NAPOLEON BONAPARTE

In urma loviturii de stat din (9 noiembrie 1799), Napoleon Bonaparte a instaurat Consulatul, un
regim politic autoritar. Prin constitutie Napoleon devenea conducator al statului obtinand titlul de
prim consul. Primul consul care concentra toate responsabilitatile de decizie si de conducere era
asistat de alti doi consuli care, in fapt, aveau puteri mult diminuate. Seful statului putea numii si
destitui guvernele, incheia pacea si declara razboi si initia proiecte de legi. In plan intern
perioada consulatului a insemnat:

– eficientizarea administratiei prin eliminarea coruptiei;

– diminuarea somajului si salvarea mai multor intreprinderi franceze de la faliment datorita
incurajarii industriei prin vaste proiecte initiate de stat.
– introducerea codurilor de legi. codul Civil, codul Penal, codul comercial;
– dezvoltarea invatamantului;
– recunoasterea religiei crestine – catolice prin semnarea Concordatului cu Popa in 1801.
– Introducerea cenzurii si a controlului exclusiv al statului.

Pe plan extern, perioada Consulatului a insemnat continuarea razboaielor initiate de revolutie. In

acest context, Franta incheie o pace de compromis cu Anglia la Amiens.
In mai 1804 a fost proclamat Imperiul Francez, Napoleon fiind incoronat imparat la 2 Decembrie
1804. Perioada imperiului a fost una de neincetatele razboaie purtate de Franta impotriva
monarhiilor feudale si Angliei datorate:
– ambitiilor si setei de glorie a lui Napoleon.
– vointei monarhilor feudali de a distruge mostenirea revolutiei.
– concurentei comerciale si coloniale a Frantei.

Daca in prima parte a istoriei imperiului francez armatele conduse de Napoleon au obtinut
victorii rasunatoare la Austerlitz in 1805 impotriva Austriei, la Jena in 1806 impotriva Prusieni si
la Friedland in 1807 impotriva Rusiei, in cea de-a doua parte acestea sufera esecuri in campania
din Rusia in 1812 si in batalia natiunilor de la Leipzig din 1813, Napoleon fiind obligat sa abdice
in favoarea Bourbonilor. Acesta revine pentru o guvernare de o suta de zile insa este infrant
decisiv la Waterloo in iunie 1815 fiind exilat pe Insula Sfanta Elena unde a murit in 1821.

BATALII: 1. Prima coaliție 1792 - 1797

2. A doua coaliție 1798 – 1801

3. Pacea de la Amiens și reluarea războiului franco-britanic (25 martie 1802)

4. A treia coaliție 1805

5. A patra coaliție 1806 – 1807

6. A cincea coaliție 1809

7. Campania din Rusia (1812)

8. A Șasea Coaliție 1812 – 1814

9. Războiul canonierelor, 1807 – 1814

10. A șaptea coaliție, 1815

Războaiele napoleoniene au adus numeroase schimbări în Europa. Deși Napoleon a reușit să-și
impună dominația asupra celei mai mari părți a Europei Occidentale (lucru care nu se mai întâmplase de
pe vremea Imperiului Roman), starea de război continuu de aproape două decenii dintre Franța, pe de o
parte, și o alianță a altor câteva puteri europene, pe de alta, și-a pus amprenta asupra Franței. La
sfârșitul seriei bătăliilor napoleoniene, ea nu mai deținea rolul conducător ca putere dominantă pe
continent, așa cum îl avusese încă de pe vremea lui Ludovic al XVI-lea.

Primele reacții au apărut în Spania, unde poporul s-a revoltat în mai 1808, mobilizându-se
într-un război de gherilă împotriva ocupantului. Dominația bonapartistă a Europei a pus bazele
statelor naționale Germania și Italia, prin începerea procesului de consolidare a orașelor-state,
regatelor și principatelor.

Începând cu anul 1809, au avut loc mișcări patriotice într-o serie de state germane, Prusia
pregătindu-și renașterea în jurul ideii de unitate națională. La rândul lor, italienii au dorit și ei,
după modelul francez, să devină o națiune unită și independentă.

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei a ajuns să fie una dintre cele mai puternice țări de pe
glob. Marina Regală Britanică a cucerit superioritatea absolută pe oceanele lumii, iar economia
industrială britanică a transformat țara în cea mai puternică națiune comercială mondială.