volumul/valoarea serviciilor turistice) pot fi exprimate în preţuri curente pentru
determinarea coeficientului de elasticitate fiind necesară deflaţia.

Exemplul 4

10
 Veniturile medii totale ale gospodăriilor în preţuri curente au fost în momentul
t0 9207 lei şi în momentul t1 11790 lei; în aceeaşi perioadă ( faţă de ), rata
inflaţiei a fost de 14,8%. Numărul turiştilor în spaţiile de cazare a fost de 4375000
în momentul şi 4250000 în . Să se calculeze coeficientul de elasticitate în
funcţie de veniturile reale.

a) se determină veniturile din în preţurile (se realizează deflaţia)

b) se calculează coeficientul de elasticitate

Asemănător, se determină coeficientul de elasticitate în funcţie de preţ.

Temă:
Indicele preţurilor serviciilor a fost în faţă de de 1,15; numărul
turiştilor români în spaţiile de cazare a scăzut în aceeaşi perioadă cu 5% ajungând
la 4850000. Să se calculeze coeficientul de elasticitate. De asemenea, ştiind că
pentru momentul se anticipează o creştere a preţurilor serviciilor turistice cu
10% să se determine, în condiţiile menţinerii aceleiaşi elasticităţi, numărul
turiştilor în spaţiile de cazare în momentul .

1.3.2. Funcţia turistică

În concordanţă cu aprecierile specialiştilor privind funcţiile urbane, o

localitate este considerată ca având funcţie turistică atunci când turismul
reprezintă principala preocupare în structura activităţilor desfăşurate, căreia i se
consacră cea mai mare parte a locuitorilor. Funcţia turistică a unei localităţi este,
în acest context, definită ca expresie a dimensiunii relative a ofertei, fiind
considerată variabilă dependentă de capacitatea echipamentelor de cazare şi
populaţia zonei sau localităţii respective; există mai multe modalităţi de
determinare a acesteia, cea mai expresivă fiind relaţia:
= , unde:
L = numărul locurilor de cazare din localitate sau zonă
P0 = populaţia independentă de activitatea turistică
k = coeficient de corecţie ce poate lua valori între 0 şi 1 în funcţie de numărul
de locuri şi implicit gradul de valorificare a resurselor şi categoria de confort a
acestora

11
 Exemplul 1
Se ştie că Franţa are o populaţie de 58,8 mil. locuitori şi o populaţie activă de
35,7 mil. din care 45% lucrează în sectorul terţiar; mărimea medie a unei familii
este de 2,3 persoane. De asemenea, Franţa dispune de 1600000 locuri de cazare în
hoteluri şi unităţi similare şi 2100000 locuri în cazarea extrahotelieră cu un grad
mediu de valorificare a potenţialului turistic de 80%. Să se calculeze funcţia
turistică.
a) se determină numărul celor care lucrează în sectorul terţiar:
mil.
b) se determină populaţia dependentă de activitatea turistică:
mil.
c) se determină populaţia independentă de activitatea turistică:
mil.
d) se calculează funcţia turistică

Temă
Să se calculeze funcţia turistică pentru Spania ştiind că aceasta dispune de
1185500 locuri de cazare în hoteluri şi unităţi similare cărora li se adaugă 1250000
în unităţi complementare. De asemenea, numărul locurilor de muncă directe şi
indirecte în turism este de 3,2 mil., mărimea medie a unei familii de 3,1 persoane,
populaţia totală 39,2 mil. locuitori, iar gradul de valorificare a potenţialului turistic
de 65%.

Cap. 2 CIRCULAŢIA TURISTICĂ

12
2.1. Aspecte teoretice (fundamente teoretice)
 Măsurarea circulaţiei turistice: metode şi indicatori
 Turismul internaţional: dinamică şi structură
 Formarea şi orientarea fluxurilor turistice
 Turismul intern şi internaţional al României
 Forme de turism

2.2. Cuvinte cheie:

ţară/zonă emiţătoare, ţară/zonă receptoare, flux turistic, specializarea în

turism, avantaj comparativ şi competitiv, indicatorii turismului

2.3. Aplicaţii practice şi instrumente de lucru

2.3.1. Indicatorii circulatiei (cererii) turistice

Indicatorii circulaţiei turistice ca parte a sistemului de indicatori ai

turismului redau într-o exprimare sintetică, matematică informaţii cu privire
la diverse aspecte ale activităţii turistice permiţând caracterizarea
dimensiunilor fenomenului, evoluţia sa, structura, intensitatea, etc. De
asemenea, ei pot fi utilizaţi pentru anticiparea evoluţiei turismului şi pentru
fundamentarea politicilor de dezvoltare în domeniu.
În practica economică, dar mai ales în literatura de specialitate există o
paletă largă de astfel de indicatori. În cele ce urmează vor fi discutaţi şi
exemplificaţi cei mai reprezentativi:

 Numărul turiştilor (sosirilor) - - se obţine din prelucrarea

evidenţelor primare:
- de la punctele de frontieră în cazul sosirilor sosirilor de turişti străini
- de la unităţile de cazare hotelieră
- de la agenţiile de voiaj
Deşi, în opinia multor autori, acest indicator nu este suficient de
concludent în aprecierea dimensiunilor circulaţiei turistice, el se regăseşte
în majoritatea statisticilor de acest gen (vezi ANEXELE nr. 2, 3, 4).
Operând cu o metodologie unitară în înregistrarea numărului călătorilor se
pot realiza analize în dinamică şi comparative.

 Numărul înnoptărilor (zile-turist) - - se obţine din prelucrarea

informaţiilor din statisticile unităţilor de cazare şi se determină ca sumă a

13
 produselor între numărul turiştilor şi durata activităţii turistice exprimată în
zile:

(durata şederii sau sejurului)

 Durata medie a sejurului (sejurul mediu) - - reprezintă numărul

mediu de zile de şedere (rămânere) a turiştilor într-o anumită zonă (ţară,
staţiune, unitate); se determină ca raport între numărul înnoptărilor şi
numărul turiştilor (sosirilor).

Exemplul 1
Să se calculeze durata medie a sejurului ( ) pentru turiştii români
ştiind că în anul de referinţă numărul sosirilor în spaţiile de cazare a fost de
4375185 iar numărul înnoptărilor de 14908854.

zile

Indicatorul se poate determina pe categorii de turişti, pe zone

geografice, pe forme de turism, etc.

Temă
Să se calculeze durata medie a sejurului distinct pentru turiştii români şi
străini în spaţiile de cazare ştiind că numărul total al sosirilor a fost de
5,805 mil. din care 75% turişti români iar numărul total al înnoptărilor a
fost de 18,575 mil. din care, 80% ale turiştilor români.

2.3.2. Indicatorii densităţii activităţii turistice - ilustrează aspecte

calitative şi structurale ale turismului în corelaţie cu populaţia şi suprafaţa
zonelor vizitate.

 Densitatea circulaţiei turistice în raport cu teritoriul ( )

14
 De precizat că mărimea (valoarea) indicatorului prezintă relevanţă în
comparaţie cu densitatea rezidenţilor sau cu nivelul înregistrat în alte zone.

Exemplul 2
Să se calculeze densitatea circulaţiei turistice în judeţul Alba ştiind că
numărul sosirilor de turişti a fost de 48000, iar suprafaţa este de 6242
kmp.

tur/kmp

Nivelul densităţii circulaţiei turistice totale în România (turiştii români

şi străini în spaţiile de cazare)

tur/kmp

sau faţă de densitatea populaţiei judeţului (Alba)

 Densitatea circulaţiei turistice în raport cu populaţia ( )

Exemplul 3
Să se calculeze densitatea circulaţiei turistice în judeţul Alba ştiind că
numărul sosirilor de turişti a fost de 48030 iar populaţia judeţului este de
382971 locuitori.

În cazul destinaţiilor turistice foarte solicitate (ex Braşov, Constanţa)

densitatea circulaţiei turistice în raport cu populaţia poate fi supraunitară.

15
 Valoarea acestui indicator ilustrează eforturile pe care trebuie să le facă
administraţia locală astfel încât să asigure deplina armonizare a intereselor
turiştilor şi rezidenţilor.

 Preferinţa relativă pentru turism sau pentru o destinaţie turistică

reprezintă un indicator mai expresiv pentru circulaţia internaţională.

sau în cazul în care nu dispunem de informaţii privind numărul total de

turişti poate fi luată în calcul şi mărimea populaţiei, respectiv

Exemplul 4
Să se calculeze preferinţa turiştilor bulgari pentru România ştiind că în
anul de referinţă au sosit în ţara noastră 375426 turişti din Bulgaria, care
are o populaţie de 7,73 mil. locuitori din care, 42% turişti.

respectiv 11,56 din 100 de turişti bulgari sau 4,8 din 100 locuitori ai
Bulgariei au preferat, ca destinaţie de vacanţă, România.

Temă
Să se calculeze preferinţa relativă (în ambele variante) a turiştilor din
Ungaria pentru România ştiind că România are o populaţie de 22,41 mil.
locuitori iar Ungaria de 9,92 mil. locuitori din care 50% sunt turişti; în
anul 2005, 1,425 mil. turişti din Ungaria au vizitat România.

2.3.3. Indicatorii valorici ai circulaţiei turistice

16
  Volumul valoric al încasărilor / cheltuielilor ( ) în turism - în
monedă naţională pentru turismul intern sau în valută pentru turismul
internaţional - se obţine din statisticile privind consumul populaţiei şi/sau
balanţa de plăţi externe.

 Încasarea/cheltuiala medie pe turist ( ) - se determină ca

raport între volumul valoric al încasărilor / cheltuielilor ( ) şi
numărul turiştilor (sosirilor)

 Încasarea/cheltuiala medie pe zi- turist ( ) se calculează prin

luarea în considerare a volumului valoric al încasărilor / cheltuielilor şi
numărul înnoptărilor (zile-turist).

Exemplul 5
Să se calculeze încasarea medie pe turist şi pe zi-turist pentru turismul
internaţional al României ştiind că sosirile de turişti străini în spaţiil de
de cazare au fost de 1172250 iar înnoptările de 2906320. De asemenea,
potrivit balanţei de plăţi, încasările din turismul internaţional în anul de
referinţă au fost de 852 mil EUR.

Temă
Să se calculeze încasarea medie pe zi-turist ştiind că încasările din
servicii turistice au fost de 1060 mil. lei, numărul persoanelor cazate de
4,375 mil., iar durata medie a sejurului de 3,2 zile.

2.3.4. Determinarea orientării fluxurilor turistice

17
 Pornind de la premisa că circulaţia turistică este constituită din
totalitatea fluxurilor, cunoaşterea amplorii şi orientării acestora din urmă
permite previziunea schimbărilor structurale în destinaţia geografică a
călătorilor.
Între metodele (modelele) consacrate şi relativ accesibile prin prisma
informaţiilor pe care le reclamă, pot fi menţionate preferinţa relativă,
costurile comparative şi/sau dotările factoriale.
 Modelul preferinţei relative (Pr) presupune determinări, după formula
cunoscută - pentru fiecare destinaţie pe mai mulţi ani; se construiesc serii
de indicatori (preferinţe relative) iar cu ajutorul trend-ului acestora se pot
face previziuni ale orientării fluxurilor turistice.

 Modelul gravitaţional în varianta adaptată la turism (a legii gravitaţiei

comerciale Reilly-Converse) se fundamentează pe faptul că turiştii unei
localităţi (T) sau zone sunt atraşi pentru petrecerea vacanţei, de două
staţinui cunoscute, A şi B, direct proporţional cu mărimea staţiunilor
exprimată prin numărul locurilor (camerelor) de cazare şi invers
proporţional cu distanţa dintre localitatea în discuţie (T) şi cele două
staţiuni.

, unde:

= cererea pentru staţiunea A

= cererea pentru staţiunea B
= capacitatea de cazare (număr de locuri) din staţiunea A
= capacitatea de cazare (număr de locuri) din staţiunea B
= distanţa dintre localitatea T şi staţiunea A
= distanţa dintre localitatea T şi staţiunea B

Exemplul 6
Se ştie că 15% din populaţia Municipiului Cluj-Napoca, de 330850
locuitori, se deplasează pentru turismul de sănătate în staţiunile Băile Felix
(Oradea), situată la 160 km şi dispunând de 6100 de locuri de cazare şi
Sovata, situată la 175 km şi dispunând de 4750 locuri de cazare. Să se
calculeze raportul forţelor de atracţie ale celor două staţiuni şi numărul
turiştilor care se vor îndrepta spre Băile Felix.

18
 Se notează cu A staţiunea având capacitatea mai mare; in cazul de faţă
Băile Felix
= 6100 = 160
= 4750 = 175

Raportul forţelor de atracţie

respectiv staţiunea Băile Felix are o forţă de atracţie de 1,536 ori mai mare
decât staţiunea Sovata, desigur în raport cu populaţia Municipiului Cluj-
Napoca.
De asemenea, rezolvând sistemul:

respectiv, luând în considerare doar cele două destinaţii, rezultă că 60,6%

din emisia turistică pentru tratament balneo-medical (din Cluj-Napoca) se
îndreaptă spre Băile Felix şi 39,4% spre Sovata.

Cap. 4. PIAŢA TURISTICĂ

4.1. Aspecte teoretice

 Conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice
 Cererea şi consumul turistic
 Sezonalitatea activităţii turistice
 Oferta şi producţia turistică
 Preţurile produselor turistice

19
  Conţinutul şi structura potenţialului turistic
 Valorificarea potenţialului turistic al României

4.2. Cuvinte cheie

piaţa, cererea, consumul, oferta, producţia, potenţialul, sezonalitatea, gradul
de valorificare.

4.3. Aplicaţii practice şi instrumente de lucru

4.3.1. Indici de sezonalitate

Sezonalitatea, respectiv concentrarea, activităţii în anumite perioade ale anului
reprezintă una dintre caracteristicile importante ale turismului; ea are efecte negative
asupra satisfacţiei turiştilor şi performanţelor agenţilor economici. În aceste condiţii
este importantă cunoaşterea acesteia, a cauzelor, a amplorii, în vederea promovării
unor soluţii de atenuare.
Determinarea sezonalităţii se poate face cu ajutorul mai multor metode între
care : indicii de sezonalitate, coeficienţii de concentrare etc.
Indicii de sezonalitate se pot determina cu ajutorul mediei aritmetice simple sau a
celei cronologice (de asemenea, se pot calcula pe trimestre sau pe luni). În cazul
utilizării mediei aritmetice simple, pentru calcularea lor, se parcurg următoarele
etape :
- se determină media fiecărui trimestru (luni)
- se determină media mediilor (generală)
- se calculează indicii de sezonalitate, prin raportarea mediei fiecărui trimestru
(etapa I) la media mediilor (etapa a II-a).
Suma indicilor de sezonalitate este 4 (în cazul calculării acestora pe trimestre),
sau 12 (în cazul cercetării sezonalităţii pe luni), iar media 1.

Exemplu: Să se determine sezonalitatea circulaţiei turistice, dispunând de

următoarea distribuţie a sosirilor de turişti pe trimestre:
Tabel 4.1. Sosiri de turişti, în unităţile de cazare repartizaţi pe trimestre

-mii turişti-
Ani / Trim. I Trim. II Trim. III Trim.IV Total an
Trimestre
Anul 1 870 1080 1934 1421 5305
Anul 2 704 1046 2248 1151 5149
Anul 3 808 1234 1793 995 4830
Anul 4 1170 1307 2005 741 5223
Total 3552 4667 7980 4308
trimestru

20
1. Determinarea mediei fiecărui trimestru :
mii turişti

mii turişti

mii turişti

mii turişti
2. Determinarea mediei mediilor trimestrelor :
mii turişti
3. Calcularea indicilor de sezonalitate :

TOTAL= 4 ; MEDIA = 1

Se poate observa o concentrare a activităţii în trimestrul III.

Temă: Să se calculeze indicii de sezonalitate cu ajutorul mediei aritmetice

simple pentru sosirile de turişti străini în România, având următoarele informaţii
pe trimestre:
Tabel 4.2. Sosiri de turişti străini în România, pe trimestre

-mii turişti-
Anul/ Trim. Trim. I Trim. II Trim. III Trim. IV
Anul 1 200 630 2110 500
Anul 2 250 820 1330 410
Anul 3 270 740 1950 490
Anul 4 210 590 1870 480

4.3.2. Coeficientul de concentrare Gini (Corrado Gini- statistician italian) şi

Gini corectat (de către statisticianul german R. Struck în 1965).
Coeficientul de concentrare Gini corectat ia valori în intervalul [0,1]. O
valoare apropiată de zero exprimă o distribuţie mai uniformă a fenomenului (o

21
 sezonalitate mai redusă), iar o valoare apropiată de unu evidenţiază o concentrare
a fenomenului (o sezonalitate accentuată). Acest coeficient se poate utiliza şi
pentru determinarea concentrării teritoriale a indicatorilor cererii sau ofertei.

unde:
- n reprezintă numărul momentelor (elementelor) seriei,
- este ponderea la unitate a fiecărui element al seriei, deci .

Exemplu: Ştiind că sosirile turiştilor străini în România înregistrează

următoarea distribuţie: tr. I -17,6%, tr. II -24,9%, tr.III.-36,1%, tr. IV -21,4%, să se
calculeze Coeficientul de concentrare Gini corectat.

Valoarea coeficientului de concentrare demonstrează o distribuţie relativ

uniformă a circulaţiei turistice pe trimestre.

Temă: Să se calculeze coeficientul de concentrare Gini (corectat) ştiind că

sosirile de turişti au avut următoarea distribuţie trimestriala: tr. I – 7,5%; tr. II –
19,5%; tr. III – 57,2%; tr.IV – 15,8%.

4.3.3. Coeficientul lunar sau trimestrial de trafic (coeficientul de intensitate

a traficului) se determină raportând numărul turiştilor din luna (trimestrul) cu
trafic maxim la numărul turiştilor din luna (trimestrul) cu trafic minim.

Exemplu: Să se calculeze coeficientul trimestrial de trafic, cunoscând

următoarele date: tr. I- 1170 mii sosiri, tr. II- 1307 mii sosiri, tr. III- 2005 mii sosiri,
tr.IV- 741 mii sosiri.

Respectiv în trimestrul III cererea/circulaţia turistică este de 2,7 ori mai

intensă decât în trimestrul IV.

Temă: Să se calculeze coeficientul de intensitate a traficului, ştiind că avem

următoarea repartizare a sosirilor pe cele patru trimestre: tr. I- 870 mii turişti, tr. II-
1080 mii turişti, tr. III-1934 mii turişti, tr. IV- 1421 mii turişti.

22
 4.3.4. Coeficientul de concentrare lunară (trimestrială) se determină
raportând sosirile de turişti sau înnoptările din luna (trimestrul) cu trafic maxim la
totalul sosirilor din anul respectiv.

Exemplu: Se cunosc următoarele date: tr. I - 704 mii turişti, tr. II -1046 mii
turişti, tr. III – 2248 mii turişti şi tr. IV – 1151 mii turişti. Să se determine
coeficientul de concentrare trimestrială.

Respectiv circa 44% din circulaţia turistică s-a concentrat în trimestrul III.

Temă: Să se determine coeficientul de concentrare trimestrială având

următoarea distribuţie a circulaţiei turistice pe trimestre: tr. 1 – 808 mii sosiri; tr.2 –
1234 mii sosiri; tr.3 – 1793 mii sosiri; tr.4 – 995 mii sosiri.

4.3.5. Determinarea preţului produsului turistic

Avându-se în vedere conţinutul complex al produselor (pachetelor) turistice
care includ servicii de cazare, alimentaţie, agrement, transport şi preţul acestora se
determină luând în calcul costurile directe (materiale, salariale), cele de
funcţionare ale unităţilor turistice, taxa pe valoarea adăugată şi marja de profit.
(vezi PROIECTE-PROGRAM).
În cazul particular al agenţiilor de turism preţul pachetului de vacanţă se
determină prin cumularea costurilor directe (transport, cazare, alimentaţie,
agrement), a TVA-ului şi comisionului. TVA-ul se calculează doar la comision
întrucât numai acesta reprezintă valoarea adăugată de agenţie. De asemenea,
comisionul acoperă costurile de funcţionare (fixe şi variabile) ale agenţiei şi
asigură acesteia un profit.

Exemplu : Să se determine preţul de vânzare pentru un produs turistic de tipul

circuit ştiind că:
- durata călătoriei este de 3 înnoptări (4 zile), iar tariful plătit de 80 de
lei/noapte/turist
- masă: 3 zile pensiune completă, tarif 50 lei/zi/turist
- km. parcurşi: 1200, iar tariful de 0,9 euro/km - consum autocar
- cheltuieli culturale: 30 lei/turist
- alte cheltuieli (organizatorice, speciale): 15 lei/turist
De asemenea, agenţia practică un comision de 15%. Călătoria se desfăşoară cu un
autocar cu 40 de locuri.

Costuri directe:
Cazare
Alimentaţie 3

23
 Transport
Cheltuieli culturale 30
Alte cheltuieli 15
Total cheltuieli directe 525
Comision

TVA  
Total (preţul de comercializare) = 618,7125
Se recomandă rotunjirea la 620 lei.
Preţul = cheltuieli directe (x)+comision + TVA (comision

Temă: Să se determine costurile directe ale unui produs turistic, valoarea

consumului şi a TVA-ului ştiind că agenţia practică un comision de 10%, iar
preţul de comercializare al pachetului de vacanţă este de 1000 lei.

Cap. 5 RESURSELE MATERIALE ÎN TURISM

5.1. Aspecte teoretice (fundamente teoretice)

 Conţinutul şi rolul bazei tehnico-materiale
 Structura şi dinamica echipamentelor turistice
 Investiţiile în turism
 Particularităţile muncii în turism
 Productivitatea muncii lucrătorilor din turism

24
5.2. Cuvinte cheie: capitalul tehnic, infrastructura generală şi
specifică, investiţia specifică, termenul de recuperare, randamentul
economic al investiţiei, productivitatea muncii

5.3. Aplicaţii practice şi instrumente de lucru

5.3.1. Termenul de recuperare al investiţiei

În turism, investiţiile sunt apreciate ca o posibilitate de creştere şi
modernizare a înzestrării turistice dar şi o modalitate de reducere a
costurilor de exploatare şi de sporire a eficienţei, a înnoirii ofertei turistice.
În demersul de evaluare a eficienţei investiţiilor, printre criteriile utilizate
se numără şi termenul (durata) de recuperare a investiţiei.
 Termenul (durata) de recuperare ( ) exprimă timpul în care sunt
reconstituite, pe seama profitului obţinut din funcţionare, fondurile
avansate şi consumate şi se calculează ca raport între valoarea investiţiei (
) şi profitul anual ( ).

Avându-se în vedere costul ridicat al investiţiilor din turism,

rentabilitatea relativ redusă şi funcţionarea sezonieră a echipamentelor,
termenul de recuperare este mai mare comparativ cu alte sectoare.

25
 INFRASTRUCTURA
TURISMULUI

INFRASTRUCTURA SPECIFICĂ INFRASTRUCTURA GENERALĂ

Unităţi de cazare
Unităţi de alimentaţie
Mijloace de transport
Instalaţii de agrement
Instalaţii de tratament
Sate turistice
Sate de vacanţă
Căi de comunicaţie
Mijloace de transport în comun
Instalaţii de telecomunicaţii
Reţele de alimentare cu apă, gaze,
energie
- Unităţi comerciale
Unităţi de prestări servicii

Fig. nr. 5.1. Infrastructura turismului

OBIECTIVE LUCRĂRI DE
SPECIFICE INFRASTRUCTURĂ
- Unităţi de cazare - Căi de acces
- Unităţi de alimentaţie - Spaţii verzi
- Unităţi de agrement - Parcări

INVESTIŢIILE ÎN TURISM
DE DEZVOLTARE DE ÎNLOCUIRE
(EXTINDERE)
DE
MODERNIZARE

Fig. nr. 5.2. Investiţiile în turism

Exemplul 1: O agenţie de voiaj face o investiţie într-un spaţiu nou de 75

mp. Costul construcţiei este de 750 lei/mp; investiţia în construcţie
reprezintă 60% din valoarea totala a investiţiei. Agenţia practică un

26
comision de 15% iar cheltuielile anuale de funcţionare sunt de 45000 lei.
Ce venituri şi ce încasări trebuie să realizeze agenţia pentru a recupera
investiţia în 5 ani?

Investiţia pentru construcţie

(reprezintă 60% din investitia totală)
Rezultă că investiţia totală (I) = 93750 lei. Având în vedere că se
urmareste recuperarea investiţiei în 5 ani ( ) şi cunoscând valoarea
investiţiei totale (I), din formula termenului de recuperare se poate calcula
profitul anual:
de unde lei
Veniturile agenţiei (comision) = Cheltuieli de funcţionare + Profitul
anual = 45 000 + 18750 = 63750 lei.
Preţul = X (cheltuieli directe) + 15% X + 19% (15% X)
Cunoscând comisionul în valoare absolută (63750 lei), pot fi calculate
costurile directe (X), astfel :
63750 lei = 15% X , X = 425000 lei
Cunoscând cuantumul cheltuielilor directe, pot fi calculate încasările
formate, de asemenea, din cheltuielile directe, comisionul şi TVA.
Încasări = X + 15% X + 19% (15% X) = 425000 + 63750 + 11475
= 500225 lei
TVA = 63750 lei

Tema 1: O agenţie de voiaj face o investiţie într-un spaţiu nou de 120

mp. Costul construcţiei este de 1500 lei / mp; investiţia în construcţie
reprezintă 70% din valoarea totală a investiţiei. Agenţia practică un
comision de 15% iar cheltuielile anuale de funcţionare sunt de 145000 lei.
Ce venituri şi ce încasări trebuie să realizeze agenţia pentru a reuşi
recuperarea investiţiei în 5 ani?

Cap. 6 SERVICIILE TURISTICE

27
 6.1. Aspecte teoretice (fundamente teoretice)
 Conţinutul şi caracteristicile serviciilor turistice
 Tipologia serviciilor turistice
 Transporturile turistice
 Industria ospitalităţii (cazarea, alimentaţia publică, agrementul)

6.2. Cuvinte cheie: servicii de bază, servicii suplimentare, forme de

transport, industria hotelieră, agrement

6.3. Aplicaţii practice şi instrumente de lucru

Coeficientul de utilizare a capacităţii (CUC)

Gradul (rata) de ocupare sau coeficientul de utilizare a capacităţii
(CUC) măsoară, prin nivelul său, modul de exploatare a dotărilor materiale,
fiind reprezentativ îndeosebi pentru activitatea de cazare. El se calculează
ca raport (poate fi şi procentual) între capacitatea efectiv utilizată într-o
perioadă dată (exprimată prin numărul de înnoptari sau zile-turist) şi
capacitatea teoretică sau maxim posibilă (determinată de produsul dintre
numărul de locuri de cazare şi numărul de zile de funcţionare şi exprimată
în locuri-zile).

Exemplul 1
Societatea comercială Astra dispune de 1500 locuri de cazare din care
20% au o funcţionare sezonieră (1 mai – 30 septembrie). La 1 mai, se mai
dă în folosinţă un hotel având o capacitate de 200 locuri; de asemenea, în
lunile septembrie şi octombrie, un complex de vile totalizând 100 de locuri
este închis pentru renovare. Societatea comercială a înregistrat în anul de
referinţă un numar de 65000 de turişti cu o durata medie a sejurului de 2,5
zile. Să se calculeze coeficientul de utilizare a capacităţii.

28
 Din formula sejurului mediu , rezultă că numărul
înnoptărilor se calculează ca produs între numărul de turişti şi durata medie
a sejurului.
Nr. înnoptări = 65000 turişti 2,5 zile = 162500 zile-turist
Capacitatea teoretică (maxim posibilă) este alcatuită din locuri de
cazare cu funcţionare permanentă şi locuri de cazare cu funcţionare
sezonieră.
Din totalul de 1500 locuri de cazare, 20% au funcţionare sezonieră şi
80% au funcţionare permanentă.
Locuri de cazare cu funcţiune permanentă = 80% 1500 locuri = 1200
locuri.
Capacitatea maxim posibilă (1) = 1200 locuri 360 zile = 432000
locuri-zile (1).
Locuri de cazare cu funcţionare sezonieră = 20% 1500 locuri = 300
locuri
Capacitatea maxim posibilă (2) = 300 locuri 150 zile (1 mai - 30
septembrie) = 45000 locuri-zile (2)
Totodată, se mai ia in considerare faptul ca la 1 mai se dă în folosinţă
un hotel cu 200 locuri de cazare şi cu o durată de utilizare de 240 zile (mai-
decembrie).
Capacitatea maxim posibilă (3) = 200 locuri 240 zile = 48000 locuri-
zile (3).
Rezultă o capacitate teoretică (maxim posibilă) de 525000 locuri-zile
(432000 locuri-zile + 45000 locuri-zile + 48000 locuri-zile).
De asemenea, se ţine seama de faptul că în lunile septembrie şi
octombrie, un complex de vile totalizând 100 de locuri este inchis pentru
renovare. Aşadar, capacitatea maxim posibilă anterior calculată se va
diminua cu capacitatea scoasă din funcţiune timp de 60 de zile:
Capacitatea maxim posibilă = 525000 locuri-zile - 6000 locuri-zile (100
locuri 60 de zile) = 519000 locuri-zile

Tema: S.C. SFINX S.A. dispune de 2400 locuri de cazare din care 15%
au o funcţionare sezonieră (1 mai -30 septembrie). La 1 iunie se dă în

29
 folosinţă un camping (sezonier) având o capacitate de 150 locuri. De
asemenea, în lunile septembrie, octombrie şi noiembrie un hotel cu 200 de
locuri este inchis pentru renovare. Societatea comercială a inregistrat
315000 înnoptări cu o durată medie a sejurului de 1,8 zile. Să se calculeze
coeficientul de utilizare a capacităţii.

30