ENDOCRINOLOGIE

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

SISTEMUL ENDOCRIN este un sistem de integrare, format din glande ce îsi varsă
produsul de secreție direct în sânge. Acestea sunt glande endocrine (hipotalamusul, hipofiza,
epifiza, tiroida si suprarenalele), glande mixte (pancreasul si gonadele) si celule dispersate în
sistemul nervos, tubul digestiv, cord si rinichi.
HORMONII sunt substanțe chimice cu rol de mesager, produse de aceste glande.
Determină răspunsuri programate la nivelul celulelor țintă.
ROLURILE SISTEMULUI ENDOCRIN:
 intervine în cresterea si dezvoltarea organismului
 reglează metabolismul
 reglează activitatea sistemului nervos
 asigură echilibrele hidro-electrolitic si acido-bazic
 asigură răspunsul la stres al organismului
 asigură reproducerea
A. HIPOTALAMUSUL asigură legatura dintre sistemul nervos si sistemul endocrin.
Are multiple funcții:
 reglează aportul de alimente si lichide, respirația, circulația, metabolismul, termoreglarea
și diureza.
 influentează starea emoțională si procesele psihice.
Hormonii hipotalamici sunt de două tipuri:
● Liberine au rol stimulator sau inhibitor asupra secreției de hormoni hipofizari:
o TRH - stimulează secreția de TSH (hormon tireostimulant) si hormoni gonadotropi si
prolactină.
o Gn-RH stimulează secreția de FSH si LH.
o CRH stimulează secreția de ACTH si hormon lipotrop
o GRH stimulează secreția de STH (hormon somatotrop)
o somatostatina inhibă secreția de STH si TSH
o dopamina inhibă secreția de TSH si prolactină (PRL).

● Hormoni hipotalamici neurohipofizari

o ADH (hormonul antidiuretic, vasopresina) scade diureza si secreția sudorală, produce
sete si vasoconstricție, produce contracții ale musculaturii uterine.
o Oxitocina (OXT) este vasodilatator si stimulează contracțiile musculaturii uterine

1
B. HIPOFIZA este o glandă situată la baza creierului, suspendată printr-o tijă de hipotalamus. E
gazduită de șaua turcească a osului sfenoid si are 3 lobi: anterior –adenohipofiza, intermediar,
posterior – neurohipofiza.
Hormonii adenohipofizari controlează metabolismul si secreția glandelor periferice (tiroidă,
suprarenale si gonade).
 STH (hormonul somatotrop) este responsabil de cresterea organismului. Produce
hiperglicemie, hiperproteinemie si retenție de apă si sodiu.
 PRL (prolactina) induce si menține secreția lactată.
 ACTH (hormonul adenocorticotrop) stimulează secreția hormonilor corticosuprarenalei.
 TSH (hormonul tireotrop) controlează secreția hormonilor tiroidieni.
 LH (hormonul luteinizant) stimulează secreția de hormoni sexuali, ovulația si
spermatogeneza.
 FSH (hormonul foliculostimulant) la sexul feminin stimulează cresterea si maturarea
foliculului ovarian si declansează ovulația. La sexul masculin controlează
spermatogeneza.

C. GLANDA TIROIDĂ este situată în regiunea cervicală anterioară peste primele inele
traheale. Are formă de fluture, fiind formată din 2 lobi si un istm. Unitatea morfofuncțională a
tiroidei este foliculul tiroidian – format dintr-un strat de celule ce delimitează o cavitate plină cu
coloid tiroidian ce contine tiroglobulină, fiind un depozit de hormoni tiroidieni. Între foliculi se
află celulele parafoliculare C ce secretă calcitonina.
Hormonii tiroidieni:
 T3 – triiodotironina si T4 – tetraiodotironina sau tiroxina acționează asupra tuturor
tesuturilor si metabolismelor:
 stimulează cresterea si dezvoltarea scheletului si a SNC
 stimulează sinteza de proteine
 au efect hiperglicemiant, lipolitic si calorigen.

 Calcitonina
 scade calcemia si fosfatemia
 inhibă resorbția țesutului osos si mobilizarea sărurilor minerale,
 inhibă secreția gastrică si pancreatică,
 creste absorbția calciului din tubul digestiv.

D. GLANDELE PARATIROIDE sunt 4 glande mici situate la polii glandei tiroide.

Sunt alcătuite din celule principale ce secretă parathormon si celule oxifile.
● Parathormonul este un hormon hipercalcemiant:

2
 o stimulează resorbția țesutului osos cu eliberare de săruri minerale
o creste absorbția intestinală a calciului
o creste resorbția tubulară renală a calciului si magneziului.

E. GLANDELE SUPRARENALE sunt 2 glande semilunare situate la polul superior al

rinichilor, în loja renală. Sunt formate din două tipuri de tesut:
 substanță corticală (corticosuprarenala) situată la periferia glandei, împărțită în 3 zone-
glomerulară, fasciculată si reticulară
 substanța medulară (medulosuprarenala) situată în interiorul glandei, formată din
cordoane de celule.
● Hormonii corticosuprarenalei sunt:
1. Hormonii mineralocorticoizi (Aldosteronul) are efect asupra echilibrului hidroelectrolitic:
o determină retenție hidro-salină
o agravează inflamația
o reduce eliminarea renală de sodiu si creste resorbția de clor.
2. Hormonii glucocorticoizi (Cortizolul) are multiple efecte:
o efect antiinflamator, hiperglicemiant si imunosupresor
o creste catabolismul proteinelor si mobilizarea lipidelor din depozite
o stimulează eliminarea de potasiu, calciu si fosfor si scade eliminarea de sodiu
o inhibă formarea de țesut osos
o determină policitemie si limfocitoză.

3. Hormonii androgeni suprarenalieni (androstendion, testosteron, dihidroepiandrosteron)

o au acțiune trofică generală si favorizează cresterea organismului
o sunt anabolizanți proteici
o determină apariția caracterelor sexuale secundare la pubertate.
● Hormonii medulosuprarenalei
Se numesc catecolamine (adrenalina, noradrenalina, dopamina)
o au ca acțiune principală adaptarea organismului la stress prin modificări ale
metabolismului, ale circulației si ale comportamentului
o produc hiperglicemie, lizează adipocitele
o vasoconstricție si contracții ale muschilor netezi si striați
o stimulează secreția glandelor sudoripare
o stimulează miocardul: efect inotrop, dromotrop, batmotrop si cronotrop pozitiv.
o stimulează secreția tiroidei si a paratiroidelor.

3
F. GONADELE
F.1 OVARUL este gonada feminină, o glandă mixtă, pereche, situată în micul bazin.
Are formă ovoidală si conține foliculi ovarieni din care se dezvoltă celulele sexuale
feminine -ovulele. Ovarul secretă hormoni sexuali: estrogeni si progesteron.
● Hormonii estrogeni
o stimulează cresterea foliculilor ovarieni, dezvoltarea miometrului si a canalelor
galactofore ale glandei mamare si proliferarea endometrului
o determină apariția caracterelor sexuale secundare la pubertate
o au efect trofic general
o produc retenție hidrosalină
o combat resorbția țesutului osos si formarea aterosclerozei.
● Progesteronul
o stimulează maturarea ovulului
o favorizează implantarea zigotului la nivelul uterului
o au efect hipertermizant.

F.2 TESTICULUL este gonada masculină. Este situat în scrot si e format din canalicule
seminifere cu celule germinative din care se formează spermatozoizii – celulele sexuale
masculine.
Între canalicule se află celulele Laydig ce produc testosteron – hormonul sexual masculin.
● Testosteronul are urmatoarele efecte:
o produce diferențierea si dezvoltarea aparatului genital masculin si apariția caracterelor
sexuale secundare la pubertate
o stimulează dezvoltarea musculaturii
o stimulează eritropoieza
o stimulează dezvoltarea părului în zonele androgen dependente: regiunea facială,
presternală, axilară si pubiană
o grăbesc închiderea cartilajelor de crestere.

PUBERTATEA este etapa dezvoltării în care apare maturizarea sexuală si fertilitatea.

Hipofiza si hipotalamusul stimulează producția de hormoni sexuali de catre gonade, acestia
determinând cresterea în inalțime, dezvoltarea completă a organelor genitale, aparitia
caracterelor sexuale secundare (părul din zonele androgen dependente: regiunea facială,
presternală, axilară si pubiană; dezvoltarea sânilor si apariția menstruației la sexul feminin;

4
dezvoltarea musculaturii la sexul masculin) si modificări comportamentale si psihologice. Apare
în mod normal la vârsta de 11 ani la sexul feminin si la 13 ani la sexul masculin.

A. AFECȚIUNILE HIPOFIZEI SI HIPOTALAMUSULUI

A.1. ADENOMUL CROMOFOB

Definiție - ademomul cromofob este o tumoare a hipofizei ce nu secretă hormoni.
Etiopatogenie - neelucidată.
Evoluția este îndelungată, aproximativ 15-20 ani, cu simptomatologie discretă. În acest timp,
tumoarea creste în dimensiuni, comprimă țesutul nervos din vecinătate, crescând presiunea din
interiorul craniului.
Simptome
o cefaleea frontală
o simptome datorate comprimării si distrugerii țesuturilor vecine:
▪ epistaxis, scurgere nazală de LCR
▪ paralizii ale nervilor cranieni
▪ tulburări de vedere până la cecitate
▪ anosmie
▪ tulburări de comportament
▪ crize convulsive
o sindrom de hipertensiune intracraniană
Investigații
- radiografia craniului în incidență de față si profil arată modificări ale șeii turcești datorate
cresterii tumorii
- CT cranio-cerebral permite aprecierea dimensiunilor tumorii, a invaziei locale si a leziunilor
țesuturilor vecine.
- RMN cranio-cerebral
Tratament
- chirurgical constă în extirparea tumorii
- radioterapia se efectuează în cazul în care tumoare nu poate fi extirpată.

A.2. GIGANTISMUL SI ACROMEGALIA

5
 Definiție: Ambele afecțiuni sunt datorate secreției excesive de hormon somatotrop (STH).
Dacă aceasta apare în copilarie, când cartilajele de crestere nu sunt închise, se produce cresterea
masivă în înalțime- gigantismul; dacă survine la vârstă adultă apare acromegalia.
Etiopatogenia
Secreția excesivă de STH se datorează adenomului hipofizar somatotrop sau unor tumori
maligne cu alte localizări (cancer pulmonar, cancer mamar, cancer pancreatic).
Simptome
GIGANTISMUL
Reprezintă cresterea excesivă în înalțime, depăsind cu 20% înălțimea medie a vârstei.
Scheletul creste în înălțime foarte mult, dar proporțiile dintre diferitele segmente sunt
păstrate. Musculatura este bine dezvoltată, dar organele interne sunt de mari dimensiuni. Pot
aparea deformări ale coloanei vertebrale (cifoze, scolioze) pe fondul osteoporozei.
ACROMEGALIA
Reprezintă crestere excesivă în lățime si grosime a oaselor extremităților (craniu,
membre superioare si inferioare).
Craniul are frunte îngustă, sprâncene si pomeți proieminenți, mandibulă mare si împinsă
anterior; nasul, limba si buzele sunt groase.
Mâinile si picioarele cresc în lățime si grosime. În urma acestor modificări pacientul este
nevoit să achiziționeze pantofi, mănusi si pălării cu numere mai mari.
Toracele capătă aspect globulos datorită deformărilor osoase: sternul devine proieminent
si apar accentuări ale curburilor coloanei (cifoze si lordoze).
Organele interne cresc în dimensiuni. Laringele este infiltrat, iar vocea se îngroasă.
Simptome comune
o amenoree, galactoree la femei si impotență sexuală la bărbați
o diabet zaharat, hipertensiune arterială, osteoporoză
o simptome datorate tumorii hipofizare: epistaxis, scurgere nazală de LCR
o paralizii ale nervilor cranieni, tulburări de vedere până la cecitate, anosmie
o tulburări de comportament, crize convulsive.

Investigații
 radiografia craniului în incidență de față si profil arată modificări ale șeii turcești datorate
cresterii tumorii
 CT cranio-cerebral permite aprecierea dimensiunilor tumorii, a invaziei locale și a
leziunilor țesuturilor vecine.
 RMN cranio-cerebral

6
  Radiografii ale mâinii, piciorului si coloanei vertebrale
 calciurie, fosfatemie, fosfataza alcalină au valori crescute
 dozari ale GH, hormon ce stimulează eliberarea STH. Are valori mari.

Tratament
 chirurgical - constă în extirparea tumorii
 radioterapia se efectuează în cazul în care tumoare nu poate fi extirpată
 tratament medical cu bromocriptină si octreotid acetat (analog de somatostatină).

A.3 NANISMUL HIPOFIZAR

Definiție: Nanismul reprezintă dezvoltarea insuficientă a organismului datorată secreției

insuficiente de STH apărute în copilarie. Statura este mică, dar armonioasă.

Etiopatogenie
Secreția insuficientă de STH are multiple cauze:
- anomalii genetice, malformații congenitale
- tumori, inflamații și traumatisme ale hipofizei
- accidente în timpul nașterii copilului
La naștere copilul poate avea talie și greutate normale; ulterior creșterea e încetinită, dar
dezvoltare e armonioasă, cu păstrarea proporțiilor normale între segmentele corpului. Întârzierea
creșterii devine evidentă la vârsta de 3 ani.
Simptome:
- talie și greutate mici, dezvoltare armonioasă
- facies de ,,păpușă”, piele ridată, voce pițigăiată
- depozitele de grăsime se localizează pe trunchi, iar membrele superioare si
inferioare sunt subțiri
- musculatura este slab dezvoltată, cu tonus scăzut
- pubertatea se instalează tardiv
- inteligența e normală.
Investigații:
- radiografia mâinii permite aprecierea vârstei osoase. Arată întârzieri în maturarea
scheletului.

7
 - radiografia craniului în incidență de față si profil arată modificări ale șeii turcești:
șa mică cu calcificări.
- CT cranio-cerebral
- RMN cranio-cerebral
- glicemie, uree, creatinină cu valori scăzute; lipide serice cu valori crescute
- dozări hormonale GH are valori scăzute
- teste de stimulare cu insulină, L Dopa, GH-RH si TRH. În nanism răspunsul
lipseste la cel puțin 2 teste.
Tratament
- administrarea de GH sintetic sau semisintetic în copilărie
- administrarea de estro-progestative la fete si testosteron la băieți, la pubertate

A.4 DIABETUL INSIPID

Definiție: Diabetul insipid este o afecțiune caracterizată prin poliurie si polidipsie.

Etiopatogenie
Diabetul insipid are 2 cauze:
▪ Diabetul insipid neurogen datorat secreției scăzute sau absente de ADH datorată leziunilor
hipotalamusului si hipofizei (tumori, infecții, traumatisme, intervenții chirurgicale)
▪ Diabetul insipid nefrogen datorat lipsei de răspuns a rinichiului la ADH prin afecțiuni renale
cronice, tulburari ale echilibrelor electrolitice si acido-bazice, etc.
Simptome
- poliuria diurnă sau nocturnă, constând în eliminarea unei mari cantități de urină
incoloră (5-10-15 litri), în funcție de gravitatea diabetului.
- polidipsia este în concordanță cu poliuria.
Investigații
- radiografia craniului în incidență de față si profil arată modificări ale hipofizei
- CT cranio-cerebral
- RMN cranio-cerebral
- dozarea ADH: scăzut în diabetul insipid neurogen si normal în diabetul insipid nefrogen.
- injectarea de ADH creste densitatea si osmolaritatea urinară.
- examenul de urină: densitate sub 1005, osmolaritate sub 200.

8
- teste dinamice:
 testul restricției hidrice permite diferențierea diabetul insipid de potomanie. Dimineața,
pacientul urinează, se cântăreste, după care nu mai primeste lichide. Se urmăreste
volumul, densitatea si osmolaritatea urinei în fiecare oră. În diabetul insipid neurogen,
urina rămâne diluată, în potomanie se normalizează.
 testul ADH diferențiază diabetul insipid neurogen de cel nefrogen. Administrarea de
ADH normalizează diureza în diabetul insipid neurogen.
 testul cu nicotină stimulează secreția de ADH.
 testul cu diuretice administrate timp de 3 zile scad diureza în diabetul insipid nefrogen.
Tratament
- Cauzal constă în tratamentul afecțiunilor ce produc diabetul insipid.
- Substitutiv prin administrarea de ADH: preparate nazale- Antidiuretin si parenterale- Soluție de
retrohipofiză.
- Diuretice în diabetul insipid nefrogen.

B. AFECȚIUNILE TIROIDEI

B.1 HIPERTIROIDIA (TIREOTOXICOZA)

Definiție: Tireotoxicozele sunt afecțiuni datorate secreției excesive de hormoni tiroidieni.
Etiopatogenie
Cauzele tireotoxicozei sunt multiple:
- secreție în exces de TSH datorată unui adenom sau cancer al hipofizei ce
determină secreție în exces de hormoni tiroidieni
- secreție în exces de hormoni tiroidieni de către adenoame toxice, cancere si
metastaze ale tiroidei sau gușă nodulară sau tumori de ovar
- eliberare excesivă de hormoni tiroidieni în tiroidite
- aport în exces de iod
Simptome
SINDROM TIREOTOXIC:
- scădere în greutate, transpirații excesive
- prurit
- tegumente umede, calde, subțiri
- păr fin, moale, mătăsos, rar;
- unghii sfărâmicioase

9
 - astenie, nervozitate, tremurături ale mâinilor
- polifagie, polidipsie, tranzit intestinal accelerat
- tahicardie, palpitații, fibrilație atrială, insuficiență cardiacă
- oligomenoree, amenoree la femei si impotență sexuală la bărbați
- dureri articulare, osteoporoză.
CRIZA TIREOTOXICĂ se manifestă prin:
- alterarea stării generale
- deshidratare masivă si scădere importantă în greutate
- polipnee
- tahicardie, hipotensiune arterială, insuficiență cardiacă
- vărsături, diaree
- parapareze, tulburări psihice (delir, agitație)
-
BOALA GRAVES- BASEDOW este o formă clinică specială a tireotoxicozei ce se
manifestă prin:
- sindrom tireotoxic
- gușă
- manifestări oculare: exoftalmie, privire fixă, diplopie; apoi ulcerații ale corneei si
pierderea vederii
- mixedem pretibial: edem masiv al gambelor cu piele tare, infiltrată si
strălucitoare.

Investigații
- dozări hormonale TSH, T3, T4
- lipsa răspunsului la TRH
- măsurarea metabolismului bazal - valori mari
- reflexograma achileană e scurtată
- enzimele musculare (CPK, LDH si mioglobina) sunt crescute
- EKG si ecocardiograma pentru determinarea timpilor sistolici - sunt scăzuți
- ecografia doppler pentru aprecierea funcțiilor diastolice ventriculare
- ecografia tiroidiană
Tratament
MEDICAL -administrarea de:
- iod radioactiv în soluție Lugol (1 g iod, 2 g iodură de potasiu, 20 ml apă distilată)
- antitiroidiene de sinteză:
 derivați de tiouree: Propiltiouracil, Metiltiouracil
 derivați de imidazol: Carbamizol, Metimazol, Tiamazol

10
- medicație adjuvantă: sedative, betablocante.
CHIRURGICAL – tiroidectomie (extirparea tiroidei).

B.2 HIPOTIROIDIA

Definiție: Hipotiroidia este o afecțiune determinată de secreția scăzută de hormoni tiroidieni.

Etiopatogenie
Hipotiroidia primară e datorată secreției scăzute de hormoni tiroidieni prin afecțiuni ale
tiroidei. Poate fi congenitală (tiroidă absentă la naștere, administrarea de antitiroidiene de sinteză
la gravide, carență severă de iod) sau dobândită (tiroidectomie, distrugerea tiroidei cu iod
radioactiv sau prin tiroidite, blocajul tiroidei cu antitiroidiene).
Hipotiroidia secundară apare în afecțiuni ale hipofizei (tumori si inflamații) ce determină
scăderea secreției de TSH si implicit a celei de hormoni tiroidieni.
Hipotiroidia terțiară apare în afecțiuni ale hipotalamusului ce determină scăderea
secreției de TRH si implicit de TSH si hormoni tiroidieni.
Deficitul de hormoni tiroidieni afectează întregul organism si perturbă toate
metabolismele.
Simptome – în funcție de perioada in care apar:
B.2.1 HIPOTIROIDIA ADULTULUI (MIXEDEMUL)
Reprezintă afectarea organismului prin deficitul de hormoni tiroidieni survenit la vârstă adultă.
Manifestările se datorează infiltrației edematoase, vâscoase, masive a tuturor țesuturilor:
- tegumente infiltrate, îngroșate, galbene
- păr rar, subțire, încărunțit ; unghii friabile
- mușchi atrofiați, infiltrați, cu crampe musculare
- dureri osteo-articulare
- obstrucție nazală, dispnee, revărsat pleural
- cardiomegalie, revărsat pericardic, bradicardie, blocuri atrio-ventriculare,
cardiopatie ischemică, insuficiență cardiacă
- hepatomegalie, macroglosie, constipație, meteorism, ascită, litiază biliară
- încetinirea funcțiior psihice, depresie, parestezii
- tulburări endocrine: la femei – amenoree, metroragii, sterilitate, frigiditate,
galactoree; la bărbați – impotență si sterilitate
- senzație permanentă de frig

11
COMA MIXEDEMATOASĂ se instalează progresiv cu astenie, hipotermie, dispnee cu
insuficiență respiratorie.
B.2.2 HIPOTIROIDIA COPILULUI (NANISMUL TIROIDIAN)
Apare datorită lipsei sau deficitului de hormoni tiroidieni, manifestându-se prin
dezvoltare fizică si psihică redusă.
La naștere copilul poate fi normal sau supraponderal prezentând edeme, hipotermie,
fontanelă anterioară largă, nas trilobat, macroglosie, icter, cianoză, meteorism abdominal, hernie
ombilicală, tegumente groase, portocalii acoperite cu peri abundenți. Tiroida poate lipsi sau
poate fi mărită de volum.
Ulterior, devine evidentă întârzierea creșterii în înalțime, cu aparitia nanismului
disarmonic, cu membre inferioare scurte si deformate. Erupția dinților este întârziată.
Dezvoltarea psihică este deficitară: inteligența este sub medie, mersul si vorbirea apar tardiv.
Pubertatea e întârziată.
Investigații
- dozări hormonale TSH, T3, T4
- măsurarea metabolismului bazal – valori scăzute
- reflexograma achileană e alungită
- enzimele musculare (CPK, LDH si mioglobina) sunt scăzute
- EKG si ecocardiograma pentru determinarea timpilor sistolici - sunt crescuți
- ecografia doppler pentru aprecierea funcțiilor diastolice ventriculare
- ecografia tiroidiană
- scintigramă tiroidiană
- hemoleucograma – anemie
- teste de coagulare
- hiperglicemie, scăderea toleranței la glucoză
- hipercolesterolemie, hiperlipidemie
- hipoproteinemie
- hipocalcemie
- morfogramă, curba de crestere si determinarea coieficientului de inteligență în
hipotiroidia copilului.
Tratamentul
-este substitutiv cu hormoni tiroidieni (Eutirox), în doze progresiv crescătoare.

B.3 GUȘA NODULARĂ

Definiție: Reprezintă mărirea de volum a glandei tiroide cu tumefieri localizate (noduli).

12
Etiopatogenie
Cauzele pot fi:
- deficitul de iod
- adenoamele tiroidiene.
Gușa poate secreta hormoni în exces producând hipertiroidie, sau se poate asocia cu un
deficit de hormoni si hipotiroidie.
Simptome
- mărirea în volum a tiroidei
- fenomene de compresiune a traheei, esofagului si laringelui: dispnee, disfagie si
disfonie
- semne de hipotiroidie sau hipertiroidie
Investigații
- dozări ale hormonilor tiroidieni: T3, T4
- dozări ale anticorpilor antitiroidieni
- ecografie tiroidiană: noduli hipoecogeni (maligni) sau hiperecogeni (benigni).
- scintigramă tiroidiană: noduli ,,calzi” sau ,,reci”(maligni).
- CT si RMN
- puncție biopsie tiroidiană si examen citologic
Tratament
-Chirurgical – tiroidectomie totală sau parțială
-Medical – administrarea de hormoni tiroidieni în caz de hipotiroidie si de antitiroidiene în
hipertiroidie.

C. AFECłIUNILE PARATIROIDEI

C.1 HIPERPARATIROIDIA

Definiție: Hiperparatiroidia este o afecțiune datorată secreției în exces de parathormon.

Etiopatogenie
Hiperparatiroidia poate fi:
- primară: secreția excesivă de PTH se datorează unui adenom sau cancer al
paratiroidei
- secundară: secreția excesivă de PTH se datorează carenței de calciu
13
 - paraneoplazică: secreția excesivă de PTH se datorează unor tumori ale hipofizei,
pancreasului, suprarenalei.
Ca urmare a excesului de PTH apare hipercalcemia cu manifestări patologice
generalizate.
Simptomatologie
- astenie, cefalee, depresie, atenuarea reflexelor, scăderea tonusului muscular,
paralizii, comă
- dureri, tumefieri si deformări ale oaselor; osteoporoză cu fracturi patologice;
- pierderea dinților
- calcificări la nivelul organelor interne, țesutului subcutanat, vaselor sangvine,
articulațiilor; litiază
- hipertensiune, tahicardie
- anorexie, vărsături, constipație, dureri abdominale, scădere în greutate
- poliurie, polidipsie
- insuficiență renală.
Investigații
- hipercalcemie, hipofosfatemie
- hipercalciurie, hiperfosfaturie
- fosfatază alcalină cu valori crescute
- dozarea PTH - valori crescute
- teste dimanice: perfuzia cu calciu scade secreția de PTH, perfuzia cu EDTA creste
secreția de PTH
- radiografia cervico-mediastinală si tranzitul baritat esofagian identifică
compresiunile date de tumorile paratiroidei
- ecografia cervicală identifică tumorile paratiroidei
- CT si RMN identifică tumorile paratiroidei
- scintigrama cu seleniu identifică ariile cu activitate crescută.
Tratament
- Chirurgical - paratiroidectomie
- Radioterapie
- Medical administrarea de medicamente ce scad calcemia:
o preparate ce reduc absorbția calciului
o preparate ce reduc calcemia si PTH
o preparate ce cresc eliminarea calciului

- reducerea aportului de calciu

14
 C.2 HIPOPARATIROIDIA

Definiție: Hipoparatiroidia este o afecțiune datorată secreției scăzute de PTH.

Etiopatogenie
Cauzele pot fi:
- necroza si iradierea paratiroidei
- extirparea paratiroidei
- lipsa paratiroidei la naștere
- deficiența de magneziu.
Deficitul de PTH produce hipocalcemie cu manifestări generalizate.
Simptomatologie
- pielea e uscată si descuamată
- părul si unghiile sunt friabile
- dinții sunt cariați, erodați
- tulburări de vedere până la orbire
- tremurături ale extremităților
- semne de tetanie latentă
▪ semnul Trousseau – instalarea si menținerea mansetei tensiometrului sau a unui
garou produce contracții ale membrului superior.
▪ semnul Chwostek – percuția unui punct aflat la jumătatea distanței dintre
comisura bucală si ureche produce contracția buzei superioare asociată sau nu cu
cea a aripei nasului sau a hemifaciesului.
▪ semnul Weiss – percuția regiunii temporale produce contracția pleoapelor.
CRIZA DE TETANIE se manifestă prin stare generală alterată, parestezii ale
extremităților, contracturi nedureroase ale muschilor mâinilor, picioarelor si feței. Uneori apar
spasme laringiene si bronșice (dispnee), frenice (sughiț) și gastrice.
Investigații
- hipocalcemie
- dozarea PTH – valori mici
- teste dinamice: administrarea de EDTA scade calcemia; administrarea de calciu
marcat arată o absorbție digestivă crescută a acestuia.
- radiografiile scheletului – osteoporoză
- CT cerebral arată calcificări cerebrale
- EKG – alungirea segmentului QT
- EEG – tulburări iritative
- EMG – dublete si triplete în repaus

15
Tratament
Administrarea de preparate de calciu si vitamina D ca tratament de fond. În criza de
tetanie se administrează 1 fiolă de Gluconat de Calciu, intravenos sau o perfuzie cu calciu si
vitamina D.

D. AFECȚIUNILE SUPRARENALEI

D.1 BOALA ADDISON

Definiție: Boala Addison este afecțiunea cronică determinată de secreția deficitară de
hormoni corticosuprarenalieni.
Etiopatogenie
Cauzele deficitului de hormoni sunt:
- afecțiuni congenitale
- afecțiuni ale corticosuprarenalei: inflamații, hemoragii, metastaze ce distrug
glanda
- corticoterapie prelungită
Simptome
Simptome de fond:
- pigmentare brună a pielii mai accentuată pe zonele expuse la soare
(melanodermia)
- scadere marcată în greutate
- hipotensiune accentuată în ortostatism
- astenie
- anorexie, vărsături, dureri abdominale
Criza addisoniană:
- accentuarea melanodermiei
- accentuarea simptomelor de fond
- hipotensiune cu tendință la șoc
- febră, confuzie
- dureri abdominale
Investigații
- hemoleucogramă - eozinofilie
- hipoglicemie
- uree, creatinină cu valori crescute
- hiponatremie, hiperpotasemie, hipercalcemie, acidoză
- dozări hormonale: ACTH si cortizol cu valori scăzute

16
 - radiografie abdominală
- ecografie abdominală
- CT abdominal
- test CRH
Tratament
- Cauzal – tratamentul TBC si al hemoragiilor suprarenalei
- Substitutiv – administrarea permanentă de Hemisuccinat de hidrocortizon sau Prednison si
Fluorohidrocortizon.

D.2 SINDROMUL CUSHING

Definiție: Este o afecțiune datorată excesului de hormoni glucocorticoizi.
Etiopatogenie
Excesul de hormoni este:
- secretat de adenoame, cancere sau hiperplazii ale suprarenalei
- datorat tratamentului cu ACTH si glucocorticoizi
Simptome
- obezitate facială si la nivelul trunchiului, cu membre superioare si inferioare
subțiri
- piele subțire cu vergeturi groase, roșii
- musculatură atrofiată
- hirsutism la femei
- fragilitate vasculară cu echimoze multiple
- osteoporoză
- hipertensiune arterială
- tulburări psihice: insomnii, tulburări de memorie si concentrare, euforie, psihoze
- amenoree si infertilitate la femei; impotență sexuală la bărbați
- litiază renală
- ulcer gastric
Investigații
- hiperglicemie, alterarea toleranței la glucoză
- glicozurie
- hipoproteinemie
- radiografie toracică – cardiomegalie, deformări ale coloanei vertebrale
- CT si RMN abdominal – identifică tumorile suprarenalei si hipofizei
- dozări hormonale – glucocorticoizi si ACTH au valori mari
Tratament
17
Chirurgical – extirparea tumorilor suprarenalei
Medical – administrarea de inhibitori ai secreției hornonale (Mitotan, Metopiron, Ketoconazole
HRA)
D.3 HIPERALDOSTERONISMUL
Definiție: Este o afecțiune datorată secreției excesive de aldosteron.
Etiopatogenie
Secreția excesivă de aldosteron apare datorită unui adenom, unor noduli sau unui cancer
al corticosuprarenalei. Efectele excesului de aldosteron sunt:
- retenția de apă si sodiu
- hipopotasemia
- scăderea toleranței la glucoză
Simptome
- hipertensiune arterială
- astenie musculară, crize de tetanie, pareze
- poliurie, nicturie
- polidipsie
Investigații
- ionograma sangvină: hipernatremie, hipercloremie, hipopotasemie,
hipomagneziemie, alcaloză
- dozări hormonale: aldosteron sangvin cu valori normale sau crescute; aldosteron
urinar cu valori crescute.
- cercetarea activității reninei plasmatice - scăzută
- teste dinamice: încărcare salină, test cu captopril si test cu spiromolactonă
- investigațiile imagistice identifică tumorile corticosuprarenalei: ecografia
abdominală; CT si RMN abdominal; scintigramă cu iod radioactiv
Tratament
-Chirurgical: extirparea tumorilor sau a suprarenalei
-Medical: administrarea de Spironolactonă, Amilorid, Captopril, Dexametazonă; administrarea
de Cisplatin în tumorile maligne.

D.4 FEOCROMOCITOMUL
Definiție: Feocromocitomul este o tumoare a medulosuprarenalei ce secretă adrenalină,
noradrenalină și dopamină în exces.
Etiopatogenia este incomplet elucidată.

18
Simptome
Asocierea hipertensiune arterială (HTA), tahicardie, transpirații si cefalee este
caracteristică.
- HTA poate fi permanentă, cu valori mari si modificări importante ale fundului de
ochi. Răspunsul la tratament este slab. Pe acest fond apar pusee de HTA, hipotensiune
ortostatică, anxietate, transpirații profuze.
- HTA paroxistică sub formă de crize cu cefalee, tahicardie, transpirații profuze, paloare,
dureri precordiale si abdominale, anxietate, tremor si parestezii. Criza se termină cu bradicardie,
hipotensiune, poliurie, congestie a pielii si senzație de epuizare.
- crize de angină pectorală, infarct miocardic, aritmii
- scădere în greutate
Investigații
- dozări hormonale: catecolamine serice, AVM (acid vanilmandelic) urinar
- teste dinamice cu regitină si clonidină
- explorări imagistice – identifică tumoarea: ecografia abdominală; CT si RMN
abdominal; scintigrama; arteriografia
Tratament
-Chirurgical – extirparea tumorii sau a suprarenalei
-Medical – administrarea de betablocante (propranolol), alfablocante (regitină, prazosin),
alfabetablocante (labetalol) si inhibitori ai secreției hormonale (Mitotan, Metopiron, Nizoral).

E. AFECłIUNILE GONADELOR

E.1 HIPOGONADISMUL
Definiții
Hipogonadismele sunt afecțiuni determinate de secreția deficitară a ovarelor sau
testiculelor.
Eunucismul este starea determinată de absența secreției de hormoni sexuali, datorată
lipsei congenitale sau dobândite a gonadelor.
Eunucoidismul este starea determinată de secreția insuficientă de hormoni sexuali, prin
funcție deficitară a gonadelor.
Etiopatogenie

19
 Hipogonadismul poate fi:
- primar în cazul funcției deficitare sau absenței (castrare chirurgicală sau distrugere prin
iradiere) gonadelor (ovare sau testicule)
- secundar în cazul funcției deficitare a hipofizei (secreție deficitară de FSH si LH)
- terțiar în cazul funcției deficitare a hipotalamusului (secreție deficitară de GH-RH).
Absența sau deficitul de hormoni sexuali determină consecințe ce afectează întregul
organism, manifestările fiind diferite în funcție de momentul debutului afecțiunii: înainte sau
după pubertate.
Simptome
● Forma prepubertară
Debutează înainte de pubertate. Ca urmare a lipsei sau deficitului de hormoni sexuali,
cartilajele de crestere nu se închid, iar membrele cresc mult în lungime, disproporționat față de
restul corpului. Statura este înaltă, scheletul e gracil iar musculatura e slab dezvoltată.
Aparatul genital nu se maturizează, nu apar caracterele sexuale secundare, iar psihicul
rămâne infantil.
La fete nu apare menstruația, nu se dezvoltă sânii si părul axilar si pubian. Organele
genitale externe nu se maturizează.
La băieți, organele genitale externe rămân infantile, vocea nu se îngroașă, nu apare barba
si mustața, părul axilar, pectoral si pubian.
● Forma postpubertară
Debutează după pubertate si determină regresia caracterelor sexuale primare si secundare,
producându-se atrofia aparatului genital si pierderea fertilității.
La femei, organele genitale externe si sânii se atrofiază, dispare părul axilar si pubian. Se
instalează amenoreea si sterilitatea. Tulburările neuro-vegetative constau în bufee, nervozitate si
insomnii. Tulburările trofice sunt: osteoporoza si uscăciunea tegumentelor si mucoaselor.
La bărbați, organele genitale externe se atrofiază, dispare părul facial, pectoral, axilar si
pubian. Vocea se subțiază. Apar impotența sexuală si sterilitatea, dar si tulburările
neurovegetative (nervozitate, insomnii, astenie, amețeli).
Investigații
- dozări hormonale: estrogen, progesteron, testosteron, FSH, LH, GH-RH
- teste dinamice cu progesteron, estro-progestative si LH-RH;
- teste cu clofimen, HCG, LH-RH
- ecografia pelvină
- CT pelvin identifică tumorile ovariene si CT cerebral identifică tumorile hipofizei

20
 - frotiu citologic vaginal
- spermogramă
Tratamentul este substitutiv: administrarea de hormoni sexuali estero-progestative la femei si
testosteron la bărbați.
E.2 CRIPTORHIDIA
Reprezintă absența testiculului din scrot, acesta situându-se în canalul inghinal sau în
abdomen.
Această afecțiune predispune la hipogonadism si la sterilitate. Necesită tratament
chirurgical (coborârea testiculului în scrot), înainte de pubertate.
E.3 HIRSUTISMUL
Reprezintă dezvoltarea pilozității la persoanele de sex feminin, pe arii caracteristice
sexului masculin: barbă, mustață, piept, abdomen inferior si coapse.
Se datorează:
- secreției excesive de androgeni de către glanda suprarenală sau ovar (sindrom
Cushing, boală polichistică ovariană, tumori)
- administrării de androgeni sau steroizi anabolizanți
- administrării unor medicamente (fenitoin).
Tratamentul este:
- cauzal în cazul tumorilor
- medical cu inhibitori ai receptorilor de androgeni: spironolactona.
E.4 BOALA POLICHISTICĂ OVARIANĂ (BPCO)
Definiție: BPCO este o afecțiune caracterizată de apariția unor chisturi la nivelul
ovarelor, rezultate prin absența ovulației.
Etiopatogenie
BPCO se datorează:
- afecțiunilor hipotalamusului cu secreție excesivă de LH-RH
- afecțiunilor hipofizei cu secreție excesivă de LH
- afecțiunilor ovariene cu secreție excesivă de androgeni.
Excesul de androgeni determină absența maturării foliculului ovarian, cu transformarea
lui în chist cât si apariția acneei si a hirsutismului.
Obezitatea determină rezistență la insulină, cu stimularea secreției de insulină si a celei de
hormoni androgeni.
Simptome

21
 - infertilitate
- obezitate
- amenoree, spaniomenoree
- hirsutism
- mastoze, fibrom si cancer uterin
Investigații
- dozări hormonale: LH are valori mari; FSH are valori scăzute
- ecografie pelvină: ovare mari, îngrosate, cu mule chisturi asezate în coroană.
Tratament
- contraceptive orale sau
- inductori de ovulație
- dietă hipocalorică si exerciții fizice pentru scăderea în greutate

E.5 PUBERTATEA PRECOCE

Definiție: Reprezintă apariția semnelor de maturare sexuală la vârste mici: sub 8 ani la fete si sub
9 ani la băieți.
Etiopatogenie
Pubetatea precoce poate fi:
- adevărată fiind datorată secreției premature de LH-RH în cadrul unor afecțiuni ale
hipotalamusului (inflamații, tumori, traumatisme), în hipotiroidie, sindroame
adreno-genitale.
- falsă conformă cu sexul genetic fiind determinată de secreția de estrogeni în
tumorile de ovar si suprarenală.
- falsă neconformă cu sexul genetic (masculinizare la fete, feminizare la băieți).
Aceasta este determinată de tumori ale ovarului si suprarenalei, sindroame adreno-
genitale sau de administrare de hormoni sexuali.
Investigații
- dozări hormonale: FSH, LH, estrogen, testosteron
- CT cerebral – identifică afecțiunile hipofizei si hipotalamusului
- ecografie si CT abdominal sau pelvin – pentru diagnosticul tumorilor suprarenalei
si ovarului.
Tratament
- doze mari de progesteron

22
- analogi agonisti de LH-RH

E.6 PUBERTATEA ÎNTÂRZIATĂ

Definiție: Reprezintă absența caracterelor sexuale secundare până la vârsta de 16 ani.
Etiopatogenie
Apare în hipogonadisme sau poate fi familială.
Investigații
- dozări hormonale: estrogen, progesteron, testosteron, FSH, LH, GH-RH
- teste dinamice cu progesteron, estro-progestative si LH-RH;
- teste cu clofimen, HCG, LH-RH
- ecografia pelvină
- CT pelvin si CT cerebral
- frotiu citologic vaginal
- spermogramă
- determinarea vârstei osoase pe radiografii ale mâinii
Tratament
Constă în administrarea de hormoni:
- estro-progestative la fete
- testosteron la băieți.

F. NEOPLAZIILE ENDOCRINE MULTIPLE (MEN)

Neoplaziile endocrine multiple (Multiple Endocrine Neoplasia – MEN) sunt sindroame

caracterizate prin asocierea simultana sau succesiva la acelasi bolnav a unor leziuni hiperplazice
sau tumorale, benigne sau maligne, de obicei hipersecretante, a cel putin doua glande endocrine,
fara interrelatii functionale evidente.
Tumorile din MEN pot fi benigne sau maligne.
Există 3 tipuri de MEN şi anume tipul 1, tipul 2 şi tipul 4, ce se deosebesc între ele prin
genele implicate şi caracteristicile clinice.
Tipurile de MEN 
Tipul 1 este determinat de mutaţii ale genei MEN1 şi se caracterizează prin apariţia
tumorilor. În special în glandele paratiroide, pancreas şi hipofiză.

23
 Tipul 2, determinat de mutaţii ale genei RET, se împarte în alte 3 tipuri: 2A, 2B şi
carcinom tiroidian medular familial. Tipul 2 este caracterizat de apariţia carcinomului
tiroidian medular, al aspectului marfanoid şi al feocromocitomului.
Tipul 4 este determinat de mutaţii ale genei CDKN1B şi pezintă o clinică asemănătoare
tipului 1 .Se asociază cel mai frecvent hiperparatiroidism, tumori ale hipofizei şi ale altor glande
endocrine sau ale altor ţesuturi. 

24