Ministerul Educației, Culturii și Cercetarii al Republicii Moldova

Colegiul „ Mihai Eminescu ”, or. Soroca

Referat
La unitatea de curs: „Filosofie”
Tema: „Ideile filosofice ale Auguste Compte ”

A realizat: Reșitca Valentina

Elevă a grupei 48
Specialitatea “Turism”
A verificat: Profesor:
Lipovanciuc Vitalie

Soroca 2021

1
 Cuprins:
1. Biografie……………………………………………..………...…….3
2. Contribuții............................................................................................3
3. Pozitivism …………………………………………………………...3
4. Cele trei etape ale lui A. Compt prin care trece omul…………...…..4
5. Concluzie.............................................................................................4
6. Anexe...................................................................................................4
7. Bibliografie...........................................................................................4

2
 1. Bibliografie
Auguste Comte s-a născut la Montpellier la 19 ianuarie 1798. A urmat cursurile universității
din orașul natal, apoi a fost admis, în 1814, la École polytechnique din Paris. Deoarece instituția
se închide, în 1816, pentru reorganizare, Comte își continuă studiile la o școală medicală din
Montpellier. În perioada 1817 - 1824 a fost secretar al lui Henri de Saint-Simon și a fost profund
influențat de acesta. Din anii de studii, el a început să-și facă griji în legătură cu problema
organizării sociale. După întoarcerea în orașul natal, remarcă diferențele dintre ideile proprii și
convingerile catolice și monarhiste ale familiei sale, astfel că se reîntoarce la Paris pentru a-și
câștiga existența din diverse slujbe mărunte. În acest timp, Comte a publicat primele sale eseuri
în publicații precum Saint-Simon, L'Industrie, Le Politique și L'Organisateur, deși nu va publica
în nume propriu până în 1819. În 1822 el a publicat Planul de cercetare științifică pentru
lucrătorii din societate . În 1824 a părăsit Saint-Simon, din nou datorită diferențelor
insurmontabile. În 1825 sa căsătorit cu Caroline Massin în . În 1826, Comte a fost dus la un
spital de sănătate mintală, unde a fost stabilizat de francezul Jean-Étienne Dominique Esquirol.
În 1842 a divorțat pe Caroline.Din 1832 până în 1842 a fost tutore și apoi examinator în
revitalizat École Polytechnique. Apoi sa certat cu directorii școlii și și-a pierdut slujba. Pentru tot
restul vieții sale, a fost susținut de admiratori englezi și discipoli francezi. Din 1844, sa
îndrăgostit de Clotilde de Vaux , deși nu a fost divorțată, dragostea ei nu a ajuns nicăieri.
Clotilde a decedat anul următor de tuberculoză, o experiență care a exercitat o influență
considerabilă asupra gândurilor și scrierilor ulterioare ale lui Comte, în special în ceea ce
privește rolul femeilor în societatea pozitivistă pe care intenționa să o stabilească.
2. Contribuții

Auguste Comte a urmărit crearea unei filosofii pozitiviste, corespunzătoare ultimului stadiu la

care omenirea trebuia să aspire în viziunea sa, după ce a trecut prin faza teologică și
acea metafizică, care erau considerate drept faze necesare în dezvoltarea omenirii de la copilărie
spre maturitatea din cea de a treia fază, a spiritului pozitiv. Henri de Saint-Simon este cel care a
întrebuințat pentru prima oară termenul de "filozofie pozitivistă". Totuși, lui Comte îi revine
meritul de a fi elaborat un sistem coerent, cu o logică și o bază științifică superioare față de
Saint-Simon. În ceea ce privește clasificarea științelor, la Comte, primul loc îl ocupă matematica,
apoi urmează astronomia, fizica și celelalte științe ale naturii. Filozofia lui Comte a fost criticată
de Nikolai Cernîșevski. Considerat unul dintre primii mari filozofi occidentali moderni, Comte a
acordat o importanță deosebită interconexiunii elementelor sociale, reprezentând premisa creării
funcționalismului modern. Cu toate acestea, anumite elemente ale lucrărilor sale au fost adesea
considerate excentrice sau în afara științei, iar concepția sa, conform căreia sociologia reprezintă
baza tuturor științelor, nu s-a bucurat de efectul scontat. Totuși, accentul acordat componentei
cantitative, matematice, în luarea deciziilor este și astăzi acceptat, reprezentând fundamentul
noțiunii moderne de pozitivism. Printre temele filosofice în care ideile lui Comte au fost
discutate pe scară largă sunt conceptele "ideologiei" și "utopiei" și legătura lor cu teoria separării
spiritului de cea temporală.Chiar și obiectul artelor a fost tratat pe scară largă de Comte în
teoriile sale filosofice.

3. Pozitivismul
Pozitivismul, știința și filozofia pozitivă nu mai caută explicarea cauzelor obscure
ale fenomenelor, ci se mulțumește cu studiul datelor experienței.Acest studiu nu este însă o
simplă compilație de date, ci tinde să descopere legile care guvernează grupele de date și fapte
care corespund diferitelor științe fundamentale. Filosofia pozitivistă a lui Auguste Compte
reprezintă modelul de gândire care a exercitat o mare influiență asupra filosofilor neopozitiviști

3
ai sec. XX-lea. Pozitivismul este apropiat de empirism prin aceea că întemeiază cunoașterea pe
experiență, dar se deosebește de el prin respingerea metafizicii. La baza aceste reorganizări este
pusă idea progresului, ca progres intelectual. Compt este interesat de cunoașterea științifică a
vieții socale, în vederea elaborării unui proiect eficient de reorganizare a societății, prin care
respinge atât optimismul radical al luminismului, cât și conservatorismul burghez.
4. Cele trei etape ale lui A. Compt prin care trece omul
Compt consider că modul de gândire evoluează parcurgând trei stadia: teologic, metafizic și
pozitivist. În faza teologică fenomenelor naturale li se oferă o explicație supranaturală. Începând
cu animismul și megând până la reliigiile monoteiste, natura și acțiunile omului sunt explicate
prin intervenția spiritului, zeităților. Faza metafizică este cea în care fenomenele sunt explicate
rin entități abstracte (natură, rațiune etc.) și constituie o etapă de tranziție spre faza științifică în
cunoașterea lumii. Faza pozitivă este etapa cercetării științifice, axate pe observarea faptelor,
fenomenelor și a raporturilor constante dintre ele. În această etapă se renunță la cercetarea
cauzelor prime, a realității absolute, care după A. Compt nici nu există. Așadar, știința consă în
cunoașterea legilor fenomenelor și nu numai astfel ștința poate servi scopurilor practice ale
omului. În acest sens A. Compt pledează pentru întemeierea unei științe sociale – sociologia –
care să devină o forță de reorganizare a societății.
5. Concluzie
În concluzie, pot menționa că fiind un adept al unui sistem nedemocratic, în care elita
conducătoare era constituită din clasa intelectuală, Compt a fost un important filosof al socetății
franceze aflate în căutarea unei noi ordini sociale, gândirea acestuia având ecouri considerabile
nu numai în filosofie, dar și în economie și sociogie.
6. Anexe

7. Bibliografie
 Manual pentru clasa XII-lea ( Ioan N. Roșca; Ioan Stepanescu; Codruța Sorina Missbach; Gheorghe
Bobână; Eudochia Saharneanu; Niculae Culic; Victor Juc)
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Auguste_Comte